Sistemul SOTUS – Bun sau rău?

Fanii BL, care au văzut câteva seriale sau au citit nuvele BL, au întâlnit cu siguranță acronimul SOTUS. Este atât de popular în rândul serialelor BL thailandeze, încât există chiar și un serial care se numește așa. În plus, în aproape toate BL-urile a căror acțiune se petrece într-o universitate, întâlnim aspecte legate de acest sistem SOTUS, cum ar fi ceremonia de legare a firului la mână sau Cheer Day. Dar ce mai exact reprezintă acest sistem și de ce, în Thailanda, miscările studențești pledează pentru abolirea acestuia? În rândurile de mai jos vom încerca să vă explicăm, in linii mari, ce presupune acest sistem SOTUS și de ce are o relație destul de complexă și dificilă cu societatea din Thailanda. Propunem că, în cele din urmă, în ciuda defectelor acestui sistem, SOTUS nu va fi abolit de către societatea thailandeză până când aceasta însăși nu va trece prin schimbări profunde ce au legătură cu sistemul politic și mentalitatea societății din Thailanda.   SOTUS – O tradiție specifică Thailandei Sistemul SOTUS este un sistem care pregătește studenții printr-un proces intens și sistematic. Această denumire reprezintă cinci convingeri principale: 1. S: Senioritate, 2. O: Ordine, 3. T: Tradiție, 4. U: Unitate, și 5. S: Spirit. Acest sistem tradițional de inițiere rituală în universitățile thailandeze contribuie la consolidarea și insuflarea importanței ierarhiei în rândul tinerilor adulți thailandezi. Sistemul SOTUS, în esență, reprezintă o perioadă de hărțuire moderată până la severă de către seniorii lor în primele săptămâni sau luni de școală ale unui boboc universitar. Prin activități sincronizate, jocuri și pedepse, scopul sistemului este de a crea unitate în cadrul grupului de vârstă specific de colegi și de a inspira loialitate și respect din partea studenților mai tineri (nong) față de seniorii lor (phi), precum și de a consolida ideile tradiționale despre ierarhie în cadrul societății în ansamblu.)  În multe dintre instituțiile sau facultățile de învățământ din Thailanda, studenții și membrii facultății sunt adesea mândri de tradițiile lor de inițiere, fie că este vorba de sistemul SOTUS sau de adaptările sale thailandeze, în care studenții seniori ghidează studenții mai tineri (rabop phi pokkrong nong, rabop phi vinai).  La începutul fiecărui nou semestru din aproape toate universitățile și din unele licee, sistemul este folosit pentru a le ura bun venit noilor studenți. Activitățile par a fi pline de distracție, cu zâmbete și râsete între elevii seniori și boboci. Se împart tricouri și bentițe cu numele facultăților sau al școlii, iar studenții postează adesea pe rețelele de socializare fotografii cu ei și cu prietenii lor în timpul procedurilor SOTUS. Nou-veniții sau bobocii sunt forțați să participe la acest sistem, indirect. Deși se spune că sistemul se bazează pe o decizie voluntară din partea studenților, în realitate, vor exista consecințe dacă unii boboci refuză să se alăture tradiției. Aceștia pot fi excluși de colegii și colegele lor de clasă din cauza absenței lor de la activitate și unii pot fi chiar amenințați cu agresiunea de către elevii lor seniori.  La suprafață, aceste activități par să nu provoace niciun rău. Dar ceea ce se află sub acest sistem este frustrarea, violența, stresul și anxietatea dintre elevii din ultimul an și cei din primul an. Nu numai că există un aspect de violență fizică în sistem, care îi determină adesea pe elevii seniori să rănească fizic și să hărțuiască elevii tineri în timpul acestor activități, dar sistemul SOTUS reflectă, de asemenea, o cultură a autoritarismului adânc înrădăcinat. Bobocii sunt introduși într-un sistem de senioritate care îi învață să respecte și să se supună ordinelor studenților seniori. De asemenea, îi învață că societatea din afara sălii de clasă este dură și că, pentru a supraviețui, trebuie să se lupte pentru unitate în societate. Cei care au trecut prin sistemul SOTUS sunt legați de convingerea că trebuie să se ajute unii pe alții. Acesta este încurajat prin activitățile dintre studenții seniori și boboci, care creează relații strânse, dezvoltate din modul în care studenții seniori îi învață pe studenții mai tineri și acționează ca supraveghetori ai acestora, precum și tiranizându-i să le urmeze ordinele și să accepte regulile sistemului SOTUS. După o perioadă corespunzătoare după activitățile de inițiere, bobocii primesc permisiunea de a încălca anumite reguli care au fost restricționate cândva, cum ar fi cele legate de coafuri și coduri vestimentare, precum și de a obține autoritatea de a fi ei înșiși responsabili de noii boboci. Ciclul de ritualuri de inițiere a continuat până la un punct în care s-a dezvoltat într-o relație care se bazează pe “clase” de studenți împărțite în grade și pe atribuirea de sarcini pentru fiecare persoană care continuă tradiția de inițiere și menține în viață sistemul SOTUS. Acest lucru promovează crearea unei ierarhii în cadrul grupului, cu studenții seniori în vârful piramidei. De asemenea, a fost creată o tradiție care îi obligă pe noii studenți să se conformeze unui set de practici, cum ar fi forțarea lor să poarte uniforme și ecusoane, forțarea lor să se îmbrace într-un mod similar sau forțarea lor să se cunoască între ei într-un timp limitat în timpul perioadei de hazing.   SOTUS – Violență și umilință  Deși intenția din spatele acestui sistem pare motivantă, abordarea reală și maniera practică în care are loc este mai degrabă neplăcută, umilitoare și violentă. În fiecare an apar relatări care arată cum elevii din ultimul an umilesc bobocii. Câteva dintre acestea au legătură cu studenți care au fost forțați să facă sex oral, au fost legați și obligați să se târască prin noroi sau au fost bătuți până la leșin. De asemenea, au existat si relatări despre elevi de liceu care au fost forțați să se dezbrace și să se masturbeze reciproc.    De fapt, în Thailanda, este destul de obișnuit ca în fiecare an, înainte de începerea primului semestru, în iulie, să apară la știri articole despre săptămâna violentă de bun venit a bobocilor de la universități.  Unii studenți au fost chiar uciși în prima săptămână a semestrului, în timp ce mulți au fost răniți. De exemplu, în 2018, un student a fost bătut până când i-a explodat splina. La începutul anului 2022, un student a murit în timpul unui ritual de inițiere la o universitate din provincia Nakhon Ratchasima, în ciuda interdicției de inițiere. Cincisprezece studenți din anul al doilea care au fost implicați în ritual au fost ulterior exmatriculați.   Ceea ce se întâmplă în multe universități thailandeze ar putea părea de modă veche în străinătate, dar acestea susțin că o fac în numele “ritualului de inițiere a unei tradiții îndelungate”, care cred că este o cultură organizațională frumoasă care nu ar trebui să fie judecată de străini. Acesta este considerat de multe universități thailandeze și de unele colegii ca fiind un mijloc de a apropia noii studenți din diferite locuri pentru a avea legături mai puternice între ei. Cu toate acestea, din cauza violențelor care au avut loc în universități, s-au făcut multe încercări de a aborda această tradiție învechită. Unele universități naționale de top, cu o presiune puternică din partea mișcărilor studențești, au reușit cu succes să se desprindă de această tradiție. Între timp, multe universități, în afara capitalei, încă se luptă, din păcate, să o păstreze cu un sprijin puternic din partea absolvenților universității care favorizează și cred că tradiția trebuie prelungită.   SOTUS – De ce încă se păstrează această practică? Realistic vorbind, sunt slabe șanse ca acest sistem să fie vreodată abolit din societatea thailandeză. Cel puțin nu înainte ca aceasta să treacă prin niște schimbări profunde care vor fi strâns legate de sistemul său politic și mentalitatea societății din această tară. În primul rând, thailandezii sunt destul de conservatori, iar structura socială nu s-a schimbat foarte mult.  Puterea este centralizată, iar stilul de management thailandez este ierarhic.Prin urmare, seniorii vor avea mai multă putere pentru a controla noua generație, deoarece structura societății nu se schimbă niciodată. Există, de asemenea, o încredere a seniorilor în faptul că seniorii vor transmite bune intenții noii generații.  În al doilea rând, thailandezii nu vor să fie diferiți. Cultura națională thailandeză se bazează pe colectivism. Cel care se izolează de grup va fi considerat oaia neagră. Acest lucru este comun cu multe țări colectiviste din Asia de Est, cum ar fi China, Coreea și Japonia. Cel care nu se alătură activităților SOTUS va fi considerat egoist, nepăsător și lipsit de maturitate. Prin urmare, mulți urmează activitățile din cauza grupului. În ultimul rând,  sistemul SOTUS  pledează, în esență, pentru relații bazate pe un sistem de clientelism care este mult prea comun în multe organizații publice și private din Thailanda de astăzi. Atât universitățile, cât și studenții consideră că sistemul SOTUS este pragmatic și le poate aduce beneficii. Studenții care se pot integra mai bine în ritual au șanse mai mari de reușită în carieră. Oamenii din cadrul sistemului SOTUS cred în principiul conform căruia frații și surorile nu se vor abandona niciodată și nici nu se vor lăsa unii pe alții în urmă. Acest lucru se leagă destul de bine de sistemul birocratic din Thailanda. Oamenii care doresc să aibă succes în industria serviciilor publice sau în organizațiile guvernamentale au nevoie de conexiuni și de pile. Persoanele care pot să se conecteze mai mult cu autoritățile superioare pot obține o posibilitate mai mare de promovare. În Thailanda, există un idiom care spune “Nu contează cine ești, contează doar pentru cine lucrezi și cine te cunoaște”, ceea ce se potrivește bine cu cultura thailandeză. Deoarece nu este cu adevărat important cine ești, lucrurile care sunt importante sunt câți funcționari [importanți] cunoști și cine este șeful tău. Pentru că acești oameni vor fi condiția esențială pentru a te trage în funcții de conducere și în posturi mai înalte. Iar acele conexiuni sunt doar legăturile și prietenii pe care le pot obține cu ușurință în timpul petrecut în universități. Ritualul SOTUS este, așadar, răspunsul pentru oamenii care caută cariere de succes.  În plus,  SOTUS ar putea, de asemenea, să ofere facultăților și universităților un beneficiu suplimentar atunci când acești nou-veniți au crescut și au absolvit cu o legătură exclusivă și puternică între ei. Aceștia, în calitate de absolvenți, se vor uita în viitor la universitățile și facultățile care au contribuit la succesul lor. Aceasta este o oportunitate în care universitățile și facultățile din Thailanda se pot implica și pot solicita donații și fonduri de la acei absolvenți, care se simt recunoscători pentru facultățile și universitățile care i-au ajutat să crească. Asociația absolvenților este unul dintre cele mai ușoare canale prin care universitățile și facultățile pot aduna donații și subvenții de la foștii studenți prosperi. Deși, majoritatea universităților și facultăților nu se bazează neapărat pe donațiile foștilor studenți, dar în multe locuri, aceste donații pot spori capacitatea universităților și facultăților de a investi în facilități educaționale, atrăgând mai mulți potențiali studenți.    Așadar, fanii care se uită la seriale BL thailandeze, adesea se gândesc la SOTUS dintr-o perspectivă naivă și, să zicem, romantică. Până la urmă, așa ne este prezentată în serialele/filmele pe care le urmărim. Însă, filmele sau muzica unei tări ne deschide apetitul și pentru a afla mai multe despre societatea și cultura acelei tări, ne poate motiva să învățăm o nouă limbă străină sau, dacă suntem interesați de politică, ne poate face să citim mai multe despre sistemul politic al tării în care locuiesc actorii noștri preferați.  În concluzie, vă las cu o declarație din partea unei reprezentant al mișcării studențești din Thailanda care spune:  ‘‘Sistemul SOTUS intră în contradicție cu ordinea mondială în schimbare. Educația nu a fost creată pentru a-i învăța pe oameni să meargă în aceeași direcție, ci pentru a crea oportunitățile și înțelepciunea necesare pentru ca oamenii să se transforme în cetățeni pregătiți să își trăiască viața în societate. Sala de clasă este, prin urmare, o societate în miniatură care există în cadrul societății mai mari. În opinia mea, învățarea nu ar trebui să fie restricționată de politicile guvernului central, iar sistemul SOTUS și activitățile de inițiere ar trebui eliminate. Studenții ar trebui să aibă libertatea de a-și alege propriile activități, cum ar fi cele voluntare, care să le permită să se cunoască între ei. Aceste activități ar trebui să se bazeze pe libertatea de gândire și libertatea de exprimare pentru a încuraja gândirea critică care poate declanșa creativitatea și idei noi care să ajute la progresul țării. Studenții de la universitate și de la liceu sunt adevărații proprietari ai sistemului educațional și nu ar trebui să mai permitem guvernului central sau unui anumit grup de persoane să decidă pentru noi în privința educației noastre.” Lectură plăcută și așteptăm opiniile voastre mai jos, în secțiunea de comments.   Deea, 17 Aprilie 2023