Motive pentru a încălca jurământul
— Știi că ești beat?
— Nu sunt beat!
— Doar cei beți spun că nu sunt beți… și uită-te la tine acum.
— Hmm!
Pe patul mare din apartament, Tharn este aplecat peste Type în timp ce îi șoptește aceste cuvinte la ureche:
— Mă ierți?
Bețivul se ridică cu capul și mormăie:
— Nu, dar așteptam să mă întrebi.
Type apucă cu brațele gâtul lui Tharn și îl trage spre gura sa.
— Grăbește-te, îl imploră Type, apropiindu-și fața de gura lui Tharn, lucru care aproape îl face pe Tharn să-și piardă controlul.
— Ești cu adevărat un spiriduș acru! toboșarul se apleacă și îl sărută pe Type pe buze, un sărut dulce, pentru a-l reține.
Tremurând, acceptând docil sărutul, Type deschide gura voluntar pentru a lăsa limba lui Tharn să intre, mâinile ținând strâns capul toboșarului. Băiatul din sud scoate un geamăt, chiar mai seducător decât cel de dinainte.
— Hmm! Limbile celor doi bărbați se aleargă, făcându-le corpurile să furnice.
Gemetele vin și pleacă cu un anumit ritm, amândoi încercând cu disperare să tragă inspirație unul de la celălalt. Este un moment dulce și pasional, nimănui nu-i pasă de vocea care răsună în camera 888.
— Vreau mai mult! Tharn tocmai s-a îndepărtat de gura lui, iar Type îl imploră să facă și altceva.
Tharn îl sărută din nou cu forță și întinde o mână spre partea inferioară a corpului lui Type. Surprins, întreabă:
— De ce ești așa ud?
— Sunt beat. Mai devreme, Type a refuzat să admită că era beat, în timp ce acum mărturisește imediat. Când Tharn își împinge mâna fierbinte în interiorul lui, își îngroapă capul în pernă.
— Um Tharn, nu, pantalonii ăștia mă fac să sufăr. Tharn vrea să-și bage mâinile în pantalonii lui Type. Asta face ca membrul lui Type să se întărească și încearcă să-l respingă pe Tharn.
— Ți-am spus că îmi fac lucrurile dificile.
— Asta te face și mai senzual, cu cât mă privești mai mult în timp ce te ating, cu atât te uzi mai mult.
Da! Cu cât degetele lui Tharn intră mai adânc, cu atât pantalonii lui Type se udă mai tare. Se pare că, cu cât Type este mai beat, cu atât este mai ușor de convins să se lase docil la mila lui.
— Eh! De data asta Type nu refuză din nou și își întoarce capul în partea cealaltă, respirând mai greu decât înainte.
— Mmm… ah… Limba lui Tharn trece peste sfărcul lui Type, smulgându-i un geamăt în timp ce se străduiește să se abțină de la a scoate un sunet.
— Ah, ah! Nu-l pișca! Tharn întinde o mână și frământă pieptul lui Type, făcându-l să protesteze. Limba metisului aleargă de-a lungul întregului corp al băiatului din sud.
Gestul îl face pe Type să geamă, corpul său tremurând ușor în timp ce încă face tot posibilul să se abțină. Tharn, care îi cunoaște foarte bine corpul, nu poate să nu zâmbească.
E suficient să-l sărute pentru a-l face pe Type neajutorat.
— Ah… Tharn… nu… intra… ah… vreau… spune băiatul care odată era destul de homofob.
Tharn trage pantalonii lui Type până la glezne.
— Nu! Tharn este pe cale să-și coboare capul când aude vocea lui Type.
— Nu folosi gura… folosește-l pe frățiorul tău. Type se ridică pe șolduri și îi indică lui Tharn unde îl vrea.
— Aici, împinge-l înăuntru… Ai’Tharn.
Tharn încremenește, pentru că în acel moment Type îl roagă să i-o bage înăuntru, își introduce chiar două degete în intrarea sa posterioară și îi arată lui Tharn ce trebuie să facă. Tharn nu refuză și intră direct cu degetele.
— Îl vrei așa de mult?
— Ah… hmmm… Tharn… ți-am spus deja, nu folosi… degetele. Corpul lui Type se înfioară și când degetele lui Tharn intră, are o senzație atât de puternică încât aproape îl copleșește.
— De ce îl vrei așa de mult pe frățiorul meu? Tharn profită de ocazie pentru a-l întreba, pentru că știe că în mod normal nu ar primi un răspuns.
— Pentru că e excitant! Fața lui Type este îngropată adânc în pernă, mâinile strângând puternic cearșafurile în timp ce Tharn intră încet, deoarece pasajul este încă puțin strâmt. El are propriul său mod de a intra.
— Ai’Hiaa! Tu… nu… nu face asta!
Tharn pare să fi găsit punctul sensibil al lui Type, se retrage încet, apoi împinge cu hotărâre spre acel punct.
— Tharn… acolo… mai tare… mai tare, vocea lui Type răsună în toată camera.
— Dacă îl vrei și mai tare, fă-o singur! îi șoptește Tharn la urechea lui Type cu o voce plină de carismă, pentru a se regăsi apoi ieșind puțin din corpul său.
— Da! Nu este sigur dacă este din cauza alcoolului, dar Type este surprinzător de receptiv în timp ce se ridică și se așază peste Tharn, strigând:
— Te urăsc!
Tharn îl privește și pare aparent copleșit în timp ce se apleacă și îl sărută pe buze. Deodată, frățiorul lui Tharn se scufundă complet în corpul celuilalt. Metisul țipă cu putere în timp ce apucă cu mâinile șoldurile lui Type, care le scutură folosindu-le pe ale sale.
— Nu e nevoie să mă ții! Reacția lui Type îl face pe Tharn să înăbușe un râs în timp ce îl privește.
Împingându-se înăuntru, Tharn intră în corpul lui Type din nou și din nou. Singurul sunet rămas în cameră este cel al celor două corpuri frecându-se unul de celălalt.
Se aude un geamăt.
În acest moment, hainele lui Type sunt aproape complet scoase, dezvăluindu-i pielea goală, iar lumina primăvăratică din ochii săi îl face pe Tharn să se emoționeze, priveliștea îl face să vrea să-i savureze corpul cu gura.
Știe cum să folosească gura pentru a-l face pe Type să dorească să se oprească.
— Nu veni așa… nu ești gata, cumva?
— Hmm! Nu apuca… al meu… membrul tare al băiatului din sud este înconjurat de mâna mare a partenerului său, făcând vocea lui Type să răsune în timp ce Tharn îl întoarce pe spate și intră din nou în el.
Există doar sunetul celor două corpuri frecându-se unul de celălalt în cameră, deoarece Type nu protestează. Corpul său se încordează, ochii bine închiși în timp ce respiră brusc și își ridică șoldurile pentru a întâlni ritmul celuilalt.
— Mmm… ah… ah… bine… fă-o din nou.
Nu trece mult timp până când raportul sexual al celor doi bărbați se încheie într-un ritm regulat, făcându-i pe amândoi să atingă plăcerea supremă în timp ce termină.
— Scoate-ți chestia din mine! Nemernicule! Imediat după aceea, frățiorul lui Tharn își recapătă forțele. Băiatul se presează de Type, capul sprijinit de urechea celuilalt, așteptând să audă ceva drăguț, dar nu se așteaptă cu siguranță să-l audă înjurând! Tharn zâmbește obosit în timp ce afirmă:
— Chiar acum m-ai mințit, înțelesesem că voiai să continui și să o facem din nou!
Type îl îndepărtează, iar celălalt își controlează respirația în timp ce se întinde pe pat și spune:
— Îmi pare rău!
— Îți place să-ți bați joc de mine prefăcându-te că nu o faci?
— Nu o fac, tu ești cel care e beat! După ce a încercat deja multe poziții, Tharn nu se așteaptă ca Type să fie timid, mai ales pentru că de data aceasta Type a continuat să-l implore să spună da și vorbea pe un ton atât de drăguț.
— Sunt treaz de când ai intrat în mine! spus asta, ia cearșaful de pe pat și îl folosește pentru a se acoperi.
Tharn, cu un oftat, întreabă din nou:
— Ai acceptat scuzele mele, nu-i așa?
— Ei bine, prietenul tău m-a convins. Type rămâne tăcut după ce a terminat de vorbit, iar cei doi cad înapoi în pat obosiți.
La naiba, până la urmă Tharn a fost cel care a ieșit învins.
Serios, nu este imposibil să-l forțezi pe Type să admită, dar în cazul în care se întâmplă accidental, Tharn o va accepta.
Type se ridică apoi și merge la baie.
— Ai un prieten bun, spune Type brusc, iar Tharn îl privește îndoielnic, dar îl vede doar pe Type, care stă întins pe spate, așa că nu poate să nu chicotească.
— Da, Ai’Lhong e cel mai bun prieten al meu.
— Deci, până la urmă, prietenul tău a fost cel care m-a ajutat să rezolvăm cearta noastră. Și dacă va mai fi o dată viitoare, vei muri fără să obiectezi și el mă va ajuta. Vocea lui Type devine din ce în ce mai slabă, iar Tharn îl privește, în timp ce celălalt a adormit deja.
Piatra grea din inima lui Tharn cade în sfârșit la pământ, iar băiatul scoate un oftat lung.
— Promit că nu va mai fi o dată viitoare!
— Ai’Tharn! Ai’Tharn! Ai’Tharn!!!
— Ce s-a întâmplat? De ce țipi?
A trecut aproape o săptămână de la ultimul incident, iar cei doi au reușit să-și repună viețile pe făgașul normal, chiar mai dulce decât înainte. Dar există o senzație în mintea lui Tharn pe care nu reușește să o exprime, mai ales pentru că Type s-a regândit la cuvintele lui Tar.
După ce mi-am spus asta mie însumi, sunt mereu pe jumătate convins că Tar chiar a spus acele lucruri?
Astfel, când Lhong intră în sala de repetiții, Tharn se gândește din nou la asta. În timp ce îl strigă, Lhong îl ia pe Tharn prin surprindere, făcându-l puțin furios. Lhong însă îi pune telefonul în fața ochilor și îi spune.
— Mai întâi citește asta și apoi vino să mă cerți.
Tharn îl privește nedumerit, ia telefonul și îl deschide.
Este vorba de un email.
— La rahat! Tharn nu-și poate crede ochilor.
— Am avut aceeași reacție ca tine când l-am văzut prima dată: rahat! Am pus de curând videoclipurile de la repetițiile noastre pe YouTube și nu credeam că cineva ne va urmări cu adevărat, explică Lhong entuziasmat.
Expeditorul emailului spune că a fost emoționant să vadă videoclipul lor de repetiție pe YouTube și că i-a contactat pentru a vorbi despre o reprezentație la închiderea unui mare festival de trupe. Tharn ridică privirea și schimbă o privire cu Lhong.
— E puțin ciudat!
— Ei bine, și pentru mine e puțin ciudat, dar nu vreau să mă gândesc de ce. Tharn știe ce să spună acum că nimeni din jurul lor nu ascultă, dat fiind că este clar puțin surescitat, iar Tharn se uită din nou la cartea de vizită furnizată împreună cu emailul și la numerele de contact.
— Sună-l și vorbește cu el oricum! spune Tharn aproape convins, dar Lhong replică entuziasmat.
— Le voi arăta lui Tae și Song.
— E mai bine să nu ne grăbim prea tare. Mai întâi îi sunăm pentru a fi siguri și apoi le spunem, nu vreau să le alimentez speranțele cu riscul ca apoi să rămână dezamăgiți. Tharn este un tip grijuliu și, auzindu-l spunând asta, Lhong crede că este și puțin melancolic.
— Te gândești prea mult, Ai’Tharn! Dacă suntem fericiți, suntem fericiți împreună, iar dacă nu suntem, suntem dezamăgiți împreună… E în regulă. Lhong este un om foarte simplu și vede lumea ca atare. Tharn nu s-a mai aflat niciodată într-o situație similară, chiar dacă mulți oameni și-au pus ochii pe talentul său în timpul concertelor anterioare la restaurantul lui P’Jeed, nu s-a gândit niciodată că ar putea ajunge la acel nivel; în plus, nu vrea să-și abandoneze frații după ce au crescut împreună lucrând cu ei în trupă.
— Deci, cine dintre noi e mai bine să dea acest telefon? întreabă Lhong entuziasmat, iar Tharn cedează în cele din urmă.
— O voi face eu mai târziu, și dacă va vrea să ne vadă, vom merge împreună. Terminat de vorbit, Tharn ia telefonul pentru a forma numărul.
Sună la numărul de pe acea carte de vizită.
[Mă întorc târziu în seara asta.]
După ce a contactat de mai multe ori numărul de pe cartea de vizită, persoana responsabilă s-a oferit să se întâlnească cu ei.
Cred că e adevărat, dar dacă mergem seara, suntem doar eu și Lhong.
Tharn nu uită să-i trimită un mesaj iubitului său pentru a-l anunța.
[Am o repetiție în seara asta, iar seara este…]
Tharn de fapt ar vrea să meargă să-l încurajeze la meciul lui Type, pentru că a făcut asta de când a început școala, dar Type i-a spus că nu e nevoie să meargă.
— Ce faci aici? Nu e ca și cum ai munci! Type i-o spune în față.
În ciuda acestui fapt, Tharn consideră că motivul pentru care Type nu vrea ca el să meargă să-l încurajeze este pentru că echipa universității a pierdut deja de mai multe ori.
Type probabil nu vrea să-l lase pe Tharn să meargă pentru că o consideră o pierdere de timp, având în vedere înfrângerile recente.
[Ce vrei să mănânci? Îți cumpăr la întoarcere.]
Câteva secunde mai târziu, sosește răspunsul.
[Nu, voi mânca cu Techno mai târziu.] (Nota traducătorului: Originalul avea o greșeală aici, spunând “voi mânca Techno”. Am corectat pentru claritate, având în vedere mesajul următor.)
Tharn râde și zâmbește înapoi.
[A mânca CU Techno nu e același lucru cu a-l mânca PE Techno.]
Răspunsul lui Type este cel așteptat.
[Du-te dracului.]
Acest răspuns îl face pe Tharn să râdă, care iese din mașină și privește acest hotel din fața lui, gândindu-se la conversația pe care tocmai a avut-o cu responsabilul.
— Doar că șeful meu are niște comisioane de rezolvat la hotel. Tharn, tu și prietenul tău așteptați mai întâi în hol, șeful va coborî pe la 4:30.
Tharn intră și rămâne în așteptare, ochii căutându-l pe Lhong, care urmează să sosească.
[Ai’Tharn!!! Am pană de cauciuc. La naiba, ce ghinion. Înnebunesc. La naiba, nu știu să schimb roțile.]
Lhong țipă și mormăie la telefon, în timp ce Tharn caută peste tot silueta lui Lhong.
— Unde ești acum?
[La intersecție, chiar înainte de a vira spre hotel.]
— Atunci vin la tine. Tharn se uită la ceas, mai este puțin până la ora stabilită pentru întâlnire.
Mai sunt 15 minute, ar putea reuși. Dar băiatul de la celălalt capăt refuză.
[E în regulă așa, nu ești obligat să vii și eu am sunat deja mecanicul. Așteaptă acolo. Nu vreau să dau impresia că lipsesc de punctualitate la prima întâlnire. Voi veni la tine imediat ce termin. Cere-i scuze din partea mea.]
Lhong închide grăbit telefonul după ce Tharn a fost de acord, prima impresie este foarte importantă și a lipsi de la o întâlnire nu te face cineva de încredere pe care alții se pot baza. Așa că Tharn se așază din nou și așteaptă, în timp ce se uită în jur.
În ciuda luxului acestui hotel, Tharn nu are chef să-l aprecieze și în sinea lui se simte îngrijorat.
Despre ce vorbeau?
Tharn se uită în jur cu o privire scrutătoare, când deodată vede ceva foarte familiar… nu ceva, pe cineva! Este o persoană foarte familiară.
Un student merge spre el cu un bărbat mai în vârstă lângă el. Studentul aruncă doar o privire în direcția lui Tharn, care se întreabă unde l-a mai văzut pe acel băiat; dar abia când se apropie, Tharn îl recunoaște în sfârșit…
Este Tar.
Tharn se ridică imediat, fruntea încruntându-se involuntar când îi vede pe cei doi bărbați îndepărtându-se în direcția liftului.
Imediat după aceea, îl vede pe bărbat întinzându-se și apucându-l pe Tar. O asemenea intimitate îl face pe Tharn puțin îngrijorat.
Ce face Tar?
Tharn începe să se uite la dreapta și la stânga, întrebându-se dacă chiar crede că bărbatul este pe cale să înșele un licean făcându-l să ia o cameră și, în cele din urmă, Tharn își mușcă limba.
Scrâșnind din dinți, se decide…
Nu e treaba lui, nu contează ce se întâmplă.
(Nota traducătorului: Sensul original era “Nu e fratele lui”, dar “Nu e treaba lui” se potrivește mai bine contextului gândurilor lui Tharn.)
Deși Tharn gândește asta, ambele sale picioare se mișcă involuntar, ducându-l pe Tharn spre lifturi pentru a privi numărătoarea etajelor.
După ce a văzut la ce etaj s-au oprit, cheamă celălalt lift.
Dacă se întâmplă ceva când ai decis să închizi ochii, te poți învinovăți mult timp.
Nu trece mult timp până când Tharn ajunge la etajul unde s-a oprit Tar, dar nu știe care este numărul camerei.
— Dă-mi drumul! Am spus dă-te de pe mine! P’Tum nu e aici.
— Liniștește-te, va fi aici într-un minut.
— Dă-mi drumul! Dă-mi drumul!
Tar imploră ajutor pentru a scăpa, dar celălalt bărbat, stând în mijlocul coridorului, nu-i dă drumul și se luptă să-l târască în cameră.
— Nemernicule!
— !!!!
Tharn îl vede pe bărbatul puțin mai în vârstă dându-i un pumn în stomac lui Tar, care, odată lovit, nu reușește să stea în picioare. Văzându-l căzând încet la pământ, nu se poate abține.
— Hei! Oprește-te! Tharn strigă spre agresor, îl apucă de guler și îl lovește cu pumnul.
Adversarul, luat prin surprindere, îl privește surprins.
— Hei! Ce-ți pasă? Vezi-ți de treaba ta! spune morocănos, făcând câțiva pași înapoi. Tharn îl ridică pe Tar de la pământ.
— Nu pot sta să privesc, ce vrei să-i faci?
— Ce-ți pasă? Am plătit pentru el! Rahat! Dacă nu vrei să te vinzi, spune-o și gata! sunt cuvintele rostite de acea persoană. Asta îl face pe Tharn furios, în timp ce cealaltă parte încă insultă pe cineva pe care îl cunoaște. Oaspetele chinez din interiorul camerei, care a auzit vocile, deschide ușa și cere lămuriri, iar Tharn încearcă să-i tragă un pumn și lui.
Agresorul, văzând situația, pleacă imediat de rușine, Tharn își apleacă rapid capul și îl întreabă pe Tar cum se simte.
— Tar, Tar, cum ești?
— Nu am… P’Tharn, nu încercam să mă vând… nu am…
— Știu, știu că nu încerci să te vinzi, e în regulă… totul e bine. Tharn se calmează, un bărbat și oaspetele străin se apropie pentru a le cere informații în chineză despre starea lui Tar. Tharn îl ajută pe Tar să intre în cameră pentru că pare că îl doare foarte tare și suferă.
— P’Tharn, închide ușa… e jenant… chiar nu încercam să mă vând… chiar… m-a sunat să-mi spună că P’Tum avea o urgență, eu doar am alergat la el, nu mă așteptam… explică Tar slab.
Ochii lui Tharn încearcă să evite să-l privească în timp ce închide ușa așa cum i s-a cerut, pentru că și el îl urăște pe acel bărbat străin care aruncă priviri curioase.
Ochii oaspetelui îl privesc clar pe Tar.
De fapt, oricine în fața unei astfel de scene ar gândi la fel; el însuși ar face-o, iar oamenii care îi observă și nu îi cunosc cu siguranță vor gândi același lucru, și anume că Tharn este aici pentru a-l vinde pe Tar, dar neînțelegându-se cu cumpărătorul, au apărut controverse.
După ce l-a așezat pe Tar pe pat, Tharn se gândește să plece repede.
— Mai târziu îl sun pe Tum și îi cer să vină. Tharn nu a uitat că are treburi de rezolvat astăzi și nu își poate permite să rămână. Așa că decide să părăsească camera cât mai curând posibil și să sune pe altcineva să aibă grijă de el în locul lui.
Trebuie întrebat dacă este îngrijorat pentru Tar? Sigur că este îngrijorat, evident, dar este mai îngrijorat pentru el însuși și pentru cum s-ar simți cealaltă persoană… iubitul său.
Tharn se întoarce să plece când Tar îi apucă brusc brațul, astfel încât Tharn privește în jos.
Spre el.
— P’Tharn, ești așa scârbit de mine?
Mișcarea lui Tar îl surprinde destul de mult pe Tharn, iar întrebarea sa îl blochează șocat.
Dar ceea ce se întâmplă imediat după aceea îl șochează și mai mult.
Tar îl trage brusc pe Tharn pe pat și, încă o dată, înainte să poată reacționa, se ridică și se așază călare peste Tharn.
Se apropie de fața lui Tharn și îl privește cu privirea încrezătoare care odată îi era atât de familiară, înainte de a vorbi pe tonul său ușor.
Dulce.
— P’Tharn… nu mă lăsa singur!
