CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ – Capitolul 3

CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ

CAPITOLUL 3

După ce termină dușul, HeLian Qing ieși din baie și îl văzu pe Han Yang așezat din nou în poziția de dinainte, scriind ceva. Agrafa care îi prindea părul era deja scoasă, iar urma de copilărie pe care o avea la început dispăruse. Din nou, se transformase în tipul prudent, cum era atunci când se întâlniseră prima dată.

Pe masa din sufragerie era cina lui, încă fierbinte. Mâncarea era compusă din orez prăjit cu ouă și legume, alături de o farfurie de castraveți amestecați cu pastă de soia. Lângă acestea se afla un bol cu supă fierbinte de pui. Judecând doar după culoare, totul arăta destul de bine.

Aceste feluri de mâncare simple, aranjate pe masa de cină, păreau calde și excepțional de aromate, făcând expresia rece de pe fața bărbatului să se înmoaie.

După ce luă două înghițituri de supă, senzația neplăcută din stomac se calmă. HeLian Qing gustă apoi o lingură de orez prăjit, iar gustul era extraordinar de bun.

Într-adevăr, era exact așa cum se spunea în informațiile adunate despre Han Yang, că era cu adevărat un bucătar foarte bun.

HeLian Qing folosi lingura pentru a mai lua o lingură de orez.

În acel moment, Han Yang, concentrat în continuare pe munca sa, spuse:

– Nu mai erau alte ingrediente, așa că va trebui să te mulțumești cu puținul acesta pentru moment. Supa a fost preparată în această după-amiază.

După ce zise asta, se opri brusc, apoi ridică capul să se uite la HeLian Qing:

– Îmi pare rău, eu… am uitat că te întorci astăzi.

După ce rosti ultima frază, sprâncenele lui HeLian Qing se încruntară din nou. Duse lingura plină cu orez la gură, mestecă încet, apoi înghiți și spuse pe un ton oarecum ironic:

– Pur și simplu nu ți-ai amintit?

Han Yang rămase fără cuvinte, chiar așa era, dar de data aceasta nu putu decât să-și plece capul în tăcere. Nu știa ce să spună. La urma urmei, cei doi încă nu se cunoșteau bine. Chiar dacă ar fi putut spune ceva, nu ar fi știut cum sau ce să spună. Tot ce știa despre HeLian Qing era doar o scurtă prezentare pe care o găsise într-o revistă de finanțe și impresia pe care o avusese atunci când semnase contractul în acea zi.

Văzându-l din nou coborându-și capul, HeLian Qing se simți puțin agitat. Orezul prăjit cu ouă delicios de acum câteva clipe deveni brusc fără gust. Se uită spre Han Yang și îl întrebă:

– Ai uitat cine ești?

Cuvintele bărbatului adresate lui Han Yang îi făcură inima să se învârtă în cerc, colțurile gurii îi căzându-i ușor, strângându-se și mai tare.

Cine este el?

Da, desigur, el era soția contractuală a lui HeLian Qing.

La acea vreme, ca plată a datoriei, Han Yang credea că fusese vândut lui He LianQing pentru a fi o formă de muncă și altele asemenea, dar în cele din urmă conținutul contractului îl surprinse. Nu era vorba de o relație de muncă, ci de una conjugală.

Deși căsătoria între persoane de același sex era permisă de lege de doi ani și, dacă ambele părți erau de acord, puteau folosi metode medicale pentru a extrage spermă și a avea proprii copii, Han Yang crescuse într-un sat mic. Acolo, în ceea ce privește chestiuni precum căsătoria, înțelegerea era destul de tradițională. Era întotdeauna vorba despre echilibrul dintre Yin și Yang, iar el nu se gândise niciodată la persoanele de același sex în acest fel. De fapt, strict vorbind, Han Yang nu putea fi considerat homosexual sau heterosexual, pentru că pur și simplu nu îi plăcuse niciodată de nimeni. Fie că era vorba de bărbați sau femei, în viața lui, sentimentele de afecțiune pentru altcineva erau total inexistente.

Petrecuse aproape douăzeci de ani doar studiind și câștigând bani. Deși credea că mai târziu se va căsători cu o fată drăguță, inteligentă și bună la suflet, asta nu fusese decât o idee de scurtă durată. Ceea ce își dorea cel mai mult era să-l țină lângă el pe bătrânul care îl îngrijise atâția ani, oferindu-i bunicului Sun un loc liniștit, în care să-și petreacă restul vieții.

În acel moment, HeLian Qing îi reamintise să nu-și uite identitatea, dar ce altceva mai era de reținut? Cu siguranță, nu putea să-l vrea pe Han Yang ca pe o soție care așteaptă acasă în fiecare zi întoarcerea soțului. Doar gândul la așa ceva era suficient de ridicol pentru el.

Han Yang avea ambele mâini pe tastatură și nu spunea niciun cuvânt. Totuși, uitându-se la informațiile de pe ecranul din fața lui, nu înțelegea nimic.

HeLian Qing se întorsese din călătorie și nu știa cum anume își vor trăi viețile. De ce ar vrea să folosească corpul unui bărbat pentru a-i ține locul soției?

HeLian Qing era, fără îndoială, o persoană remarcabilă. Avea o înfățișare frumoasă, provenea dintr-o familie bogată și avea o carieră de succes. Doar că, indiferent de cât remarcabil era celălalt, Han Yang nu se gândise niciodată să-și dorească un bărbat.

– Ești cu gândul în altă parte?

HeLian Qing observă că Han Yang părea distrat, așa că îl întrebă cu voce tare.

– Ce?

Vocea bărbatului îi întrerupse firul gândurilor. Apoi își ridică privirea și văzu că celălalt mâncase deja totul. Doar uitându-se la bărbat, cuvintele îi tremurară în gură atunci când încercă să vorbească.

– Dacă ai ceva de spus, spune. De ce te bâlbâi, ești fată?

– …

În câteva conversații scurte, Han Yang descoperise cu certitudine că HeLian Qing avea într-adevăr un caracter foarte rău. Din moment ce bărbatul însuși o spusese, nu mai avea niciun motiv să ezite. Gândindu-se să înceapă să vorbească, spuse:

– Deci tu…

Fața lui HeLian Qing se întunecă și întrebă:

– Cui crezi că i te adresezi?

Han Yang reformulă:

– Domnule HeLian…

HeLian Qing zise:

– Spune-mi pe nume. Sau preferi să-mi spui «soț»?

– …

– HeLian Qing.

În privința acestui HeLian Qing, Han Yang simțea nevoia să-și acopere fruntea cu palmele. După o scurtă ezitare, spuse:

– M-am gândit bine. Acum două săptămâni nu ne cunoșteam, de fapt, nici acum nu ne cunoaștem…

Înainte de a termina de vorbit, HeLian Qing se ridică de pe scaun, se îndreptă spre el și se opri în fața lui:

– Crezi că nu ne cunoaștem?

– Nu ne cunoaștem cu adevărat…

– Crezi că nu ne cunoaștem cu adevărat?

– În afară de numele tău, nu știu mai nimic despre tine.

– Oh.

HeLian Qing ridică din sprâncene:

– Deci vrei să spui că îți dorești să afli mai multe despre mine?

– Nu, vreau să spun că nu suntem familiarizați bine unul cu celălalt, iar acesta nu este un mod potrivit de a ne cunoaște[1], spuse Han Yang.

– Familiarizați unul cu celălalt?

HeLian Qing râse ironic:

– Am citit deja profilul tău mai devreme, dacă vrei, îți pot da și eu o copie a profilului meu.

– …

– Nu asta am vrut să spun.

Han Yang încercă să explice:

– Spun că nu avem bazele unei relații. În acest moment, acest tip de relație, … nu crezi că această metodă este prea pripită? Cred că ar trebui să discutăm despre asta.

În cele din urmă, Han Yang era încă nemulțumit de relația dintre cei doi.

După ce îl ascultă, HeLian Qing îl privi în tăcere câteva secunde și un zâmbet – deși nu era chiar un zâmbet – îi apăru pe buze, în timp ce spunea:

– Să discutăm despre ce? Despre cum a început datoria părinților tăi? Sau despre semnarea acelui contract? Când l-ai semnat atunci, erai neașteptat de fericit, iar acum ți-e frică?

Cuvintele lui tăiau ca un cuțit, străpungând calmul lui Han Yang și dezvăluind tristețea pe care o înăbușise în acea zi.

Chiar dacă în acea zi se prefăcuse că nu-i păsa de faptul că părinții lui îl foloseau ca „răsplată” în acea înțelegere, tot nu putea ascunde în adâncul sufletului său minciuna că nu-l deranja, că nu era mare lucru.

HeLian Qing spuse cu indiferență:

– Nu te amăgi crezând că asta se poate schimba, tu nu ai puterea să schimbi asta. De asemenea, mâine dimineață, vei merge cu mine într-o vizită acasă.

– Mâine eu… începu să se panicheze Han Yang.

– Îți spun, nu îți cer părerea, îl întrerupse HeLian Qing.

Aruncându-i în tăcere o privire rapidă și sumbră, adăugă:

– Chiar și o soție urâtă[2] tot trebuie să-și întâlnească socrii.

– …

În cei douăzeci de ani de viață, Han Yang realizase abia acum că era urât.

– Înțelegi? Dacă da, spune ceva, spuse HeLian Qing.

– Da, răspunse Han Yang.

După ce primi răspunsul, HeLian Qing se întoarse în camera lui. Ultimele două săptămâni de muncă îl epuizaseră puțin.

În sufragerie mai rămăsese o singură persoană. Han Yang bătea absent pe tastatură, iar când își reveni din starea de transă, descoperi că pe ecranul său se afla un șir uriaș de coduri fără sens.

Oftând ușor, șterse liniile scrise aiurea înainte de a salva fișierul și de a închide computerul.

Punând computerul deoparte, Han Yang își puse papucii, apoi duse vasele folosite de HeLian Qing în bucătărie și le spălă.

Neavând cum să evite problema, din moment ce lucrurile stăteau așa, nu putea decât să le ia pe rând.

Imediat ce termină de spălat vasele, Han Yang se întoarse în dormitor și îl găsi pe HeLian Qing deja adormit.

Cu doar o pătură subțire acoperindu-i talia, spatele robust al bărbatului era complet expus. Han Yang nu credea că unui bărbat atât de puternic și stoic ar fi putut să-i placă să doarmă întins pe burtă. Această poziție făcea ca fața lui de pe pernă să nu mai aibă aceeași expresie rece ca înainte.

Pentru o noapte de început de toamnă, era oarecum rece, așa că Han Yang se apropie de pat, luă pătura și o trase mai mult pentru a acoperi spatele bărbatului. După aceea, intenționa să meargă să doarmă în camera de oaspeți, dar, în mod surprinzător, tocmai când vru să plece, mâna lui fu apucată, întorcându-l pentru a vedea că persoana adormită era acum trează.

– Unde te duci? întrebă HeLian Qing, ținându-i încă mâna.

– Mă duc să dorm în camera de oaspeți, răspunse Han Yang.

După ce termină de vorbit, ochii lui HeLian Qing păreau din nou să-l tachineze. Privindu-l, bărbatul spuse:

– Încă nu suntem căsătoriți, așa că intenționezi să dormi în a doua cameră, dar mai devreme sau mai târziu vei fi al meu, așa că nu este nevoie să pleci.

– ….

De fapt, ceea ce spunea HeLian Qing nu era greșit, mai devreme sau mai târziu, oricum nu va mai putea să facă asta.

Dar, în adâncul inimii sale, Han Yang avea curajul să creadă că putea evita acea zi.

Cu toate acestea, în acel moment, având în vedere situația actuală, nu erau prea multe șanse ca asta să se întâmple, deoarece strânsoarea puternică a lui HeLian Qing asupra brațului său avea o semnificație incontestabilă.

Trecură câteva secunde până când Han Yang se convinse că HeLian Qing privea această chestiune la fel ca situația unor colegi de cameră dintr-un cămin, singura diferență fiind că ei urmau să doarmă împreună în același pat noaptea. Acest mod de gândire îi permise să dea din cap și să spună că înțelege. Auzindu-l, HeLian Qing îi dădu drumul la mână.

Han Yang se întoarse, se îndreptă spre cealaltă parte a patului și se întinse imediat. Patul era imens, chiar și cu cei doi pe el, distanța dintre ei era suficient de mare încât să încapă alte două persoane.

HeLian Qing, cu ochii pe jumătate deschiși, îl privi pe Han Yang în timp ce acesta se întindea pe marginea patului. Nemulțumit, se întinse să-l tragă pe Han Yang spre el, îmbrățișându-l:

– Ce faci întins atât de departe? Vreau să fac asta, altfel nu conta dacă dormeai pe podea.

Să…

Să faci ce?

Han Yang pur și simplu nu îndrăznea să se gândească la ce însemna asta.

– Acum taci, astăzi nu te voi atinge, așa că dormi, sunt foarte obosit, spuse HeLian Qing.

Deoarece cei doi erau lipiți unul de altul, vocea celuilalt bărbat sunase practic în urechea lui. Han Yang nu era obișnuit cu respirația fierbinte a bărbatului, de aceea urechile i se încinseseră puțin, iar HeLian Qing nu purta cămașă!

Totuși HeLian Qing părea cu adevărat foarte obosit, pentru că după ce spusese aceste cuvinte, adormise la loc. Brațul lui era fixat peste talia lui Han Yang, în timp ce pieptul său era lipit de brațul lui Han Yang. Căldura trupului acestuia îl făcea pe Han Yang să simtă că propriul braț se prăjea treptat, dar nu îndrăznea să se miște, așa că rămase nemișcat. Tot ce putuse să facă era să se uite fix la tavan.

În afara faptului că dormise împreună cu bunicul în copilărie, Han Yang nu fusese niciodată atât de intim cu o altă persoană. Chiar dacă se înțelegea bine cu colegii de clasă, relația lui cu aceștia nu ajunsese până la punctul de a împărți același pat. Acum, nu putea exprima în cuvinte sentimentul din inima lui, deși nu îl ura complet, nici nu îi plăcea.

Această stare ciudată îl făcu pe Han Yang să se simtă nesigur în interiorul său.

O oaie, două oi, trei oi, patru oi, cinci oi…

În trecut, putea să doarmă fără probleme, dar cu această persoană lângă el nu mai putea adormi la fel de ușor. În cele din urmă, nu putu decât să recurgă la metoda obișnuită de hipnoză, numărând oile.

Chiar și după ce numără oile până la o mie, Han Yang încă nu dădea semne de somnolență. Respirația regulată a celui de lângă el îi spunea că HeLian Qing dormea cu adevărat. Întorcându-și ușor capul, se uită la chipul frumos care se odihnea pe perna de lângă el și se gândi serios să se desprindă și să se culce pe podea.

Un HeLian Qing, doi HeLian Qing, trei HeLian Qing, patru HeLian Qing, cinci HeLian Qing…

Continuând numărătoarea, Han Yang adormise în cele din urmă, după ce oile se transformaseră în HeLian Qing.

[1] Există diferite cuvinte care exprimă diferite grade de „a cunoaște”. Han Yang se gândi întâi la „a cunoaște” de la sensul mai superficial (知道:zhī dào), la (认识:rèn shi) apoi schimbă la sensul mai profund (了解:lIǎo jiě), dar chiar și acestea ar putea avea un sens superficial dacă cineva interpreta greșit, așa cum făcea HeLian Qing, așa că Han Yang alese să spune literalmente (熟悉:shù xī) care însemna „familiarizat cu” și are sensul cel mai intim.

[2]  „Soția urâtă trebuie să-și întâlnească socrii” este o expresie care înseamnă că lucrurile nu pot fi ascunse la nesfârșit și că vor ajunge întotdeauna să fie dezvăluite.