Cazurile inspectorului Singha – Capitolul 24

 O scuză fără sens

– O să-ți aduc ceva de mâncare, spuse Singha înainte de a ieși pe ușă.

Când ajunseră acasă, cei doi merseră fiecare pe drumul său pentru a face un duș. După aceea, Thup decise să-și petreacă timpul făcând curățenie în casă pentru a nu se lăsa dus de amintirile a ceea ce se întâmplase în timpul zilei, în timp ce Singha se ascunse în biroul său. Abia spre seară, cel mai în vârstă coborî scările, îmbrăcat într-un tricou negru mulat și blugi de aceeași culoare.

Când Singha ieși din casă, Thup, care nu știa ce să facă, decise să își ia echipamentul de desen adus din apartament și-l așeză pe masa din sufragerie. Începu să deseneze pe schița de data trecută, dar acum era sigur că de păpuși erau atașate doar trei fantome. Una era o femeie fantomă tânără, dar care părea mai în vârstă, cu ochii albi, încețoșați și buzele rupte până la urechi. Cealaltă era o tânără fără ochi, care semăna cu cea pe care o întâlnise Darin, în timp ce a treia era o tânără cu fire roșii cusute dar rupte pe ochi și pe gură. Aceasta era, de asemenea, fantoma feminină pe care o văzuse încă din copilărie, deși se simțea puțin speriat când o vedea, ea nu-i făcuse niciodată nimic violent. De ce?

Singha tocmai parcase, scoase o țigară, o aprinse și își umplu plămânii cu nicotină. Cu ochi pătrunzători privi blocul de apartamente, stătu arogant cu o expresie calmă înainte de a-și duce telefonul la ureche.

– Am sosit.

[Vino sus, am lăsat cardul cheie la portar].

După ce vorbi cu King, închise telefonul. Mâna lui aruncă țigara jos înainte de a-și folosi piciorul pentru a o strivi până o stinse. Singha ajunse în fața apartamentului tânărului detectiv în câteva minute. Bătu de trei ori la ușă, înainte de a o vedea deschizându-se pentru a descoperi un tânăr înalt într-un halat alb.

– Orice vrei să spui, spune-mi.

– Intră întâi.

King se întoarse pentru a-i permite lui Singha să intre.

– Grăbește-te și spune-mi, vreau să merg acasă.

Singha se așeză pe canapea înainte de a-și ridica picioarele pentru a se sprijini de măsuța de cafea, un braț atârnând neglijent pe spătar.

– O să fac un duș mai întâi.

Cutia de bere rece fu lipită de obrazul lui Singha. Apoi îi dădu drumul în poală.

– Îți bați joc de mine?

Tânărul inspector luă berea și o desfăcu înainte de a o turna calm în gură.

– Te porți exact ca atunci când eram împreună.

– Trebuie să-mi amintesc povestea asta după atâta timp?

– Ești sigur că nu trebuie?

Bărbia lui Singha se ridică până când putu vedea persoana care stătea în spatele canapelei.

– Sau ar trebui să ne împrospătăm memoria mai întâi?

– Ai îndrăzni?

– De ce nu aș îndrăzni?

Cei doi se priviră unul pe celălalt fără să-și întoarcă privirea, fața lui King coborând încet până când distanța dintre ei deveni mai mică. De îndată ce vârfurile nasurilor lor se ciocniră, Singha îl avertiză cu o voce din ce în ce mai gravă.

– Am de gând să te întreb din nou, ai curajul?

– Mi-e dor de tine, spuse King cu dulceață înainte de a mângâia ușor vârful bărbiei lui Singha.

– Și ce ar trebui să fac cu ce mi-ai spus?

– Hai să ne întoarcem la cum am fost.

Singha râse profund înainte de a-și folosi mâna pentru a îndepărta fața lui King până când acesta dispăru din peisaj.

– Nici măcar nu am fost împreună. Despre ce vorbești?

– Dar m-ai mulțumi foarte mult. Știi ce simt, Singha.

– Ce te face să crezi asta?

Singha luă berea în mână, o bău cu o expresie de dezgust și se uită pe fereastra de sticlă care se întindea pe perete.

– Vrei să spui că în trecut nu te-am mulțumit decât pe tine? King se apropie și se opri în fața vizitatorului, exact când Singha se uită la el și întrebă cu o voce rece.

– Și nu este așa? Atunci hai să o facem astăzi.

King îl apăsă repede pe Singha pe canapea, în timp ce îl privea cu ochi dezamăgiți pe fostul său iubit care nu clipea.

– Ești sigur că vrei să faci așa ceva?

– Îhîi.

– Ești enervant, știi asta?

– Și băiatul ăla nu este enervant? Doar lasă-te dus de val, Sing.

King se aplecă și mângâie gâtul puternic al lui Singha pentru a-i face pe plac, sperând că persoana de sub corpul său se va juca cu el ca înainte.

– Așteaptă.

– Cât timp ai de gând să îl ții aproape de tine?

King își strecură mâna pe sub cămașa lui Singha înainte de a mângâia mușchii frumoși și ondulați cu mâinile familiare.

– Asta e problema mea.

Singha își scoase o țigară și bricheta din buzunarul pantalonilor și le aprinse. Persoana de deasupra lui încă îi săruta gâtul fără oprire.

– Tatăl meu spune că îmi va oferi un nou post în Departamentul de Investigații Speciale.

Ochii lui negri ca smoala se întunecară până prinseră o culoare ternă.

– În schimbul a ce?

– Acest caz în desfășurare este unul important. Dacă vinovatul este arestat, voi obține un scor bun.

– Și pentru cine este mai bine? Pentru mine, pentru tine sau pentru tatăl tău? King îi lăsă un semn de dragoste pe ceafă înainte de a coborî spre abdomenul lui Singha.

– Vom beneficia cu toții. Atâta timp cât îmi lași mie această problemă, este suficient.

– Asta e treaba ta, ar trebui să ți-o las ție, nu-i așa, King?

– Arăți atât de sexy, ca întotdeauna, spuse King, complimentând mușchii lui Singha.

– O vrei tu?

Tânărul inspector își injectă o ultimă doză de nicotină în plămâni înainte de a arunca mucul de țigară pe podea. Ochii lui pătrunzători se uitau la persoana care se ridicase cu o privire fixă, inexpresivă.

– Da, ia-o de aici.

– Adică, vrei pe naiba!!!

Talpa piciorului lui Singha apăsă pe pieptul lui King fără niciun efort. Corpul acestuia căzu pe spate de pe canapea și pe podea, în timp ce își pierdea echilibrul. Înainte să se poată ridica, gulerul halatului său fu tras violent și un pumn puternic îi lovi obrazul stâng. Întreaga zonă îi amorți, King nici nu mai putea număra de câte ori fu lovit.

– SINGHA!!!

Când găsi suficient spațiu pentru a scăpa de atac, King lovi cu piciorul îndoitura piciorului persoanei din fața lui, înainte de a-l împinge pe Singha la pământ și de a-i da un pumn înapoi, lovindu-i obrazul drept cu toată forța.

– Așa e firea ta, nu-i așa? Odată ce găsești niște beneficii, nu-ți mai pasă de nimic și de nimeni, ripostă Singha până când King căzu pe o parte.

– De ce îți ceri scuze astăzi? Este atât de inutil.

Singha încălecă corpul lui King și îl lovi necontrolat. Obrazul lui, care era la fel de crăpat ca și buza începu să sângereze. Apoi Singha își opri mâna.

– De ce nu te-ai gândit să-ți ceri scuze față de mine și față de toți ceilalți în acea zi?

Mâna lui eliberă gulerul halatului lui King înainte să se ridice în picioare. Se uită la persoana întinsă pe podea, mai rece ca niciodată. În momentul în care Singha se pregătea să treacă pe lângă corpul lui King, mâinile lui îi prinseră mai întâi gleznele.

– Dacă mi-aș fi cerut scuze în acea zi… te-ai fi întors la mine astăzi?

Singha nu putea răspunse la întrebare, pur și simplu își îndepărtă piciorul și plecă, fără să se uite înapoi.

Sunetul ușii care se închidea îl făcu pe King să închidă încet ochii. Știa foarte bine ce fel de persoană era Singha, îi veneau în minte întâmplări vechi, până când râse singur. Dacă nu ar fi făcut asta în acea zi, astăzi probabil că l-ar fi avut pe Singha alături de el.

……..

– King, nenorocitule, îți spun un singur lucru, nu am fost eu!!!

 Singha era încătușat de o masă, pentru că era furios după ce aflase.

-Da, ai arestat suspectul greșit pentru că adevăratul vinovat a scăpat!!!  continuă Singha furios.

– Și ce se va întâmpla cu polițiștii care trag?

….Făcuse o greșeală…

King  evită privirea persoanei din fața lui. Nu spectacolul furiei sau al resentimentelor îl rănise, ci pentru că văzuse dezamăgirea din ochii lui Singha.

Din acea zi, relația dintre el și Singha fu atât de distrusă încât nu mai reușiră să se conecteze.

……………………

Thup se opri din desenat pentru o clipă, se duse să pregătească o cină simplă și se așeză să mănânce în fața televizorului. Deși ecranul arăta o mare varietate de preparate culinare, el nu se putea hotărî să se uite la ele. Perechea de ochi frumoși se uită la ceas din nou și din nou, până când acum limba scurtă indică numărul nouă, dar încă nu era niciun semn că bărbatul mai în vârstă s-ar fi întors acasă.

– Ar trebui să sun și să întreb? mormăi Thup încet pentru sine.

Trecuseră aproape douăzeci de minute. În timp ce se spăla, auzi zgomotul unei mașini în fața casei, ceea ce-i făcu inima să bată mai repede. Thup își șterse în grabă mâna cu un prosop înainte de a alerga spre ușa din față, dar când ușa se deschise, zâmbetul care fusese acolo dispăru.

– Phi, ce s-a întâmplat cu tine?

– De ce nu te-ai dus încă la culcare?

– De ce ești rănit?

Thup își ridică inconștient mâna pentru a atinge fața lui Singha.

O vânătaie pe obraz și o crăpătură în colțul drept al gurii îl făcură să o netezească ușor cu degetul mare.

– Am avut o mică problemă.

Singha îndepărtă ușor mâna lui Thup înainte de a urca scările fără să spună nimic. Tocmai se pregătea să-și scoată cămașa și să-și pună pijamaua când ușa dormitorului se deschise, împreună cu tânărul care tocmai băgase capul.

– Phi, intru.

– Oh.

Singha își dădu jos cămașa și luă un prosop pe care să și-l înfășoare în jurul taliei și-și puse pantalonii.

– Ce mi-ai adus? …Te rog să aplici niște medicamente.

Thup, care stătea în fața ușii, se uită prin cameră până când Singha termină de îmbrăcat. Încă nu era obișnuit să vadă partea de sus a corpului gol al bărbatului mai în vârstă.

– De ce trebuie să aplicăm asta pe rană?

Văzând că stăpânul casei se dusese să se așeze pe pat, Thup se apropie de el înainte de a se așeza pe podea, vizavi de el.

– Rana trebuie tratată.

Punând medicamentul pe deget, se pregăti să îl aplice. Thup se uită și văzu un ușor semn roșu pe spatele gâtului lui Singha. Culoarea nu era prea puternică, dar ochii i se încețoșară, ca și mintea.

– Când ai vorbit cu domnul King, ați avut o neînțelegere?

– Da, răspunse Singha dezinvolt înainte de a-l lăsa pe băiatul din fața lui să-i aplice medicamentul în colțul gurii.

Apoi își luă ochelarii și documentele de pe noptieră și începu să citească.

– Și eu vreau să te ajut.

– Ce poți să faci ca să mă ajuți? Mai întâi trebuie să te salvezi pe tine.

Singha ridică privirea, înainte de răsuci hârtia în mână și de a-l bate ușor pe Thup pe cap.

– Te rog, antrenează-mă. Ce pot face eu pentru tine?

– Să te antrenez? Pe cineva atât de slab ca tine?

Thup se așeză cu picioarele încrucișate pe podea și-i masă picioarele lui Singha în timp ce vorbea.

– Obișnuiam să fac exerciții, nu e nimic nou.

– Serios, chiar vrei să faci asta?

– Nu, vreau doar să ajut.

Singha nu spuse nimic, așa că apoi continuă când văzu că persoana din fața lui era calmă.

– Munca ta este dificilă? Ce faci în mod normal?

– După cum poți vedea, fiecare zi se învârte în jurul unui caz. Cât de dificil sau ușor este depinde de moment. Trebuie doar să fii un pic energic.

Thup se uită la partea pe care o masa. În acel moment clipi rapid și-și întoarse fața pentru a se uita la peretele dormitorului…

Talia lui Sing este foarte frumoasă, se gândi el.

– Deci… ai timp să te relaxezi așa? Întotdeauna te văd muncind.

– Când mă pot relaxa? Fiecare zi este plină de cazuri.

– Trebuie să fii foarte obosit.

– Îhm.

– Relaxează-te.

Thup se opri din vorbit pentru a-i permite bărbatului mai în vârstă să se relaxeze așa cum ar fi trebuit. Continuă să maseze timp de aproape o oră, până când auzi o respirație constantă venind de la persoana întinsă pe burtă. Când fu sigur că Singha dormea, Thup se opri din masat înainte de a-l acoperi complet cu pătura.

– Vise plăcute, P’Singha.

Tânărul coborî să se mai curețe puțin înainte să facă duș, să stingă lumina și să se pregătească de culcare. Văzând că Singha dormea adânc, colțurile gurii i se strâmbară într-un zâmbet. Văzuse munca zilnică a lui Singha, deși nu se plângea niciodată că era obosit, erau momente când observa că acesta își relaxa mușchii sau își masa frecvent colțurile ochilor, nu spunea asta în cuvinte, dar o demonstra fizic.

Thup se apropie, se întinse pe pat și întoarse capul pentru a-l privi pe bărbatul mai în vârstă cu o sclipire în ochi. Chiar dacă nu era important, chiar dacă putea fi aruncat, persoana din fața lui tot îl adusese să locuiască cu el. Când își dăduse seama că văzuse o fantomă, încercase să-l ajute. Deși îl certa adesea, nu-i ignora niciodată frica. O mână subțire se întinse și netezi o șuviță de păr negru ca smoala și-i mângâie ușor fața lui Singha.

– O să mă străduiesc mai mult să te împiedic să obosești și mai mult.

Thup își puse mâna pe dosul mâinii lui Singha și închise încet ochii pentru a adormi.

– Îți promit.

După douăzeci de minute, Singha deschise ochii și privi chipul senin al lui Thup. Sprâncenele formate din fire lungi de păr, o punte proeminentă a nasului și buze mici și plinuțe. Oricum l-ar privi, băiatul ăsta arăta ca o corcitură. Dacă nu semăna cu tatăl său, poate că semăna cu mama sa. Din nefericire, niciunul dintre ei nu mai era în viață pentru a-i testa. Singha se uită la mâna care se odihnea pe a lui. Alunecă fără să-l trezească pe băiatul din fața lui. Se întoarse să se întindă pe spate și se holbă la tavan, rămânând acolo timp de aproape zece minute. Ce-i spusese acel băiat, auzise tot și, în mod ciudat, încă se repeta în buclă în capul lui. Singha decise să se dea jos din pat și să iasă pe balcon. Scoase o țigară și o ținu în mână înainte de a o aprinde, scoase telefonul și-l sună pe cel mai apropiat prieten al său pentru că nu știa dacă va mai dormi vreodată.

[Hei, Sing, spune.]

– Unde ești?

[Prietene, de ce mă suni? Să mă duc să iau cadavrul lui King?]

– O rană ca cea pe care i-am făcut-o nu-l va ucide.

[Deci ai sunat să vorbim?]

– Va prelua acest caz ca și cum ar fi al lui.

Sing expiră un nor de fum alb care se ridică spre cer.

– Vrea să-și impresioneze tatăl.

[La naiba, de ce nu încerci să-l termini? Ar fi frumos dacă s-ar transforma într-o fantomă // Ți-am spus să nu vorbești așa!!!]

Vocea lui Darin se auzi pe linie și chiar și Singha râse.

– Rin nu se duce acasă?

[Oh, a spus că nu va mai sta niciodată singură. Așa că a devenit o povară pentru mine, suntem împreună. // Vrei să rămâi cu fantoma?]

– Ai grijă.

[Deci, unde ești?]

– Acasă.

[Uau, ești blocat acasă, dar nu știu dacă ești într-adevăr blocat acasă împotriva voinței tale sau ești atașat de cineva care este în casa ta?]

– Îți trag una, Say. Te rog, lasă-mă să vorbesc cu Rin.

Singha auzi o ceartă între cei doi, ei se certau mereu așa încă din timpuri imemoriale.

[Ce vrei să-mi spui, domnule inspector?]

– Știi vreun magazin care să vândă obiecte sacre?

[Nu-mi spune că te temi de fantome. Ce se întâmplă? Ți-am spus, dacă nu mă crezi, nu fi lipsit de respect].

– Eu nu cred. Este pentru Thup.

[De ce să-i iei lui Nong al tău? El a spus că dacă ești pe aproape nu vei vedea o fantomă.]

– Nu pot lăsa lucrurile să meargă așa la nesfârșit. Uite ce s-a întâmplat azi.

[De ce? Ce s-a întâmplat?]

Singha începu să spună povestea zilei la celălalt capăt al firului, în timp ce își stingea țigara pe tava de sticlă.

– Nu știu.

Singha părea îngrijorat, înainte de a se întoarce să se uite la băiatul întins pe pat.

– Thup a spus odată că era o fantomă feminină care îl urmărea de parcă ar fi vrut ceva.

[O posesiune… fantoma asta vrea acum o viață de om?]

– Marți, miercuri, mormăi Singha pentru sine.

[Ce vrei să spui?]

– Thup s-a născut sâmbătă.

[Și ce dacă?]

– Și dacă zilele rămase au fost deja alese? Dacă îl vor mort?

[Despre ce vorbești? Mi se face pielea de găină.]

– Rin, du-te și întreabă-l pe băiatul din salon în ce zi s-au născut ceilalți doi.

[Acum?]

– Da, am înțeles povestea și am de gând să ți-o spun.

[Bine, voi veni, vom merge împreună] spuse Say.

După ce închise telefonul, Singha se întoarse în camera lui, se apropie de pat și se uită la șuvițele de păr de pe fața lui Thup.

– Of, puști incomod.

Telefonul din mâna lui vibră, atrăgându-i atenția, așa că-l ridică și-l deschise pentru a vedea mesajul. Singha suspină când văzu informația pe care o primise.

DARIN:

Un băiat pe nume Bom s-a născut într-o vineri. Deer, ea s-a născut într-o zi de luni.

SINGHA:

Și cealaltă persoană, cea care a plecat acasă?

DARIN:

Doi, ea s-a născut duminică.

SINGHA:

Roagă-l pe locotenent-comandor să ia legătura cu el pentru a afla dacă băiatul a ajuns deja acasă.

Duminică: Two

Luni: Deer

Marți: Jump

Miercuri: Darin

Vineri: Bom

Sâmbătă: Thup

Mai este doar o zi, joi. Dacă este o nouă selecție, înseamnă că ucigașul are toate victimele sale, nu-i rămâne decât să se apuce de treabă. Sau poate că nu… s-ar putea să fi început deja să acționeze.