Cascadorul – Capitolul 24

Când Zhang Jie îl sună a doua zi dimineață, ea se plânse la telefon, spunând că ar fi trebuit să o asculte în această chestiune, dar că nu ar fi trebuit să discute despre asta cu Cai Wei.

Wang Yudong se pare că găsise deja un cascador.

Abia atunci, Zhou Xiang  își dădu seama că Cai Wei își asumase toată responsabilitatea pentru întârziere. Nu putea decât să-și ceară scuze.

În mod neașteptat, Zhang Jie îi ceru totuși să vină. Ea spuse că, dacă va face o treabă mai bună decât cascadorul actual, S-ar putea să aibă de lucru.

Zhou Xiang îi urmă cererea și ajunse la platou înainte de prânz.

Zhang Jie îl aștepta la ușă. Când îl văzu venind, spuse repede:

– N-ai venit când  ți-am cerut. Sinceră să fiu, nu prea ai speranță. Depinde de tine. Dacă reușești , nu o uita pe Zhang Jie.

Zhou Xiang dădu din cap.

– Cu siguranță nu, mulțumesc  Zhang Jie.

………………………………………………………………………………………………………………..

Când cei doi intrară, Wang Yudong discuta despre scenariu cu regizorul. Zhou Xiang se uită la acest bărbat cu care era foarte familiarizat. Era la fel de frumos și de elegant ca întotdeauna. Din păcate, Zhou Xiang îl ura foarte mult. Din cauza incidentului cu Yan Ming Xiu, Zhou Xiang se simțise rănit în fața acestui bărbat .

Voia cu disperare să uite trecutul, dar trecutul se apropia de el fără să părăsească nicio amintire. Acum se regăsea din nou cu Wang Yudong, acționând ca înlocuitor al lui.

Când cei doi se apropiară, Wang Yudong își ridică încet capul și le aruncă o privire.

Zhou Xiang își înăbuși panica nefondată, la fel ca atunci când intrase prima dată în contact cu Wang Yudong și spuse respectuos:

– Dong Ge.

Îl cunoștea oarecum pe Wang Yudong, iar acestuia îi plăcea mai ales lingușirea.

Zhou Xiang începu să se urască când se gândi la zâmbetul ipocrit de pe chipul său.

Wang Yudong  zâmbi amabil.

– Tu ești persoana pe care a trimis-o Zhang Jie. Cum te cheamă?

– Zhou…Zhou Yang.

– Oh. Zhang Jie te-a lăudat atât de bine, dar compania Juxing a răspuns prea târziu. Cineva de partea mea a făcut deja o recomandare, dar dacă te descurci cu adevărat mai bine decât el, te voi angaja pe bază de merit și bineînțeles că vei fi bine plătit. Totul depinde dacă ai abilitățile necesare

. Wang Yudong îl bătu pe umăr și spuse zâmbind:

– Nu fi nervos și eu mă străduiesc mereu să ajung la perfecțiune în lucrările mele.

 Zhou Xiang a dat din cap:

– Voi încerca tot ce pot.

– Xiao Gu, du-l să se machieze și îmbracă-l cum trebuie. Grăbește-te.

O fată răspunse la apel, îl trase pe Zhou Xiang și plecară împreună.

O jumătate de oră mai târziu, costumul și machiajul lui fură terminate și o urmă pe Xiao Gu la studio.

Regizorul filmului îl cunoscuse pe Zhou Xiao în trecut, dar bineînțeles că acum nu-l recunoscuse. Zhou Xiang dădu din cap.

– Regizor Zhao.

Regizorul Zhao îi aruncă o privire:

– Cine este acesta?

Xiao Gu explică.

– Înlocuitorul lui Dong Ge.

Regizorul Zhao  se încruntă.

– Nu era altul înlocuitorul lui?

Xiao Gu șopti:

 – Nici eu nu știu.  Zhang Ge, te rog vino aici !

Zhang Ge și Wang Yudong veniră împreună, iar acesta din urmă explică rapid problema.

Regizorul Zhao spuse:

– Atunci vino și încearcă. Mai întâi poți face câteva mișcări aleatorii și voi vedea cum te simți cu camera.

Zhou Xiang își mișcă mâinile și picioarele și execută cu dezinvoltură un set de lovituri de autoapărare în fața camerei.

Când era la școală, practicase înotul, dar nu continuase până la urmă. Deși nu se pricepea la viteză și la forță, postura și gesturile sale erau foarte frumoase. În mod neașteptat, acestea se dovediră a fi atuuri pentru a lucra. După ce deveni un artist marțial, învăță artele marțiale de film de la profesorul său. Această cunoaștere fusese special concepută pentru a-i învăța cum să facă kung-fu-ul să arate bine. Zhou Xiang se mișca dând sentiment întregului său corp. Privindu-l nu puteai să nu rămâi încremenit din cauza frumuseții mișcărilor. În acest moment, simțea că trupul lui nu mai era la fel de înțepenit ca atunci când se trezise prima dată, iar mișcările lui erau foarte line și elegante.

Camera se întoarse ușor spre el, iar Zhou Xiang simți că-și recăpătase capacitatea de a se putea relaxa în fața camerei.

După ce  termină setul de mișcări kung-fu din memorie, întoarse capul și văzu mai multe persoane, inclusiv regizorul, privindu-l admirativ. O liniște totală învăluise tot studioul.

Zhou Xiang era foarte încrezător în abilitățile sale profesionale, așa că zâmbi ușor și spuse:

– A fost bine?

Înainte ca Wang Yudong să poată spune ceva, regizorul  pocnit din degete și exclamă:

– Iată omul !

Sora Zhang fu atât de fericită încât ridică degetul mare în sus.

Doar Wang Yudong se uită gânditor la Zhou Xiang. Pe tot parcursul probei, se gândise că mai văzuse undeva  mișcările netede ale acestuia, dar nu-și putut aminti unde.

Regizorul Zhao îi spuse lui Zhou Xiang:

– Du-te acolo să vorbești cu Wu Dai, un artist în arte marțiale. Cu cât discutați mai repede, cu atât mai bine, pentru că înlocuitorul nu a fost încă decis, iar scena artelor marțiale este cu doi pași în urmă. Du-te repede.

Zhou Xiang încuviință și se grăbi să-l găsească pe Wu Dai. Când trecu pe lângă un bărbat, fu privit cu amărăciune.

Zhou Xiang rămase surprins pentru o clipă înainte să-și amintească că era un alt înlocuitor angajat de Wang Yudong și că rolul său fusese preluat de el. Zhou Xiang trecu pe lângă el fără să se uite în urmă și nu îi aruncă nici o privire. Industria divertismentului era un loc în care cei slabi sunt prădați de cei puternici, așa că nu avea de ce să se plângă.

Wu Dai fu foarte nemulțumit de înlocuirea cascadorului, deoarece discutase de mult timp cu actorii anteriori.

Cu toate acestea, el descoperi curând că acest tânăr era mult mai profesionist decât înlocuitorul de acum. Nu avusese nevoie deloc să-i explice de multe ori mișcările, Zhou Xiang le înțelesese pe toate deodată și chiar avu câteva sugestii pentru propriile sale avantaje fizice. Wu Dai îl întrebă surprins:

– De câți ani lucrezi ca înlocuitor?

Zhou Xiang răspunse vag:

– Nu de mult timp.

– Crezusem că faci asta de mult timp, pentru că ești foarte profesionist.

Pe lângă faptul că era un cascador, Zhou Xiang începuse să participe și la munca instructorilor de arte marțiale în ultimii ani. Desigur, persoana din fața lui nu-l recunoscuse.

Cu cât cei doi vorbeau mai mult, cu atât deveneau din ce în ce mai interesați unul de celălalt.

……………………………………………………………………………………………………………………..

Regizorul Zhao îi ceru să filmeze mai întâi o scenă de probă, așa că Zhou Xiang  alese prima scenă. Mânuirea sabiei nu fusese punctul său forte. Învățase mai târziu. În trecut, când juca în filmele lui Wang Yudong, dacă erau necesare multe abilități cu sabia, Wang Yudong ar fi găsit un alt substitut pe scurt, așa că Zhou Xiang fusese nevoit să învețe.

După filmare, regizorul Zhao fu destul de mulțumit de el și îi spuse:

– Nu-i rău, putem face filmarea oficială după-amiază.

Zhou Xiang se simți emoționat și fericit când se gândi că de data aceasta ar putea primi între 40.000 și 50.000 de yuani.

În acel moment, fu o agitație la ușă, Zhou Xiang întoarse capul și văzu că Yan Ming Xiu și asistentul Jiang intrau.

Zhou Xiang fu șocat la început, dar apoi nu putu să nu zâmbească. Nu era deloc ciudat ca Yan Ming Xiu să apară într-un loc în care se afla Wang Yudong. Își întoarse ușor capul, nevrând să-l vadă, crezând că Yan Ming Xiu trebuie să viziteze studioul.

În mod neașteptat, ochii ascuțiți ai asistentului Jiang îl văzură imediat:

– Hei,  Xiao Zhou ! Tu ești?

Zhou Xiang nu avu de ales decât să se întoarcă stângaci:

– Jiang Ge, Yan Xiansheng.

Yan Ming Xiu se uită la el surprins.

Wang Yudong zâmbi și spuse:

– Vă cunoașteți.

Yan Ming Xiu îi șopti:

– Ce cauți aici?

Înainte ca Zhou Xiang să răspundă, Wang Yudong spuse:

– El este noul meu cascador și e foarte abil. De la accidentul lui Zhou Xiang, nu am găsit niciodată un înlocuitor care să-mi placă. El este cel mai bun de până acum.

Expresiile fețelor lui Yan Ming Xiu și Zhou Xiang se schimbară. Amândoi aveau fețele livide și ochii întunecați.

Wang Yudong se uită la fața lui Yan Ming Xiu. Strânse ușor buzele și chicoti.

– Ming Xiu, ce s-a întâmplat?

– Nimic.

Yan Ming Xiu avea câteva lucruri în mâini.

– M-am dus la Chongqing să mă ocup de ceva și tocmai m-am întors. Sora mea s-a întâmplat să fie într-o călătorie de afaceri acolo, dar nu se va întoarce până luna viitoare .Ea mi-a cerut să-ți dau asta.

Wang Yudong înmână lucrurile asistentei.

– Oh, bine, o sun astăzi. Trebuie să merg să o văd când termin.

Yan Ming Xiu era puțin distrat și nu ascultase ce-i spusese. În schimb, ochii rămăseseră țintiți spre Zhou Xiang.

Zhou Xiang își șterse transpirația și spuse:

– Director Zhao, se împart pachețelele cu mâncare pentru prânz. Pot să mănânc?

– Du-te, du-te.

Zhou Xiang plecă în partea cealaltă a platoului.

De îndată ce primi mâncarea, cineva îl bătu în spate. Când se întoarse, era asistentul Jiang.

– Hei, Jiang Ge, ai mâncat?

– Nu.

Asistentul Jiang  zâmbi.

– Ce coincidență.

Zhou Xiang zâmbi jenat.

– Da.

– Ming Xiu te-a rugat să te duci să iei pauza cu el.

– Ah?

– Adu-i și lui un pachețel și așa voi doi puteți mânca împreună.

Asistentul Jiang se uită la Zhou Xiang cu o expresie ciudată. S-ar putea ca șeful lui să-l placă? Asistentul Jiang era foarte nesigur. Era cu Yan Ming Xiu de atât de mult timp și văzuse că nu era interesat de bărbați sau de femei.

Zhou Xiang nu avu de ales decât să ceară un prânz suplimentar.

Asistentul Jiang îl prinse de braț și îi spuse:

– Hei, Xiao Zhou, lasă-mă să te atenționez, Ming Xiu a fost într-o dispoziție proastă în ultimele două zile. Se pare că i-a fost jefuită casa. Te rog, fii atent la ce spui.

– A fost jefuit? A fost când a mers la Chongqing?

Zhou Xiang spera să afle ceva de la asistentul Jiang.

– Da, de îndată ce Ming Xiu a ajuns la Chongqing, a primit un apel și s-a repezit înapoi peste noapte. Apoi a luat un zbor înapoi la Chongqing la prânz în acea zi. A fost atât de stresat. Am văzut că era epuizat și era în foarte proastă dispoziție. Doar fii atent.

Zhou Xiang dădu din cap,  și se îndreptă spre salon cu pachețelele cu mâncare.

Bătu ușor la ușă, iar vocea profundă a lui Yan Ming Xiu veni din interior:

– Intră.

Împinse ușa și intră. Yan Ming Xiu se așezase pe un scaun, sprijinindu-și capul de perete și odihnindu-se cu ochii închiși.

Zhou Xiang puse pachețelul pe masă.

– Yan Xiansheng, Jiang Ge a spus că nu ați mâncat.

Yan Ming Xiu deschise ochii și îi aruncă o privire printre gene.

Zhou Xiang purta încă un costum în acest moment, un costum de luptător, de culoare alb pur, care îl făcea să arate destul de atrăgător.

Yan Ming Xiu ridică bărbia și spuse:

– Stai jos.

Zhou Xiang se așeză în fața lui, desfăcu pachețelul și mușcă din ruloul cu orez. Putea simți ochii  lui Yan Ming Xiu care încercau să intre în capul lui.

– Cum de ai ajuns să fii cascadorul lui Dong Ge?

Zhou Xiang se simțit sufocat, dar ridică repede capul și spuse calm:

– Zhang Jie m-a prezentat.

Ochii lui Yan Ming Xiu se uitau drept la el.

– Tocmai am văzut videoclipul tău…mișcările tale… cine te-a învățat?

Zhou Xiang spuse cu prudență:

– Am participat la cursuri de arte marțiale când eram copil. Mi-au plăcut aceste lucruri de când eram copil.

Era adevărat, Chen Ying îi arătase o fotografie cu Zhou Xiang făcută la un curs de arte marțiale când era copil.

Yan Ming Xiu simți că minte.

Cine este această persoană? De ce are atâtea asemănări cu Zhou Xiang? El are același nume și prenume, el lucrează sub Juxing și  Cai Wei. Și, chiar și acum, acest Xiang a devenit cascadorul lui Wang Yudong…

Mai mult, mă simt atât de copleșit de un sentimentul familiar de fiecare dată când sunt lângă el.. Persoana asta seamănă cu „EL”, chiar seamănă cu „EL”…de prima dată de când ne-am întâlnit până acum. Cum e posibil așa ceva?

Yan Ming Xiu își reținu dorința de a-l întreba cu voce tare, dar devenea din ce în ce mai curios în legătură cu această persoană. Stând cu el îl făcu să se gândească la „EL” într-un mod necontrolat.

Se părea că trupul îi ardea… Și inima cu el.

Yan Ming Xiu întrebă din nou:

– Atunci de unde îl cunoști pe Cai Wei?

– Noi… ne-am întâlnit la spital.

– Cum v-ați cunoscut?

Întrebarea lui Yan Ming Xiu depășea nivelul de familiaritate dintre ei doi, dar el se uita în continuare la Zhou Xiang cu reticență, insistând să obțină un răspuns.

Zhou Xiang știa că, având în vedere statutul său actual, chiar nu-și putea permite să-l jignească, așa că dădu un răspuns pe jumătate sincer:

– Tatăl lui Wei Ge a suferit un accident vascular cerebral și a fost paralizat. Mama a avut grijă de el în spital.

În subconștient, el nu voia ca Yan Ming  să știe că fusese timp de doi ani în comă la spital, pentru că accidentul lui Zhou Xiang se petrecuse în aceeași zi cu al lui. Nu crezuse niciodată în acele puteri și zeități ciudate, dar acum era convins că existau puteri supranaturale în această lume. O altă persoană avusese un accident, și sufletul lui intrase în corpul aceleia.

Acest lucru ar fi de necrezut pentru oamenii obișnuiți, deci chiar și cu cei mai apropiați oameni, el nu putea vorbi și nu voia să lase să scape vreo suspiciune.

Yan Ming Xiu se uită în ochii lui Zhou Xiang și simți că tot mai ascundea ceva. Decisese demult  să trimită pe cineva să verifice trecutul acestei persoane. Din motive necunoscute, el, un solitar, acorda o atenție deosebită acestui bărbat, ca și cum ar fi putut ajunge  prin el la „EL”. Când se apropia de el nu se mai putea controla.

Zhou Xiang  termină rapid masa, iar Yan Ming Xiu nici nu începuse. Continua să se uite la Zhou Xiang cu o privire sfredelitoare.

Zhou Xiang  ieși primul, iar regizorul Zhao îl chemă pentru a discuta ceva cu el și cu Wang Yudong.

De îndată ce plecă, Yan Ming Xiu îl urmă, se apropie de cei trei și trecu direct la obiect.

– Acest film este bun, dar nu știu dacă există un rol potrivit și pentru mine.

Wang Yudong  reacționă rapid și imediat zâmbi:

– Desigur, există un rol care ți se potrivește în mod deosebit.

Yan Ming Xiu juca rar în filmele altora, cu excepția filmelor în care investea. Pentru că refuza să zâmbească în fața camerei, nu putea juca multe roluri. În prezent, doar Wang Yudong îl putea convinge pe Yan Ming Xiu să facă o cameo timp de câteva minute. El zâmbea și doar cu o astfel de expresie care dura mai puțin de două secunde, veniturile lor depășeau așteptările cu 30%.

Din păcate, ultima dată  trebuise să se roage mult timp înainte ca Yan Ming Xiu să fie de acord. Iar de data aceasta, nici măcar nu îndrăznise să se gândească .

Nu exista un rol potrivit pentru Yan Ming Xiu în filme, dar îl adăugau  temporar când era de acord. Și acest lucru era garanția box office.

Regizorul Zhao le spuse oamenilor din jurul lui:

– Mergeți repede și sunați-l pe scenarist. Grăbiți-vă!

Zhou Xiang întoarse capul și se uită surprins la Yan Ming Xiu.

………………………………………………………………………………………………

De-a lungul întregii după-amiezi, în timp ce Zhou Xiang compensa loviturile ratate, Yan Ming Xiu îl privise cruciș, făcându-l să se simtă inconfortabil.

În timpul pauzei, îl auzi pe regizorul Zhao discutând cu scenaristul, spunând că lui Yan Ming Xiu ar trebui să i se atribuie un rol de frate mai mic al protagonistului masculin. El urma să fie fragil și bolnav, țintuit la pat tot timpul anului, dar în același timp cultivat. Un frate care citea poezie și romane, talentat și care în cele din urmă moare.

Când discutau despre scenariu, Yan Ming Xiu își dădea cu părerea asupra unor detalii. Zhou Xiang  auzise doar o parte din conținut, dar înțelese scenariul general. Regizorul Zhao muncise din greu pentru da valoare rolului lui Yan Ming Xiu în film.

Lucra de mult timp în industria divertismentului și, desigur, auzise multe bârfe. Auzise că Yan Ming Xiu nu făcuse  cameo în filmele altora cu excepția filmelor cumnatului său Wang  Yudong. Dacă existase o prima oară, va exista o a doua oară, Wang Yudong era în mod natural diferit de alții.

Zhou Xiang se uita la scena în care Yan Ming Xiu și Wang Yudong vorbeau, iar inima lui se umplu de emoții de nedescris. Acești doi oameni care stăteau împreună erau comparabili cu nenumărate efecte speciale ale filmului.

După ce Zhou Xiang termină de filmat, merse la colțul coridorului pentru a fuma și a se odihni. Chen Ying era mereu în gândul lui și se simțise puțin neliniștit toată ziua.

În acel moment, auzi pași la celălalt capăt al coridorului. Era o toaletă lângă Zhou Xiang. În mod neașteptat, pașii se opriră. Vocea lui Ming Xiu veni din partea despărțită de un perete.

– Alo, director Qin, m-ai sunat?

– Ai găsit pe cineva de încredere? Când ne putem întâlni?

– Știu că este prea târziu să sun la poliție, dar în primul rând, nu puteam să spun nimănui despre asta. În al doilea rând, am fost ocupat cu compania în aceste zile și chiar nu m-am putut elibera. Sunt îngrijorat că mass-media ar putea auzi despre asta, așa că trebuie să găsesc pe cineva de încredere. Cineva să verifice.

– Nu, n-am intrat în casă. Scena a fost păstrată intactă. Aveam lucruri importante de făcut în afara orașului în acel moment, așa că a doua zi am plecat într-o călătorie de afaceri. Am aruncat doar o privire în afara ușii și nu am mai intrat până acum în casă. În sufragerie erau alte două persoane, dar nu au intrat în camere și probabil că nu s-au atins de nimic, îi voi chema să coopereze la anchetă.

–  Bine, ne vedem în acea clădire mâine după-amiază la ora patru.

Zhou Xiang nu îndrăzni să respire. Abia când Yan Ming Xiu închise telefonul și se întoarse în studio, Zhou Xiang îndrăzni să arunce țigara.

Yan Ming Xiu  găsise într-adevăr pe cineva să investigheze, iar Zhou Xiang era îngrijorat.

Erau atât de multe dovezi că nu fusese un simplu furt și Zhou Xiang le putea număra pe toate.

Faptul că lacătul nu fusese deteriorat putea fi explicat prin abilitățile hoțului. Totuși, de îndată ce  intrase în casă, se dusese direct la noptiera din dormitor, se întorsese imediat în camera de zi pentru a lua cardul bancar. Un hoț obișnuit ar fi transformat cu siguranță casa într-un talmeș-balmeș. Zhou Xiang chiar nu știa ce concluzie ar trage poliția. Deși Zhou Xiang nu credea că vor suspecta un om mort, era încă îngrijorat.

Zhou Xiang se gândise la asta iar și iar, și cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât era mai speriat.

Mâine după-amiază, Yan Ming Xiu va duce la fața locului anchetatori profesioniști. Cu siguranță vor vedea multe chestii atunci.

Avu o idee îndrăzneață să se întoarcă în seara asta și să distrugă scena. Potrivit lui Yan Ming Xiu, toți  protejaseră scena și nu intraseră. Dacă se întorcea înainte de mâine și făcea scena puțin dezordonată, nu vor găsi acele urme ciudate.

De îndată ce apăru această idee, Zhou Xiang fu speriat și mâna lui care ținea țigara tremură. Fusese mereu un cetățean bun. Nu făcuse niciodată lucruri atât de furtunoase, dar realitatea îl  forța să-și asume riscuri din nou și din nou.

Zhou Xiang stătu mult timp lângă toaletă cu o față palidă și, în cele din urmă, se hotărî să se întoarcă din nou noaptea. Trebuie să falsifice scena și să nu lase prea multe indicii lui Yan Ming Xiu și celorlalți.

Pentru a face acest lucru, trebuia mai întâi să se întrebe unde va fi Yan Ming Xiu în seara asta pentru a se putea duce liniștit în cartierul său. Se întoarse în platou și continuă filmările.

Când munca se termină seara, Zhou Xiang întrebă personalul din jur dacă voia să meargă  să cânte și să bea . Apoi se întoarse rapid și-l întrebă pe Yan Ming Xiu:

– Yan Xiansheng, mă întreb, îmi puteți face această favoare?  Deși eu cred că sunteți  foarte ocupat.

– Nu.

Yan Ming Xiu îi aruncă o privire piezișă și continuă:

– Voi merge cu tine.

Toată lumea se uită uluită la Yan Ming Xiu. Nu le-ar fi trecut niciodată prin cap că va fi de acord.

Yan Ming Xiu era pe cale să plece, iar alți actori și actrițe îndrăzniră să-l însoțească. În cele din urmă, atât Wang Yudong, cât și directorul Zhao hotărâră să dea o petrecere de bun venit pentru Yan Ming Xiu, iar locația fu schimbată la un club de noapte.

Zhou Xiang își spuse că era foarte bine, Yan Ming Xiu nu se pricepe la băutură, deci sigur îl va îmbăta.

Mai mult de 20 de oameni se îndreptară spre clubul de noapte. Wang Yudong era gazda și închirie cea mai mare sală. Managerul clubului de noapte aduse cinci domnișoare și cinci bărbați, toți destul de arătoși. Personalul avea fețele strălucitoare și începu să lucreze.

Unul dintre tineri se așeză lângă Zhou Xiang.

Zhou Xiang se uită la el și  gândi în sinea lui:

„Ochii acestui tip sunt foarte otrăvitori.”

Se uită la el de câteva ori și-și dădu seama de orientarea lui sexuală.

Zhou Xiang își zise că acum nu avea astfel de gânduri, dar natura lui nu putea fi schimbată până la urmă.

Băiatul zâmbi și spuse:

– Frate, ce bei?

Zhou Xiang zâmbi ușor:

– Nu știu să beau. Eu nu beau, dar te pot ajuta să bei.

– Minți. Poți bea imediat. Nu vrei să bei cu mine, nu?

Băiatul își frecă ușor coapsa de piciorul lui și-și aplecă brusc capul.

– Nu fac toate astea pentru bani, mă poți duce în seara asta, poți plăti pentru hotel.

Zhou Xiang zâmbi și spuse:

– Am ceva de făcut în seara asta, poate data viitoare.

Băiatul se uită la el cu o oarecare surpriză:

– Hei, nu vrei gratuit? Am înțeles greșit? Îți plac sânii mari?

Zhou Xiang zâmbi și nu mai spus nimic. Ochii lui priviră în direcția lui Yan Ming Xiu.

Băiatul văzu și coborî vocea:

– Frate, nu e nimic în neregulă cu tine, ești atras de steaua aceea mare, nu?

Zhou Xiang își dădu ochii peste cap.

– Despre ce stea vorbești?

– Ce? Crezi că nu am văzut niciodată lumea? În fiecare noapte, stele, mari și mici, vin spre noi în valuri. Chiar dacă sunt drepte sau curbate, poți să-ți dai seama dintr-o privire…tânărul maestru Yan e  interesat de bărbați.

– Nu mă interesează. Nu te mai gândi la asta. Ai putea la fel de bine să gândești asta despre mine.

Zhou Xiang nu mai suportă dialogul cu el, așa că-l împinse și spuse:

– Du-te și adu-mi o sticlă cu ceai verde.

În mod neașteptat, băiatul îi îmbrățișă brațul și cu jumătate de corp i se ghemui în brațe. El zâmbi și  spuse:

– Ge, câți ani ai? Tocmai ai debutat? Nu te-am mai văzut niciodată.

Tocmai când Zhou Xiang era pe cale să spună ceva, văzu că fața băiatului devenise dintr-o dată foarte ciudată. Întoarse capul și-l văzu pe Yan Ming Xiu stând în spatele lui, cu o expresie de surpriză, de incertitudine.

– Yan Xiansheng…

Yan Ming Xiu îl prinse de braț și-l trase cu violență de pe canapea.

Sala era foarte mare, iar lumina era estompată pentru ca toată lumea să se distreze mai ușor. Puțini oameni puteau observa ce se întâmpla în acel colț, dar Zhou Xiang se uită totuși în dreapta și în stânga, îngrijorat.

– Yan Xiansheng, ce s-a întâmplat?

Yan Ming Xiu se uită rece la cei din jur și-l târî pe Zhou Xiang afară.

Pentru a-i face pe ei doi să pară mai puțin ciudați, Zhou Xiang nu putu decât să se țină de Yan Ming Xiu și să pară că cei doi se îmbrățișează în loc să se vadă că era târât de el.

Părăsiră sala, erau chelneri care veneau și plecau de-a lungul coridorului.

Zhou Xiang  se agăță de umărul lui Yan Ming Xiu.

–  Yan Xiansheng? Yan Xiansheng?

Yan Ming Xiu îi dădu drumul și arătă cu capul spre capătul coridorului.

– Să mergem acolo, am ceva să te întreb.

Zhou Xiang nu avu de ales decât să se supună și să-l urmeze.

Cei doi merseră unul după altul într-un colț retras. Yan Ming Xiu îl privi printre gene.

– Ești GAY?

Zhou Xiang ridică din umeri

– Da, nu am ascuns niciodată asta.

Buzele lui Yan Ming Xiu tremurară și fața deveni lividă într-o secundă.

De ce? De ce există atâtea asemănări între o persoană și alta? Ce se întâmplă?

Acest lucru era atât de incredibil încât nu se putu abține să nu izbucnească:

– Cine ești tu?!!

Zhou Xiang fu șocat și se forță să se calmeze.

– Yan Xiansheng, ce vreți să spuneți cu asta?

– Tu…

Yan Ming Xiu trase adânc aer în piept…

 – …mi-ai spus că te cheamă Zhou Xiang, dar i-ai spus lui Dong Ge că te cheamă Zhou Yang. Cum explici asta? Care este numele tău? Cine ești cu adevărat?!

Zhou Xiang spuse calm:

– Numele meu este într-adevăr Zhou Xiang. Wei Ge m-a rugat să nu-i spun lui Dong Ge numele meu adevărat. El a spus că Dong Ge cu siguranță nu m-ar angaja dacă l-ar auzi.

Această explicație era rezonabilă, iar îndoielile lui Yan Ming Xiu fură înăbușite puțin. El continuă totuși  să întrebe:

– Ce ți-a spus Cai Wei? Despre Zhou Xiang.

-Nu a spus mare lucru. A spus doar că a fost cascadorul lui  Dong Ge și că l-a jignit.

Vorbea și în același timp observa expresia feței lui Yan Ming Xiu. Deși părea că vorbește calm și bine la suprafață, inima lui părea să explodeze.

Yan Ming Xiu îl privi adânc și spuse rece:

– Nu ar trebui să întrebi prea multe despre Zhou Xiang. Nu are nimic de-a face cu tine.

– Yan Xiansheng, nu am întrebat niciodată despre el.

– Asta e bine.

Yan Ming Xiu își retrase privirea și se întoarse. Voia să se întoarcă în sală, voia să stea alături de Zhou Xiang, dar neștiind unde se va sta, rămase ca o statuie,  în picioare, pentru o lungă perioadă de timp și, în cele din urmă, se așeză.

Dură mult timp după ce Zhou Xiang, plecat să-și calmeze respirația, se întoarse în sală.

Yan Ming Xiu stătea în colț, nu vorbea mult și nu participa la activitățile altora, de parcă n-ar fi avut nimic de-a face cu el și nimeni nu avusese de gând să-l provoace.

Zhou Xiang  luă o sticlă de vin și stătu lângă Yan Ming Xiu. El zâmbi și spuse întinzând un pahar cu vin:

– Yan Xiansheng, vă ofer acest pahar plin.

Toți cei din jur crezură că Zhou Xiang va fi refuzat, dar în mod neașteptat, Yan Ming Xiu îi aruncă o privire și luă paharul.

Zhou Xiang își turnă și lui un pahar.

 – Yan Xiansheng, vă mulțumesc pentru acceptare. Aș dori să bem în cinstea d-voastră.

El trebuia să-l forțeze pe Yan Ming Xiu să se îmbete.

………………………………………………………………………………………………………

La început, Yan Ming Xiu nu-și dădu seama că Zhou Xiang voia să bea cu el, nu se gândise niciodată că cineva va fi atât de îndrăzneț încât să bea cu el.

Până să înțeleagă, era deja amețit după trei pahare de vin. Avea o toleranță proastă la băutură și de obicei nu bea deloc.

Yan Ming Xiu chicoti:

– Ce vrei să faci? Vrei să mă îmbeți?

…………………………………………………………………………………………………………

Un membru al personalului băuse prea mult și cânta urlând ca o fantomă. Mai mulți bărbați erau aproape beți, femeile la fel. Numai Wang Yudong era îngrijorat de prezența cumnatului său.

Yan Ming Xiu chiar nu era interesat de nimic din toate astea. În schimb,  voia să vadă ce vrea să facă Zhou Xiang.

 – Vrei să mă îmbeți? Îți spun că nu sunt un bun băutor. S-ar putea să mă trezesc la tine mâine și   să-ți fac probleme.

Zhou Xiang zâmbi și spuse:

– Yan Xiansheng, nu trebuie să țineți cont de o persoană simplă ca mine.

Privindu-l pe Yan Ming Xiu beat și cu ochi rătăciți, el nu se putu abține să nu suprapună scena din fața lui cu bărbatul beat ținându-l în brațe în timp ce îl numea „ Dong Ge”. Chiar dacă era o scenă pe care nu voia să și-o mai amintească niciodată, nu se putu abține să nu se gândească la ea.

Yan Ming Xiu îl privi atent.. În acel moment, nu știa dacă gândirea lui era sensibilă sau lentă. Simțea o senzație grea în piept. Și o mare neliniște. Cu cât intra mai mult în contact cu această persoană, cu atât se gândea mai mult la Zhou Xiang. Cu cât se gândea mai mult la Zhou Xiang cu atât voia să se apropie mai mult de această persoană.

Se uită la vinul din fața lui. Poate că acesta era cel mai bun lucru în momentul de față… Pentru a-și îneca amarul…pentru a-și pulveriza tristețea…pentru a uita că trăia doar cu jumătate de inimă.

Mai mult de 20 de oameni cântară până la ora trei dimineața. Majoritatea erau prea beți pentru a merge. Numai asistentul Jiang era dedicat îndatoririlor sale. Așa că se oprise din băut după primul pahar și era foarte treaz.

Zhou Xiang avea o rezistență mare la băut. Deși tremura puțin când mergea, capul îi era încă limpede.

Oamenii plecau unul după altul, unii găsiseră pe cineva să-i ia, alții chemaseră taxiuri, iar Wang Yudong plecase demult timp. Asistentul Jiang se uita neputincios când la Yan Ming Xiu, când la Zhou Xiang . În cele din urmă, ochii lui se opriră pe Zhou Xiang.

– Xiao Zhou, l-ai îmbătat. Chiar îmi faci probleme.

Yan Ming Xiu căzuse beat pe canapea în acel moment. Era foarte tăcut, zăcea cu ochii închiși, fără niciun semn că își va pierde calmul, dar asta fusese suficient pentru a-l surprinde pe asistentul Jiang.

Zhou Xiang  zâmbi și se ridică de pe scaun.

– Eu voi pleca.

– Nu poți să pleci. Ajută-mă să-l pun pe Ming Xiu în mașină și te voi duce  eu înapoi.

–  Mai poți conduce?

– Nu am băut mult. E în regulă. Să mergem.

Asistentul Jiang îl ridică pe Yan Ming Xiu. Bețivii sunt foarte grei, mai ales o persoană înaltă și puternică ca Yan Ming Xiu. Zhou Xiang îl apucă de cealaltă parte. Unul în stânga iar celălalt în dreapta, îl purtau pe Yan Ming Xiu care mergea împiedicându-se.

Zhou Xiang își petrecu un braț în jurul taliei lui, părând să-și amintească vag sentimentul de a-l ține pe Yan Ming Xiu în brațe.

Cei doi îl puseră pe Yan Ming Xiu pe bancheta din spate. Zhou Xiang era somnoros și obosit și era prea leneș să ocolească copilotul, așa că se puse și el pe bancheta din spate.

Zhou Xiang dormi o vreme.

Nu știu cât a durat, dar brusc asistentul Jiang îl împinse și îi spuse:

– Zhou Xiang, trezește-te, ajută-mă să-l duc sus pe Ming Xiu.

Zhou Xiang deschise ochii și descoperi că mașina se oprise în parcarea subterană. Asistentul Jiang îl împinse și arătă spre lift, nu departe.

Zhou Xiang clătină din cap, simțind că se trezise. Coborî rapid din mașină și-l ajută pe asistentul Jiang să-l scoată pe Yan Ming Xiu.

Asistentul Jiang  scoase cheile și îl sprijini pe Yan Ming Xiu, puțin grăbit. Când deschise ușa, Zhou Xiang intră cu el, în timp ce asistentul Jiang se grăbi să scoată cheile din încuietoare. Greutatea lui Yan Ming Xiu apăsă brusc pe Zhou Xiang. Yan Ming Xiu fu prea greu pentru Zhou Xiang și căzură amândoi pe solul de pe hol. Zhou Xiang se regăsi cu trupul lui Yan Ming Xiu deasupra lui.

Asistentul Jiang exclamă:

– Zhou Xiang!

Sub ciocnirea violentă, Yan Ming Xiu mormăi.

Numele „Zhou Xiang” răsună ca un clopoțel în inima lui, trezindu-l.

Deschise încet ochii și, deși erau tulburi, se uită într-adevăr la persoana de sub el.

– Zhou Xiang? a spus Yan Ming Xiu cu o voce atât de șoptită, încât cele două persoane prezente nu putură auzi clar.

Asistentul Jiang voi să-l tragă pe Yan Ming Xiu în sus, dar acesta îi făcu semn cu mâna. Își lăsă capul în jos apoi începu să adulmece fața lui Zhou Xiang, părând că miroase și simte. Era ca un orb ce căuta lumina, ca un flămând ce caută mâncare. Inspectă cu nasul toată fața lui Zhou Xiang …

Zhou Xiang împietrise. Înainte să poată vorbi, ceva moale îi atinse buzele. Când își dădu seama că era sărutul lui Yan Ming Xiu amestecat cu mirosul de vin, tot corpul îi îngheță.

Asistentul Jiang fu, de asemenea, uluit. El stătea în cadrul ușii și-l vedea  pe Yan Ming Xiu sărutându-l pe Zhou Xiang.

Zhou Xiang apăsă mâna pe fața lui Yan Ming Xiu și încercă să-l împingă, dar își dădu seama că Yan Ming Xiu, un bărbat beat, avea multă putere. Acesta îl sărută înfocat, cu deznădejde, de parcă ar fi vrut să-i înghită buzele.

Ochii lui Zhou Xiang erau înfierbântați și îi venea să plângă.

Yan Ming Xiu se opri o clipă și șopti fericit:

– Ești tu?

Apoi îl îmbrățișă  și începu să plângă în hohote.

Zhou Xiang era atât de șocat încât nu mai avea voce.

Asistentul Jiang se sperie. Ca asistent inteligent și rațional, el luă decizia potrivită. Cu siguranță nu era un lucru bun să știe prea multe despre șeful său, așa că trebuia să se prefacă neapărat că nu știe.

Zhou Xiang se uită  la ușa care se închidea, gândindu-se la „retragerea” asistentului Jiang, fără să se uite înapoi. Această serie de lucruri se întâmplase într-un minut. Doar lacrimile de pe față și brațele care îl țineau încă strâns dovedeau că ceea ce tocmai se întâmplase nu fusese o iluzie.

Yan Ming Xiu plânsese…de ce?

„Ești tu?”… Despre cine vorbise?

Când  intrase prima oară în casă, auzise ceva, dar nu putea fi sigur, era prea vag.

În orice caz, nu-și supraestima atât de mult capacitățile încât să creadă că Yan Ming Xiu plânsese pentru el. Poate că Yan Ming Xiu pur și simplu băuse prea mult și avusese o schimbare de dispoziție. El, Zhou Xiang când era beat, putea chiar să-și spună îndrăgostirea secretă pentru un băiat din liceu și să plângă amar, dar când se trezea, nici măcar nu-și amintea cum se numea sau cum arăta.

Alcoolul putea amplifica emoțiile oamenilor la infinit. De ce Yan Ming Xiu se comportase așa? Zhou Xiang știa doar că părea să aibă probleme.

Își mișcă cu greu corpul și încercă să se ridice, dar Yan Ming Xiu părea să fie lipit de el, împiedicându-l să se miște.

Deși vremea nu era rece în acest sezon, dormitul pe podea pentru o noapte nu era un lucru bun. Cel mai important era că îl îmbătase pe Yan Ming Xiu. Ceea ce urma să facă în seara asta trebuia să fie fără greșeală. Deși simțea că este destul de treaz, atâta timp cât o să bea puțină apă și se lăsa în bătaia  vântului rece, nu va avea nicio problemă să se întoarcă. Dar cum putea să iasă din această situație?

Dacă se mișca prea tare și Yan Ming Xiu se trezea?

Zhou Xiang se gândi mult timp, neștiind ce să facă.

Trupul lui Yan Ming Xiu se lipise de el, fierbinte și greu, iar brațele din jurul taliei lui erau puternice chiar și în somn, de parcă s-ar fi ținut de ceva important și se încăpățâna să-i dea drumul.

Zhou Xiang oftă încet și, după ce îndură iar și iar, nu putu să nu întindă o mână, iar acea mână căzu ușor pe spatele lui Yan Ming Xiu.

Prin cămașa acestuia, Zhou Xiang simți puterea arzătoare în palmele lui. Energia caldă conținută în pielea lui Yan Ming Xiu îi ajunse în palme și se duse direct în inima lui.

Acesta era… Yan Ming Xiu…Yan Ming Xiu cu care fusese atât de familiar, cu care se iubise de nenumărate ori și cu care fusese atât de apropiat. Își amintea încă mirosul apei de bărbierit a acestei persoane, moliciunea părului său, căldura pielii și mirosul sărutărilor.

Acum se îmbrățișau din nou, dar nu mai erau Zhou Xiang și Yan Ming Xiu din trecut.

Zhou Xiang se simți amețit de căldura din palme și nu îndrăzni să se miște. Îi era atât de teamă că dacă se mișcă, scena din fața lui se va prăbuși brusc și va descoperi că totul era doar o iluzie. Clipi, cu ochii dornici și pofticioși.

……………………………………………………………………………..

Zhou Xiang  rămase întins pe pământ timp de douăzeci de minute După ce fu sigur că Yan Ming Xiu într-adevăr dormea ​​adânc, el împinse ușor mâinile lui de la talie și-și îndepărtă corpul de brațele lui Yan Ming Xiu.

Privindu-l pe Yan Ming Xiu care era încă întins pe pământ, Zhou Xiang se ridică , bău un pahar cu apă, inspiră, apoi se ghemui și-l târâ cu greu. Inițial plănuise să îl ducă pe Yan Ming Xiu în  dormitor, dar camera era încă departe de el. Chiar nu avea puterea să-l tragă pe Yan Ming Xiu atât de departe, așa că pur și simplu îl puse pe canapea.

Apoi văzu o pătură uscându-se în afara balconului. O luă și îl acoperi.

Zhou Xiang se uită la ceas. Era deja trecut de ora patru.

Chiar dacă se hotărâse să plece, inima lui continua să bată puternic și apărură multe gânduri rele. Simțea că este greșit să plece, dar acum, după trei pahare de vin, devenise mult mai îndrăzneț. Timpul trecea, se îndreptă spre ușă și plecă fără ezitare.