Abis- Capitolul 143

Edmond Dantes 14

Urechile lui Luo Wenzhou păreau să fi preluat și rolul ochilor, pentru că fără să-și întoarcă capul își dădu deja seama că ceva nu era în regulă cu expresia lui Fei Du și întrebă calm:

— Ce s-a întâmplat?

— Acum treisprezece ani… murmură Fei Du, vocea lui atât de estompată încât părea că dispare imediat ce atinge buzele,

-…primul plan al albumului… tot acum treisprezece ani…

Zhou Huaijin și Luo Wenzhou, unul neînțelegând despre ce vorbește, celălalt deși știa, dar fără să priceapă sensul, îl întrebară în același timp, însă Fei Du, de obicei politicos și dispus să răspundă, îi ignoră rar, sprijinindu-și bărbia în mâini și căzând într-o tăcere adâncă, ca și cum ar fi fost prins într-o amintire veche.

În același timp, la al Doilea Spital.

Xiao Haiyang stătea în ușă și privea cum infirmierul ținea asistenta de gât ca pe un pui de găină.

— Nu poți scăpa, spuse el, respirând greu, dar cu o voce surprinzător de stabilă,

-…afară sunt oameni de-ai noștri, chiar dacă iei un ostatic și reușești să ieși de aici, tot nu vei scăpa.

Privirea infirmierului era instabilă, alergând haotic, iar fruntea îi era acoperită de sudoare:

— Adu-mi o mașină!

— Spitalul nu e departe de centru, sunt camere peste tot, la ce îți trebuie mașină, nu vei ajunge departe înainte să fii oprit, spuse Xiao Haiyang, făcând un pas înainte.

— Înapoi, sau o omor!

Lang Qiao ajunse din urmă și, văzând că Xiao Haiyang tremura, îl apucă de haină și îl trase în spate:

— Dacă o omori, nici tu nu mai scapi, gândește-te bine, dacă ieși acum și te predai, e tentativă, se poate negocia, dar dacă o rănești, e crimă sigură, gândește-te bine!

Vorbind, înainta lipită de perete, menținând contact vizual cu infractorul.

— Stai pe loc! Dacă mai faci un pas, eu…

— Ai văzut în ce stare e Yin Ping, interveni Xiao Haiyang,

-…operația nu a mers bine, poate nici nu supraviețuiește, iar dacă trăiește, poate rămâne în stare vegetativă sau paralizat, crezi că mai poate identifica pe cineva? Gura lui nu va mai servi la nimic altceva decât să curgă saliva… dacă mai are un viitor.

Atenția infractorului fu atrasă din nou.

— Lasă cuțitul jos, spuse Lang Qiao.

— Nu înțelegi? Cine ți-a spus că Yin Ping își revine? Te-au mințit, continuă Xiao Haiyang.

Lang Qiao simți un fior rece.

— Serios?

— Serios, altfel de ce ar risca cineva pentru un om care e deja ca un cadavru viu?

Cei doi vorbeau rapid, suprapunând replicile, creând o presiune continuă, iar infractorul, prins între ei, nu mai știa pe cine să urmărească:

— Tăceți!

Xiao Haiyang mai făcu un pas înainte, în timp ce alți polițiști intrară și ei, apropiindu-se în forță.

Infractorul, panicat, se întoarse spre ei, trăgând asistenta înapoi:

— Ieșiți afară!

— Nu, spuse Xiao Haiyang, fixându-i mâna care ținea cuțitul,

-…e clar că cineva te-a păcălit să vii aici, nu vrei să-l dai de gol și să-l tragi după tine, în loc să răpești și să ucizi pentru el?

Mâna infractorului tremura tot mai puternic.

Xiao Haiyang îl privi direct în ochi și spuse cu un dispreț tăios:

— Ești prost?

Bărbatul încremeni pentru o clipă.

În acel moment, asistenta, profitând de distragerea lui, îl mușcă brusc de mână cu o precizie incredibilă.

El urlă și își smuci instinctiv mâna.

Asistenta îi călcă piciorul, iar Lang Qiao strigă:

— Capul jos!

Femeia se ghemui instantaneu, iar în același timp o tavă zbură prin aer și lovi cuțitul, trimițându-l departe, iar asistenta țipă speriată când zgomotul ascuțit trecu pe lângă ea, în timp ce mai mulți polițiști se năpustiră asupra infractorului și îl doborâră.

Gândurile neobișnuit de adânci ale lui Fei Du fură întrerupte de sunetul telefonului, iar Luo Wenzhou ridică mâna și răspunse la sistemul audio al mașinii.

Vocea lui Lang Qiao, întreruptă de semnalul instabil, raportă pe scurt prinderea suspectului, după care își ceru scuze:

— Îmi pare rău, șefule, a fost vina mea, situația lui Yin Ping e foarte instabilă, tocmai a mai avut o intervenție de urgență și doctorii spun că nu e deloc optimistă, era haos, oameni intrau și ieșeau fără oprire și noi nu am…

— Ți-am spus sau nu că Yin Ping e martor cheie? mârâi Luo Wenzhou printre dinți.

– O clipă de neatenție și imediat faceți o încurcătură, bravo, chiar vreți să renunțați la bonusuri? Vă pricepeți de minune să economisiți bani pentru stat!

Lang Qiao nu mai îndrăzni să răspundă și tăcu.

— Aduceți-l la secție, continuă el rece,

-…și să nu credeți că fără bătrânii de sus nu vă pot ține în frâu, cred că trebuie să scrieți mai multe rapoarte!

Închise fără drept de apel și trase volanul, intrând brusc pe banda de întoarcere.

Fei Du nu spuse nimic, își desfăcu fularul și își frecă absent gâtul, sprâncenele încruntându-se tot mai tare.

Zhou Huaijin, fiind martor important, fu preluat de cineva la sosirea la secție, iar Luo Wenzhou parcă mașina și, fără să coboare imediat, profită de căldura rămasă, apoi îi apucă mâna lui Fei Du, care aproape își zgâriase pielea:

— Spune-mi la ce te gândești.

— Eu sunt cheia înscenării împotriva lui Gu Zhao de acum paisprezece ani, spuse Fei Du, deschizând brusc gura, ca și cum ar fi vrut să șocheze,

-… i-am urmărit mișcările fără ca el să bănuiască, apoi am manipulat informatorii din jurul lui, oameni din zone gri, ușor de influențat prin presiune sau bani, dar cu risc, pentru că dacă unul dintre ei ar fi spus ceva lui Gu Zhao, ar fi aflat imediat cine sunt.

Luo Wenzhou scoase un sunet scurt.

— Și atunci ce fac? continuă Fei Du încet, degetele lui atingându-i buza superioară, vocea cu o tentă vagă de zâmbet rece,

-…trebuie să-l fac pe țintă să-l trădeze pe Gu Zhao fără să mă expun.

— De exemplu, interveni Luo Wenzhou,

-…făcând informatorul să creadă că e vorba de oameni de la Luvru și că investigația lui Gu Zhao i-a dat de gol, forțându-l să vorbească.

— Exact, spuse Fei Du calm,

-… ca partener secret al lui Gu Zhao, știu planurile lui și pot verifica ușor informațiile, pot identifica trădătorii, cunosc bine informatorii apropiați de secție, iar Yin Chao și Yin Ping, deși gemeni, sunt foarte diferiți… atunci dacă „Lao Meizha” era de fapt Yin Ping sub identitate falsă, de ce nu am observat?

— Pentru că la început probabil nu a intrat direct în contact cu el, iar oamenii lui nu îl cunoșteau bine, răspunse rapid Luo Wenzhou,

-… iar după aceea, fiind implicat într-o mărturie falsă împotriva lui Gu Zhao, chiar dacă cineva observa ceva ciudat, nu ar fi acordat importanță.

— După aceea, pentru a face totul perfect, aș elimina martorii, i-aș trimite în străinătate sau i-aș reduce la tăcere, iar singura scăpare ar fi acest „Lao Meizha”, ceea ce înseamnă că Yin Ping a simțit pericolul, a rupt legătura și s-a ascuns, revenind la viața de muncitor anonim…

Fei Du ridică privirea.

— Atunci apare întrebarea: de ce nu am investigat dispariția lui Yin Chao?

Luo Wenzhou încremeni:

— Vrei să spui că cel care l-a înscenat pe Gu Zhao credea că Yin Ping nu are dovezi reale împotriva lui?

— Probabil a simțit pericolul, dar fără dovezi concrete, spuse Fei Du, revenind la tonul normal, și atunci de ce reacționează atât de disperat acum, expunându-și oamenii și trimițându-i direct în mâinile poliției?

Lui Luo Wenzhou începu să-i pulseze tâmpla.

— Dacă nu greșesc, continuă Fei Du încet,

-…astăzi veți avea un suspect major, o persoană cu o poziție foarte înaltă, iar dacă se dovedește vinovat, va fi un scandal care va zdruncina întregul sistem.

Și cuvintele lui se adeveriră.

În timp ce echipa de investigație urmărea atent situația, infirmierul infiltrat în spital începu să vorbească:

— Eu… eu chiar sunt infirmier, am lucrat înainte la spitalul doi, aveam nevoie de bani, nu aveam altă cale… m-au pus să mă infiltrez și să-l urmăresc pe Yin Ping… iar azi am auzit că ar putea să se trezească și că poliția îl va lua, așa că i-am anunțat… iar ei mi-au spus să… să…

— Pentru bani?

Lang Qiao închise laptopul și îl privi pe bărbat cu o neîncredere aproape palpabilă.

–Nu știi ce înseamnă acuzația de omor?

Bărbatul își plecă capul, bâiguind.

— Cine te-a pus să-l urmărești pe Yin Ping? Cine te-a trimis să ucizi? I-ai văzut? întrebă Xiao Haiyang.

— Doi bărbați… au venit la mine acasă cu bani lichizi, au spus că sunt oamenii șefului lor… și… am văzut și o mașină parcată jos…

Un investigator care urmărea monitorul interogatoriului se întoarse spre Luo Wenzhou:

— Căpitane Luo, te rog să coordonezi rapid, trebuie să extragem imaginile de supraveghere din zona locuinței suspectului.

Ajunsă în acest punct, situația nu mai lăsa loc de ezitare, iar Luo Wenzhou nu putu decât să aprobe.

În locuința „ucigașului din spital” au fost găsiți cinci sute de mii în numerar, iar camerele de supraveghere din apropiere surprinseseră o mașină de lux apărând exact în intervalul indicat de suspect, care, după identificare, confirmă că aceea era mașina văzută în fața blocului.

Imaginile clare arătau șoferul întorcându-se pentru a vorbi cu cineva de pe bancheta din spate, iar acel om, ușor aplecat în față, avea chipul perfect recognoscibil — era chiar fostul director adjunct al secției, transferat la începutul anului pe o funcție secundară: Zhang Chunjiu.

Mașina, evaluată la aproximativ șase milioane, era înregistrată pe numele companiei fratelui său mai mare, Zhang Chunling, fiind folosită ca vehicul oficial.

Zhang Chunjiu și Gu Zhao intraseră în sistem în aceeași perioadă și fuseseră apropiați ani de zile; la momentul cazului Gu Zhao, Zhang Chunjiu era deja un pilon al diviziei de investigații criminale și avea toate condițiile să plaseze amprentele și banii fără să lase urme; după moartea lui Gu Zhao, Yang Zhengfeng fusese sancționat, iar Zhang Chunjiu îi luase locul, devenind beneficiarul direct al acelui caz; iar sistemul de teren suspect, precum și echipamentele de supraveghere compromise, fuseseră toate instalate în perioada mandatului său.

Cel mai important însă era altceva: din arhive reieșea că promovarea lui Zhang Chunjiu în secția municipală fusese una excepțională, datorată unui merit major, capturase o bandă de tâlhari și criminali care acționase în peste douăzeci de provincii, o grupare extrem de abilă, urmărită la nivel național luni de zile fără succes… și care, în mod „miraculos”, fusese prinsă tocmai de el, pe atunci un tânăr necunoscut.

Era oare doar clarviziune și talent excepțional?

Dacă fusese atât de genial în tinerețe, de ce devenise atât de „orbit” mai târziu, încât, în timpul mandatului său, districtul Huashi ajunsese aproape un cuib de trafic de droguri fără ca el să observe?

Dintr-odată, totul căpătă sens.

Echipa de investigație deveni electrizată și trimise doi oameni care îl însoțiră pe Luo Wenzhou pentru a-l „invita” pe fostul director Zhang la audieri.

Iar ceea ce descoperiră îi șocă și mai mult.

Locuința lui Zhang Chunjiu se afla într-un complex rezidențial de lux renumit din Yancheng, unde doar mașinile parcate pe cele două locuri din fața blocului depășeau împreună zece milioane, iar în casă, până și ceștile de ceai erau ale unui brand de lux celebru, iar dulapurile erau pline de articole din piele în valoare de peste o sută de mii fiecare,  un contrast izbitor cu imaginea lui publică de om modest și auster.

Toate acele detalii,  uniforma purtată constant, termosul personal, telefonul vechi,  care altădată păreau dovezi de simplitate, acum nu mai erau decât o farsă exagerată, aproape grotescă.