CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ – Capitolul 8

CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ

CAPITOLUL 8

Xu Luozhao intră în bar și îl descoperi imediat, așezat la tejghea, pe bărbatul al cărui întreg corp emana o aură care spunea „Nu te apropia” – HeLian Qing.

Cu jumătate de oră mai devreme, acest tip melancolic îl sunase spunându-i doar numele barului, făcându-l să-și înghită repede cina și să se grăbească să ajungă la el. Felul în care acest tip făcea lucrurile după bunul său plac îl făcea destul de dificil de abordat.

Văzând că HeLian Qing avea deja două sticle goale lângă el, se apropie, blocându-i calea paharului pe care îl ținea în mână.

Ridicându-și privirea, HeLian Qing văzu că cel care venise lângă el era Xu Luozhao, așa că făcu un semn barmanului să vină, cu intenția de a-i aduce un pahar și nou-venitului.

– Stai jos.

Xu Luozhao se așeză lângă el, luă o înghițitură din băutura sa, își sprijinise bărbia cu mâna, apoi îi spuse lui HeLian Qing în glumă:

– Qing’er[1], ce s-a întâmplat? Spune-mi cine ți-a greșit, domnul meu.

– Hm.

HeLian Qing îi aruncă o privire, râzând rece și întrebând:

– Xiao Zhao, a trecut prea mult timp de când ai vorbit cu acel Gongzi[2] al tău?

– …

Xu Luozhao râse disprețuitor:

– Nu ești deloc drăguț.

– La fel și tu.

HeLian Qing luă o altă înghițitură din băutura sa.

Când cel morocănos îl chemase, Xu Luozhao tocmai se pregătea să ia cina. Bănuia că bărbatul morocănos probabil că nu mâncase încă, așa că îi ceru barmanului să-i pregătească ceva de mâncare pentru a-i servi ca gustare, apoi continuă să-l întrebe:

– Serios acum, ce s-a întâmplat? Ce te-a îngrijorat atât de tare încât ai nevoie să bei pentru a-ți alunga grijile?

HeLian Qing încetă să mai bea, apoi spuse:

– De ce vorbești atât de mult?

Xu Luozhao râse și răspunse:

– Sunt doar îngrijorat pentru tine, bine? Oh, apropo, am auzit de la Shou Yanjin că l-ai găsit pe acel copil de care te-ai îndrăgostit. A spus chiar că intenționezi să te căsătorești cu el. Tsk, tsk. Nu crezi că acel copil ar trebui să se numească acum Erkang[3]?

HeLian Qing nu dădu atenție batjocurii acestuia, bău încet din paharul său și spuse doar:

– Atunci Shou Yanjin ar trebui numit Zhang Wuji, nu crezi, Zhao Min[4]?

– Du-te naibii, ticălosule! Știi foarte bine cum să lovești exact acolo unde doare. Nu e de mirare că familia ta și copilul ăla nu te suportă. Meriți să fii aici, singur, bând pentru a-ți alina durerea.

Xu Luozhao clipi din ochi, puse mâna pe capul lui HeLian Qing, întrebându-se dacă ar trebui să-l mângâie sau să-l lovească pe acel tip dificil și cu temperament rău.

– Oh, taci din gură, spuse HeLian Qing.

Xu Luozhao tăcu, dar numai pentru o clipă, apoi fu nevoit să întrebe:

– Dar copilul acela? De ce nu ne-ai dat ocazia să-l cunoaștem?

– De ce te interesează asta? spuse HeLian Qing.

– Nu mă interesează? Tu ești cel care m-a chemat aici în seara asta! răbufni Xu Luozhao.

– Oricum… De fapt, voiam să mă întâlnesc cu tine. Știi, nu poți să te ascunzi aici, în bar, pentru totdeauna, nu?

– Nu mă deranjează, insistă HeLian Qing.

Xu Luozhao făcu un semn din ochi, iar barmanul veni repede, aducând câteva gustări, apoi le așeză în fața lui HeLian Qing:

– Ar trebui să mănânci ceva mai întâi.

HeLian Qing ascultă cererea celuilalt bărbat, luând câteva înghițituri, indiferent dacă îi plăceau sau nu, apoi se întoarse din nou la băutura din mâna lui.

Xu Luozhao clătină din cap frustrat, dar tot nu era dispus să renunțe, așa că întrebă:

– Încă încerci să găsești o scăpare în fundul paharului, nu-i așa? Haide, vorbește cu mine. Ce se întâmplă între tine și copilul ăla? Doar nu vrei să te căsătorești, nu? Nu crezi că ești puțin cam nesăbuit?!

HeLian Qing spuse:

– Sunt de acord cu asta.

– …

– Dacă nu mă înșel, copilul ăla al tău încă studiază la universitate, nu-i așa? Iar tu ai deja treizeci de ani, diferența de vârstă dintre voi e prea mare, nu crezi… îl tachină Xu Luozhao.

– Nu mă deranjează, repetă HeLian Qing.

– Stai puțin!

Xu Luozhao se ridică brusc în picioare:

– Copilul ăla, nu poate să fie….

HeLian Qing își opri mâna din mișcare și rămase tăcut.

– … Vorbești serios? întrebă Xu Luozhao.

HeLian Qing continuă să tacă pentru o vreme, apoi, la fel ca înainte, spuse acele trei cuvinte:

– Nu mă deranjează.

– …

Xu Luozhao rămase fără cuvinte.

– Tu ești un tip arogant și încăpățânat. Continuă să fii fericit, bine?

…………………

Când HeLian Qing se întoarse în apartamentul său, era deja trecut de ora unsprezece. Camera era întunecată și nu știa dacă Han Yang se întorsese sau dacă puștiul se dusese deja la culcare.

Aprinzând lumina din sufragerie, HeLian Qing intră în dormitor, care era la fel ca înainte, fără niciun suflet în jur. Han Yang nu se întorsese.

HeLian Qing presupusese că, probabil, acesta se întorsese la școală, deoarece băiatul nu își dorise niciodată să locuiască acolo. Scoțându-și telefonul din buzunar și privindu-l, HeLian Qing ezită de câteva ori înainte de a se decide în cele din urmă să arunce dispozitivul pe pat, fără a efectua apelul.

Astăzi te voi lăsa în pace.

HeLian Qing era impasibil în timp ce se gândea.

Dar mâine cu siguranță nu te voi mai lăsa să scapi.

După ce fu mulțumit de decizia sa, bărbatul se dezbrăcă, apoi a ieși din cameră pentru a face un duș.

După ce termină cu baia, se uită din nou la dispozitivul de pe pat, dar încă nu era nicio veste.

– Nenorocitule, înjură HeLian Qing, ieșind din cameră pentru a bea niște apă.

Băuse prea mult alcool mai devreme, așa că acum avea gura destul de uscată.

Pentru a ajunge în bucătărie după apă, trebuia să treacă pe lângă camera de oaspeți. În timp ce trecea pe acolo, pașii lui se opriră brusc pentru o clipă, apoi se retrase cu câțiva pași înapoi, iar ochii lui se opriră asupra ușii camerei. Aceasta era acum pe jumătate deschisă, dar HeLian Qing își amintise clar că, înainte de a pleca mai devreme, închisese chiar el acea ușă.

Doar Han Yang și el aveau cheile apartamentului, iar lucrurile lui Han Yang se aflau în dormitorul oaspeților, așa că era clar că băiatul dispărut se întorsese în acea zi și poate chiar se afla în acea cameră.

Cu acest gând, HeLian Qing nu ezită nicio secundă înainte de a împinge ușa.

În acea cameră lumina nu era aprinsă, interiorul fiind iluminat doar de lumina care intra de pe fereastră. HeLian Qing îl văzu pe Han Yang întins pe o parte, cu corpul ușor îndoit.

Văzându-l pe băiatul adormit, HeLian Qing se bucură instantaneu. Bucuria aceasta îi umplu sufletul atât de repede, încât îi făcu buzele să se arcuiască într-un zâmbet. Dar, la fel de repede, expresia lui se schimbă. Simți brusc că era absolut necesar ca el și băiatul să aibă o discuție serioasă.

Trebuia să-l facă pe tânăr să înțeleagă că era obligatoriu să se întoarcă să cineze cu soțul său și pentru a-l împiedica pe acest copil să devină și mai indisciplinat.

Cu acest gând în minte, se grăbi să se apropie de el. Acum, stând la picioarele patului, îl strigă:

– Han Yang.

Han Yang nu răspunse, ci continuă să stea întins acolo, într-o poziție ușor cocoșată.

Oare chiar doarme?

HeLian Qing își încruntă ușor sprâncenele, fără intenția de a-l trezi pe copil. Se apropie de pat, se aplecă și se gândi să-l ridice pe cel care dormea adânc și să-l ducă în dormitorul său. Când mâna lui atinse pielea băiatului, descoperise că ceva nu era în regulă.

Ardea și transpira abundent.

Întinzându-se să aprindă lampa de lângă el, lumina care inundă camera dezvălui o imagine care se întipări în mintea bărbatului.

Han Yang era ghemuit în poziție fetală, cu ochii strâns închiși, buzele încleștate de dinți până când deveniseră puțin palide, iar părul de pe frunte era deja îmbibat de transpirație. Ambele brațe îi înconjurau stomacul, semn clar că acel loc era cuprins de durere.

HeLian Qing, văzând această schimbare în expresia feței sale, îl mângâie ușor pe băiat pentru a-l trezi:

– Han Yang?

Han Yang, auzind vocea lui HeLian Qing, deschise ușor ochii, care erau puțin umezi și roșii. Avându-l pe bărbat în fața sa, buzele i se deschiseră pentru a vorbi:

– HeLian Qing… te-ai întors….

Cuvintele îi rămăseseră neterminate, deoarece stomacul îi era răvășit, clocotind de o senzație copleșitoare de greață. Îl împinse pe HeLian Qing cu dorința puternică de a se ridica din pat, dar, în mod neașteptat, când piciorul îi atinse podeaua, se împiedică și aproape căzu.

Mâinile băiatului bolnav nu mai aveau putere. HeLian Qing, care tocmai făcuse un pas înapoi pentru a-și menține echilibrul, îl văzu pe băiatul care cădea și imediat întinse mâna să-l prindă, trăgându-l în brațele sale, cu sprâncenele încruntate de îngrijorare, întrebându-l:

– Unde te duci? Vrei să te duc la spital?

Han Yang se sprijini de HeLian Qing pentru a se ridica, încercând să țină sub control senzația de greață, care îi creștea în interior și devenea rapid insuportabilă:

– … la baie.

Auzind ce spuse, HeLian Qing se aplecă să-l ia în brațe și îl duse în baie, punându-l jos imediat ce ajunseră. Han Yang se aplecă imediat peste chiuvetă și vomită. Se sprijinea cu o mână de marginea chiuvetei, iar cu cealaltă se ținea de stomac, în timp ce din gâtul său se auzea doar sunetul vărsăturilor.

HeLian Qing stătea lângă el, sprijinindu-l cu mâna pe spate. Sprâncenele îi erau strâns încruntate, scena din fața lui dezvăluind pe deplin îngrijorarea lui.

Han Yang vomită de mai multe ori, până când stomacul lui nu mai avu nimic înăuntru. Dar pentru că încă mai avea grețuri, era nevoit să vomite și mici cantități de bilă. După ce răul îi trecu, se ținu de marginea chiuvetei pentru a se sprijini, respirând adânc. Din stomac i se auzea o durere ascuțită, care îi făcuse tot corpul să-și piardă puterea, iar fața îi devenise îngrozitor de palidă.

În următoarele secunde care păreau să treacă încet, încercă să apuce un pahar cu apă pentru a-și clăti gura. HeLian Qing luă paharul și i-l dădu.

– Mulțumesc, răspunse Han Yang, clătindu-și gura cu lichidul de mai multe ori înainte de a-l scuipa.

HeLian Qing luă un prosop din apropiere pentru a-l ajuta să-și șteargă buzele.

Apoi întrebă:

– Te simți puțin mai bine? Te duc la spital.

Imediat ce termină de întrebat, îl ridică pe bărbatul mai mic în brațe și plecă.

– Așteaptă! strigă Han Yang ca să-l oprească.

– Chiar și într-un moment ca acesta, continui să fii supărător. De ce ești atât de dificil? spuse HeLian Qing continuând să meargă.

– Nu, este asta…

Han Yang ezită puțin, apoi spuse:

– Tu… nu porți haine.

– …

De obicei, când HeLian Qing se culca, purta doar o pereche de chiloți și nimic mai mult. Cu câteva zile în urmă, de teamă să nu-l sperie pe Han Yang, se forțase să poarte o pereche de pantaloni de pijama în timp ce dormea. Mai devreme, deoarece credea că Han Yang nu se întorsese acasă, după ce făcuse duș, purtase doar o pereche de chiloți. Așa că, în acest moment, în afară de lenjeria intimă, era complet dezbrăcat.

Era atât de absorbit de îngrijorarea lui încât uitase complet de asta. Dacă Han Yang nu i-ar fi amintit, ar fi ieșit din casă așa.

—PREȘEDINTELE GRUPULUI HELIAN A FOST PRINS ALERGÂND CU UN ALT BĂRBAT ÎN BRAȚE

—ESTE O DRAGOSTE ADEVĂRATĂ SAU DOAR O MANEVRĂ PUBLICITARĂ

Doar gândindu-se la posibilele titluri din ziarele de a doua zi, fața i se întunecă. Îl așeză pe Han Yang pe canapeaua din sufragerie:

– Așteaptă-mă, mai rezistă puțin.

Apoi, imediat ce termină de vorbit, se îndreptă spre dormitor să-și ia ceva pe el.

Văzând spatele bărbatului care se îndepărta, Han Yang voia să râdă, dar o durere bruscă îl străbătu, făcându-l să se ghemuiască.

HeLian Qing se îmbrăcă în grabă. Luă la întâmplare o cămașă și o pereche de pantaloni, apoi ieși în grabă din cameră, îl luă din nou pe Han Yang în brațe și ieși pe ușă.

În timp ce coborau din apartament, Han Yang, lipsit de puteri, se sprijini de pieptul lui HeLian Qing. Valurile de durere care îl loveau unul după altul îl lăsau fără suflu, așa că tot ce putu face era să se țină cu o mână de jacheta lui HeLian, iar cu cealaltă să-și apese burta.

– Mai rezistă puțin, ajungem imediat la spital.

Vocea lui HeLian Qing răsună în lift, nemaisunând la fel de rece ca în timpul zilei.

Chiar dacă durerea constantă și greața pe care le simțea îi slăbeau întregul corp și îi afectau starea de spirit, el era totuși capabil să simtă urgența amestecată cu îngrijorarea din vocea lui HeLian Qing, pe lângă faptul că bărbatul îl ținea strâns în brațe.

E atât de cald.

Abia putând să-și deschidă ochii, Han Yang, din poziția lui, nu putea vedea decât profilul lui HeLian Qing. Fața acelui bărbat părea la fel de indiferentă ca întotdeauna, dar acum, sprâncenele strâns încruntate trădau așa-zisa lui calmitate exterioară.

Dacă nu mă gândesc prea mult la cuvintele lui, s-ar putea ca HeLian Qing chiar să țină la mine, nu? se gândi Han Yang absent, chiar înainte de a adormi.

Pentru prima dată, din proprie inițiativă, se cuibări în îmbrățișarea lui HeLian Qing. Părea că acea căldură pe care o găsea în acel loc îi putea ușura puțin durerea, sau cel puțin așa spera el.

…………………………………………………………..

[1] se distrează pe seama prințesei Qing care e bosumflată

[2] Gongzi: (argou) Străin/Playboy/Jucător/Bărbat care flirtează

[3] În serialul * Prințesa mea frumoasă* , Qing’er era îndrăgostită de un tip pe nume Fu Erkang, dar Erkang era, de fapt, îndrăgostit de o altă fată pe nume Ziwei.

[4] Zhang Wuji și Zhao Min sunt personaje din romanul „Sabia Cerului și Sabia Dragonului”. Au fost rivali, apoi au devenit iubiți.