CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ – Capitolul 13

CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ

CAPITOLUL 13

Fiind sărutat așa, din senin, îl zăpăcise pe Han Yang, iar singura lui reacție fusese să-și mărească ochii și să rămână cu gura nemișcată, uimit de apropierea dintre el și HeLian Qing.

HeLian Qing își lipise buzele cu nevinovăție de cele ale tânărului, fără să-l sărute foarte profund, ci doar ținându-le atinse de ale lui. Totuși, acea simplă atingere declanșase o bătaie puternică în inima tânărului, iar mintea lui luase foc.

O astfel de formă de intimitate, fără precedent pentru el, fusese ca o mână care pătrunsese în interiorul său, smulgându-i carapacea protectoare pentru a-i agita inima.

Bărbatul îi mângâie ușor buzele lui Han Yang înainte de a se retrage, apoi aruncă cărticica roșie înapoi în mâinile deschise ale băiatului. Aruncând o privire la celălalt, HeLian Qing văzu că băiatul era încă în stare de uimire și spuse:

– Așa cum am spus, ștampila mea.

BANG—

Acele cuvinte acționară ca un întrerupător, scoțându-l pe Han Yang din starea de stupoare și făcându-l să roșească. Când observă că era față în față cu acel bărbat, își întoarse imediat capul spre fereastra care dădea spre exterior.

– Ești laș ca un pui de găină, îl tachină HeLian Qing.

În acea fracțiune de secundă, Han Yang, nesigur dacă era din cauza unui val de curaj născut din furia/nebunia care se acumula în adâncul său, își întoarse capul înapoi în direcția lui HeLian Qing și își strânse buzele, aruncându-i o privire necruțătoare.

HeLian Qing, ca răspuns la acțiunea tânărului, întrebă surprins:

– De ce nu spui încă nimic? Chiar atât de supărat ești încât…

În acel moment, buzele moi ale celor doi se lipiseră din nou. HeLian Qing nu avusese timp de reacție, întrucât Han Yang se retrăsese imediat pentru a-și relua postura anterioară și începuse să privească dincolo de geamul mașinii. Cu el stând într-o astfel de poziție, HeLian Qing nu putea să-i vadă bine expresia, reușind doar să observe cum gâtul lui, inițial palid, părea acum pătruns de sânge, atât de roșu era.

Han Yang îl sărutase? Îl sărutase din proprie inițiativă?!

Când HeLian Qing înțelesese în sfârșit acest lucru, un șoc electric îi străbătuse rapid urechile, lăsându-l într-o stare de satisfacție absolută (extaz total), buzele sale încă mai furnicând ușor de durere în locul în care Han Yang îl atinsese mai dur. Acum se uita intens la urechile înroșite ale băiatului, care păreau să se topească, complet incapabil să-și oprească mâna, care se întindea să-i atingă lobii înfierbântați. Dar, tocmai când brațul său îi atârna întins, sunetul puternic al unui claxon îl întrerupse.

Semaforul se făcuse verde.

– … la naiba, se pare că ești mai degrabă un tigru[1] !

În cele din urmă, HeLian Qing putuse spune aceste cuvinte cu convingere.

Încă emoționat de acțiunile bărbatului de acum puțin timp în urmă, mintea lui Han Yang era cuprinsă de flăcări și, după ce făcuse el însuși același lucru, se simțea absolut prost. Inima lui devenise ca un mic vulcan în erupție, a cărui magmă se ridica, dorind foarte mult să-l scufunde.

Îl sărutase pe HeLian Qing.

Îl sărutase pe HeLian Qing, de bunăvoie.

Oh, Doamne! Chiar alesese să-l sărute pe HeLian Qing!!

Inima băiatului era inundată de acțiunile și gândurile sale! Și nu numai asta, dar și de sărutul lui HeLian Qing, de sărutul inițiat de acesta, care, în mod surprinzător, nu lăsaseră nicio urmă de dezgust în urma sa. Singurul sentiment pe care îl avea în acel moment era că buzele sale i se încingeau excesiv și că, doar prin acea atingere, el fusese incendiat.

După aceasta, niciunul dintre cei doi bărbați nu mai scosese vreun cuvânt pe tot restul călătoriei spre conacul familiei HeLian.

Știind că era ziua în care cei doi tineri se duseseră să-și înregistreze căsătoria, Mo Suya puse bucătarul să pregătească câteva feluri de mâncare. Conștientă și de recentele probleme stomacale ale lui Han Yang, ea îl rugă în mod special pe bucătar să pregătească niște congee pentru a ajuta la recuperarea stomacului băiatului.

– Ah-Yang[2], nu mănânci suficient? Au trecut doar câteva zile de când te-am văzut ultima oară și arăți mult mai slab, spuse Mo Suya, uitându-se apoi cu mustrare spre fiul său:

– Nu știam, A-Qing, că așa ai tu grijă de ceilalți.

– Nu este vina lui, eu doar am mâncat ceva stricat, interveni Han Yang cu îndrăzneală.

– Ah, abia ți-ai înregistrat căsătoria și deja îl aperi, nu? spuse Mo Suya zâmbind.

– …

Han Yang își închise gura în semn de răspuns.

Lângă el, HeLian era destul de încântat și îi dărui lui Han Yang un bețișor plin cu verdețuri:

– Recompensa ta.

Han Yang:

– …

Maestre HeLian, chiar și recompensele tale sunt unice.

Mo Suya:

– …

Cum am putut să dau naștere un fiu atât de nechibzuit?

– Bine, atunci, din moment ce certificatul a fost emis, acum trebuie doar să alegem o dată pentru ceremonia de nuntă, da? zise Mo Suya.

– Căsătoria este o treabă importantă, nu trebuie făcută în grabă, adăugă Lao Yezi.

– Întreabă-l pe el, spuse HeLian Qing.

– Nu e necesar, bine… interveni Han Yang.

Eu planificând o ceremonie de nuntă… o scenă atât de frumoasă, e prea greu de crezut.

– Ei bine, este vorba în principal despre voi doi, așa că este în regulă dacă nu vreți să o faceți. Dar, ambele familii trebuie să se reunească totuși și să ia masa împreună, spuse Mo Suya.

Familia lui Han Yang mai avea doar o singură persoană, bunicul său, pe care încă nu îl informase despre situația sa cu HeLian Qing, și era destul de îngrijorat că această veste l-ar putea supăra pe bătrân.

– Este cam târziu acum despre asta, spuse HeLian Qing, adăugând:

– Voi aranja un moment mai potrivit pentru a discuta mai târziu despre acest lucru.

Ridicându-și capul pentru a-l privi pe bărbat, inima lui Han Yang se simți mișcată.

– E în regulă, atâta timp cât pe Ah-Yang nu-l deranjează, răspunse Mo Suya.

– Nu mă deranjează, răspunse imediat Han Yang, deoarece asta era ceea ce își dorea și el cu adevărat, astfel încât să aibă mai mult timp să găsească o modalitate de a-i explica totul bunicului său.

– Lasă-i să se ocupe singuri de asta, bine, comentă HeLian Cheng.

– Atunci să continuăm cina acum, sublinie Mo Suya.

În timpul mesei, deși locul și oamenii nu erau diferiți de data trecută, starea de spirit a lui Han Yang părea să se fi schimbat. El descoperise că Mo Suya era o mamă cu adevărat tandră și bună la suflet, deoarece ochii ei erau mereu zâmbitori, iar cuvintele sale erau blânde și delicate, făcând pe oricine din jurul ei să se simtă familiar și confortabil.

Apoi era tatăl HeLian Cheng, care nu vorbea foarte mult. În ceea ce privește relația lui cu HeLian Qing, nu spusese prea multe, dar îi făcuse pe amândoi să se simtă în largul lor, cu un sentiment de înțelegere reciprocă.

În cele din urmă, mai era Lao Yezi, care încă, de la început, părea mai mult decât mulțumit de relația dintre el și HeLian Qing.

După terminarea cinei și înainte ca cei doi să plece, Mo Suya îl trase pe Han Yang deoparte și îi spuse:

– Știi, A-Qing este un pic cam irascibil, dar nu are intenții rele. În toți acești ani, nu l-am văzut niciodată încercând să găsească pe cineva, așa că, din moment ce a insistat să se căsătorească cu tine, trebuie să aibă motivele lui. De asemenea, pentru ca două persoane să se înțeleagă, este nevoie de timp. Temperamentul lui puternic te va deranja cu siguranță, așa că s-ar putea să trebuiască să fii și mai îngăduitor/iertător cu el.

– Nu trebuie să-mi explicați asta, răspunse Han Yang politicos și adăugă imediat:

– Chiar mă tratează foarte bine și are mare grijă de mine.

– Atunci e minunat, zâmbi Mo Suya, întinzând mâna să-l mângâie pe cap pe băiat, înainte de a adăuga:

– Ești un băiat bun, dar ține minte, dacă ai vreo problemă sau orice altceva, poți să-mi spui și te voi ajuta să o rezolvi, bine?

Zâmbetul lui Mo Suya era deosebit de tandru, iar ochii îi străluceau de dragoste ca pentru propriul copil al familiei. Acest lucru îi făcuse inima lui Han Yang să fie cuprinsă de realizarea că nu mai simțise niciodată o astfel de afecțiune din partea propriilor părinți, făcându-i ochii să se înroșească aproape până la lacrimi.

Pe drumul de întoarcere, Han Yang reflectă la ceea ce îi spusese Mo Suya. Ajunsese la concluzia că atât el, cât și ea gândeau la fel. Încă de la început, bănuise că motivul pentru care bărbatul îl pusese să semneze contractul nu era doar rambursarea unei datorii. Mai mult, datorită situației lui HeLian Qing, el putea avea orice parteneră de căsătorie își dorea, așa că de ce s-ar fi înjosit să aleagă un student provenit dintr-un sat de munte?

Han Yang, deși conștient că era peste medie ca inteligență în comparație cu alți studenți, nu era suficient de arogant încât să creadă că ar fi putut să facă pe cineva ca HeLian Qing să se îndrăgostească de el în felul acela.

Așadar, când venise vorba despre această chestiune, rămase atât confuz, cât și curios.

– Ar trebui să te uiți la reflexia ta în oglindă, spuse HeLian Qing, întrerupând contemplarea băiatului.

– Ce? întrebă Han Yang.

– Focul din ochii tăi[3] mă arde, adăugă HeLian Qing.

– …

Ca răspuns, Han Yang se limită la a se holba la HeLian Qing, incapabil să evite acea jenă deja familiară, înainte de a replica:

– Ce prostii spui acum, huh!

– Ce ți-a spus mama mea despre mine? schimbă HeLian Qing subiectul.

– De ce vrei să știi? spuse Han Yang surprins.

– Când voi doi ați discutat, te-ai uitat la mine de trei sau patru ori și te-ai comportat de parcă aș fi fost condamnat, răspunse HeLian Qing.

– De unde știi că m-am uitat la tine? întrebă Han Yang puțin prea repede, apoi răspunse:

– Deci, se poate ca tu să te fi uitat la mine de la început…

Această afirmație nu făcu altceva decât să-i lase pe amândoi înmărmuriți, HeLian Qing fiind primul care își reveni în fire:

– Ce… ai de gând să te flatezi imaginându-ți că dragostea ta este reciprocă?

Băiatul nu putu decât să reacționeze involuntar, cu timiditate, la aceste cuvinte.

Cu toate acestea, faptul că părea că fusese din nou expus, îi stârni resentimente față de HeLian Qing. Dar apoi, acele scântei de rușine se transformară într-un zâmbet binevoitor. Totul datorită faptului că acel bărbat, spre deosebire de ceea ce crezuse inițial băiatul, era destul de ușor de înțeles.

– Ah-Yi (mătușa) tocmai a spus că ar trebui să încercăm să ne înțelegem bine.

Han Yang îi răspunse în cele din urmă la întrebare.

– Nu trebuie să-ți faci griji pentru asta, răspunse HeLian Qing.

– Ah-Yi a spus, de asemenea, că ar trebui să fim cuminți, adăugă Han Yang.

– Deci te vei comporta puțin mai bine/frumos, da? îl privi HeLian Qing.

– …

Evident, ca indicația era îți era destinată ție, care de la început ai folosit limba ta otrăvitoare împotriva mea.

Han Yang îl ridiculiză în sinea lui, până când își aminti din nou cuvintele lui Mo Suya, făcându-l să adauge:

– Ah-Yi ține foarte mult la tine.

– … vorbești prea mult, mormăi HeLian Qing.

Han Yang râse la asta și nu mai spuse nimic. Fără avertisment, acei părinți ai lui, care îl folosiseră ca plată pentru datoria lor, îi veniră brusc în minte. Chiar se gândi că poate în inimile acelor oameni, aceștia nu avuseseră niciodată nici măcar un pic de considerație față de el.

Într-o clipă, însă, HeLian Qing opri mașina la marginea drumului. Apoi întinse mâna pentru a-l prinde pe Han Yang de bărbie, întorcând fața băiatului spre a lui:

– Ce s-a întâmplat? De ce arăți de parcă ai vrea să plângi?

– Sunt bine, negă Han Yang.

– Tsk, râse HeLian Qing, vorbind cu o expresie indiferentă:

– Ar trebui să te fac să vezi ce expresie ai pe față în acest moment.

– Ce expresie?

Han Yang întinse mâna să-i îndepărteze mâna bărbatului, dar, în momentul în care făcu mișcarea, bărbatul îi dădu mâna la o parte.

HeLian Qing își apropie fața de cea a lui Han Yang, cei doi fiind acum la mai puțin de un centimetru distanță unul de celălalt. El mișcă din limbă, apoi spuse:

– Ai o expresie de genul «Soțule, grăbește-te și consolează-mă, mângâie-mă», pe care chiar nu o mai pot suporta.

!!!

Fața lui Han Yang se înroși instantaneu:

– Ce prostii spui?! Grăbește-te și dă-mi drumul…

HeLian Qing se apropie pentru a reduce și mai mult distanța mică dintre ei, apoi își lipi buzele de ale lui Han Yang. Degetele sale, care încă mai țineau bărbia băiatului, îl ciupiră ușor, făcându-l pe Han Yang să-și relaxeze maxilarul la ciupitura bruscă. Profitând de această ocazie, HeLian Qing își plonjă limba înăuntru, unde o întâlni pe cea caldă și alunecoasă a lui Han Yang.

Han Yang uitase chiar să se mai zbată, lăsându-și gura să fie cercetată și tachinată de acel bărbat. De limba aceea agilă, care părea că vrea să-i copleșească interiorul în același mod în care o furtună agită marea. Făcea tot posibilul să lingă și să mângâie cavitatea moale din interiorul gurii sale, dar, în ciuda acestui fapt, încă nu era deloc satisfăcut, așa că bărbatul pur și simplu își împreună limba cu a sa, împletindu-le și sugându-se.

Han Yang simți cum inima i se oprește. Încremenit, stătea întins pe scaun, neîndrăznind să facă vreo mișcare.

După ce se sătură de sărutul lor, HeLian Qing se retrase din gura lui Han Yang, apoi eliberă degetele care strângeau buzele tânărului, dar nu înainte de a-și folosi degetul mare pentru a șterge umezeala acumulată între buzele eliberate. Văzând expresia „sufletului plecat”[4] de pe fața băiatului încă uluit, nu putu să-și oprească sprâncenele să nu se încrunte în timp ce îl împinse pe cel amețit:

– Trezește-te și nu mai arăta de parcă ai fi urcat deja în rai.

Spiritul lui Han Yang își reveni brusc și mâna lui se mișcă pentru a-și acoperi gura, în timp ce ochii lui îi fixară pe cei ai lui HeLian Qing.

– Arăți de parcă ți-aș fi mâncat limba, spuse HeLian Qing.

Cuvintele lui îl făcură pe Han Yang să-și amintească cum, cu doar o clipă în urmă, se afla în gura lui, tachinându-i limba cu a lui. Mintea lui Han Yang „zumzăi” înainte de a exploda.

– Tu… tu… nu poți… să fii puțin mai decent? se bâlbâi Han Yang complet îmbujorat la față.

– Să-mi sărut soția nu e decent? întrebă HeLian Qing ridicând din sprânceană.

– …

Amintindu-și că tocmai primise certificatul de căsătorie în aceeași după-amiază, Han Yang nu găsi decât scuza:

– Nu e potrivit să faci astfel de lucruri în public.

– Oh.

HeLian Qing medită o clipă și spuse:

– Vrei să spui că atunci când ne întoarcem acasă, putem să continuăm asta, da?

– Nu!

– Te-am auzit.

HeLian Qing îl privi fix, apoi porni mașina.

Han Yang își acoperi fața, se lăsă pe spate în scaun, fără a mai avea altceva de iubit în viață – complet lipsit de speranță.

– E în regulă, adăugă brusc HeLian Qing.

Ceea ce îl făcu pe Han Yang să-și lase mâinile jos și să se întoarcă spre el, doar pentru a-l auzi spunând:

– Nu trebuie să-ți faci griji pentru asta, nu ai niciun motiv.

Han Yang se uită la profilul bărbatului. Fața lui era indiferentă ca întotdeauna, dar acum simțea că bărbatul știa ce gândea și, prin urmare, folosea această metodă pentru a încerca să-l consoleze.

Fusese suficientă o fracțiune de secundă pentru ca Han Yang să simtă că inima lui i se mișcă din nou, împingându-l să-și deschidă buzele și să spună:

– HeLian Qing…

– Dacă ai atât de mult timp liber, ai putea să-l petreci admirându-ți soțul, îl întrerupse bărbatul de pe scaunul celălalt.

Han Yang își duse din nou mâinile la față, în timp ce își ținea gura închisă.

Nota autorului:

Hahahahahahahaha!! Gura Pințesei Qing este atât de zgârcită încât chiar și eu am fost *învins*!! Han Yang, grăbește-te și acceptă-l!! Întoarce-te acasă și continuă!! Certificatul tău a fost emis, du-te și comportă-te indecent ~~~

[1] Plin de curaj

[2] Prefixul A/Ah este folosit pentru a se adresa cuiva mai tânar

[3] În sensul că avea o privire aprigă, încruntată, înflăcărată

[4] de mort, complet șocat