Cine iubește pe cine – Capitolul 64

Pe drum, Li Shuo se gândea la ultimele cuvinte ale lui Zhou Zhun Xing.

– Bănuiesc că are legătură cu Zhao Jin Xin.

Ar putea fi într-adevăr Zhao Jin Xin? El pare a fi genul de persoană care ar putea face așa ceva, la urma urmei este vărul lui Shao Qun…

Mintea lui Li Shuo era agitată și, chiar dacă nu confirmase încă nimic, în pieptul lui ardea deja un foc.

Nu era bine să te duci în vizită cu mâna goală, așa că Li Shuo trecu cu mașina pe lângă un magazin și cumpără câteva cadouri, jucării, suplimente nutritive și alte lucruri pentru copiii mici. Zhou Zhun Xing îi spusese că familia lui nu avea doar un singur copil, ci trei, dintre care doar unul nu era biologic.

Ducând o grămadă de lucruri până la casa lui Zhou Zhun Xing, apăsă pe sonerie și ușa se deschise încet, dar Li Shuo nu văzu pe nimeni. Îngheță pentru o clipă, se uită în jos și văzu o fetiță cu o codiță împletită, de vreo cinci sau șase ani care se uita la el cu gâtul înclinat în sus. Fața ei era rozalie, ochii ei erau întunecați și strălucitori și era foarte drăguță.

Li Shuo se ghemui și-i zâmbi.

– Bună, eu…

Fetița întoarse capul și fugi.

Li Shuo se uită la ușa întredeschisă, fără să intre sau să se retragă.

– Li Shuo, tu ești? se auzi vocea lui Zhou Zhun Xing venind din interior.

– Eu sunt.

– Îmi pare rău, intră. Sunt puțin ocupat momentan.

Li Shuo împinse ușa. În sufrageria spațioasă, jucăriile pentru copii erau împrăștiate peste tot pe podea, iar Zhou Zhun Xing ținea în brațe un băiețel care plângea, cu o față mică și roșie și îl mângâia ușor pe spate pentru a-l liniști.

Fetița care tocmai deschisese ușa și un alt băiat de vârstă asemănătoare se ascunseră și-l priveau pe Li Shuo.

Li Shuo stătea în centrul sufrageriei și zâmbea stânjenit. Aspectul lui Zhou Zhun Xing ca tată, acasă, era atât de diferit de cel obișnuit, încât rămase fără cuvinte.

Zhou Zhun Xing părea într-adevăr natural și-i zâmbi.

– Stai jos. Fiul meu tocmai a plâns dar dacă îl pun jos acum o să plângă din nou.

– Oh, bine.

Li Shuo așeză cadourile pe podea.

– Un mic semn de apreciere.

– Mulțumesc, ești prea amabil.

Apoi Zhou Zhun Xing îi spuse fetiței.

– Ling Ling, toarnă-i lui Li Shuo o ceașcă de ceai.

Ling Ling se ridică și se duse la bucătărie.

Li Shuo se uită în jur și se gândi că podeaua era destul de murdară.

– Unde este bona?

– Bona și-a luat câteva zile libere, spuse Zhou Zhun Xing neputincios.

– Am plecat de acasă pentru câteva zile, iar când m-am întors era așa. Tatăl lui Ling Ling nu poate face curat deloc.

Deși cuvintele rostite erau menite să fie o plângere, tonul lui avea o urmă de dulceață.

Li Shuo râse.

– Majoritatea familiilor cu copii sunt așa.

– Inițial am vrut să discutăm în oraș, dar tatăl lui Ling Ling a avut ceva de făcut și a plecat iar eu nu am putut să scap, spuse Zhou Zhun Xing mângâind bebelușul care adormise pe brațul său.

– Și acest lucru este destul de urgent așa că este mai bine să vorbim despre asta.

– E în regulă, nu-ți face griji, trebuie să vorbim față în față.

În timp ce vorbea, Ling Ling aduse o ceașcă de ceai și o puse în fața lui Li Shuo.

Li Shuo nu se putu abține să nu întindă mâna și să-i atingă părul fin și moale și spuse cu blândețe.

– Mulțumesc.

Ling Ling zâmbi cu sfială și fugi din nou.

Zhou Zhun Xing îi împinse documentul de pe măsuța de cafea lui Li Shuo.

– Uită-te la asta. Atât Directorul General Cui, cât și eu am aflat abia ieri despre el. Nu am verificat încă, dar documentele privind drepturile de schimb de terenuri și interesele din mâinile celeilalte părți par autentice și este rezonabil dacă trebuie să aibă această bucată de teren și își pot permite.

Li Shuo luă documentele și le răsfoi cu sprâncenele încruntate.

– Această companie va apărea mai devreme sau mai târziu. Am investit atâția bani, documentele de aprobare pentru repararea drumului sunt pe cale să fie finalizate, așa că cel care vine acum să pună mâna pe teren, cu siguranță este rău intenționat.

– Da, dacă terenul este într-adevăr smuls de el, eforturile noastre din primele etape se vor fi dus pe apa sâmbetei, și-i vor permite acestei companii să stea liniștită și să se bucure de beneficii. În plus, mă tem că nu vom fi capabili să găsim din nou un teren atât de eligibil pentru dezvoltare, spuse Zhou Zhun Xing mângâind ușor spatele fiului său, cu un zâmbet rece pe față.

– Oricine se află în spatele acestei situații este destul de otrăvitor.

Li Shuo spuse cu o voce gravă.

– Zhao Jin Xin a făcut asta?

– Există indicii, dar nu putem fi siguri încă.

Zhou Zhun Xing se uită la Li Shuo.

– Îți sugerez să întrebi. Dacă el chiar a făcut-o, probabil se așteaptă să îl găsești.

Li Shuo își miji ochii.

– Ai contactat pe cineva din această companie?

– Biroul a intrat în contact. Această companie aproape a dat faliment pe vremea crizei imobiliare și abia a reușit să se mențină pe linia de plutire în toți acești ani. Nu are cum să vină cu o diferență de valoare adăugată atât de mare dintr-o dată, iar compania a trecut de mult timp la o altă linie de lucru. Conform celor de la birou, compania vrea să vândă această scrisoare de drept de schimb de terenuri și ar trebui să fie în negocieri chiar acum.

Li Shuo rămase tăcut.

Dacă Zhao Jin Xin obținuse cu adevărat drepturile de schimb de terenuri și interesele acestei bucăți de teren, în acel moment, nu Zhao Jin Xin îi va implora să cumpere acțiuni, ci ei îl vor implora pe Zhao Jin Xin să se alăture acționarilor. Și cu puterea financiară a companiei EnNan, îi poate da afară pe toți și poate înghiți această bucată de pământ ca o familie pentru a-și dezvolta propriile proiecte. Chiar dacă EnNan nu va face nimic ci va lăsa terenul acolo la soare, doar că stă și așteaptă și tot nu va avea nimic de pierdut.

Zhou Zhun Xing avea dreptate, această mișcare era cu adevărat otrăvitoare.

Planificaseră timp de o jumătate de an construirea unui hotel, raportul de construcție fusese finalizat, materialele sosiseră, personalul era angajat, și apoi terenul dispare. Ca să nu mai vorbim de pierderea de resurse financiare și materiale, această mutare era prea frustrantă.

Li Shuo suspină.

– Mă duc să vorbesc cu Zhao Jin Xin.

– Bine, spuse Zhou Zhun Xing dând din cap.

– Nu este nevoie să fim prea neliniștiți pentru moment. La urma urmei, am semnat un contract de intenție cu guvernul. Acest teren este în mijlocul unei dispute și nu-l pot lua pentru o vreme. În cel mai rău caz vor accepta participația lui EnNan, iar Zhao Jin Xin va dori să ia totul pentru el, ceea ce nu este bine pentru nimeni.

– Adevărat, dar tot nu vreau să-l las să intre.

Fața lui Li Shuo era puțin posomorâtă.

– Lucrurile se întâmplă cu oameni, îl consolă Zhou Zhun Xing.

– Hai să rezolvăm asta împreună.

În timp ce vorbea, ușa sufrageriei fu împinsă și cineva intră.

Li Shuo își răsuci capul să se uite și văzu un bărbat zvelt și robust care intră pe ușă. Avea părul tuns scurt, trăsăturile adânci, sprâncenele drepte. Deși era o zi rece purta doar o jachetă subțire și blugi rupți, un tricou negru simplu pe sub care se zăreau pieptul lat și mușchii abdominali.

Când își ridică privirea și-l văzu pe Li Shuo încremeni, apoi zâmbi și-l salută cu amabilitate.

– Bună ziua.

Li Shuo zâmbi.

– Bună ziua.

– De ce ai ieșit îmbrăcat așa? se încruntă Zhou Zhun Xing.

– Ce e în neregulă? Sunt gol?

– Sunt doar 12 grade astăzi.

– Nu mi-e frică de frig, zise el apoi întinse mâna spre Ling Ling și spuse zâmbind.

– Fetiță cuminte, tati e acasă.

Ling Ling sări și se aruncă în brațele lui.

Zhou Zhun Xing spuse neputincios.

– Li Shuo, acesta este tatăl lui Ling Ling. Poți să-i spui Xiao Wei. Ding Ge, acesta este partenerul meu, Li Shuo.

– Bună. Vai ce frumos e. Hei, ai mâncat? Spuse Ding Xiao Wei ciupind-o de față pe Ling Ling și întrebându-l pe Li Shuo cu un zâmbet larg.

– Nu încă.

– Atunci rămâi la masă, mâncarea lui este delicioasă, spuse Ding Xiao Wei arătând cu degetul spre Zhou Zhun Xing.

– A încercat-o deja, spuse Zhou Zhun Xing zâmbind.

– Am stat împreună în Sanya.

– Oh.

Ding Xiao Wei o puse pe Ling Ling jos și întinse mâna să-l îmbrățișeze pe băiețelul care se juca cu Ling Ling.

– Micuțule Yiyi, îmbrățișează-l pe Shu…

Băiețelul îi aruncă o privire rece, se întoarse și o luă la fugă.

Zhou Zhun Xing ridică o sprânceană și adăugă.

– Li Shuo și cu mine am stat în Sanya aproape o lună.

– Știu. Te-ai dus pe insulă singur. Ai plecat în mare grabă, lăsându-ne pe toți în urmă, spuse Ding Xiao Wei așezându-se pe canapea cu fundul în sus, luând un măr și ronțăind din el.

– Se face din ce în ce mai rece. Hai să mergem împreună la Sanya de Anul Nou Chinezesc.

Zhou Zhun Xing spuse cu un zâmbet.

– Chiar ești ușurat că am fost singur acolo?

– Nu-mi fac griji, ești om mare. Cum să-mi fac griji?

Ding Xiao Wei părea să nu fi înțeles implicația cuvintelor, în timp ce se întoarse să îl tachineze pe bebelușul din brațele lui Zhou Zhun Xing.

Zhou Zhun Xing dădu copilul la o parte:

– Tocmai a adormit, du-te și spală legumele, eu o să gătesc mai târziu.

– Bine, spuse Ding Xiao Wei zâmbind și-i spuse lui Li Shuo.

– Atunci discutați, simțiți-vă în largul vostru.

După ce Ding Xiao Wei plecă Zhou Zhun Xing își țuguie buzele și spuse către Li Shuo:

– Bărbat cinstit.

Li Shuo râse în hohote.

Abilitățile culinare ale lui Zhou Zhun Xing erau într-adevăr grozave. Li Shuo le experimentase de câteva ori în Sanya, iar abilitatea sa de a face ca mâncarea gătită acasă să pară artistică și delicioasă în același timp era un talent remarcabil.

În timpul mesei, Zhou Zhun Xing îi prezentă pe cei trei copii din familie. Ling Ling era a lui Ding Xiao Wei, Yan Yan era a lui Zhou Zhun Xing, iar Yi Yi, deși avea doar cinci ani, din perspectiva vârstei era de fapt unchiul lui Zhou Zhun Xing, și fusese crescut alături de el.

Ling Ling fusese bolnavă în copilărie și acum nu putea vorbi, dar era foarte inteligentă și înțelegătoare și nu avea probleme în a comunica cu familia ei.

Li Shuo se uita la familia lor iar inima lui era plină de căldură și invidie. Era viața de familie pe care și-o imaginase, iar Zhou Zhun Xing părea să aibă totul, un iubit cu care se înțelegea bine, trei copii, și o asemenea atmosferă era chiar mai bună decât în fantezia lui, iar acum tânjea după ea și mai mult.

Va avea și el una? Când? Cu cine?

Fața lui Jin Xin îi apăru în minte și simți o paloare de nedescris.

Caracterul lui Ding Xiao Wei era generos și ospitalier, iar când Li Shuo plecă din casa lui Zhou Zhun Xing era deja trecut de ora nouă.

Se întoarse acasă cu mașina și, după ce făcu un duș și se relaxă, îl sună pe Zhao Jin Xin.

De îndată ce telefonul sună, vocea lui Zhao Jin Xin îi răspunse atât de blând încât se topi.

– Li Shu, nu ai adormit încă?

Li Shuo se uită fără expresie la pictura murală de pe peretele opus.

– Mulțumesc pentru cadoul pentru tatăl meu, nu trebuie să cheltui atât de mult data viitoare.

– Ce rost are să fii politicos cu mine, spuse Zhao Jin Xin zâmbind.

– Tatăl tău va fi socrul meu de acum înainte.

– Nu mai face glume atât de plictisitoare, am ceva să te întreb, spuse Li Shuo trecând direct la subiect.

– Tu ne faci probleme în proiectul din Sanya?

Zhao Jin Xin făcu o pauză și spuse leneș.

– Zhou Zhun Xing a refuzat să-și deschidă drepturile de investiție, așa că îl voi face să mă roage să cumpăr acțiuni.

Li Shuo spuse cu răceală.

– Ce anume vrei?

– Nu știi ce încerc să fac?

– Crezi că dacă îți forțezi intrarea în proiectul meu vei schimba ceva? Nu vei face decât să mă faci să te detest și mai mult dacă recurgi la o astfel de metodă.

La celălalt capăt al firului se lăsă tăcere pentru o clipă, apoi se auzi vocea lui Zhao Jin Xin plină de încredere.

– Li Shu, particip la proiect pentru ca tu să obții mai multe profituri și să ai un cuvânt mai mare de spus. În loc să lucrezi cu cineva pe care îl cunoști de doar două luni, de ce nu lucrezi cu mine? Pot să preiau întregul proiect și apoi să te ascult.

Apoi spuse cu blândețe.

– Gândește-te la asta ca la darul meu de logodnă pentru tine.

– Nu-mi pasă, spuse Li Shuo sec.

– Bine, atunci consideră-l  zestre, spuse Zhao Jin Xin cu un zâmbet.

– Oricum, este al tău, bine?

– Zhao Jin Xin! strigă Li Shuo cu voce joasă.

– Îți dai seama de situație sau nu? Ce naiba crezi că faci? Ești pur și simplu ridicol!

– … Știu.

Zhao Jin Xin șopti.

– Atunci ce trebuie să fac pentru ca tu să vorbești cu mine?