CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ – Capitolul 5

CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ

CAPITOLUL 5

În birou, cele trei persoane stăteau fără să schimbe niciun cuvânt între ele. Într-o cameră atât de mare, singurele sunete care se auzeau erau curgerea ceaiului turnat în cești și așezările ușoare ale pieselor de șah pe tablă.

După un timp, Lao Yezi strigă brusc:

– Wazi[1], vino aici și însoțește-l pe acest Lao Touzi[2] pentru următoarea rundă.

Auzindu-i cererea, Han Yang se ridică inconștient, dar nu făcuse încă niciun pas.

– De ce stai acolo? întrebă HeLian Qing, când observă că Han Yang stătea acolo, uimit.

– Ăă?! exclamă Han Yang încet.

Își ridică capul să se uite la HeLian Qing, care între timp ajunsese lângă el, apoi privi spre Lao Yezi, care stătea în continuare la locul lui.

Oare când strigase „Copile”, se referea de fapt la HeLian Qing?

HeLian Qing era foarte amuzat de reacția lui:

– Nu-mi spune că te gândești că o apelare atât de prostească, precum „Wazi”, îmi era de fapt destinată mie?

Han Yang ignoră expresia de genul „Ești prost sau ce?” de pe fața acestuia, apoi șopti:

– Este bunicul tău, de ce nu te-ar striga pe tine?

Dar în clipa în care termină de rostit aceste cuvinte, Lao Yezi puse piesa de șah pe tablă cu un zgomot sec, ridică privirea și zise:

– Cum poți să spui asta? Din moment ce ești împreună cu HeLian Qing, de ce n-aș fi și bunicul tău?

– …

Han Yang stătea jenat lângă HeLian Qing, în acel moment, neputând să contrazică acele cuvinte. HeLian Qing, pe de altă parte, așa cum era de așteptat, părea încântat de neputința lui.

Ce înseamnă asta? Propriul nepot aduce acasă un bărbat și spune că dorește să se căsătorească cu el. Nu ar trebui să se confrunte cu o opoziție puternică din partea familiei sale? Chiar dacă legea căsătoriei între persoane de același sex a fost adoptată, este încă nouă, iar un număr mare de familii încă nu o acceptă cu adevărat.

La urma urmei, el era un cocoș, nu putea să depună ouă, se gândea el.

Iertare pentru această autodescriere, dar situația se dovedea a fi dincolo de capacitatea lui de înțelegere.

– Du-te acolo mai întâi.

Văzând că el încă privea în gol, HeLian Qing îl trase pe Han Yang spre Lao Yezi și îl așeză chiar în fața bătrânului, apoi spuse cu indiferență:

– Ține-i companie bunicului la următoarea partidă de șah.

Han Yang stătea țeapăn pe scaun, fără să știe cum să-și țină mâinile și picioarele. Abia după ce observă expresia blândă de pe fața lui Lao Yezi, reuși să se relaxeze puțin. Poate că situația nu era atât de rea pe cât crezuse, cel puțin nu era deloc așa cum se așteptase.

– Știi să joci șah?

Lao Yezi întrerupse jocul inițial și începuse să separe piesele de șah. Văzând acest lucru, Han Yang începuse și el repede să sorteze piesele împreună cu el, răspunzând politicos:

– Da, puțin.

– Relaxează-te, nu te voi mânca. Joacă doar o rundă cu mine, spuse Lao Yezi.

Deodată, Han Yang își aminti de momentele în care el și bunicul său stăteau și jucau șah. Simplul gând la bătrânul pe care îl iubea nespus îl făcu, puțin câte puțin, să nu mai poată ascunde expresia plină de bucurie, care i se citea pe chip, calmându-i neliniștea din suflet. Dacă l-ar considera pe bătrânul care stătea acum în fața lui ca pe un bătrân obișnuit, probabil că totul ar fi fost în regulă.

Cu această nouă modalitate de gândire, el dădu din cap:

– Bine.

– Cum te cheamă? întrebă Lao Yezi în timp ce aranja piesele de șah.

– Han Yang, răspunse Han Yang.

Han Yang știa cu certitudine că Lao Yezi nu avea cum să nu-i știe numele dinainte. Având în vedere familia din care provenea, bănuia că, din momentul în care relația lui cu HeLian Qing începuse, întregul său trecut fusese investigat amănunțit și comunicat bătrânului.

După ce tabla fusese aranjată, din respect, Han Yang îi permise lui Lao Yezi să înceapă primul, dar acesta, pe de altă parte, îi făcu semn cu mâna să facă el prima mutare. Han Yang acceptă cu respect și făcu prima mișcare.

Mutare după mutare, cei doi jucători continuară partida, în timp ce HeLian Qing stătea lângă ei și îi privea, fără a scoate vreun cuvânt.

Jocul continuă aproape o jumătate de oră. La început, Lao Yezi jucă neglijent, dar, în curând, descoperi că adversarul său nu era de subestimat. După ce observă diferența din privirea lui Han Yang, mutările sale deveniră din ce în ce mai prudente.

În ultima repriză, Han Yang pierduse totuși. La final spuse în șoaptă:

– Lao Yezi, ai fost dificil de înfruntat[3].

Comparativ cu cea pe care o avea cu câteva momente în urmă, expresia lui Lao Yezi se transformă într-una și mai prietenoasă. Privindu-l pe Han Yang, putea vedea și valul de afecțiune și admirație din ochii tânărului. Această schimbare se datora, până la urmă, abilității acestui tânăr de a ține pasul cu el atât de mult timp pe parcursul partidei, când doar alți câțiva reușiseră să facă acest lucru. Tehnica lui Han Yang era exersată, iar raționamentul său era meticulos, abilități care pot apărea doar după mult antrenament. Ca să nu mai vorbim de temperamentul calm al lui Han Yang, fără nicio urmă de nerăbdare, care era, de asemenea, pe placul său.

– Abilitățile tale la șah sunt destul de bune. Erai cât pe ce să mă învingi, dându-mi destul de mult de furcă, spuse Lao Yezi cu admirație.

– De cât timp joci?

Datorită jocului lor, nici atitudinea lui Han Yang față de Lao Yezi nu mai era la fel ca acum câteva clipe – nefamiliară și plină de politețe. El zâmbi, apoi răspunse modest:

– Cuvintele lui Lao Yezi sunt prea amabile. Bunicul meu este un pasionat de șah, așa că, atunci când eram mai mic, l-am urmărit și așa am învățat să joc. Dar în fața cuiva ca tine, abilitățile mele nu suportă comparație.

În copilărie, îl însoțea adesea pe bunicul său, care juca șah cu bătrânii din satul lor. Văzând acest lucru atâta timp, dezvoltase în mod natural un interes pentru joc, așa că bunicul său îl învățase personal timp de mai mulți ani.

– Pe Lao Yezi nu îl deranjează ca tu să îl numești Lao Yezi, chiar dacă sună puțin ciudat.

Lao Yezi luă ceașca de ceai pe care i-o întinse HeLian Qing, bău o înghițitură, apoi îi spuse lui Han Yang:

– Din moment ce tu și Qing’er urmează să vă căsătoriți, ai putea să-mi spui și tu „Bunicule”.

Qing’er?[4]

Han Yang, nedumerit, își întoarse involuntar capul spre bărbatul care stătea lângă el, doar pentru a vedea fața inexpresivă a lui HeLian Qing, care stătea acolo de parcă nu lui i se adresase cu acel nume. Cu o ușoară ezitare, Han Yang întrebă:

– …Qing’er?

– …

Schimbarea expresiei lui HeLian Qing era evidentă, în timp ce se uita spre Han Yang cu o privire plină de resentimente:

– Ce prostie întrebi? Faptul că ai jucat șah atât de multe runde ți-a dat curaj?

– Acea… Prințesa Qing?

De data asta Han Yang chiar o făcea intenționat. Înainte, cu gura ascuțită a lui HeLian Qing, nu putea decât să-și înăbușe cuvintele de supărare, dar acum, în acest moment, era ca și cum ar fi găsit o cale de scăpare și se simțea atât de revigorant. Mai ales când văzu că urechile lui HeLian Qing erau neobișnuit de roșii din cauza furiei sale. Totuși, trebuia să recunoască că era puțin sceptic în privința acelei reacții și se întreba dacă omul acela nu era, în schimb, puțin jenat.

– Nu profita de ocazie când ți se oferă o șansă, spuse HeLian Qing.

– Și eu am profitat de ocazie și am pierdut șansa, răspunse Han Yang.

– Ha, ha, când ne întoarcem acasă, ai să vezi tu cum te pun la punct, zise HeLian Qing.

Fiind obișnuit cu batjocurile lui HeLian Qing, privirea plină de resentimente a acelui bărbat îl făcu să se simtă oarecum șocat. Era evident că această „Prințesă Qing” îl pusese într-o dispoziție proastă.

A te comporta fără să gândești duce întotdeauna la răzbunare, se gândi el, neputându-se abține să nu dea puțin din cap.

– La ce te gândești? întrebă HeLian Qing.

– La nimic, răspunse Han Yang, scuturând din cap.

HeLian Qing nu îl crezuse, atât de mult încât era pe punctul de a vorbi, dar Lao Yezi interveni brusc:

– Haide, nu mai flirta în public.

HeLian Qing:

– …

Han Yang:

– …

Cei doi, simulan, se întoarseră unul spre celălalt și se priviră fix. Han Yang nu mai putu suporta și brusc urechile lui începură să se înroșească. HeLian Qing rămase tăcut, deși colțurile gurii i se curbară ușor.

Lao Yezi își coborî privirea, fără să acorde atenție comportamentului ciudat al celor doi, aranjând tabla de șah în timp ce spunea:

– Qing’er este o poreclă. Inițial, credeam că se va naște fată, așa că am ales numele HeLian Qing’er. Cine ar fi crezut că va fi băiat? Ulterior, i-am schimbat numele în HeLian Qing, iar Qing’er a devenit porecla lui din copilărie.

– Mă bucur să aud asta. Și în orașul meu natal există obiceiul de a da copiilor porecle în copilărie.

Han Yang zâmbi, ignorând aerul rece emanat de cel de lângă el. Era o șansă rară de a-l face pe HeLian Qing să sufere o înfrângere, cum putea să lase un astfel de moment să treacă în zadar?

– Serios?

HeLian Qing îi aruncă o privire lui Han Yang și îi spuse, fără să fie nici rece, nici cald:

– Atunci de ce nu ne spui porecla ta din copilărie, era cumva Guo Dan [Ou de Câine][5]?

Han Yang:

– …

Văzând semnificația mai profundă din spatele privirii lui HeLian Qing, Han Yang simți un fior pe șira spinării. Așa cum se aștepta, de data aceasta nu putu să-și etaleze replicile inteligente, deoarece prințesa Qing părea să fie ca HuanZhu[6] pe interior, atât de pricepută la ripostă.

– De ce ai spus una ca asta?

Lao Yezi ridică capul și se uită la HeLian Qing.

– Ar trebui să te duci să te odihnești, spuse HeLian Qing apatic.

Atenția lui Lao Yezi se îndepărtă de la jocul de șah, era clar că nu era foarte mulțumit de întreruperea lui HeLian Qing. Făcu un gest cu mâna și spuse:

– Tu ar trebui să mergi să te odihnești. Înainte, când erai copil, cum de ce nu mi-am dat seama cât de supărător ești? Niciodată nu ai avut timp să joci șah cu mine, iar acum vrei ca soția ta să facă același lucru.

Han Yang ridică o piesă de șah, dar se opri, neștiind dacă ar trebui să o facă sau nu, deoarece simți brusc că ideea ca Lao Yezi să se odihnească nu era una rea. Nicio secundă mai târziu, însă, îl auzi pe HeLian Qing spunând:

– Oh, atunci nu te odihni, lasă-l să continue să joace șah cu tine.

Han Yang:

– …

– Haide atunci, joacă încă o partidă de șah cu mine, spuse Lao Yezi.

– Bine, dădu din cap Han Yang.

Încet-încet, timpul trecea pe măsură ce cei doi jucau șah. Un servitor veni chiar să anunțe că era deja ora cinei, dar Lao Yezi dorea să continue jocul.

Când a trecut timpul atât de repede?

Han Yang era surprins, deoarece nu jucase niciodată șah atât de mult timp și nu se gândise niciodată că astăzi va juca cu bunicul lui HeLian Qing, încă de la începutul după-amiezii. Curând, se făcuse deja ora șase și jumătate seara.

– Lao Touzi[7] (Bătrâne), nu m-am mai distrat demult atât de bine. Ar trebui să cobori să iei cina.

Lao Yezi se ridică și ieși din cameră.

Han Yang și HeLian Qing plecară imediat după el, iar cel din urmă spuse:

– Nu ești chiar atât de slab la șah, nu-i așa?

Tonul său nu lăsa să se înțeleagă dacă afirmația lui era una de laudă. Han Yang se limită la a-l privi fix, în timp ce acesta continuă să vorbească:

– Ai început să joci șah și ai uitat complet de soțul tău. Mă mai gândesc dacă să-ți dau sau nu un set de șah. Dacă îți deschizi o tarabă pe stradă?

Han Yang:

– …

El chiar uitase complet de HeLian Qing imediat ce începuse să joace șah.

HeLian Qing văzu din expresia lui că încerca să găsească un răspuns potrivit. Fața lui se întunecă treptat și, cu un zâmbet ironic, porni înaintea lui.

Era în regulă să se comporte calm, ca și cum el ar fi fost inexistent.

Han Yang spuse în sinea lui….

De ce gura acestui tip este atât de ascuţită?

Han Yang nu putea suporta batjocura lui.

[1] Wazi înseamnă copil

[2] Lao Yezi înseamnă bunic, iar Lao Touzi se traduce prin bătrân.

[3] Prin „dificil de înfruntat” se poate înțelege și că a fost „impresionant”

[4] De regulă, “er” se adaug[ la numele unui membru mai tânăr al familiei, dar în cazul actual se referă la Prințesa Qing, alias Qing’er, un personaj dintr-un celebru serial TV “My Fair Princess”.

[5] Guo Dan este dat ca poreclă, deoarece exista credința că, spiritele geloase care te caută pentru a-ți lua viața, având un nume atât de ridicol, vor crede că nu ești o persoană și te vor lăsa în pace. Guo Dan se traduce literalmente „ou de câine”. Câinele este folosit uneori ca insultă (cățea), iar oul este proeminent în multe înjurături, de aceea „ou de câine” se interpretează ca „fiu de cățea”.

[6] Huanzhu este, de asemenea, un personaj și vedeta serialului “My Fair Princess”

[7] Această formă de adresare era mai personală aici, semn că Han Yang devenise mai prietenos.