CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ – Capitolul 1

CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ

CAPITOLUL 1 

Într-un living spațios, Han Yang stătea așezat pe canapea și citea niște fișiere care conțineau date de programare. În prezent era student în anul III la facultate și, în timpul liber, se ocupa de mici proiecte de programare pentru a câștiga niște bani în plus. Deși exista posibilitatea de a obține burse, el voia să strângă și să pună deoparte o mică sumă de bani pe care să i-o trimită mai târziu bunicului său.

De data aceasta, proiectul la care lucra era un site web de comerț exterior. Era un site nou, care, deși fusese proiectat anterior de altcineva, din păcate, încă mai avea diverse aspecte ale funcționalității sale incomplete. Han Yang se ocupa acum de remedierea acestor părți neterminate.

Stătea cu picioarele încrucișate, cu computerul în poală, bătând cu degetele pe tastatură. Din cauza bretonului său puțin cam lung, care îi obstrucționa adesea vederea, folosea o agrafă lungă din dosarele cu date tipărite pe care le avea la îndemână pentru a-și prinde firele de păr rebele.

Când scria coduri, Han Yang era complet obsedat. Era atât de absorbit de această sarcină încât nici nu observase că cineva deschise ușa și intrase în cameră.

HeLian Qing se întoarse și asistă la această scenă. Lumina blândă îi lumina partea laterală a feței lui Han Yang, făcând ca întregul său corp să radieze o aură blândă, foarte diferită de figura rece și încăpățânată pe care o avea în timpul confruntării lor din trecut. Acea agrafă de păr pe care o purta contribuia, de asemenea, la a-i conferi un aer copilăros.

Din cauza acestui Han Yang, HeLian Qing nu fusese nevoit să-și ușureze mișcările, deoarece celălalt încă nu era conștient de întoarcerea lui. De fapt, mintea lui, la fel ca înainte, era concentrată în continare pe propriile sale treburi.

Sunetul loviturilor ușoare pe tastatură răsuna în întreaga sufragerie, în timp ce mâinile lui Han Yang continuau să tasteze. Abia când HeLian Qing începu să se îndrepte spre el, acesta reacționă în sfârșit.

Degetele lui Han Yang se opriră brusc. Apoi ridică privirea pentru a-l vedea pe bărbat, care la momentul acela se apropiase deja de el și se afla acum lângă el. Celălalt purta o cămașă albă și o cravată ușor slăbită, fiind lipsit de toată rigoarea pe care o avusese la prima lor întâlnire. Acum, chipul său frumos și – judecând după lipsa emoțiilor excesive – destul de serios, doar îl privea pur și simplu.

Han Yang își încruntă sprâncenele, gestul subtil creând o ridicare abia vizibilă. Prezența lui HeLian Qing, care nu fusese văzut timp de două săptămâni consecutive, îi permisese să se relaxeze până la punctul de a uita situația dificilă în care se afla. Absența acestuia îi permisese, de asemenea, să neglijeze complet faptul că locuința în care se afla nu era a lui, ci apartamentul celui care se afla acum în fața ochilor lui, numit HeLian Qing.

Și că el, Han Yang, era „soția contractuală” a acestui bărbat.

Sincer vorbind, dacă ar fi putut, ar fi preferat să nu folosească aceste cuvinte.

Deși mișcările lui Han Yang erau destul de subtile, fără acoperirea bretonului, ochii lui HeLian Qing se fixară direct pe fața lui, făcând foarte ușor pentru celălalt bărbat să-i observe încruntarea.

Trăsăturile reci și dure ale acelui bărbat s-au încrețit și ele. Din această situație era clar că Han Yang nu se aștepta deloc ca el să se întoarcă în această zi? Evident, i se spusese înainte de efectuarea călătoriei de afaceri data întoarcerii lui HeLian Qing. La urma urmei, timpul petrecut separat le fusese acordat pentru a-și organiza sentimentele în mod corespunzător, precum și pentru a le oferi ambelor părți posibilitatea de a se adapta la această nouă relație.

Sau poate că Han Yang – încă de la început – uitase complet de existența lui HeLian Qing.

Ha ha!

Adaptează-te la acest demon.

Două persoane, una în picioare, una șezând, niciuna dintre ele nerostind niciun cuvânt celeilalte. Chiar și sunetul tastaturii dispăru după un timp. Atmosfera părea să fi devenit oarecum ciudată.

Întâlnirile față în față ca aceasta erau întotdeauna tăcute. Atitudinea superioară a celeilalte persoane îl făcea pe Han Yang să se simtă puțin neliniștit. După o lungă pauză, Han Yang, deși destul de ezitant, începu să vorbească:

– Tu… te-ai întors.

Spunând această frază în acel moment, el se uită apoi la cealaltă persoană, ai cărei ochi străluceau de ridicol. Privirea transmitea, la fel ca un ecran tip „Bullet”[1], mesajul:

– Dacă nu m-aș fi întors, ce crezi că ai fi văzut acum – o fantomă?

Han Yang începu să transpire.

Câteva secunde mai târziu, HeLian Qing răspunse rece:

– Da….

… Ce repede trece timpul.

Han Yang gemu în sinea lui, scuturând din cap. Când HeLian Qing văzu că Han Yang terminase de pus întrebări, rămase o vreme tăcut. Apoi, cu o nemulțumire evidentă în voce, întrebă:

– Se pare că nu prea ai vrut să mă întorc, nu-i așa?

Era adevărat…

– Nu, șopti Han Yang înainte de a vedea că ceasul de pe perete arăta că era trecut de ora nouă seara.

De asemenea, își dădu seama că întoarcerea lui HeLian Qing de la aeroport trebuie să fi durat cel puțin o oră, așa că, simțind că HeLian Qing probabil nu mâncase încă, îl întrebă:

– Ai mâncat?

Privind băiatul, care, datorită agrafei ce îi prindea bretonul, avea fruntea descoperită, dezvăluind o pereche de sprâncene îngrijite, sprâncenele lui HeLian Qing se relaxară ușor, iar buzele lui subțiri rostiră un singur cuvânt:

– Nu.

Han Yang se uită și văzu că, lângă picioarele lui HeLian Qing, se afla o valiză mică. Bănuind că probabil tocmai coborâse din avion, după câteva secunde de ezitare, îl întrebă:

– Dacă nu te deranjează, mai sunt câteva lucruri în frigider, așa că… vrei să-ți aduc ceva de mâncare?

HeLian Qing nu spuse nimic, privindu-l pe Han Yang ca și cum s-ar fi gândit la asta. Han Yang, care observă asta, vru să sune să comande ceva de mâncare pentru el. Dar înainte ca Han Yang să apuce să spună ceva, HeLian Qing îl privi, dădu din cap și spuse:

– Mă duc să fac un duș.

Apoi își târî valiza după el în dormitor.

Văzând silueta lui HeLian Qing îndepărtându-se, Han Yang se gândi brusc la ce se întâmplase cu doar două săptămâni în urmă.

…………………………………

[1] Un ecran tip „Bullet” afișează comentarii postate în timp real peste videoclipuri. Acest lucru creează o experiență de vizionare dinamică și interactivă, în care spectatorii pot vedea și răspunde la gândurile și reacțiile celorlalți în timp real.