CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ – Capitolul 12

CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ

CAPITOLUL 12

Luni dimineața, devreme, Han Yang avea programat un curs. Prin urmare, cei doi bărbați își făcuseră programare la Biroul de Afaceri Civile pentru după-amiază. După ce terminară micul dejun, HeLian Qing îl conduse pe Han Yang la școală, iar la sosire, îi reaminti tânărului:

– Nu uita, să nu mănânci nimic rece sau picant.

– Starea mea nu este chiar atât de gravă, răspunse Han Yang, considerând că vinerea trecută fusese doar un accident, nimic mai mult.

– Serios? Atunci cine se zvârcolea pe pat, chinuit de durere, până în punctul în care mă obliga să dorm cu el doar pentru a pune capăt suferinței? întrebă HeLian Qing.

– …

Cine te-a obligat să dormi cu mine, huh?

Ținându-și fruntea în palmă, Han Yang cedă:

– Înțeleg, du-te la muncă, bine?

– Mmm. Bine. Așteaptă-mă la prânz, ca să luăm masa împreună, spuse HeLian Qing, plecând imediat ce își termină propoziția.

După ce văzu mașina plecând, Han Yang se întoarse și se îndreptă spre școală.

În drum spre clasă, se întâlni cu unul dintre cei cu care mâncase în acea seară de vineri. În timp ce discutau, nu le luase prea mult să-și dea seama că avuseseră aceeași problemă în acea zi – gastroenterită acută. Având în vedere acest lucru, bănuielile lor că mâncarea consumată în acea zi fusese contaminată se confirmară.

Îngrijorat, Han Yang îl întrebă și pe She Zhang despre starea lui. Odată ce se asigură că prietenul său era deja bine, se liniști. De asemenea, hotărâse că, de atunci înainte, își va pregăti singur prânzul, pentru siguranță.

Inițial, înainte de prânz, Han Yang și ceilalți aveau patru cursuri programate, dar pentru că în acea zi școala invitase un membru al conducerii unei întreprinderi renumite pentru a ține o prelegere, după terminarea primului curs, toată lumea fusese nevoită să plece și să se adune în auditoriu.

Han Yang așteptase cu nerăbdare să asculte acel discurs înainte de acea zi. Voia foarte mult să asculte experiențele și cuvintele înțelepte rostite de acel invitat de succes. Cu toate acestea, în momentul în care își aminti că urma să meargă cu HeLian Qing să-și înregistreze căsătoria, toate gândurile de dinainte dispăruseră, lăsându-l nervos, emoționat și mai puțin curios.

Cu astfel de gânduri care îi alergau prin minte, nu putea să nu se gândească la ceea ce îi spusese HeLian Qing mai devreme, și anume că îl va aștepta la prânz pentru a lua masa împreună.

Chiar avea de gând să vină aici la prânz?

– Han Yang, la ce te gândești? îl întrebă unul dintre foștii lui colegi de cameră.

– La nimic.

Han Yang ieși imediat din starea de visare, realizând că se lăsase din nou pradă gândurilor și că, de când era împreună cu HeLian Qing, distragerea atenției sale crescuse exponențial.

– Știi, în ultima vreme pari să fii mereu cu capul în nori. Oare dragostea te-a vrăjit atât de tare, hm?

Fratele său de suferință continuă să-l tachineze:

– Nu uita să o aduci și pe cumnata noastră să ia masa cu noi data viitoare, bine?

Han Yang râse, fără să spună vreun cuvânt, și își îndreptă din nou privirea spre scena din fața lor.

La prânz, așa cum promisese, HeLian Qing veni să-l ia pe Han Yang pentru a lua masa împreună. Având în vedere starea stomacului tânărului, el căută special un restaurant specializat în bucătăria cantoneză[1].

În timpul mesei, Han Yang povesti despre prelegerea specială la care participase anterior, apoi îl întrebă pe HeLian Qing:

– Compania ta acceptă astfel de invitații?

– Da, departamentul de relații publice se ocupă de asta, răspunse HeLian Qing.

– Atunci, compania ta acceptă proaspăt absolvenți pentru stagii? insistă Han Yang.

– Vrei să devii stagiar? întrebă HeLian Qing, ridicându-și capul pentru a-l privi pe tânăr.

– Am întrebat doar așa, din curiozitate, răspunse Han Yang.

Deși, în realitate, avea această idee în minte de dinainte, deoarece HeLian Group era o companie în care mulți oameni doreau să lucreze, iar el nu făcea excepție. Dar acum, având în vedere relația sa actuală cu HeLian Qing, era puțin mai ezitant, iar ținând cont de modul tăios de a vorbi al lui HeLian Qing, era convins că acesta nu-l va lăsa să scape atât de ușor.

Într-adevăr, în următoarea fracțiune de secundă, el îl auzi pe bărbatul cu limba ascuțită spunând:

– Gura ta spune nu, dar în adâncul sufletului tău îți dorești asta cu ardoare, nu-i așa?

– …

Han Yang îl privi în tăcere, gândindu-se dacă acele cuvinte puteau fi folosite oare în acest fel?

– Am auzit că firma ta este destul de strictă și, în general, nu acceptă proaspăt absolvenți, sublinie Han Yang.

– Este posibil.

HeLian Qing își ținu privirea fixată asupra băiatului, doar pentru a vedea cum va reacționa.

Han Yang îl privi pe bărbat în ochi câteva secunde, apoi își coborî capul și continuă să mănânce.

HeLian Qing, pe de altă parte, așteptă ca băiatul să-și pledeze cauza. Frustrat, bătu ușor cu degetele în masă:

– Vrei să lucrezi aici?

– Da, răspunse Han Yang sincer.

– Ăă? își ridică HeLian Qing bărbia.

– Dar știu că pragul Grupului HeLian este prea ridicat, ar fi mult mai bine pentru mine să încep la o companie mai mică, explică Han Yang.

Nicio explicație din stânga și niciuna din dreapta nu-l putea convinge, se gândi prințesa Qing înainte de a-și continua prânzul.

Han Yang își coborî și el capul, zâmbind în tăcere.

Nu era ceva la care te așteptai, nu-i așa?

– Hei! Qing’er!

Strigătul veni din spatele lui Han Yang, cele două silabe „Qing-er” fiind rostite pe un ton ironic. Băiatul se înecă, ridicând din reflex capul pentru a se uita la bărbatul, care stătea în fața lui, doar pentru a vedea chipul lui HeLian Qing întunecându-se în timp ce privea cu furie.

În afară de momentul în care vizitase familia lui HeLian Qing, era prima dată când auzea pe cineva strigându-l pe bărbat cu numele Qing’er. Mai mult, faptul că făcuse asta într-un loc atât de public îl făcea extrem de curios să afle cine ar putea fi atât de îndrăzneț.

Xu Luozhao se apropie din spatele lui Han Yang și îl bătu pe umăr pe HeLian Qing:

– Acum câteva zile încercai să-ți îneci amarul în băutură, iar astăzi ai chef să iei masa în oraș și nici măcar nu m-ai chemat! Atât de multă apreciere ai, nu-i așa?

Privirea lui HeLian Qing se îndreptă spre mâna celuilalt, iar Xu Luozhao îi dădu drumul, orientându-și atenția spre Han Yang, înainte de a-și da seama brusc:

– Oh, ai venit cu copilul tău să luați prânzul, nu-i așa? Bună, eu sunt Xu Luozhao.

Han Yang, luat prin surprindere de fraza „ți-ai adus copilul la masă”, și observând că era salutat, se ridică și dădu din cap:

– Bună, sunt Han Yang.

– Oh.

Xu Luozhao dădu din cap:

– Am auzit atât de multe despre tine.

– …?

Han Yang nu înțelegea, unde ar fi putut auzi despre el?

– Așează-te și mănâncă. Nu trebuie să te deranjezi cu el, îi spuse HeLian Qing băiatului care stătea în picioare.

– Da, așa e. Ia loc și vom mânca cu toții împreună.

Xu Luozhao, din proprie inițiativă, trase un scaun cu speranța de a se așeza lângă Han Yang.

– Unde crezi că te așezi? întrebă HeLian Qing cu blândețe, ochii lui fixându-se cu intensitate pe mâinile celuilalt bărbat.

Mâna lui Xu Luozhao, care tocmai trăgea scaunul, se opri. Apoi ridică ambele mâini în semn de capitulare și spuse:

– Bine, în regulă, o să stau lângă tine atunci.

După ce spuse asta, se întoarse și se îndreptă spre partea lui HeLian Qing a mesei, cu intenția de a se așeza lângă el. Din păcate, chiar când se apropie de el, HeLian Qing apucă scaunul de lângă el și îl împinse, indicându-i clar celuilalt că nu era binevenit.

– …

Xu Luozhao rămase uluit.

– Voiam doar să mănânc împreună cu voi.

– Refuz, spuse HeLian Qing fără expresie.

Han Yang nu se putu abține să nu chicotească, dar când văzu că cei doi bărbați certăreți își îndreptară privirile spre el în același timp, își înghiți repede zâmbetul.

– Bine, acceptă Xu Luozhao, adăugând:

– Nu vă voi deranja la întâlnirea de astăzi, pentru a împiedica o anumită persoană să încerce să-și verse veninul.

– Ai spus destul, dispari, ceru HeLian Qing.

– Atunci plec! Zise Xu Luozhao lăsându-și umerii în jos.

După ce Xu Luozhao plecă, HeLian Qing, văzându-l pe Han Yang, îl întrebă:

– De ce ești roșu la față? Când ai devenit atât de sensibil?

Cu puțin timp în urmă, când tânărul auzise că Xu Luozhao spusese că el și HeLian Qing erau la o întâlnire, simțise o ușoară jenă. Totuși, auzind comentariul acelui bărbat despre ciudățenia reacției sale, era ca și cum acel bărbat ar fi spus că era de obicei fără rușine.

Oricum, din remarcile lui Xu Luozhao reieșea nu numai că acel bărbat știa de existența lui, dar părea să fie la curent și cu relația lui cu HeLian Qing.

Era oare posibil ca nu numai familia lui HeLian Qing să fi fost informată, ci și toți prietenii lui să fie la curent în legătură cu el?

Gândindu-se la asta, Han Yang nu putea să nu se uite la HeLian Qing fără o urmă de suspiciune.

– De ce te uiți așa la mine? întrebă HeLian Qing.

– Prietenii tăi știu despre relația noastră? întrebă Han Yang.

– Ce relație avem? întrebă celălalt bărbat înapoi.

Han Yang tăcu. Ochii lui HeLian Qing sclipiră cu o umbră de batjocură în timp ce ridică paharul cu apă de lângă el pentru a bea. În momentul în care luă o înghițitură, auzi replica lui Han Yang:

– O relație ca cea dintre doi viitori soți.

– Pffft!

HeLian Qing se înecă după ce auzi această afirmație, aproape împroșcând apa pe care nu o înghițise, acoperindu-și repede gura în timp ce tușea violent.

Han Yang, văzând reacția bărbatului, îi întinse imediat un șervețel, în timp ce HeLian Qing, la rândul său, se uită furios la el:

– Cum ai putut să spui….

Cuvintele lui se opriră brusc la vederea expresiei pline de bucurie, care strălucea în ochii lui Han Yang, lăsându-l pentru o clipă uimit de propria lui neatenție.

De când cei doi începuseră să locuiască împreună, aceasta era prima dată când HeLian Qing putea să vadă o asemenea expresie a lui Han Yang, fața băiatului fiind plină de o bucurie nestăvilită, care îi topise inima.

Pentru prima dată când reuși să-l facă pe HeLian Qing să se înece cu băutură, inima lui Han Yan se umplu de un sentiment glorios de împlinire. Văzând că bărbatul îl privea fix, Han Yang, din motive necunoscute, strigă:

– Qing’er.

– Cum mi-ai spus?! întrebă HeLian Qing furios.

Han Yang zâmbi în timp ce îi îndesa șervețelul în mână bărbatului.

– Șterge-te la gură, te-ai udat cu apă, spuse el, arătând spre colțurile buzelor bărbatului.

HeLian Qing râse disprețuitor, luând șervețelul pentru a-și șterge picăturile de la gură, în timp ce spunea în sinea sa:

Data viitoare o să te pun să folosești altceva pentru a mă șterge.

Mai târziu, în acea după-amiază, la Biroul de Afaceri Civile (Oficiul Stării Civile, la noi), unde sosiseră pentru a-și înregistra căsătoria, erau singurul cuplu de bărbați de acolo. Han Yang intră în urma lui HeLian Qing, oarecum stânjenit, simțind constant privirile tuturor ațintite asupra lor. HeLian Qing, în schimb, era la fel ca întotdeauna, cu o înfățișare dominatoare, care făcea ca oricine își îndrepta privirea spre el să închidă ochii.

După ce plătiră taxa, cei doi completară formularele la o masă.

În timp ce Han Yang semna, îi veni brusc în minte scena primei lor întâlniri. Se gândi la HeLian Qing din acea zi, comparându-l cu cel din prezent și la faptul că îi păreau două persoane complet diferite. Deși nu înțelegea prea bine de ce, în inima lui simțea în mod neașteptat ca și cum prima lor întâlnire avusese loc cu o viață în urmă.

Ridică privirea să se uite la bărbatul de lângă el și văzu că HeLian Qing încă mai avea capul plecat, completând informațiile din formularul din fața sa. Scrisul bărbatului era foarte rapid, dar caligrafia sa era totuși foarte frumoasă.

În viitor, chiar voi fi alături de acest bărbat pentru tot restul vieții? Cum îi voi explica asta bunicului, oare se va opune?

Din cauza acestor gânduri, Han Yang se opri din scris.

Cu toate acestea, odată ce începu să-și amintească de timpul petrecut împreună cu HeLian Qing în spital, totul începu să nu mai pară atât de rău, ba chiar destul de plăcut.

– Suferi de o stare de stupoare terminală?

Vocea lui HeLian Qing îi răsună lângă ureche, readucând la realitate spiritul rătăcitor, doar pentru a vede o expresie de genul „Deci există un leac pentru boala ta anterioară” îndreptată spre el.

În viitor, chiar o să-mi petrec o viață întreagă cu acest bărbat cu limba ascuțită?

Inima lui fu cuprinsă brusc de oboseală. Momentul acela tandru din spital nu era deloc suficient, dacă HeLian Qing putea să-l distrugă doar deschizându-și gura.

Băiatul simți cum o privire disprețuitoare îi inundă sufletul, pe care se strădui să o stăpânească.

După ce completară formularele, un angajat îi conduse în sala unde urmau să-și declare jurămintele, și se întâmplă ca acolo să mai fie un cuplu proaspăt căsătorit, care își jura, de asemenea, credința.

– Asta e o prostie, remarcă HeLian Qing.

– Deci nu vrei să ne spunem jurămintele? întrebă Han Yang.

În cele din urmă, cei doi nu mai participară la schimbul de jurăminte și se duseră direct spre zona de fotografiere. Motivul pentru aceasta, pentru a-l cita pe HeLian Qing:

– Unele lucruri sunt pur și simplu făcute, este inutil a mai spune ceva în plus.

Han Yang era întru totul de acord cu această opinie. Pentru că, dacă jurămintele ar avea vreo valoare, societatea nu ar mai fi afectată de atât de multe căsătorii, care se încheie cu divorț.

– Apropiați-vă puțin mai mult, le ceru fotograful celor doi.

HeLian Qing rămase indiferent în timp ce stătea în picioare, lăsându-l pe Han Yang fără altă opțiune decât să fie el cel care se apropie puțin mai mult de locul în care stătea bărbatul. În momentul în care făcu asta, brațul lui HeLian Qing se întinse pentru a-l îmbrățișa de talie. Băiatul mai scund își ridică privirea spre cel care îl ținea, chipul acestuia fiind împodobit cu cele patru cuvinte „Aruncă-te în brațele mele~”.

– …

Din momentul în care angajatul biroului îi puse în mână micuța carte roșie (certificatul de căsătorie), Han Yang fu cuprins de emoție și ușurare.

Este o căsătorie adevărată, o căsătorie adevărată cu HeLian Qing? Han Yang se holba la micuța carte roșie.

– Să mergem, să ne întoarcem acasă în vizită.

HeLian Qing își băgă cărticica sa în buzunar și îl luă pe Han Yang de mână cu el.

Dar, în timp ce plecau, Han Yang auzi câteva voci vorbind în spatele lui.

– Doamne, acela e cumva președintele grupului HeLian, HeLian Qing? L-am văzut într-o revistă!

– Chiar el este! Nu am văzut greșit! A venit să se căsătorească? Cine e bărbatul de lângă el?

– Dacă nu a venit aici ca să se căsătorească, oare a venit să divorțeze? Oricum, încă un burlac devine un om mort[2]!

– Președintele HeLian arată mult mai bine în realitate decât în poze. Și tânărul de lângă el pare foarte drăguț! Aș putea să fac o poză? Este atât de grozav!

– Mai bine să nu faci poza aia. Data trecută, când un jurnalist a făcut o poză ostentativă, chiar și revista în care a fost publicată a fost retrasă!

Auzind aceste cuvinte, Han Yang nu se putu abține să nu-l tragă nerăbdător de mânecă pe HeLian Qing, șoptind:

– Toată lumea vorbește despre noi…

– HeLian Qing își coborî privirea spre degetele băiatului care îl trăgeau de mânecă, apoi se întoarse pur și simplu să-l privească:

– Și? Este umilitor să fii căsătorit cu mine?

– Nu asta am vrut să spun, doar că…

Han Yang tuși ușor:

– …nu sunt obișnuit cu sentimentul ăsta.

– Atunci vrei să mă duc să-i fac să tacă? întrebă HeLian Qing.

– Las-o baltă, nu te poți întoarce acolo după ce am plecat, spuse Han Yang, gândindu-se pe bună dreptate că întoarcerea lui ar atrage și mai mult atenția asupra lor.

După ce HeLian Qing porni mașina și plecară, Han Yang se așeză confortabil pe scaunul din dreapta și scoase din nou cărticica roșie pentru a o privi.

Se uită la fotografia celor două persoane de pe certificatul de căsătorie, simțind că totul era cumva ireal. El și HeLian Qing erau căsătoriți, dar, în mod ciudat, de data aceasta, inima lui nu opunea nicio rezistență.

Republica Populară Chineză,

Certificat de căsătorie

Titular: Han Yang.

E uimitor! se gândi Han Yang.

Părea cu adevărat fascinat pentru o clipă. Până când HeLian Qing se aplecă spre el și îi smulse cărticica roșie din mâini, făcându-l să ridice capul și să se uite la bărbat.

HeLian Qing se încruntă când privi fotografia, fiind vizibil nemulțumit:

– Ce urâtă!

– Ce? Nu arată rău.

Han Yang se apropie puțin de el. El credea că poza era în regulă. Cu puțin timp în urmă, atunci când fotograful îi fotografiase, avuseseră la dispoziție mai de fotografii din care să aleagă, dar el o selectase în cele din urmă pe cea în care fața lui HeLian Qing nu părea atât de acră.

HeLian Qing râse:

– Lipsește o ștampilă.

Han Yang:

– Ba nu, ștampila este….

Cuvintele lui Han Yang fură imediat întrerupte de HeLian Qing, care își puse mâna în spatele capului tânărului și îi ștampilă buzele cu un sărut.

[1] Bucătăria cantoneză este una dintre cele opt bucătării tradiționale ale Chinei, caracterizată printr-un meniu nu foarte condimentat, care optează pentru o armonie de arome pentru a folosi ingredientele la potențialul lor maxim!

[2] prin om mort (sǐ huì nán), se face referire la un tip care a fost luat, s-a căsătorit, care nu mai este disponibil