CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ – Capitolul 7

CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ

CAPITOLUL 7 

A doua zi, Han Yang se trezi în brațele lui HeLian Qing. Simțea respirația bărbatului care îl îmbrățișa pe ceafă, iar suflul cald îi gâdila ușor pielea, făcându-i corpul să se înțepenească, în timp ce urechile i se colorau într-o nuanță trandafirie.

Prea aproape…

O astfel de apropiere era prea înfricoșătoare, prea periculoasă.

Încă rigid, Han Yang așteptă aproximativ un minut pentru a se asigura că HeLian Qing nu se trezise încă. Cu grijă, apucă brațul care îi înconjura talia, după care se strecură în liniște din pat.

Apoi, pentru o vreme, îl observă îndeaproape pe bărbatul care încă zăcea pe pat. Convins că acesta nu fusese trezit de mișcările sale, un suspin de ușurare îi scăpă printre buze înainte de a ieși din dormitor pentru a se spăla. Distrat, închise ușa în urma sa și astfel bărbatul care stătea întins pe pat deschise ochii.

HeLian Qing se sprijinise de tăblia patului, așteptând ca Han Yang să termine cu spălatul și să se întoarcă. Era curios să vadă ce reacție va avea acesta după incidentul de noaptea trecută, dacă va avea aceeași față impasibilă pe care o avusese cu o zi înainte și, dacă da, atunci…

Va încerca doar să-l convingă.

Copiii sunt atât de greu de mulțumit.

Râzând disprețuitor, apoi trecându-și degetele prin păr, HeLian Qing luă telefonul de lângă el și deschise o pagină de internet pentru a răsfoi știrile.

Stătuse așa aproximativ cinci minute, așteptând, dar Han Yang tot nu se întorsese. Nemaifiind interesat de știri, se dăduse jos din pat și se dusese în căutarea tânărului.

Cu toate acestea, în casă, în afară de el, nu mai era nici semn al celeilalte persoane. Pe chiuvetă erau picături de apă, dovadă că Han Yang tocmai o folosise, dar se părea că el plecase deja.

Oare se dusese la cursuri în pijamale? Sau…

Se gândi imediat. Părea că își amintise brusc ceva, așa că se îndreptă spre camera de oaspeți. Așa cum se așteptase, văzu micul bagaj a lui Han Yang stând acolo, pe podea.

Pentru că în ziua în care proprietarul bagajului mic se mutase la el, HeLian Qing plecase într-o călătorie de afaceri, întorcându-se abia alaltăieri, el pur și simplu nu acordase atenție locului în care fuseseră așezate lucrurile băiatului sau dacă tânărul dormise în camera de oaspeți în ultimele două săptămâni.

Gândindu-se la asta, fața i se întunecă. Credea că el și băiatul erau împreună, prin urmare dormitorul principal le aparținea amândurora. Presupusese pur și simplu că tânărul se va întoarce în camera lor pentru a se schimba de haine și nu se gândise niciodată că această idee era doar o dorință de-a lui. În timpul celor două săptămâni, Han Yang își păstrase lucrurile exact așa cum erau când sosise, împachetate cu grijă în bagajul lui, ca și cum ar fi fost gata să plece în orice moment.

Cu privirea fixată pe bagajul gri de lângă picioarele sale, HeLian Qing strânse ușor buzele, iar expresia feței sale nu mai era deloc frumoasă.

– Hap-ciu…

Exact în acel moment, în autobuz, Han Yang strănută, frecându-și pielea de găină de pe brațe, în timp ce simțea un fior rece pe spate.

Oare avea legătură cu HeLian Qing?…

Pare un semn rău, se gândi Han Yang în tăcere.

Când se întoarse la apartament mai târziu în acea zi, contrar așteptărilor sale, HeLian Qing nu spuse nimic. Bărbatul se duse la culcare chiar mai devreme decât el.

De atunci, interacțiunile dintre cei doi rămăseseră într-o stare destul de tensionată. În timpul zilei situația era tolerabilă, deoarece unul mergea la muncă, iar celălalt la cursuri, reducând considerabil șansele de a se întâlni. Prin urmare, problema era seara și noaptea.

Ceea ce îl surprindea pe Han Yang era faptul că HeLian Qing se întorcea pentru cină în fiecare seară. În ciuda acordului tacit dintre ei de a păstra tăcerea în timpul meselor, puținele conversații pe care le aveau erau destul de jalnice.

Han Yang începu să se întrebe curând dacă celălalt bărbat era cu adevărat supărat, dar, având în vedere că acesta se întorcea în fiecare zi la cină, nu părea să fie așa, ceea ce îl făcu pe Han Yang să fie destul de confuz.

Lucrurile continuară în acest fel până vinerea următoare, când Han Yang ieși la cină cu foștii lui colegi de cameră.

Deși Han Yang avea o personalitate relativ indiferentă, perioada petrecută în cămin împreună cu colegii săi de cameră fusese de fapt destul de plăcută.

Fiind un student silitor, ori de câte ori se apropia un examen, îi ajuta foarte mult pe colegii săi de cameră, astfel că niciunul dintre ei nu ar fi vrut să se despartă de el.

În plus, din cauza copilăriei sale petrecute într-un sat, era obișnuit să facă treburile casnice, așa că, de cele mai multe ori, el se ocupa de menținerea curățeniei în cămin. Fiind un student bun, preocupat de curățenie și cu un farmec înnăscut, era firesc ca, după ce îl văzură făcând atât de multe, ceilalți să se simtă puțin jenați și să se alăture și ei treburilor casnice. După doi ani petrecuți la facultate, igiena camerei lor devenise un model ideal pentru o cameră de cămin pentru băieți.

Când se mutase din cămin, nimeni nu era pregătit pentru asta, nici măcar nu avuseseră timp să se întâlnească cu toții cum se cuvine. Așadar, vinerea menționată mai sus era cea mai potrivită, deoarece toți aveau timp liber să se întâlnească pentru o masă decentă.

În timpul orelor de după-amiază, Han Yang își scoase telefonul, ochii lui fiind ațintiți asupra ecranului, pierdut în gânduri, încercând să-și dea seama cum să-i spună lui HeLian Qing că nu se poate întoarce acasă pentru cină. Având în vedere cât de ciudată era situația actuală dintre ei, nu avea nicio idee cum să înceapă să-i explice dacă îl suna, așa că pur și simplu se hotărâse să-i trimită un mesaj.

Grupul luase decizia să cineze la un restaurant cu specific culinar tradițional. Localul era situat chiar lângă școală, iar atmosfera și mâncarea erau destul de bune, el mergând acolo de mai multe ori cu colegii săi pe vremea când locuia în cămin.

În timp ce câțiva dintre băieții mai corpolenți mâncau deja multă carne, iar alții abia își făceau comanda, Han Yang, pe de altă parte, era preocupat să se uite la telefonul său. Unul dintre colegii lui de cameră, care stătea lângă el, îl împinse cu cotul și îl întrebă:

– Ce s-a întâmplat? E totul în regulă?

– Ce? răspunse Han Yang.

– Sunt bine, voi puteți comanda.

– Hei, ar trebui să mănânci mai multă carne, uită-te la picioarele tale de pui, sunt mai mici decât brațul acelui tip, glumi Shezhang[1] în timp ce îi înmâna lui Han Yang meniul.

– Așa e, să nu zici pe urmă că frații tăi mai mari nu au avut grijă de tine.

– Haide, grăbește-te, comandă ce vrei să mănânci.

Încurajat de toată lumea să comande, Han Yang le satisfăcu dorințele și comandă câteva feluri de mâncare.

După ce termină comanda, își îndreptă din nou atenția spre telefon. Observă că de când îi trimisese mesajul lui HeLian Qing și până în acel moment trecuseră mai bine de patru ore, iar el încă nu primise niciun răspuns.

Probabil că este încă supărat, se gândi Han Yang.

Pentru HeLian Qing, probabil că părea cineva care nu aprecia favorurile. Având în vedere cât de înstărită era familia HeLian și cât de mulți oameni doreau să urce pe scara socială, dar nu puteau, iar el era aici, incapabil să facă diferența între cretă și brânză[2], ce fel de om nu s-ar fi supărat?

În timp ce mânca, Han Yang – încă o dată – nu se putu abține să nu se gândească la HeLian Qing.

Omul acesta nu numai că era irascibil, dar era și destul de pretențios cu mâncarea. Astăzi, fără el acolo să-i pregătească masa de seară, nu știa ce va mânca acel mofturos.

– A-Yang, la ce te gândești? Ești bine? îl întrebă Shezhang, văzându-l puțin amețit.

Realizând încă o dată că mintea lui era în altă parte, Han Yang răspunse prompt:

– Sunt bine, doar mă gândeam la ceva, atâta tot.

– Oh! spuse prietenul lui Han Yang din stânga lui, devenind instantaneu interesat.

– De obicei nu te vedem așa, iar astăzi te-am văzut cu gândul în altă parte de două ori? Dacă ar fi să ghicesc, cu siguranță nu este vorba despre studiu. Înveți atât de bine încât nu trebuie să-ți faci griji în privința asta.

– E posibil… să fie vorba despre persoana iubită? întrebă Shezhang.

– Nu…

– E grozav! spuse un tip lovind cu palma în masă.

– Ar trebui să-ți faci timp și să o scoți pe fata ta la masă, bine?

– Absolut, cumnata trebuie să fie cu siguranță o frumusețe orbitoare, blândă și delicată![3]

– Haideți, haideți, toată lumea! Pentru a sărbători aprinderea pasiunii[4] lui A-Yang, să toastăm.

– Repede, umpleți paharele!

– Ridicați paharele!

Han Yang vru să clarifice, dar nimeni nu îi dădu nicio șansă, deoarece toți începură să discute cu voce tare în timp ce se turna vinul, ridicând paharele pentru a toasta.

Când toate paharele fuseseră ciocnite, în mintea lui Han Yang apăru instantaneu imaginea chipului lui HeLian Qing. Nu ar merge atât de departe încât să-l descrie ca o frumusețe orbitoare, dar acel bărbat era cu siguranță chipeș. În ceea ce privește blândețea și delicatețea, era pur și simplu imposibil, gura acelui bărbat putea otrăvi până și un cadavru.

Cât despre îndrăgostire… Cu HeLian Qing? Imposibil!

Han Yang începu să tremure brusc doar gândindu-se la posibilitatea ca buzele veninoase ale lui HeLian Qing să rostească ceva apropiat acelor cuvinte. Era mai probabil ca el să spună „Să te îndrăgostești? Tu? Ești nebun?” sau ceva similar.

Gândindu-se astfel, Han Yang se simți brusc puțin ridicol și senzația sufocantă pe care o avusese de când sosise dispăru brusc.

Ei bine, indiferent ce se va întâmpla în continuare, mai întâi voi mânca, iar mai târziu voi spune ce trebuie spus.

……

HeLian Qing habar nu avusese de planurile lui Han Yang. Toată ziua prezidase o ședință și, de îndată ce totul se terminase, plecase în grabă de la serviciu.

Faptul că plecase de la serviciu atât de repede dovedea cât de mult își dorea să se întoarcă acasă pentru a mânca masa pregătită de soția lui. Gândindu-se la asta, scoase vesel cheile de la casă.

În drum spre apartamentul lor, nu se putuse abține să nu se întrebe ce fel de mâncare îi va pregăti Han Yang în seara aceea. Deși amândoi petrecuseră ultima săptămână fără a-și spune prea multe, atunci când mâncau împreună se simțeau destul de bine. Chiar dacă abilitățile culinare ale lui Han Yang nu se puteau compara cu cele ale bucătarului familiei sale, în general, mâncărurile băiatului erau foarte satisfăcătoare.

HeLian Qing intrase repede în apartament, dar nu îl văzuse pe Han Yang în bucătărie, așa cum îl găsea de obicei.

Tânărul era foarte precis în momentul respectiv, așa că, în mod normal, la ora aceea se pregătea deja să gătească, iar HeLian Qing se întorcea întotdeauna exact când era pe punctul de a servi masa.

Cu toate acestea, în acel moment, sufrageria era goală, bucătăria era complet curată, iar blatul nu avea niciun fel de farfurii cu mâncare, nici fructe, nici măcar o picătură de apă.

HeLian Qing își aminti brusc că, atunci când intrase în casă, nu văzuse pantofii băiatului lângă ușă. Intră apoi în dormitor, unde constată că nici acolo nu era nimeni. Han Yang nu se întorsese acasă și pe telefonul său nu erau apeluri pierdute sau mesaje de la el.

Pentru o vreme, expresia de pe fața lui HeLian Qing era de neînțeles. După ce plecase rapid de la serviciu și se grăbise să se întoarcă acasă pentru a lua masa, starea lui de spirit se dezumflase la fel ca un balon. Curând după aceea, furia începu să-i fermenteze în gât și, în orice moment, probabil că ar fi explodat.

Degetul său se opri peste numele lui Han Yang de pe ecranul telefonului, rămânând acolo pentru o vreme, înainte de a glisa imediat pentru a-l deschide…

Formase un număr. După ce fu de acord să se întâlnească în acel loc, ieși pe ușă.

[1] Shè zhăng: șef de cămin/seniorul

[2] a nu deosebi creta de brânză/a nu ști ce e bun pentru tine/a fi nerecunoscător.

[3] mào měi rú huā|wēn róu sì shuǐ: lit. frumos ca o floare|blând ca un pârâu

[4] táo huā shèng kāi: literalmente înflorirea florii de piersic. A fi îndrăgostit, a descoperi în sfârșit dragostea/pasiunea