Cine iubește pe cine – Capitolul 63

Li Shuo profită de ocazie pentru a se desprinde din strânsoarea lui Zhao Jin Xin și-l privi cu ochi plini de furie și dispreț.

Cum putea Zhao Jin Xin să fie atât de obraznic încât să îndrăznească să-i spună acel cuvânt!?

Cum putea un cuvânt atât de solemn să fie atât de denigrat?

În fața ostilității lui Li Shuo, emoțiile puternice ale lui Zhao Jin Xin fură instantaneu ca stropite cu apă rece, își simți limba înnodându-se, și se forță să zâmbească.

– Este prea dureros să spui asta, nu-i așa?

Li Shuo nici măcar nu-l privi în ochi în timp ce se întoarse și se îndreptă spre mașină.

 – Nu mă crezi? întrebă Zhao Jin Xin cu reticență.

Li Shuo nu răspunse.

Zhao Jin Xin făcu câțiva pași pentru a-l ajunge din urmă și a-l opri să urce în mașină.

Li Shuo se uită la el cu răceală.

– Este adevărat, spuse Zhao Jin Xin strângând buzele.

– Mi-ar fi plăcut să aleg un moment mai bun, un loc mai bun și să o spun mai bine, dar … nu m-am mai putut abține acum.

Li Shuo zâmbi batjocoritor:

– În primul rând, nu te cred. În al doilea rând, nu știi deloc ce este “dragostea” și, în ultimul rând, chiar dacă ar fi adevărat, este totuși treaba ta. Sunt prea mulți oameni în această lume care mă iubesc, nu sunt obligat să le răspund tuturor.

Ochii lui Zhao Jin Xin se întunecară în timp ce clătină din cap.

– Bineînțeles că nu poți să le răspunzi tuturor, poți să-mi răspunzi doar mie.

Li Shuo se uită fix la el.

– Ce-ai spus?

– Pentru că mă placi, spuse Zhao Jin Xin uitându-se direct la Li Shuo și spuse cu o față serioasă:

– Mi-am dat 43 de zile să mă gândesc la un singur lucru. Îmi placi foarte, foarte mult și nu mă pot despărți de tine.

Mușchii de pe fața lui Li Shuo se crispară, își duse mâinile la spate și-și strânse pumnii, apoi râse.

– Nu, ți-ai dat 43 de zile ca să te culci cu tot felul de oameni, iar la final ai aflat că eu sunt încă mai bun și nu vrei să te desparți de mine.

Nu-i păsa dacă ceea ce spunea Zhao Jin Xin era adevărat sau nu. Chiar dacă era adevărat, faptul că trebuia să-l compare cu ceilalți pentru a-i confirma valoarea, era pur și simplu o insultă și mai mare pentru el. Cu greu își putea imagina nerușinarea lui Zhao Jin Xin!

– Nu e vorba de asta, spuse Zhao Jin Xin ferm.

– Eram confuz la momentul respectiv. Nu mi-a păsat niciodată de nimeni și mă temeam că voi fi înfierbîntat doar trei minute, așa că aveam nevoie de timp pentru a fi sigur.

El apucă încheietura lui Li Shuo.

– Timpul a dovedit că mintea mea era plină de tine. Nu te-am putut uita nici măcar un minut. Te-am dorit doar pe tine.

Li Shuo încercă să-și tragă înapoi încheietura mâinii, dar aceasta era ținută strâns de Zhao Jin Xin, iar privirea lui ascuțită o fixă pe cea a lui Zhao Jin Xin.

– Zhao Jin Xin, nu te înșeli cumva? Sunt eu, Li Shuo, animalul tău de companie? Vii când vrei, pleci când vrei și vrei să te întorci oricând după ce ai plecat? Nu am văzut niciodată pe cineva mai obraznic decât tine.

Respiră lent pentru a-și calma furia și strigă:

– Ascultă-mă cu atenție, eu, nu, te, vreau. Indiferent dacă ești sincer sau nu, indiferent ce faci. Nu te lua prea în serios pentru că nu te deosebești cu nimic de acei iubiți de care m-am despărțit în trecut.

În timp ce Li Shuo spunea asta, simți că o parte a corpului său sângera, dar tot simțea durere, o durere incomparabilă.

Zhao Jin Xin își miji ochii, inima îi bătea incontrolabil, dar pe chipul său se vedea un zâmbet încrezător.

– Nu cred. Tu mă placi și mă voi revanșa față de tine. Te voi trata bine, îți voi oferi angajamentul și loialitatea mea …

– Mi-au plăcut și mie mulți oameni, spuse Li Shuo dezvăluind un zâmbet crud:

– Și am primit multe promisiuni de loialitate, păcat că au sfârșit prin a se despărți de mine din diverse motive. Ce este atât de special la promisiunile și loialitatea ta? Ca să nu mai spun că nu mă mai interesează de mult timp.

Fața lui Zhao Jin Xin deveni din ce în ce mai palidă, iar mâna pe care o ținea în jurul încheieturii lui Li Shuo se strânse inconștient.

Li Shuo se încruntă.

– Dă-mi drumul.

Zhao Jin Xin clipi și-și înmuie brusc vocea:

– Li Shu, am greșit, poți să-mi mai dai o șansă?

Lai Shuo îl ciupi și el încheietura mâinii și spuse cu indiferență:

– Trucul ăsta nu mai funcționează cu mine, dă-mi drumul.

Zhao Jin Xin se uită fix la Li Shuo, mintea îi era plină de gânduri, iar în cele din urmă, îi dădu drumul cu blândețe. Își privi mâna, temperatura și mirosul aparținând lui Li Shuo de pe ea nu păreau să se fi risipit încă, iar el își strânse în grabă pumnii, dorind să le mai păstreze chiar și pentru o secundă.

Li Shuo se forță să îndure durerea din piept și se întoarse, deschise portiera și se urcă în mașină.

– Li Shuo, strigă Zhao Jin Xin cu o voce gravă:

– Mi-ai dat peste cap întreaga viață, să nu crezi că poți fugi pur și simplu. Voi scăpa de toți cei care se apropie de tine, îți voi oferi tot ce este mai bun. Te voi face să fii cu mine.

Corpul lui Li Shuo înțepeni și, în loc să se uite la Zhao Jin Xin, trânti portiera mașinii cu un zgomot surd.

Când se întoarse acasă, domnul Li era pe punctul de a ieși cu soția sa și, când îl văzu pe Li Shuo, se întrebă:

– Te-ai întors atât de repede? Credeam că vom fi blocați în trafic astăzi.

 – Oh, nu, spuse Li Shuo distrat:

– A sosit Chen?

– A ajuns, vrei să iei cina cu noi?

Li Shuo zâmbi:

– Cum să îndrăznesc să-ți întrerup întâlnirea?

Doamna Li își acoperi gura și râse.

– Mă deranjează de nu știu câți ani. Chiar nu vrei să te duci?

– Nu, tată, mamă, distrați-vă.

– Bine, pgătește-ți ceva acasă, să nu mori de foame.

Cei doi se îndepărtară vorbind și râzând.

Li Shuo fu ușurat și invidios în inima lui.

Poate că era de vină vârsta lui, dar mentalitatea i se schimbase atât de mult în ultimii ani. Când avea douăzeci de ani nu se gândise niciodată prea mult la viitor, dar acum își dorea o familie și inclusese copiii în planurile sale până la patruzeci de ani. Voia să aibă cel puțin trei-patru copii, și cu siguranță o fiică, o fetiță bine crescută, blândă și dulce. Dar mai mult decât atât, voia ca copiii lui să aibă doi tați.

Aceste lucruri erau prea îndepărtate pentru Zhao Jin Xin. Cât de obsedat era el la acea vreme să dorească să gestioneze această relație. Era evident că își doreau lucruri foarte diferite și erau destinați să nu fie niciodată împreună. Acum, se bucura că  fusese la spital în acel moment și auzise dialogul dintre cei doi frați. Altfel ar fi continuat să se afunde în visul iluzoriu și probabil că ar fi căzut în abis, fără să mai iasă vreodată.

Nenorocirea aduce binecuvântare.

Chiar dacă inima lui era de plină de găuri, măcar vedea care era persoana greșită.

Două zile mai târziu, Li Shuo își conduse personal părinții la aeroport. Ei urmau să se întoarcă în orașul lor natal pentru a-și vizita rudele, în timp ce Li Shuo trebuia să meargă în Sanya pentru a urmări proiectul, așa că au convenit să se întâlnească în Sanya peste o săptămână.

Înainte de a pleca, domnul Li îl chemă pe Li Shuo deoparte.

– În această dimineață m-am dus la companie să îl caut pe Lao Zhao, și am dat peste Jin Xin. Tot nu a renunțat la acel proiect, de fapt, am și eu impresia că este ceva dubios. De ce este atât de atașat de un proiect, și apoi m-am gândit la asta, trebuie să fie nerăbdător să realizeze ceva. Este tânăr, și cu ceva timp în urmă a existat și o situație, iar acum prestigiul său în companie este prea scăzut. Lao Zhao s-a întors de data aceasta și a venit și pentru a-și calma fiul.

Li Shuo dădu din cap.

– Cred că da, spuse el uitându-se la ceasul de perete, dorindu-și ca în curând să fie ora de îmbarcare, își putea imagina ce avea să spună tatăl său în continuare.

Domnul Li îl bătu în piept pe fiul său cu dosul mâinii.

– Nu îți face griji în legătură cu această chestiune. Familia Zhao este de-a noastră. Și te rog să comunici din nou cu Zhou Jin Xing. Dacă fondurile lui EnNan pot intra, va fi foarte benefic pentru noi.

– Bine, am înțeles.

În timp ce vorbea, un bărbat în costum se apropie și spuse politicos:

– Pot să întreb dacă sunteți domnul Li?

Tatăl și fiul răspunseră la unison:

– Da.

Bărbatul zâmbi și scoase un plic, pe care îl prezentă cu ambele mâini:

– Li Xiansheng, acesta este de la domnul Zhao pentru dumneavoastră.

Adăugă:

– Zhao Jin Xin.

– Jin Xin? spuse domnul Li luând plicul cu o privire nedumerită.

Li Shuo smulse plicul din mână, acțiune un pic nesăbuită și nepoliticoasă, pentru că tatăl său se uită la el surprins.

Li Shuo nu știa dacă Zhao Jin Xin va face ceva ieșit din comun și trebuia să fie în defensivă, așa că deschise imediat plicul și văzu o listă lungă de cadouri.

Domnul Li veni și el să se uite la ea și amândoi încremeniră.

– Ce înseamnă asta? spuse Li Shuo.

Bărbatul spuse respectuos:

– Domnul Zhao a spus că a fost ocupat astăzi și nu a avut timp să vină să-i conducă pe domnul și doamna Li. A auzit că vă întoarceți în orașul natal pentru a vă vizita rudele și a pregătit câteva cadouri. După ce coborâți din avion, cineva vă va contacta pentru a vă ajuta să verificați transportul în conformitate cu această listă.

– Ești foarte amabil, spuse domnul Li zâmbind.

– Bine, îl voi suna mai târziu.

Sprâncenele lui Li Shuo erau încruntate. El doar aruncase o privire superficială pe listă,  dar văzu că erau articole de specialitate, ceaiuri scumpe, cadouri de înaltă calitate și, cel mai important, era o listă lungă de suplimente sănătoase pentru inimă. Zhao Jin Xin trebuie să fi observat ce trimisese Zhou Zhu Xing în acea zi ……

– Acest copil, chiar este foarte grijuliu, spuse zâmbind domnul Li.

Doamna Li se apropie și ea, aruncă o privire la lista de cadouri și apoi la Li Shuo, și chicoti:

– Da, e atât de grijuliu, ce băiat bun.

Li Shuo se prefăcu că nu aude, în timp ce-i strecura lista de cadouri în mâna mamei sale:

– Tată, mamă, voi urcați-vă în avion. O să-l sun pe Jin Xin mai târziu să îi mulțumesc.

– Bine, să mergem.

După ce-și conduse părinții, Li Shuo își scoase telefonul mobil și apelă numărul lui Zhao Jin Xin, ezitând să apese pe el. Chiar dacă l-ar fi sunat și l-ar fi mustrat, cu stilul lui Zhao Jin Xin, nu ar fi fost de mare folos.

Era mai bine să aibă cât mai puține contacte.

Dintr-o dată, telefonul mobil sună când Li Shuo tocmai se pierdea în gânduri. Speriat, inima îi tresări, și văzu că nu era apelul lui Zhao Jin Xin, ci al lui Zhou Zhu Xing.

Li Shuo suspină ușurat și răspunse la telefon.

– Hei,bună.

–  Bună ziua, unchiul și mătușa pleacă astăzi?

– Da, tocmai i-am condus.

Zhou Zhu Xing zâmbi.

– Atunci, când vom merge la Sanya, îi voi trata bine. Li Shuo, se întâmplă ceva cu proiectul, este convenabil să ne întâlnim acum?

– Ce s-a întâmplat? spuse Li Shuo în timp ce se îndrepta cu pași mari spre parcare.

– În timpul crizei imobiliare din anii ’90, administrația locală, pentru a rezolva criza creditelor bancare, a preluat un număr mare de terenuri neamenajate sau proiecte putrede și, în același timp, a emis “scrisori de îndreptățire în schimbul terenurilor” către proprietarii de terenuri. Știai despre aceste lucruri?

– Am auzit câte ceva despre asta, dar nu știu prea multe.

– Ei bine, aceasta este primul caz de acest fel din țară. Este o măsură extraordinară pentru vremuri extraordinare. Poți afla mai multe detalii despre asta după aceea; problemele cu care ne confruntăm acum au legătură cu aceste lucruri.

Li Shuo se urcă înapoi în mașină, închise portiera și spuse calm:

– Spune-mi.

– Problema cu scrisoarea de interes pentru schimbul de terenuri e că este echivalentul unui IOU pe care guvernul îl datorează proprietarului și care trebuie rambursat. În cazul în care terenul nu mai există atunci, proprietarul poate fi despăgubit cu bani sau poate fi compensat cu un alt teren de valoare egală. Bucata de teren la care ne uităm acum este unul dintre terenurile care au fost preluate în acest fel atunci. Această bucată de teren poate fi cumpărată și vândută în mod normal, dar cei care dețin o scrisoare de schimb de terenuri pentru această bucată de teren au dreptul de preempțiune și, atâta timp cât pot compensa diferența dintre prețul terenului de atunci și prețul terenului de acum, nu există niciun motiv pentru care guvernul nu ar trebui, în principiu, să vândă această bucată de teren înapoi proprietarului inițial.

Sprâncenele lui Li Shuo se încruntară ușor.

– Deci, persoana care deține scrisoarea de interes pentru schimbul de terenuri pentru acest teren a apărut acum?

– Da, a apărut brusc, precizând că vrea acest teren și că poate plăti diferența de bani într-o singură tranșă, spuse Zhou Zhun Xing:

– Bănuiesc că această chestiune are legătură cu Zhao Jinxin.

Li Shuo trase aer în piept.

– Unde vrei să ne întâlnim?

– Vino la mine acasă, spuse Zhou Zhu Xing râzând.

– Am grijă de copii.