Mult timp, cuvântul xianxia mi s-a părut greu de înțeles. Îl vedeam asociat cu zei, nemuritori, lumi fantastice și mă gândeam că este ceva complicat, poate prea „exotic” sau prea îndepărtat de mine. Dar, pe măsură ce am început să citesc și să descopăr acest gen, mi-am dat seama că xianxia este, de fapt, mult mai simplu decât parem dacă ești atras de acest gen de povești.
Pentru mine, xianxia nu e o poveste doar despre magie sau puteri supranaturale. E și o poveste despre oameni, despre drumul lor, despre alegeri, despre căderi și despre felul în care încearcă să devină mai buni, chiar și atunci când lumea din jurul lor nu este dreaptă.
În xianxia apar zei și ființe nemuritoare, dar ei nu sunt perfecți, greșesc, suferă, pierd totul și trebuie să o ia de la capăt. Uneori cad mai jos decât oamenii obișnuiți. În spatele titlurilor și al lumilor fantastice se află emoții foarte reale: durere, speranță, vinovăție, iubire, loialitate.
Un lucru important în xianxia este ideea de „cultivare”. La început, acest cuvânt poate suna ciudat, dar, în esență, înseamnă dezvoltare interioară. Personajele încearcă să-și controleze emoțiile, să învețe din greșeli, să devină mai puternice nu doar fizic, ci și sufletește. Puterea nu vine gratis și nu vine repede. De cele mai multe ori, vine după pierderi și sacrificii.
Ce m-a făcut să mă apropii cu adevărat de acest gen este faptul că poveștile xianxia pun accent pe bunătate și responsabilitate. Nu contează cât de sus ajungi, ci ce faci când ajungi acolo. Nu contează cât de puternic ești, ci dacă alegi să folosești acea putere pentru a proteja sau pentru a distruge.
Un exemplu care m-a ajutat să înțeleg xianxia este romanul Heaven Official’s Blessing. Deși are zei și lumi fantastice, povestea este, în esență, despre a rămâne om, chiar și atunci când pierzi totul, o poveste despre a nu renunța la bunătate, chiar și după ce ai fost rănit de nenumărate ori.
Eu cred că xianxia emoționează atât de mult pentru că vorbește despre lucruri pe care le trăim cu toții: dorința de a fi acceptat, teama de a pierde, nevoia de a fi iubit, puterea de a merge mai departe, chiar și atunci când pare imposibil.
Chiar dacă ideal ar fi să ai ceva cunoștințe de taoism, de mitologie asiatică, de cultură chineză sau de termenii specifici, eu cred că oricine se poate bucura de o poveste xianxia dacă este bine tradusă. Emoțiile sunt universale și oricine poate înțelege ce înseamnă să cazi, să te ridici și să alegi, din nou și din nou, să fii bun.
Pentru mine, xianxia este și nu este un gen greu, depinde iăn ce parte privesc povestea: dacă voi privi de partea cititorului, voi fi absorbită de frumusețea emoțiilor;dacă voi privi de partea traducătorului, bineînțeles că nu e evident, necesită o mare atenție la alegerea cuvintelor pentru a mișca sufletele. Xianxia este în final un gen sincer, un gen care spune povești mari, dar cu o inimă foarte simplă.
Câteva cărți de acest gen:
Heaven Official’s Blessing
Ashes of Love
Immortality
Thousand Autumns
Grandmaster of Demonic Cultivation
Acest gen imi place cel mai mult. Wuxia e cu prea multa violenta, confruntari, arme, dar Xianxia sunt povesti emotionante, chiar daca printre randuri vedem si acolo “lupte cu arme”. Multumesc pentru articol. Recomand tuturor sa citeasca, este important pentru cele carora le plac cartile cu pletosi. <3 Apropo' cine a scris articolul? Am o curiozitate 🙂
De acord cu tine, Wuxia e prea violent și uneori prea multă ură cu finaluri triste. Am niște emoții…
Mulțumesc!❤️
Cu drag
Este exact genul ce-l iubesc cel mai mult! Dincolo de povesti, lecțiile de viata sunt mai aproape de realitate, facadu-mi sufletul sa simta la maximum, tot.
Superb articol, mulțumesc! ❤️❤️❤️❤️
Xianxia sunt mereu delicate și exprimă niște sentimente adânci. Am emoții, să știi
Bineînțeles că îmi place genul. Bineînțeles că voi începe și cartea, mai ales că același autor a scris „Grandmaster of demonic cultivation”, după care s-a făcut „The Untamed”, serialul meu preferat-am spus asta de o mie de ori. Romanul n-am putut să-l citesc, mi s-a părut greoi, probabil ține de traducere. Dar, revenind, fiindcă același autor a scris și „Heaven Official s Blessing” , te așteaptă o muncă titanică, ca să faci o traducere citibilă cu plăcere și pe înțeles. Nu știu cum vei trece peste, nu știu cât timp îți va lua, nu știu când îți vei mai scrie minunile de cărți ( eu, personal, cred că asta este menirea ta și lucrul cel mai important de făcut), nu știu când vei termina de tradus cărțile deja începute. Ziua nu are mai mult de 24 de ore. Am fost furioasă când am văzut la ce te-ai înhămat și nu am dat nici un like la nici o postare referitoare la noul proiect, și nici nu am citit nici un articol legat de subiect pe blog. Poți să mă bați, dar așa am simțit : furie de dragul tău că te epuizezi. Dar, fiindcă asta îți dă o stare de bine și asta îți dorești cu adevărat, mă voi pune pe citit tot ce-ai scris pe acestă temă și mă voi dedica și să citesc romanul odată cu traducerea, deși mi se pare chin total să mă pornesc să citesc o carte pe care s-o încep în februarie 2026 și s-o termin, când? Sper că voi trăi s-o termin (mă gândesc că mi-ai dat un țel de urmărit și trebuie să trăiesc să termin cartea). Dar, în afară de creațiile tale, de traducerile cărților deja începute și de noua traducere -Blessing, nu voi mai începe nimic. Revenind, din nou. Deși am mai spus, repet: îmi place genul Xianxia ( nu știam că se cheamă așa). Succes în tot ce vrei tu să faci! Mulțumesc, fiindcă știu că tot ce faci tu e și pentru bucuria și îmbogățirea noastră spirituală!
M-AI făcut să zâmbesc, trebuia și niște nebune românce să traducă HOB, De ce au putut spaniolii și noi nu? Când vom termina?Nu știu. Poate vom avea brațe noi , tinere, nu se știe. Cum nu ai comentat deloc, nu m am îngrijorat. Nu toată lumea iubește xianxia . Dar acum văd că erau alte motive. 🙂
Da ,știam de wuxia si intr-adevăr sunt seriale mai violente,nu tot timpul le pot urmării,dar cele care eu le urmăresc si îmi plac foarte mult ,sunt cu zei,nemuritori ,iubiri regăsite in mai multe vieții .Nu știam ca sunt de fapt Xianxia….iar chinezii au o imaginație atat pentru personaje ,costume sofisticate iar peisajele create, sunt de vis,de neimaginat. Mulțumesc frumos!❤️
Da, e o mare diferență între Xianxia și Wuxia, deși sunt cu zei , zburători și povești mitologice.