CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ – Capitolul 6

CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ

CAPITOLUL 6

Atunci când cei doi ajunseseră în sfârșit jos, în salon, masa era deja pregătită de mult timp. Lao Yezi era la locul lui, iar lângă el stăteau un bărbat de vârstă mijlocie și o femeie frumoasă, cu o înfățișare demnă. Han Yang presupusese că erau părinții lui HeLian Qing.

Într-adevăr, fără întârziere, îl auzi pe HeLian Qing strigându-i:

– Tată, mamă.

Han Yang îl urmă, și la fel ca şi înainte cu Lao Yezi, îl cuprinse din nou acel sentiment de reţinere stânjenitoare.

– Oh, ați coborât? Veniți, luați loc aici, spuse Mo Suya, făcându-le semn să se apropie, cu privirea ațintită asupra lui Han Yang.

Privirea nu era deloc răutăcioasă, iar zâmbetul ei părea destul de mulțumit. Indiferent de asta, Han Yang se simțea totuși puțin stânjenit. Părea că, indiferent de statutul pe care îl avea atunci când apărea în acel loc, totul părea o glumă.

HeLian Qing, cu Han Yang alături de el, se îndreptară spre ei, doar pentru a face prezentările reciproce.

Băiatul stânjenit continuă:

– Bună ziua, unchiule, bună ziua, mătușă. Eu sunt Han Yang.

– Luați loc, îi invită HeLian Cheng.

– Haide, grăbiţi-vă și aşezaţi-vă. Nu mai staţi în picioare, le spuse Mo Suya zâmbind.

Atât Han Yang, cât și HeLian Qing se așezară, în timp ce Mo Suya spunea:

– Han Yang, nu trebuie să fii atât de nervos, având în vedere că tu și A-Qing[1] vă veți căsători, gândește-te la noi ca la propria ta familie, bine?

Chiar dacă ea spusese acele cuvinte, Han Yang nu putea să facă asta. El putea doar să-şi păstreze zâmbetul cât putea de bine.

Cina decursese destul de liniștit. În mod neașteptat, nu doar Lao Yezi era foarte nederajat față de căsătoria nepotului său cu un bărbat. HeLian Cheng și Mo Suya erau, de asemenea, nederajați de această chestiune, ba chiar întrebau despre planurile de nuntă.

– Deci, Xiao-Yang[2], ai împlinit deja 20 de ani? Când aveți de gând să vă înregistrați căsătoria[3]? întrebă Mo Suya.

Odată cu legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex, vârsta legală pentru căsătorie fusese revizuită.

– El are deja 20 de ani, aşa că mă voi duce la Biroul de Afaceri Civile săptămâna viitoare, spuse HeLian Qing.

Auzind aceste cuvinte, bețișoarele din mâna lui Han Yang se opriră, buzele i se strânseră ușor, rămânând închise fără a putea scoate vreun cuvânt.

– Când va fi nunta? Ai vreo idee? întrebă Mo Suya.

– Va fi un banchet sau voi doi intenţionaţi să călătoriți în străinătate pentru a vă căsători?

– Pentru mine nu contează, întreabă-l pe el, spuse HeLian Qing.

Era adevărat, lui HeLian Qing chiar nu-i păsa de aceste lucruri, totul urma să fie lăsat la latitudinea preferințelor personale ale lui Han Yang.

Această afirmaţie o determină, desigur, pe Mo Suya să-și îndrepte atenția spre Han Yang:

– Ai vreo idee, Han Yang? Nu trebuie să fii atât de nervos, știi, orice sugestie ai, poți să ne-o spui.

– …

Han Yang simți cum i se puse un nod în gât.

– O voi face.

O va face, pentru că pur și simplu nu avea nicio putere să nu o facă.

După ce acceptă, rămase puțin îngândurat, lucru pe care îl observă chiar și HeLian Qing. La scurt timp după ce terminară masa, îl luă pe Han Yang și plecară.

Pe drumul de întoarcere spre apartamentul lui HeLian Qing, Han Yang se relaxă treptat. Cu toate că și acel loc îl făcea să se simtă destul de inconfortabil, în comparație cu casa familiei HeLian, era mult mai bine. În acel apartament, urma să se confrunte doar cu un singur bărbat, pe când acolo, trebuia să se confrunte cu întreaga familie a acelui bărbat.

Nu era vorba că se temea de ei, ci doar că nu știa cum să se comporte în fața acelor persoane în vârstă care stăteau în fața lui, discutând și consultându-l despre nuntă, întrucât el nu dorea să se căsătorească. De fapt, el își dorea propria viață și, oricât de prietenoși ar fi fost în această situație, ei tot nu erau rudele lui. Singura lui rudă era în acel sat mic, bătrânul pe care el îl numea bunic.

Han Yang puse cele două cutii în fața lui HeLian Qing. Părinții bărbatului și, bineînțeles, bunicul îi dădură două cadouri. Unul era o pereche de pandantive de jad, iar celălalt era un ceas de mână marca Patek Philippe[4].

Erau într-adevăr cadouri scumpe. Ca să nu mai vorbim de faptul că mulți oameni își doreau astfel de obiecte, dar în inima lui nu simțea niciun fel de entuziasm, nici măcar o fărâmă de bucurie.

În timp ce HeLian Qing stătea pe canapea, desfăcându-și butonii, acțiunile actuale ale tânărului îl făcură să se oprească. Acum, stând în fața lui, privindu-l de sus, postura lui Han Yang îi spunea că erau pe cale să aibă o discuție.

– Nu pot accepta aceste cadouri, spuse Han Yang încet.

În familia acelui bărbat, poate că astfel de lucruri erau nesemnificative, dar pentru el erau pur și simplu prea valoroase.

HeLian Qing nu avu niciun răspuns la cuvintele care tocmai îi fuseseră adresate. Voia doar să râdă, dar nu o făcu, așa că colțurile gurii i se strânseră, apoi se ridicară uşor, bărbia lui coborând în favoarea celuilalt bărbat, care continuă să vorbească.

– Nu vreau niciun cadou nemeritat, acestea sunt lucruri prea prețioase. Dacă le-aș lua, ar fi nepotrivit. De asemenea…

Han Yang ezită o clipă apoi continuă:

– …, ai spus astăzi că săptămâna viitoare vei face înregistrarea. De ce nu am ştiut nimic despre asta?

– Nu știi despre asta acum? zise HeLian Qing ridicând din sprânceană.

– Dar ar fi trebuit să-mi spui din timp și am fi putut discuta despre asta. Nu poţi decide unilateral toate aceste lucruri…

– De ce nu pot?

HeLian Qing îl întrerupse brusc pe Han Yang, ridicându-se încet în picioare, apoi își îndreptă poziția în fața lui Han Yang. Fizicul său de 1,90 metri aducea cu sine un sentiment distinct de opresiune, iar expresia sa, spre deosebire de cum era înainte, era acum relativ mai rece.

– Ai destul de multe nemulțumiri, nu-i așa?

– Eu doar…

Han Yang deveni puțin mai agitat după apropierea bruscă a lui HeLian Qing și făcu un pas înapoi. Voia cu orice preț să-și păstreze calmul, dar strângerea mâinilor îi trăda ușoara anxietate.

HeLian Qing întinse mâna, așezând-o pe capul băiatului nervos, degetele sale trecând ușor prin firele negre și moi ale părului său. Mângâierea blândă și tandră părea a veni de la un iubit. Dar cuvintele care o însoțeau sunau totuși reci, provocând un sentiment de teamă:

– Han Yang.

Era prima dată când acel bărbat îi rostea numele. Cele două caractere ale numelui său erau rostite cu răceală de buzele subțiri ale bărbatului, aducând cu ele un sentiment care ar fi pus pe oricine în încurcătură, dar care nu făcea decât să-i înghețe inima lui Han Yang.

– Oare crezi că poți schimba cu adevărat situația actuală? Ultimele două săptămâni au fost pentru ca tu să te adaptezi la schimbarea drastică, tot nu îți dai seama în ce situație te afli acum?

Degetele lui HeLian Qing țineau câteva fire între ele.

– Dar noi nu avem sentimente profunde unul pentru celălalt, nu-i așa? Cum pot două persoane să rămână împreună o viață întreagă fără astfel de sentimente? Nu crezi că felul în care ne-am înțeles până acum este o problemă?

Han Yang era emoționat când rostise replica. Ridică mâna pentru a îndepărta degetele celuilalt, dar aceasta îi fu prinsă.

Strânsoarea puternică a lui HeLian Qing asupra încheieturii mâinii lui Han Yang arătă clar cât de subțiri erau ale sale, în timp ce bărbatul spuse, oarecum nemilos:

– Și ce dacă? De ce vrei să repet asta la nesfârșit? Nu ai puterea să te opui.

– …

Cei doi erau blocați într-un impas. După un timp, Han Yang râse de el însuși până când zâmbetul îi dispăru, apoi șopti:

– …Înțeleg.

Da, încă de la început, de când semnase contractul cu HeLian Qing, el nu avea dreptul să discute condițiile.

Doar că nu își dăduse seama suficient că asta era realitatea situației. Cele două săptămâni în care HeLian Qing plecase pentru ca el să se acomodeze îl făcuseră să creadă că mai exista încă loc de discuții. Văzând privirea clar descurajată reflectată în ochii lui Han Yang și buzele lui încăpățânate strânse, HeLian Qing mişcă din buze ca să spună ceva, dar Han Yang se eliberă din strânsoarea lui, lăsând în urmă o singură frază:

– Mă duc să fac o baie.

Apoi părăsi camera.

HeLian Qing se uită la propria palmă, scoase un oftat și apoi se îndreptă spre biroul său.

După ce HeLian Qing își termină treburile, se întoarse în cameră, unde îl găsi pe Han Yang deja adormit. Când termină de făcut duș, ieși și îl găsi pe băiat în aceeași poziție ca înainte, întins pe o parte la marginea patului, cu fața spre fereastră.

Dacă îl împingea cu degetul, probabil că avea să cadă.

Se întinse ușor pe pat, gândindu-se să-l tragă pe Han Yang mai aproape de el, dar, în același timp, nu voia să-l trezească. După ce se gândi de câteva ori, în cele din urmă decise să se apropie de bărbatul adormit, înfășurându-și brațul în jurul taliei celuilalt.

Atingerea lui era foarte ușoară, atât de ușoară încât băiatul adormit nu dădu niciun semn că ar fi conștient.

Cu spatele lui Han Yang lipit de stomacul său, acea postură făcea să pară că îl îmbrățișa pe Han Yang la pieptul său. Această postură îi permitea, de asemenea, să obțină o mică ușurare de la starea proastă în care se afla în acel moment.

Uitându-se la fața lui Han Yang, HeLian Qing murmură:

– În acest moment, să fii în situația asta nu e chiar atât de rău, nu-i așa? Atât de supărăcios.

Privindu-l o vreme, HeLian Qing, complet satisfăcut de îmbrățișarea acestui bărbat, adormi curând.

[1] A-Qing este HeLian Qing. „A” este un prefix folosit la numele copiilor sau al persoanelor mai tinere față de cei apropiați lor.

[2] Xiao este un alt prefix similar cu „A-” menționat anterior, cu excepția faptului că poate fi folosit în afara relațiilor apropiate.

[3] Vârsta legală pentru căsătorie în China este de 20 de ani pentru soţie și 22 de ani pentru soți.

[4] Ceasurile Patek Philippe sunt considerate a fi unele dintre cele mai scumpe ceasuri din lume. Prețul lor pornește de la câteva mii de dolari, iar unul dintre cele mai scumpe s-a vândut cu 2,98 milioane de lire sterline.