Cazurile inspectorului Singha – Capitolul 23

Trei culori

– Cine e băiatul ăla? veni o voce joasă din spate, făcându-i pe Thup și pe Singha să se întoarcă să se uite.

– Bună ziua.

– Te-ai întors? E polițist?

Thup voia să nege, dar dacă ar fi făcut-o, nu știa dacă Singha ar fi avut probleme sau nu.

– Polițist?

– Mm, am venit în legătură cu Orn.

Când rosti numele fiicei sale, ochii tatălui său se întunecară instantaneu.

– L-ați prins pe criminal?

– Nu încă.

– ATUNCI DE CE AȚI VENIT!!! DACĂ NU L-AȚI GĂSIT PE VINOVATUL CARE I-A FĂCUT ASTA FIICEI MELE!!! DE CE AȚI VENIT AICI???

Strigătul furios și graba de a apuca gulerul îl surprinseră pe Thup care rămase uimit.

– Hei, tatăl furios își luă mâna de pe gulerul cămășii lui Thup în același timp în care Singha intervenea pentru a-l bloca.

– Cauți o pistă? Nu asta e treaba poliției?

– Eu…

– Ne facem datoria și ar fi mai bine dacă ați coopera, începând să nu-mi intimidați oamenii.

O voce rece răsună în fața lui Thup. Omul își scutură violent mâinile. Singha se uită la tatăl lui Orn fără să priceapă, înțelegând că era furios, plin de resentimente, nemulțumit, trist, dar să-și descarce emoțiile pe alții nu ar face decât să se aleagă cu o mustrare.

– Nu-mi pasă ce spui, încă nu am văzut fața criminalului. Mai ai tupeul să vii în casa mea?

– Te rog calmează-te, poliția încă încearcă să ajute.

Mama încercă să argumenteze, pentru a ajuta la îmbunătățirea situației.

– Facem tot ce ne stă în putință. Dacă aveți vreun indiciu despre comportamentul ei înainte să dispară sau ceva despre Orn, ar fi mai de ajutor.

– Ei bine, înainte ca fiica mea să dispară era bolnavă, vomita mult, nu prea mânca orez sau pește, iar în ultimele zile în care a fost plecată era foarte deprimată. În ziua în care a plecat să se întâlnească cu o prietenă, i-am spus să se întoarcă repede pentru că îi voi pregăti mâncarea ei preferată, dar…

Își acoperi fața cu mâinile și plânse în hohote.

– I-am spus să nu se mai întâlnească cu acei băieți care nu făceau decât să-i strice personalitatea, mi-era teamă să nu o pierd într-o zi.

Batjocura tatălui îl făcu pe Thup să se încrunte și să se întrebe de ce se comportă așa.

– Ieșea des cu prietenii ei?

Singha începu să întrebe mai mult.

– Obișnuia să iasă o dată sau de două ori pe săptămână, dar în ultimele două luni mergea des la prietenii ei acasă. În unele zile a rămas acolo.

– Și, mai este ceva ciudat?

– Ea nu vorbea. În unele nopți, când ieșeam să merg la baie, încă mai auzeam murmure venind din camera ei.

– Ați auzit vreo frază? întrebă Thup când văzu un gol în conversație.

– Cred că da, dar nu am putut să o aud cum trebuie.

– Doar atât am vrut să întreb, dacă mai aflu ceva, o să vă anunț.

Singha se înclină ușor înainte de a se întoarce la mașină.

– Phi…. nu ai de gând să le spui? întrebă Thup când rămaseră doar ei doi.

– Voi aștepta până când cazul va fi închis înainte să le spun. Dacă le spun acum, vor da vina pe tine pentru nimic.

Singha aruncă două pungi cu probe în poala lui Thup, dintre care una conținea caietul lui Orn, în mijlocul căruia se afla un test de sarcină. În cealaltă pungă era păpușa Siekban cu cap de bivol.

– P’Sing, am ceva să-ți spun.

– Ce este?

– L-am sunat pe unchiul meu din orașul meu natal.

– Spune-mi.

Thup începu să-i spună lui Singha tot ce auzise de la început până la sfârșit. Erau momente când Singha voia să intervină, dar când primi răspunsul, dădu doar din cap.

– Asta e tot.

– Un polițist?

– Da, așa a spus unchiul.

– Ar trebui să verific la poliție ca să aflu unde a cerut să se mute acum douăzeci de ani. Momentan nu-i știu numele complet, așa că nu pot verifica nimic clar.

Singha privea înainte cu o expresie indiferentă pe față. Se părea că trebuia să termine cât mai repede căutarea acestor păpuși și să continue să investigheze alte chestiuni.

Mașina lui Singha se opri în fața aceleiași case de unde veniseră și vorbi cu un vecin. Deși fusese emis un mandat de percheziție, nu era niciun proprietar în casă, așa că nu era nevoie să arate mandatul nimănui. Singha deschise ușa și  intră. Thup, care îl urma îndeaproape, nu putu decât să îl apuce de cămașă pe bărbatul mai în vârstă, pentru că încă nu uitase că prima dată când îl văzuse pe acel tânăr fantomă, aici îl văzuse. Când deschise ușa, un miros putred ieși imediat din casă și cei doi fură nevoiți să ridice mâinile pentru a-și acoperi nasul.

– Du-te și așteaptă în mașină.

Thup scutură imediat din cap când îl văzu pe bărbatul mai în vârstă întorcându-se să plece.

– Te pot ajuta să găsești păpușa.

– Dacă mai vezi o fantomă, să nu vii strigând după ajutorul meu.

– Deci…

Silueta trecu de la strângerea tivului cămășii sale la împletirea mâinii cu cea a lui Singha.

– Este un dezastru.

Singha ridică mâinile împletite și le legănă înainte și înapoi cu o expresie plictisită.

– Este doar pentru o clipă, până găsesc păpușa. Thup strânse ușor mâna bărbatului mai în vârstă și zâmbi până când acesta închise ochii.

– Chiar ești o povară, cu siguranță trebuie să scap de asta, suspină Singha înainte de a-l trage de braț pe băiat pentru a-l urma spre casă.

Casa era impecabilă. Toată mobila era încă completă, dar nu se știa de unde venea acel miros putred. Cei doi se uitară în jur cu precauție; indiferent unde mergea Singha, îl trăgea pe băiat după el. Un scârțâit de sus îi făcu pe amândoi să se uite într-acolo. Singha se întoarse să se uite la Thup înainte de a urca scările treaptă cu treaptă. Mirosul putred și mucegăit deveni mai intens, până când amândoi se încruntară. Imediat ce urcară pe ultima treaptă, ușa, care fusese închisă până atunci, se deschise încet, ca o invitație.

– Așteaptă aici.

Singha îi dădu drumul la mână lui Thup înainte de a se îndrepta spre ușa deschisă a camerei din dreapta.

Dormitorul trebuia să fie un loc mai confortabil, dar în acesta erau amulete, păpuși și pete de sânge pe podea. Singha își scoase telefonul și fotografie totul, inclusiv sângele care era desenat pe podea.

– Thup, vino încoace.

Singha se întoarse și se uită la ușă, dar exact când Thup era pe punctul de a intra, ușa se trânti brusc:

– Thup!! La naiba Thup!!!

Singha dădu cu piciorul în ușă, dar nu era nici un semn că se va deschide.

Afară, Thup făcu la fel. Țipă și încercă să spargă ușa pentru a-l salva pe bărbatul mai în vârstă, fără să-și dea seama că o pereche de ochi îl urmăreau de pe scări.

Sunete de zgârieturi metalice pe podeaua de lemn și râsete oribile îl făcură pe Thup să se întoarce și să privească. O tânără cu ochii cu pupile albe se uita la el cu un rânjet sinistru care se întindea de la o ureche la alta și cu o limbă lungă și subțire ieșindu-i din gură care lingea scările. De fiecare dată când se târa avansând pe scări, Thup simțea o frică teribilă în inimă.

– Thup!!! Nenorocita aia de fantomă!!!

Sunetul vocii bărbatului mai în vârstă și zgomotul bătăilor înverșunate din ușă îl făcură pe Thup să nu îndrăznească să dea drumul la mâner. Nu doar el era îngrijorat, dar înainte ca să poată da drumul mânerului ușii închise, aruncă o privire și văzu un talisman și o pata de sânge desenată pe podea. Nu era doar un talisman normal, era unul pentru invocarea fantomelor. Foarte vechi. Sunetul metallic al unghiilor zgâriind pe scări se auzea din ce în ce mai aproape. Fantoma feminină se târa în sus și aproape ajunsese la el.

–Thup!!!

– Sâmbătă, Sâmbătă, Sâmbătă.

Sunetul tachinărilor îi străpungeau timpanele, făcându-l pe Thup să ridice mâna pentru a-și acoperi urechile. Imediat închise ochii pentru că nu voia să mai vadă nimic.

– Mă vezi, mă vezi, nu?

– Ajutor…ajutor.

– Gândesc…mă gândesc la tată.

– Hee hee, e plin de fantome. E plin de fantome.

– Ieși afară, ieși afară…

Mai multe voci făcură ca mâna lui Thup să tremure până când simți că acum era mai mult de o fantomă în fața lui. Mirosul de mucegai, duhoarea, atmosfera erau atât de opresive încât abia putea respira. O răceală îi intra în oase și asta îi provoca un fior pe șira spinării încât i se ridicau firele de păr de pe tot corpul. Nu era bine, nu era bine deloc.

– Trage!!!

Thup tresări și deschise ochii. În fața lui se afla o tânără foarte cunoscută. Unul dintre ochi fusese cusut cu ață roșie, celălalt avea încă bucăți de ață desprinsă, dar el putea vedea în interiorul globului ocular. Buzele ei erau ținute împreună de un fir, deși păreau că sunt pe cale să explodeze. Îl bloca pe Thup, folosindu-și corpul pentru a-l ascunde de zecile de fantome care apăruseră.

– La naiba, la naiba, e o fantomă!!! Thup, fugi!

Vocea lui Singha îl readuse pe Thup în simțiri. Fugi spre ușă așa cum i se ordonase.

– Strânge!

– Trage!

– Strânge!

Nu dură mult până când ușa care fusese închisă să fie deschisă violent.

Suficient de violent pentru a o deschide larg.

– Enervant!

Singha ieși furtunos din cameră înainte de a-l trage de mână pe Thup pentru a-l scoate de acolo. Cei doi ieșiră din casă imediat ce ajunseră la etajul inferior, să mai stea acolo încă un minut nu era un lucru bun.

– Hai să mergem acasă, mai căutăm în altă zi.

Singha se opri din mers și din vorbit. Dintr-o dată, băiatul din fața lui căzu la pământ și-i îmbrățișă picioarele.

– Mulțumesc, mulțumesc.

– Ai de gând să stai acolo sau mergem acasă?

Singha se ghemui în fața lui Thup înainte de a-și folosi mâinile pentru a-i ridica bărbia și a-l face să ridice privirea.

– Vreau să mă întorc… să merg acasă.

– Atunci ridică-te sau te duc eu.

Thup nu se ridică imediat, picioarele îi erau acum atât de amorțite încât abia le mai simțea, ceea ce făcu fu să-și îngroape fruntea în genunchiul bărbatului mai în vârstă.

– Doar un moment… Am nevoie doar de un moment.

Singha nu se îndepărtă și nici nu se arătă supărat, așa cum făcuse în trecut. Mâna lui groasă se ridică, se așeză pe părul moale și doar îl mângâie ușor. Incidentul nu ar fi trebuit să aibă loc. Ușa se închisese complet; orice ar fi făcut, nu o mai putea deschide. Un zăngănit în fața ușii îl făcuse să încerce totul pentru a o deschide, iar ceea ce-l făcu și mai nervos fu umbra care apăruse prin golul de sub ușă. Nu era o singură umbră, așa cum ar fi trebuit să fie, ci o altă umbră în care se afla și Thup.

După ce-l consolă pe Thup până când totul fu mai bine, Singha plecă imediat din sat. Dacă ar fi mers singur, găsirea următoarei păpuși nu ar fi fost dificilă, dar Thup îl forță să nu o ia. Băiatul încă tremura pe scaunul de lângă el. Nu era foarte potrivit să meargă acolo acum.

– Phi.

– Ce?

– Deci… ai găsit păpușa la casa lui Khun Min?

Singha se uită la Thup pentru o clipă. Fusese urmărit de o fantomă până în acel moment și încă trebuia să-și facă griji din nou pentru chestia cu păpușa fantomă. Mâna lui puternică scoase o pungă cu probe și o aruncă în poala lui Thup.

– Vezi cu ochii tăi. Sunt mai multe păpuși, nu sunt sigur care este.

Tânărul se uită în jos, ținu mult timp obiectul în poală înainte de a da ușor din cap. Perechea lui de ochi frumoși se uită la păpușa Siekban, corpul era uman, capul era întors pe dos și avea un trunchi lung și o pereche de colți frumoși pe lateral.

– Da, capul este cel al unui elefant, numit Samlatat, mama îl cumpăra miercurea.

– Și talismanele și semnele de pe podea?

– Yantra, este o yantra pentru invocarea fantomelor, l-am văzut pe Luang Phor punându-le într-un cufăr după ce sătenii au cerut ajutor. Cât despre semnele de pe podea… nu cred că sunt diferite.

– De ce arată ca și cum i-ar fi plăcut?

– Cred că… poate că nu știa.

– Ce vrei să spui?

– Toate victimele s-ar putea să nu știe cui îi aduc un omagiu. Nu știu la ce se închină.

Thup își îndepărtă privirea de la păpușa din poală și privi chipul bărbatului mai în vârstă, cu ochii întunecați.

– Nu știau că ceea ce venerau pentru confort… aștepta să îi consume.

Singha se întoarse la secția de poliție pentru a aduce cele două păpuși pe care le găsise pentru ca Say să le examineze, precum și cartea și testul de sarcină din casa lui Orn și fotografiile cu pete de sânge pe care le luaseră din casa lui Min.

– Coboară.

De data aceasta, Singha nu-i spuse din nou lui Thup să aștepte în mașină, deoarece evenimentele care avuseseră loc arătau că doar o fracțiune de secundă și o distanță mai mică de un metru făceau ca acest băiat să fie bântuit de fantome.

– Say, Rin, v-am adus ceva.

– Nu au fost de ajuns trei? Ai adus mai multe, ticălosule nebun!! strigă imediat Darin, văzându-și prietenul cărând patru saci noi cu dovezi.

– Oh.

Lui Singha îi era prea lene să argumenteze, așa că răspunse doar cu un semn din cap.

– Oh, ce naiba!!! Ce-ai făcut? Fața ta este obosită, ca și cum ai fi luptat într-un război.

– Oh, am scăpat de o fantomă.

– Ai scăpat?!

– O nouă apariție? întrebă Say fără neîncrezător.

– Hai să vorbim mai târziu. Mai întâi îl duc pe Thup acasă, asta e mai important.

– Stai puțin, King a venit la mine și mi-a spus că dacă te întorci ar trebui să-l anunț.

– Și istoria se repetă.

– Aveți o întâlnire în seara asta la apartamentul lui.

– În apartament? Ce mama dracului? Asta nu poate fi discutată în altă parte?

– Ei bine, nu știu ce naiba vrea, oricum, fii atent.

– Da.

– Thup, s-ar putea să simți o durere ușoară, dar dacă simți o durere severă, vino să te examinez, spuse Say.

Toate obiectele primite fură așezate pe masă.

– Păi, dacă te chem, înseamnă că durerea este intensă.

Singha și Thup părăsiră sala de medicină legală fără grabă, dar nu merseseră mult și tânărul trăgea deja de tivul cămășii bărbatului mai în vârstă.

– Chiar pleci? Încotro?

– Mm… Cu Khun King.

– Vin și eu.

– Dar…

– Ce, ai spus că e bine să stai acasă. Pentru că există protectori.

– Nu sunt îngrijorat de asta…

Thup mormăi pentru sine.

– Ies un moment și apoi mă întorc.

– În regulă.

Întâlnirea celor doi îl lăsă pe Thup puțin îngrijorat Nu știa ce era, dar cu siguranță nu voia ca el să plece, nu voia ca el să meargă să-l vadă pe Khun King. Nu voia ca ei să fie singuri.

Nu voia ca el să se întoarcă la acea persoană…

NT:

 Actualizarea stadiului descoperirilor privind legătura dintre victime.

James – Duminică – Născut și mort într-o duminică – „Păpușa cu cap de leu”

Chom – Luni – Născut și mort într-o zi de luni – „Păpușă cu cap de cal”

Orn – marți – născută și moartă într-o zi de marți – „Păpușă cu cap de bivol”

Min – Miercuri – Născută și moartă miercuri – „Păpușă cu cap de elefant”

Chanin – Joi – Născută și moartă joi.

Tee – Vineri – Născută și moartă vineri.

Kaew – Sâmbătă – Născută și moartă sâmbătă – „Păpușă cu cap de tigru”