CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ – Capitolul 10

CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ

CAPITOLUL 10

În baie, Han Yang se spălă pe față la chiuvetă. Se răsucise și se zvârcolise atât de mult în timpul nopții, încât toată transpirația de pe corp i se uscase, simțindu-se destul de lipicios și murdar. După ce își mai spălă fața o ultimă dată cu apă limpede, își scutură mâinile pentru a le usca, apoi deschise ușa și ieși din baie.

Nu făcuse decât câțiva pași în afara camerei mici când fu brusc prins de talie, apoi ridicat într-o îmbrățișare, într-o mișcare atât de rapidă încât îi scăpă pe gură un țipăt. Auzindu-i strigătul, HeLian Qing zise:

– De ce țipi?

– Tu… mai întâi lasă-mă jos, șopti Han Yang.

– Nu am plecat încă, așa că urăști faptul că sunt încă aici, spuse HeLian Qing.

– Nu asta am vrut să spun, îl corectă Han Yang.

– Atunci taci din gură, adăugă bărbatul.

Bine, las-o baltă, gândi băiatul.

Nici el nu mai avea chef să continue discuția.

Odată ce se întoarse la locul lui pe pat, ochii lui Han Yang zăriră picioarele bărbatului, în special pantofii pe care îi purta acum, determinându-l să întrebe din curiozitate:

– De unde ai pantofii ăia?

– I-am cumpărat, spuse simplu HeLian Qing.

– Când ai avut timp să-i cumperi?

La urma urmei, el fusese în toaletă doar două sau trei minute cel mult.

– În timp ce dormeai, răspunse HeLian Qing, turnând un pahar cu apă înainte de a i-l înmâna.

– …

Han Yang rămase din nou fără cuvinte. Se pare că bărbatul avea o pereche nouă de pantofi, dar uitase să-i spună, încât el fu nevoit să împrumute perechea de papuci pe care o purta bărbatul, deoarece în afară de el, nu mai era nimeni acolo.

Observând că Han Yang nu apucase încă paharul care i se întindea, HeLian Qing îi luă el însuși mâinile bărbatului mai mic și îi puse paharul plin în ele, zâmbind în același timp:

– Te doare stomacul sau mâinile? Vrei să te și hrănesc?

– Nu, scutură Han Yang din cap.

HeLian Qing oftă, gândindu-se în sinea lui:

Dacă chiar ai fi vrut să te hrănesc, ți-aș fi arătat puțină milă.

Dar acum nu mai avea ocazia să-și arate mila.

Între timp, Han Yang își dădu seama de ceva, și anume că, de la începutul nopții, părea să fi dezvoltat o toleranță mai mare față de limba ascuțită a lui HeLian Qing. În timp ce ținea paharul și îl ducea la buze, zări piciorul bărbatului mai mare împingând coșul de gunoi de lângă pat, apoi apăsând pedala pentru a deschide capacul, spuse:

– Clătește-ți gura mai întâi.

După ce vomitase de câteva ori mai devreme, băiatul simțea într-adevăr un gust amar în gură. Uimit de atenția lui HeLian Qing, făcu cum i se spusese, folosind apa caldă pentru a-și spăla gura, ceea ce, în mod previzibil, îl făcu să se simtă mult mai bine după aceea.

Paharul folosit din mâna lui, care conținea lichidul rămas, fu luat repede de HeLian Qing, care se îndreptă spre baie pentru a arunca resturile. Apoi, bărbatul înlocui paharul vechi cu unul nou, îl umplu cu apă și i-l dădu din nou băiatului:

– Bea puțin.

– Mulțumesc.

Han Yang acceptă paharul și bău. Apa caldă care îi curgea în stomac îl făcu să se simtă și mai bine.

– Mă duc să-ți aduc niște congee[1]. Dacă se întâmplă ceva, apasă butonul de lângă pat.

Bărbatul spuse asta chiar în timp ce începuse să se îndrepte spre ușă. Nu apucase să se îndepărteze prea mult când Han Yang îl prinse repede:

– Nu trebuie să te deranjezi, nici măcar nu mi-e foame.

HeLian Qing întoarse capul să se uite la băiat, apoi privirea îi coborî pe brațul său, pe care băiatul îl ținea strâns.

– Dă-mi drumul.

Han Yang îi dădu imediat drumul.

– Poartă-te frumos și așteaptă-mă, spuse simplu HeLian Qing, înainte de a ieși din cameră.

După plecarea lui, Han Yang verifică ceasul și descoperi că era deja trecut de patru dimineața.

– Unde se duce să cumpere congee la ora asta… se gândi Han Yang cu voce tare.

O senzație de oboseală îl cuprinse, făcându-l să se întindă pe pat și să tragă pătura peste picioare.

În timp ce aștepta întoarcerea lui HeLian Qing, o asistentă medicală trecu pe la el în timpul uneia dintre vizitele sale. Văzând că băiatul era treaz, îl întrebă cum se simte.

– Oh, unde este domnul care ți-a ținut companie mai devreme? A plecat? întrebă asistenta.

– A ieșit să cumpere ceva, răspunse Han Yang, știind că ea se referea la HeLian Qing. După ce se gândi puțin, întrebă:

– Scuzați-mă, știți dacă există vreun magazin care vinde congee în zonă?

– Există nu departe de spitalul acesta un magazin de congee deschis non-stop, explică asistenta, apoi continuă:

– Deci a plecat să vă cumpere niște terci, nu-i așa? Cu siguranță îți va prinde bine să mănânci puțin când îți iei medicamentele. Apropo, trebuie să-ți spun că te tratează foarte bine. Te-a supravegheat aproape toată noaptea. Când am făcut rondul mai devreme, l-am văzut chiar ștergându-ți transpirația de câteva ori, asta ca să știi.

La scurt timp după ce asistenta plecă, Han Yang se întinse din nou pe pat, uluit. Știa că acel bărbat stătu lângă el încă de la început, dar auzind acele lucruri de la altcineva era cu totul altceva, însă nu putea spune cu siguranță ce anume era diferit.

Când HeLian Qing se întoarse într-un final, îl văzu pe băiat privind absent pe fereastră și habar nu avea la ce se gândea în acel moment, dar, odată ce își dădu seama că acesta sosise, băiatul își reveni repede la realitate.

– Te-ai întors.

Han Yang îl văzu ținând niște lucruri în mână, așa că ridică pătura cu intenția de a-l ajuta.

– Stai liniștit, îi spuse HeLian Qing pentru a-l opri.

Apoi se apropie, așeză congee-ul cumpărat pe dulapul de lângă pat, apoi așeză tava pe saltea, aranjând congee-ul și garniturile pe tavă pentru tânăr.

– Mulțumesc, spuse Han Yang.

– Nu e nevoie să-mi mulțumești. Și eu eram flămând, spuse HeLian Qing în timp ce își lua propriul recipient cu „congee cu os de porc” și se așeză lângă el să mănânce.

– …

Te-ar ucide puțină sinceritate?

Congee-ul simplu al lui Han Yang era lichid și perfect pentru a fi băut, având în vedere starea lui actuală. HeLian Qing ceruse și câteva garnituri ușoare de ridichi murate, împreună cu pak-choi[2] fiert, tăiat în cubulețe foarte fine, pentru a fi mai ușor de digerat.

Oare l-a pus special pe bucătar să facă asta? se gândi Han Yang în timp ce îl privea pe furiș pe celălalt bărbat, fără să se aștepte deloc să fie prins în flagrant.

– La ce te uiți? Mănâncă-ți terciul, îl mustră HeLian Qing, luând o înghițitură din propriul terci.

– Asta nu e porția ta.

– Nu vreau să mănânc din porția ta, mormăi Han Yang înainte de a-și pleca capul și a-și bea congee-ul.

– Tsk, făcu HeLian Qing, clătinând din cap.

– Bine, data viitoare te voi duce să mănânci altceva mai bun, așa că nu-mi mai arăta expresia aceea deprimată.

– … n-am spus că nu e bun.

Han Yang rostise acele cuvinte, însă colțurile buzelor i se arcuiră inconștient.

În ciuda stării de foame în care se afla Han Yang, el tot nu putea să mănânce prea mult din cauza stării sale actuale. După ce termină o cantitate bună de terci, HeLian Qing strânse recipientele folosite și le aruncă la gunoi, apoi îi turnă lui Han Yang un pahar cu apă pentru ca acesta să-și poată lua medicamentele.

La scurt timp după ce tânărul își luase pastilele, HeLian Qing îl îndemnă să se odihnească, iar băiatul, fiind și el destul de obosit, se întinse și trase pătura peste el. Stând lângă el, HeLian Qing îl ajută pe băiat să se acopere bine, apoi, la fel ca înainte, se așeză pe scaunul din apropiere.

Han Yang îl privi pe bărbat apăsându-și cu îndemânare degetele între sprâncene, pe un chip marcat de urme ușoare de oboseală. Cu o astfel de priveliște în fața lui, era inevitabil să nu simtă o undă de vinovăție în inimă. Cu privirea fixată pe celălalt bărbat, Han Yang voia să spună ceva, dar nu știa cu ce să înceapă. Acele câteva încercări pe care le făcuse să vorbească fuseseră observate de HeLian Qing, care considerase comportamentul său destul de ciudat, așa că îi spuse:

– Dacă tot nu poți adormi, crezi că o să te faci bine dacă te uiți la soțul tău?

– …

Încremenit pentru o clipă, Han Yang deveni curând conștient de  ușoara căldură care îi urca la urechi. Apoi își îndreptă în liniște privirea de la bărbatul din fața lui și, încetul cu încetul, își ascunse fața sub pătură.

Răutatea lui HeLian Qing era pur și simplu mai mult decât putea suporta.

Văzând că băiatul se înroși de rușine din cauza cuvintelor sale, dispoziția lui HeLian Qing se îmbunătăți foarte mult. Își întinse picioarele lungi și lovi cu călcâiul piciorul patului.

– Grăbește-te și culcă-te. Dacă tu nu dormi, nu voi putea dormi nici eu.

– Oh, răspunse Han Yang și închise ochii imediat după aceea.

După câteva minute, Han Yang era încă treaz și nu se putu abține să nu-și deschidă buzele și să spună:

– HeLian Qing.

– Ce mai e acum?! întrebă bărbatul destul de aspru după ce observă că băiatul era încă treaz.

– Nu ți-e frig? întrebă Han Yang cu multă ezitare, deoarece, spre deosebire de căldura din timpul zilei, căderea nopții aduse cu sine o scădere a temperaturii din cameră, iar bărbatul de lângă el purta doar o cămașă foarte subțire.

De îndată ce auzi întrebarea băiatului, HeLian Qing nu scoase niciun cuvânt, ci se ridică pur și simplu în picioare, se îndreptă spre patul băiatului și coborî privirea, uitându-se în tăcere la tânăr.

Cu privirea fixată direct pe HeLian Qing, un fior rece îi trecu pe șira spinării lui Han Yang, gândindu-se că probabil făcuse o greșeală întrebându-l. În acel moment, îl auzi pe bărbat spunând:

– Oh, ți-e frig? Atunci te ajut să te încălzești, bine?

Fără să aștepte răspunsul lui Han Yang, în clipa în care termină de vorbit, ridică pătura, își scoase pantofii și se urcă în pat.

Ce? Ce e cu această dezvoltare rapidă a intrigii[3]?!

Han Yang era stupefiat.

Dar, contrar așteptărilor, HeLian Qing era destul de calm în timp ce se întindea îmbrățișându-l din spate, cu capetele amândurora strânse acum pe aceeași pernă.

– Tu… voi să continue, dar HeLian Qing îl întrerupse:

– Fii cuminte și culcă-te acum.

Gândindu-se la faptul că HeLian Qing îl veghease aproape toată noaptea și era și el foarte obosit, Han Yang nu mai spuse nimic. Oricum, nu era prima dată când dormeau împreună, așa că se conformă cererii. În plus, era și el destul de obosit, așa că nu trecu mult timp până când mintea lui își pierdu conștiința și ochii i se închiseră treptat, adormind.

HeLian Qing îl urmă curând, dar nu înainte de a-l strânge pe băiat mai tare în brațe.

A doua zi, Han Yang se simțea deja mult mai bine. La următorul control medical, medicul îi puse doar câteva întrebări și îi dădu câteva sfaturi de care să țină cont după externare. HeLian Qing cumpărase pentru amândoi niște articole de toaletă, pe care le folosiră pentru a se spăla în timp ce erau încă în spital, înainte de a pleca. După aceea, îl duse pe Han Yang la restaurantul de la care cumpărase congee-ul de mai devreme, pentru a lua micul dejun.

După ce parcă, Han Yang își desfăcu centura de siguranță, dar înainte să apuce să coboare din mașină, HeLian Qing ieșise deja de pe partea cealaltă, venise la el să-l ajute să deschidă ușa mașinii și chiar îi întinsese mâna să-l sprijine.

– Sunt bine.

Han Yang nu știa dacă să râdă sau să plângă, deoarece comportamentul acelui bărbat părea să fie de neînțeles.

– Oh.

HeLian Qing ridică din umeri, apoi îl ajută să închidă ușa mașinii, înainte de a-l conduce pe Han Yang în restaurantul cu congee.

Han Yang îl urmă, fără să înțeleagă pe deplin dacă era ceva legat de mentalitatea lui actuală, care îl făcea să nu se mai zbată pentru a se elibera din strânsoarea lui HeLian Qing.

Atmosfera din restaurantul cu congee era destul de bună, iar cei doi găsiră repede un loc unde să se așeze. Han Yang nu putea mânca decât congee simplu cu niște garnituri simple, dar HeLian Qing, pe de altă parte, comandase găluște aburite umplute cu creveți, împreună cu clătite cu ouă ca garnitură pentru congee-ul său cu pui. Comanda lui era complet diferită de cea a băiatului.

Un parfum dulce emanat de găluștile și clătitele aburite se amesteca în aerul din jurul lui Han Yang, trezindu-i pofta, făcându-l să nu se poată abține să ridice capul pentru a arunca câteva priviri și, de asemenea, să simtă că congee-ul simplu din gura lui era de fapt extrem de insipid și fără gust.

– Vrei puțin din asta? îl întrebă HeLian Qing.

Han Yang dădu sincer din cap, iar HeLian Qing, văzând asta, zâmbi răutăcios, tachinându-l:

– Ai voie doar să te uiți, nu vreau să ajung să te supraveghez din nou toată noaptea.

– …

Oare limba ta ar putea fi și mai ascuțită de atât, prințesă Qing, gândi Han Yang.

– Deci, ce ai mâncat ieri de ți s-a făcut rău? întrebă HeLian Qing.

– Am mâncat hotpot[4] cu colegii mei de clasă, răspunse Han Yang.

El însuși bănuia că hotpotul era cauza problemelor sale.

– Tsk, se încruntă HeLian Qing.

– Pe viitor, să nu mai ieși să mănânci în locurile alea murdare.

– Da, dădu Han Yang din cap.

– În plus, când te doare atât de tare, nu știi că trebuie să te duci la spital? Ești idiot? întrebă HeLian Qing.

– … nu.

În acea noapte, Han Yang crezuse inițial că poate suporta durerea, crezând că, dacă va rezista, aceasta va trece în cele din urmă. Dar ajunsese într-un punct în care nu mai putea rezista, așa că se gândise să sune la spital, dar nu după mult timp apăruse HeLian Qing.

– Data viitoare când se mai întâmplă ceva, sună-mă, spuse HeLian Qing, făcând o pauză, înainte de a adăuga:

– Abia acum am primit mesajul pe care mi l-ai trimis ieri.

– Ce?

Han Yang îl privi șocat. Era acesta modul lui HeLian Qing de a-i explica? Era aceasta explicația lui pentru faptul că nu îi răspunsese ieri?

– La ce te uiți? Mănâncă-ți porția, spuse HeLian Qing, împingând farfuria de pe masă puțin stânjenit.

– Uh, bine.

Han Yang își coborî capul și bău puțin din terciul său, colțurile gurii sale formând un mic zâmbet.

După ce luară micul dejun, se întoarseră la apartament în jurul orei zece dimineața. Din fericire, era weekend, așa că Han Yang putea să stea acasă și să se odihnească. HeLian Qing, însă, nu era atât de lipsit de griji, deoarece astăzi la compania sa în L-City urma să sosească un client foarte important pe care trebuia să-l însoțească.

HeLian Qing făcu un duș, se aranjă și era pe punctul de a pleca când îi spuse lui Han Yang:

– La prânz voi trimite pe cineva să-ți aducă prânzul. Dacă se întâmplă ceva, sună-mă, așa că relaxează-te și nu te mișca din pat.

– Am înțeles, răspunse Han Yang, murmurând în sinea lui:

– Nu sunt copil.

HeLian Qing se opri, nemișcat, iar Han Yang întrebă:

– Mai e ceva?

– Poartă-te frumos și nu pleca nicăieri.

Dintr-o dată, HeLian Qing întinse mâna, îi ciufuli părul lui Han Yang, apoi își luă haina și plecă.

Datorită acestei singure acțiuni a bărbatului, Han Yang rămase mut de uimire, privind în gol în direcția în care plecase HeLian Qing. Trecuse ceva timp până când reuși să reacționeze și să spună un cuvânt, dar mâna lui se ridică doar pentru a atinge locul pe care HeLian Qing îl mângâiase, în timp ce clipea din ochi.

Gestul lui HeLian Qing nu fusese blând, dar oricât de inexplicabil ar fi fost, în final se simți destul de cald.

……………………………………………….

[1] Congee este un terci simplu de orez.

[2] Pak-choi este un fel varza chinezească

[3] O expresie folosită atunci când intriga unei povești se desfășoară mult mai repede decât se așteaptă spectatorii.

[4] Hotpot este un fel de mâncare tradițională populară în China și în alte țări asiatice. Principiul de bază al Hotpot constă în a găti diverse ingrediente proaspete într-un vas de apă fierbinte, plasat în centrul mesei și încălzit de o sursă de căldură. Vasul de apă poate fi împărțit în două părți, unul fiind mai condimentat și picant (numit “huǒguō”), iar celălalt mai puțin condimentat (numit “yángguō”). Astfel, participanții pot alege nivelul de condimentare în funcție de preferințele lor.