Perspectiva lui Jay-jay
Sunt ca un copil certat de părinți. Ei bine… încă sunt tânără și sunt certată și eu, nu doar de propriii mei părinți.
—Ce ai pe suflet? mă întrebă Fratele Angelo.
Stăteam în fața mătușii Gema și a unchiului Julz, iar Aries era și el aici. Nu puteam vorbi. Nu puteam spune adevărul. Poate că și Aries avea să facă o poză și să o posteze. În zadar ar fi fost efortul meu, din întâmplare.
—Răspunde-mi! Fratele Angelo era furios.
—Pentru că…
—Jay… Dacă tot ce îți trebuie sunt bani, asta nu e o problemă pentru noi, interveni mătușa Gema în conversație.
Am plecat doar capul și nu le-am răspuns. Știu că vor afla și ei. Sunt pregătită pentru ce vor spune.
—Angelo, lasă-o în pace deocamdată. S-ar putea să nu fie încă pregătită să vorbească, spuse unchiul Julz.
Aries a plecat, urmat de unchiul Julz. Mătușa Gema i-a urmat, dar Fratele Angelo a rămas în urmă.
—Ai de gând să spui adevărul sau o să aflu de la altcineva?
Tot nu puteam răspunde. Pentru că așa era! Era înfricoșător la privit. Am lăsat privirea în jos!
—Ok, bine! spuse fratele Angelo.
Am crezut că renunțase. Și-a scos telefonul din buzunar și a început să tasteze. Părea că sună pe cineva.
—Salut, Keifer... așa a început.
Fir-ar! Chiar trebuia să-l sune pe Keifer?
—Știu că e cam din senin. Vreau doar să știu… Da… Poți să-mi explici?
În timp ce asculta explicațiile lui Keifer, ochii lui erau tot ațintiți spre mine.
—Ok… Nu. Atât, spuse fratele Angelo și închise telefonul.
A tăcut și el câteva minute, ca și cum s-ar fi gândit înainte de a vorbi.
—O să trec peste asta… Dar sper să nu mai repeți. Nu ești un erou.
Doar am dat din cap în semn de răspuns. Era ca și cum Keifer îi explicase tot ce voia să știe.
Am auzit un claxon afară. Era bunica!
Fratele Angelo s-a grăbit să iasă în întâmpinarea vizitatorului. În timp ce eu m-am ascuns încet într-o parte, unde nu puteam fi văzută imediat.
—Bunica! o strigă Aries pe bunica.
El încă avea decența să o salute pe bunica cu bucurie.
—Ce mai face bunicul?! îl salută bunica înapoi cu o îmbrățișare.
—Mamă! Mătușa Gema o îmbrățișă.
Bunica era urmată de mătușa Jenny. Sora mătușii Gema. Fusese mereu cu bunica în ultima vreme, probabil din cauza a ceea ce i se întâmplase.
—Ce faci, Gema? salută mătușa Jenny.
Mătușa Gema o îmbrățișă imediat.
—Ești bine? Unde sunt copiii?
—Sunt pe-afară…
Mătușa Gema se referea la noi, verii scandalagii. Ei sunt gemeni și obișnuiam să mă cert mereu cu ei.
Dublă pedeapsă!
Aries ieși să-i vadă pe gemeni.
—Unde e Jay? întrebă bunica.
Mi s-au ciulit urechile când am auzit. Îi era și bunicii dor de mine?
—Da… Unde e fata aia nerușinată? întrebă mătușa Jenny, iritată.
Mda, “nerușinată”…
Și mătușa Jenny era supărată pe mine. Spun că sunt doar o povară și o moștenire de la mama mea.
—Ahh… E pe-acolo, în camera lui, răspunse fratele Angelo.
—Poate ai aflat deja ce a făcut?! Allan și Allen mi-au spus că Jay are un video! Recunoaște că a furat ceva! spuse mătușa Jenny.
Fratele Angelo și mătușa Gema doar s-au uitat unul la altul.
—Poate că are o explicație, interveni bunica în apărarea mea.
Încă se purta așa cu mine.
—Mamă! Nu-i mai lua partea! Ți-am spus și înainte că ar trebui să-o trimitem înapoi la Jeana! Să-o lăsăm pe ea să-și strice fiica!
Mi-am mușcat buza de jos. Mama era cea despre care vorbea. Sunt sigură că ea nu ar fi de acord cu asta. Nici eu nu vreau să stau cu ea.
Chiar dacă e mama mea, nu mă simt confortabil când e lângă mine. Nu știu de ce.
M-am întors în camera mea. Am închis ușa și m-am așezat pe marginea patului. Voiam să o salut pe bunica, dar nu mă puteam apropia de ea când mătușa Jenny era acolo.
Sau…
Decât să mă înec în cuvintele dureroase ale mătușii, mai bine plec eu prima.
M-am dus la baie și am făcut un duș rapid. O să ies puțin. Unde m-or duce picioarele.
M-am îmbrăcat și mi-am strâns lucrurile. Nici telefonul nu l-am uitat.
Când am ieșit, m-am întâlnit cu mătușa Gema.
—Pleci undeva? mă întrebă ea.
—Ăăămm… Merg la un coleg de clasă. Avem un referat de făcut, am mințit eu.
Mătușa Gema dădu din cap.
—B-bine… Doar întoarce-te devreme ca să ni te alături la cină.
Am zâmbit și am dat din cap. M-am dus direct în sufragerie, unde era bunica.
Am ezitat să mă apropii de ea la început, dar mi-a zâmbit imediat.
—Pleci? mă întrebă bunica în timp ce îi făceam semn cu mâna.
—D-da…
—Bine… Ai grijă.
Nu am mai răspuns. Am ieșit imediat. Intenția mea era să nu dau ochii cu mătușa Jenny. Știam ce avea să-mi spună.
Am luat bicicleta. Eram pe punctul de a ieși pe poartă când m-au văzut gemenii, în timp ce se jucau cu Aries.
—Hei! Jay! Unde mergi?! întrebă Allan.
—Poate merge să se plimbe cu bicicleta! Nu fi prost, geamănule! răspunse Allen.
Aici ai dreptate, Allen.
Și gata! Au început să se certe. Aries doar s-a uitat la mine o clipă. Nu am avut nicio reacție față de el.
M-am urcat pe bicicletă și am început să pedalez. O să fac un tur al cartierului nostru, să mă familiarizez.
Încă am căștile pe urechi și ascult muzică. E plăcut să asculți muzică. Uneori mă regăsesc în melodii, alteori îmi imaginez ceva legat de cântecul în sine.
Am văzut o cafenea. Abia am ajuns în zona asta, așa că de-abia acum am aflat că există așa ceva aici.
Aveau o parcare pentru biciclete, așa că mi-am pus bicicleta acolo. Erau doar câțiva oameni înăuntru. Nici eu nu prea intru în localuri de genul ăsta, așa că vreau să încerc.
M-am așezat într-un colț. Ca să nu atrag prea mult atenția celor care intrau. Chelnerul lor era un bărbat care s-a apropiat de mine.
Mi-a întins meniul și a așteptat comanda mea cu un zâmbet larg.
—Un shake de căpșuni... am spus.
Nu știam ce era în meniu. Îmi era prea rușine să întreb. S-ar putea crede că e prima oară când intru într-un astfel de loc.
Am înapoiat meniul și chelnerul a plecat.
În timp ce așteptam, am observat un grup de femei șușotind și uitându-se la mine. Le-am privit și eu urât.
Știam la ce să mă aștept. Am spus că sunt pregătită pentru asta. Chelnerul s-a apropiat de ele cu comanda lor.
I-au șoptit ceva și chelnerul a părut surprins. Chelnerul a plecat apoi din fața lor.
Chelnerul a venit lângă mine cu comanda mea.
—Ahh… Mă scuzați, începu chelnerul în timp ce îmi punea comanda pe masă.
Doar m-am uitat la el.
—Îmi pare rău… Trebuie să plecați de aici.
—Poftim?
—Ceilalți clienți nu se simt confortabil cu dumneavoastră aici. Îmi pare foarte rău.
Doar am plecat capul. Groaznic! Și aici la fel? Am scos bani să plătesc ce comandasem.
—Nu vă faceți griji. E din partea casei. Este și o formă de scuze pentru ceea ce trebuie să fac, spuse chelnerul și îmi zâmbi.
Era și el amabil.
—M-mulțumesc…
Mi-am aranjat lucrurile și m-am ridicat. Eram pe punctul de a-mi lua comanda când cineva m-a prins de mână.
—Y-Yuri?
—Stai aici, spuse el și se întoarse spre chelner.
—Voi plăti încasările cafenelei pe o zi, dublu dacă vrei, precum și salariul tău.
—D-domnule?
—Dar vreau ca toată lumea să plece! Acum! strigă Yuri.
Expresia femeilor care voiau să mă dea afară s-a schimbat imediat. Am auzit chiar pe cineva înjurând, dar nu puteau face nimic.
—B-bine… răspunse chelnerul, confuz cu privire la ce să facă.
Mi-am retras mâna din strânsoarea lui Yuri.
—Ți-a intrat în mână să faci așa?
—Nu, răspunse el rapid.
S-a așezat pe bancheta de lângă locul unde stătusem eu mai devreme. Mi-am dat ochii peste cap; clienții care mâncau și beau în liniște ce comandaseră înainte, dispăruseră.
—Chiar trebuia să fie dați afară? l-am întrebat furioasă pe Yuri.
—Nu mă simțeam confortabil că erau aici, răspunse el plictisit.
Uau!
Chelnerul a venit la noi, evident încă confuz.
—Meniul, spuse Yuri.
Chelnerul i l-a întins. În timp ce alegea, doar m-am uitat la el. Era ca și cum nu făcuse nimic din ce făcuse.
Presupun că așa e când ești Yuri.
—Dă-mi asta și asta… Și asta, de asemenea, îi spuse Yuri chelnerului.
I-a înapoiat meniul și chelnerul s-a grăbit să-i preia comanda.
—Ai de gând să stai doar acolo? mă întrebă el.
Nu înțelegeam ce era cu faza asta a lui Yuri, dar m-am întors la locul meu de mai devreme și mi-am sorbit din shake. Se topise puțin.
Yuri ăsta e chiar ciudat, la fel ca Keifer.
