Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Cine iubește pe cine – Capitolul 71

 

Lumina soarelui de amiază se revărsa în cameră dar soarele de iarnă îi făcea pe oameni să se simtă mai calzi. Li Shuo se trezi încet sub razele blânde ale acelei lumini de zi.

Deschise ochii și văzu amprenta familiară a cearșafurilor. Urechile și jumătate din obraji îi erau puțin amorțite din cauza presiunii, dar acest disconfort fu repede înlocuit de o durere care îi venea din partea inferioară a corpului.

Nu îndrăzni să miște nici un mușchi.

O mână mare îi acoperi fața lui Li Shuo și o voce blândă răsună deasupra.

Bună dimineața, sau ar trebui să spun bună ziua?

Se aplecă și sărută tâmplele lui Li Shuo, spunând cu intimitate.

Mielul meu somnoros.

Li Shuo își dădu ochii peste cap și aruncă o privire la Zhao Jin Xin, dar se întări. Își acoperi zona umflată și nu se putu abține să nu-și  înăbușe un mârâit.

Zhao Jin Xin îi înfășură un braț în jurul taliei.

Nu e nevoie să te ridici în grabă, odihnește-te.

Li Shuo se rostogoli și se întinse pe spate, privind în gol la tavan, oarecum speriat să-și amintească nebunia de noaptea trecută.

Zhao Jin Xin spuse încet:

Ți-e foame?

Cam așa ceva.

Mă duc să-ți aduc ceva de mâncare, spuse Zhao Jin Xin și se rostogoli și se dădu jos din pat.

Li Shuo se uită la spatele lui și se gândi că privirea lui  atentă era destul de amuzantă. Cât de îngâmfat fusese când se dăduse el mare prima dată în fața lui Shao Qun, acum, de ce să se mai obosească.

Li Shuo se calmă puțin și-i fu prea lene să se ridice, așa că rămase pur și simplu în pat.

La mijlocul dimineții, Zhao Jin Xin intră cu micul dejun, îi puse tava în poală, arătându-i farfuriile și bolurile și spuse cuviincios.

Eu le-am făcut pe toate, știu că preferi micul dejun chinezesc.

Ei bine, mulțumesc.

Li Shuo luă o înghițitură din laptele de soia, apoi începu să mănânce terciul ținând capul în jos în timp ce privea garniturile de mâncare, ignorând complet priveliștea fierbinte de deasupra capului său.

După un timp, Zhao Jin Xin nu se putu abține și spuse precaut.

Gustos, nu-i așa? Cred că am făcut o treabă bună.

Destul de gustoasă.

– Îți voi găti în fiecare zi, dacă vrei.

Li Shuo chicoti.

Nu e nevoie, îmi voi schimba gusturile des.

Zhao Jin Xin auzi ceva în cuvintele lui Li Shuo și fața i se schimbă ușor. Cu vârfurile degetelor șterse pata de apă din colțul gurii lui Li Shuo și spuse zâmbind.

Nicio problemă, voi învăța să fac mai multe feluri la micul dejun.

Li Shuo păru nehotărât și continuă să mănânce.

După ce termină de mâncat, se simți mai puțin incomod, se ridică din pat, abia îndreptându-și spatele și intră în baie.

Se spălă și ieși. Zhao Jin Xin aranjase deja patul și erau o mulțime de lucruri îngrămădite pe cearșafuri, tot felul de pungi și cutii de cadouri.

Li Shuo se încruntă la Zhao Jin Xin.

Zhao Jin Xin zâmbi.

În această perioadă, de câte ori îmi era dor de tine în mod special, cumpăram lucruri pe care voiam să ți le dau și, în mod inexplicabil, am cumpărat o grămadă.

Li Shuo dădu din cap.

– Nu mă interesează.

Și cu asta, se îndreptă spre ieșire.

– De ce nu vrei să le deschizi? Cred că o să-ți placă.

Li Shuo făcu o pauză și-și întoarse capul să se uite la el.

– Lucrurile astea sunt inutile pentru mine. De ce nu te gândești la ceea ce îmi lipsește?

Apoi se întoarse  și se gândi puțin, apoi zâmbi.

– Din păcate, nu-mi lipsește nimic.

Lucrurile astea nu sunt pentru a tratacu tine, vreau doar să ți le dau, spuse Zhao Jin Xin și se apropie, îi ciupi bărbia lui Li Shuo, se aplecă și-i spuse la ureche:

Îți lipsește un bărbat care să-ți îndeplinească toate dorințele pe care ți le imaginezi pentru viitor, și eu sunt acel bărbat.

Li Shuo strâmbă din nas și se întoarse să plece.

Zhao Jin Xin îi înfășură o mână în jurul taliei.

Uită-te să vezi ce ți-am cumpărat. Oricum nu ai nimic de făcut astăzi, spuse el în timp ce îl ținea pe Li Shuo.

Li Shuo fu adus înapoi în pat și-i spuse:

Dă-mi drumul, o să văd cu ochii mei.

Zhao Jin Xin nu-i dădu drumul la mână și se îmbufnă.

Deschide-le tu. Faptul că te țin în brațe nu va împiedica să deschizi cadourile.

Li Shuo încetă să-i mai acorde atenție, se aplecă și deschise întâmplător câteva cutii ce conțineau antichități valoroase, jad, ceasuri, cutii muzicale, obiecte de artizanat și alte lucruri mici. Părea că sunt achiziții ocazionale, dar în fiecare cadou exista o felicitare scrisă de mână care conținea mesaje de dragoste. Li Shuo se uită întâmplător la câteva dintre ele și era clar ce era în inima sa.

Zhao Jin Xin luă o felicitare și își așeză bărbia pe umărul lui Li Shuo și citi cu o voce șoptită:

Dulcele meu mielușel, plouă puternic astăzi și mi-e foarte teamă că te vei uda. Vreau să țin o umbrelă pentru tine pentru tot restul vieții mele.

Corpul lui Li Shuo înțepeni, apoi se zbătu, dar Zhao Jin Xin îl ținu strâns.

Zhao Jin Xin mai luă încă  una și continuă să citească:

Un cadou unic pentru cel mai bun Lambert din lume, te iubesc în timp ce respir.

Li Shuo nu simțea decât că inima îi tremura la vorbele lui Zhao Jin Xin. Desprinse cu putere mâna lui Zhao Jin Xin și aruncă cadourile pe pat, spunând cu răceală:

– Este bine scris, ar trebui să exersezi.

Zhao Jin Xin își întinse mâinile.

– Ți-am scris doar ție.

– Sunt flatat, spuse el fără să se mai uite la Zhao Jin Xin sau la cadou, apoi se întoarse și părăsi dormitorul.

În momentul în care ieși, își aminti în mod inexplicabil de ziua în care Zhao Jin Xin îi “mărturisise”, de camera cu trandafiri delicați și de cuvintele de dragoste ale tânărului pe care îl iubea, care erau pur și simplu dincolo de orice experimentase până atunci în viața sa.

De ce un lucru atât de bun, se dovedise atât de fals?

Nu erau trandafiri în sufragerie, doar hainele lor care fuseseră aruncate dezordonat pe podea, și știa că Zhao Jin Xin nu strânsese în mod deliberat hainele așa că se duse să le ia.

Zhao Jin Xin îl urmă și spuse ambiguu:

Li Shu a fost atât de pasional aseară, încât probabil că nu a mai fost satisfăcut  de mult timp.

Li Shuo nu spuse nimic. Era adevărat că nu mai fusese satisfăcut de mult timp, iar sexul pe care i-l oferise Zhao Jin Xin era la fel de nebunesc și plin de pasiune cum își amintea; era puterea lui Zhao Jin Xin și nu avea nimic de spus împotriva ei.

Zhao Jin Xin își linse buzele, cu o sclipire malefică în ochi.

Vreau să fac în așa fel încât să nu te poți da jos din pat tot timpul, ca să nu mă părăsești.

Li Shuo râse batjocoritor și-i aruncă hainele lui Zhao Jin Xin.

– Ar trebui să pleci.

Zhao Jin Xin îngheță.

Am ceva de făcut după-amiază, pleacă tu primul, spuse Li Shuo.

Zhao Jin Xin îl privi adânc în ochi.

– Mă alungi acum?

– Ai venit neinvitat, așa că e mai bine să fii politicos.

Zhao Jin Xin își miji ochii.

Și dacă nu plec?

Atunci, data viitoare când vei veni, va trebui să spargi ușa ca să intri.

Zhao Jin Xin dădu din cap și chicoti.

Bine.

Apoi luă un document de pe măsuța de cafea și i-l înmână lui Li Shuo.

– Voi pleca după ce citești asta.

Li Shuo deschise documentul, iar în antet scria “Lambert Holiday Resort” cu litere roșii și negre.

Acesta este propunerea pentru proiectul hotelier. Intenționez să creez un centru de turism și de agrement. Aruncă o privire când ai timp și spune-mi dacă ai observații. Ultimele pagini sunt zona pe care am spus că o voi rezerva exclusiv pentru cele două familii ale noastre.

Li Shuo spuse cu răceală:

Cele două familii ale noastre? Nu tu m-ai șantajat că o să-l faci pe tatăl meu să meargă la închisoare? Ce calificări ai ca să plănuiești așa ceva?

Ochii lui Zhao Jin Xin sclipiră.

Atâta timp cât rămâi sincer alături de mine, nu se va întâmpla nimic rău.

Li Shuo râse cu răceală.

Ți-ai făcut bine calculele. Mi-am retras deja acțiunile din acest proiect și nu este treaba mea cum vrei să îl planifici, dar nu fi sentimental planificând o zonă de sine stătătoare. Familia mea va fi curată peste un an.

Fața lui Zhao Jin Xin deveni palidă, dar tot îi zâmbi și spuse:

Li Shu, ești destinat să intri în familia Zhao. Dacă nu vrei, este în regulă să mă căsătoresc cu tine.

Li Shuo îi aruncă dosarul.

– Pleacă.

Zhao Jin Xin rămase tăcut câteva secunde în timp ce se uita la documentul din mână, apoi îl puse pe dulap și se apropie.

– Lasă-mă să te sărut.

Li Shuo se încruntă.

Nu este permis niciun refuz.

Zhao Jin Xin îl cuprinse pe ceafă lui Li Shuo și sărută cu tandrețe acele buze umede și moi și își rostogoli limba și o supse. Îl sărută din ce în ce mai adânc și în cele din urmă cuprinse întregul corp al lui Li Shuo în brațele sale, savurând aroma care îl fascina.

Acest bărbat, cel puțin, avea buze moi.

Zhao Jin Xin îl eliberă pe Li Shuo și spuse încet:

Voi veni mâine după muncă.

Cum zici tu.

Zhao Jin Xin se uită la el cu atenție, făcu doi pași spre ușă, apoi mai făcu un pas, își lipi buzele de urechea lui Li Shuo și spuse “Te iubesc” înainte de a pleca.

Abia când a auzit sunetul ușii închizându-se, Li Shuo respiră adânc, ca și cum frânghia care îi sugrumase brațele și picioarele ar fi dispărut și simți cum membrele sale își regăsesc puterea.

Se târî și luă hârtiile de pe tejghea, răsfoindu-le pagină cu pagină.

În întregul plan existau mai multe locuri care ascundeau desene inteligente pe care doar ei doi le puteau citi și era aproape ca și cum Zhao Jin Xin îi arăta iubire. Designul zonei autonome de pe ultimele câteva pagini era pur și simplu o stațiune cu tematica lunii de miere.

Când se gândi la sentimentele lui Zhao Jin Xin atunci când plănuia aceste lucruri simți brusc o strângere de inimă.

Știa că Zhao Jin Xin îl plăcea cu adevărat, dar acea plăcere trebuie să fi fost ca o zi de aprilie, infinit de frumoasă când era acolo și dispărută când se termina acea zi.

Pasiunea lui Zhao Jin Xin pentru un sezon nu este demnă de afecțiunea sa pe viață.

Deși Li Shuo nu fusese de acord să locuiască împreună, Zhao Jin Xin practic considera casa lui Li Shuo ca pe propria casă. Îi raporta în fiecare zi după muncă, și era dificil să plece chiar și în weekend pentru a-i face pe plac lui Li Shuo, dar Li Shuo părea că-și construise un zid, și nu putea pătrunde.

În această zi, Zhao Jin Xin tocmai terminase de gătit când Li Shuo ieși din dormitor complet îmbrăcat.

Ieși în oraș? spuse Zhao Jin Xin uitându-se la el.

Li Shuo dădu din cap.

Am pregătit cina, mănâncă înainte să pleci.

Am o întâlnire la cină, spuse Li Shuo fără ca măcar să se uite la el, strecurându-și portofelul și telefonul mobil în buzunar.

Te conduc eu.

Nu e nevoie, spuse Li Shuo punându-și pantofii.

– E aproape ajunul Anului Nou și afară e dezastru.

Zhao Jin Xin își dădu jos șorțul și-l aruncă într-o parte, blocând intrarea.

Te conduc eu.

Li Shuo se uită la el și spuse:

– Mă rog.

Zhao Jin Xin își puse cu dezinvoltură o jachetă și-l urmă-o pe Li Shuo la parter.

Astăzi era ziua în care Cheng Sheng îl invitase pe Li Shuo la cină, spunând că vrea să îi prezinte prietenul pe care îl menționase data trecută, iar Li Shuo vru să cunoască firma emergentă prin intermediul acestei persoane.

Când ajunse la restaurant, Zhao Jin Xin strânse fularul în jurul gâtului lui Li Shuo, se uită fix în ochii lui și-i șopti:

Nu ai deloc intenția să mă duci acolo?

Nu, du-te înapoi.

Zhao Jin Xin își coborî ochii. Genele îi fluturau iar expresia lui părea pierdută. Îi dădu lui Li Shuo un sărut rapid și-i spuse:

– Te aștept în mașină.

Nu e nevoie, du-te înapoi.

Vreau să te aștept, nu te supăra pe mine, du-te.

Li Shuo se încruntă și deschise gura, dar în cele din urmă nu mai spuse nimic. Nu știa care era rostul ca Zhao Jin Xin să facă asta.

Zhao Jin Xin zâmbi.

Nu crezi că are sens să fac asta, nu-i așa? Bineînțeles că are, să pot sta un pic mai aproape de tine are sens pentru mine.

Li Shuo îi aruncă o privire adâncă lui Zhao Jin Xin și deschise portiera mașinii pentru a pleca.

Zhao Jin Xin se uită la silueta lui Li Shuo fără să clipească, cu ochii aceia plini de dor.

Dintr-o dată, îi sună telefonul mobil și se uită în jos pentru a vedea că era Shao Qun.

Hei, Dage.

Jin Xin, te întorci în SUA de Anul Nou anul acesta?

Nu neapărat.

Nu neapărat? Ceilalți se întorc?

Nu au fost plecați de mult timp și nu se vor întoarce de Anul Nou.

– Dacă nu te întorci, vino la mine în noaptea de Anul Nou.

– Bine, hai să vorbim despre asta când va veni momentul, spuse Zhao Jin Xin și după o pauză spuse brusc:

Frate am ceva

Ce se întâmplă? Am ceva de spus.

De ce mi-ai spus să mă apropii de Lu Shuo în primul rând?

Prostii, nu-ți place genul lui?

Și ce se întâmplă după ce îți place?

Shao Qun rămase tăcut pentru o clipă.

Ce vrei să spui? Ce s-a întâmplat cu tine astăzi?

Zhao Jin Xin ridică mâna pentru a-și acoperi ochii și spuse cu voce gravă:

Ți-am făcut această favoare și ai spus că îți pot cere orice, dar eu nu am menționat încă ce vreau, nu-i așa?

Da, poți menționa asta oricând, nu contează.

Vreau ca tu …, spuse Zhao Jin Xin cu dificultate,

să îi ceri scuze lui Li Shuo.

Shao Qun se opri pentru o clipă și deodată strigă:

– Ce naiba ai spus?!

Zhao Jin râse.

Las-o baltă, prefă-te că nu am spus nimic.

Apoi  închise telefonul.

Chiar dacă era o cerere dificilă de a-l face pe vărul său să își ceară scuze, dacă ar fi funcționat ar fi încercat să-l facă pe Shao Qun să își țină capul plecat, dar știa că Li Shuo făcea doar o remarcă întâmplătoare și că problema dintre ei nu mai avea nimic de-a face cu Shao Qun.

Faptul că Li Shuo s-ar putea să nu-l mai placă era cea mai mare problemă.

 

 

Care este reacția ta?
+1
4
+1
1
+1
15
+1
4
+1
2
+1
0
+1
5
Cine iubește pe cine – Romanul

Cine iubește pe cine – Romanul

谁把谁当真
Rating 0.0
Status: Completed Tip: Autor: Traducător: Lansat: 2019 Limba nativă: Chineza
Romanul cu titlul original Te voi prinde, care se încadrează în popularul gen Danmei[1], a fost publicat în anul 2019 de către scriitoarea de origine chineză Shui Qian Sheng (pe care cititorii noștri o cunosc drept autoarea romanului Cascadorul, tradus pe acest blog). El face parte din secțiunea 188, adică este roman Danmei in care personajele principale au mai mult de 188 de cm înălțime. Pe scurt, secțiunea 188 prezintă povestea mai multor bărbați foarte frumoși cu caractere diferite. Din această secțiune fac parte 14 romane.  Primul membru este Shao Qun, iar ultimul membru este vărul său Yuan Shi Na. Cartea Cascadorul face și ea parte din această secțiune. Povestea este tipică unui astfel de gen. Un afemeiat și un bărbat căruia îi place să aibă toate lucrurile bine organizate în viață. Unul e o persoană flușturatecă, iar celălalt, un om care a experimentat totul și a cărui rațiune se suprapune emoțiilor sale. Între ei începe un joc ce se transformă într-o competiție delicioasă. Deși cei doi nu au încredere unul în celălalt, simt o atracție inexplicabilă, dar își testează până la limita maximă suspiciunile și tentațiile, căderile și confuziile, pentru a fi în cele din urmă iremediabil prinși în mrejele iubirii. Cine pe cine iubește? Cine pe cine ia în serios? Nimeni nu ia pe nimeni în serios. Cu măiestria bine-cunoscută și stilul său fluent, scriitoarea chineză dă viață celor două personaje principale rivale extrem de complexe.  Pe măsură ce intriga progresează, cititorii nu pot să nu se întrebe dacă acest joc emoționant, plin de calcule și trucuri, va reuși să-i facă pe cei doi protagoniști să-și accepte și să-și protejeze iubirea, după ce ambele părți vor suferi pierderi. Sperăm să vă bucurați de lectura acestui roman delicios și așteptăm, ca de obicei, comentariile și părerile dumneavoastră. Cu respect, traducătorii- Silvia și AnaLuBlou. [1] Danmei este un gen literar extrem de popular în China, care descrie relația romantică dintre doi bărbați. Romanul conține 91 de capitole.

Împărtășește-ți părerea

  1. Alexandra says:

    Incepe Jin sa isi revina? Sa se comporte ca un om normal?
    Abia astept sa vad ce se va mai intampla, problema este ca Li Shuo a fost foarte grav afectat de comportamentul lui Jin!

    1. Silvia says:

      Nu-și revine nimeni încă. Este o perioadă intensă.

  2. Elena says:

    Chiar este adevărata problemă ca Li Shuo să nu-l mai placă, dar ce să vezi încă îl iubește pe Jin, chiar și după toate relele.
    Dacă l-ar face pe Quo să-și ceară iertare, atunci poate ar mai înmuia răceala lui Li.
    O să înnebunesc grav cu ăștia doi, eu ii vreau împreună dar nu cred că mai este posibil, la un moment dat cred că Jin va ceda. Oricum ce este cu acea întrebare, nu prea înțeleg, adică cum ce este după ce placi pe cineva?
    Mulțumesc frumos Furnicuțo

  3. Silvia says:

    Jin Xin iubește cu adevărat pentru prima dată în viața lui și nu știe ce trebuie să facă. După ce îți place de cineva, ce trebuie să se întâmple? Probabil de aceea ține cu dinții de relația cu Li Shuo pentru că el nu concepe că poate fi refuzat tocmai de cel pe care îl iubește.

  4. Nina says:

    devine din ce in ce mai interesant,ce le lipsește ? comunicarea ..amândoi se iubesc dar sunt orgoliosi

  5. Mona says:

    Bună fetele. Este doar impresia mea ca Jin Xin este iar în “concubinaj” cu varul lui cel rău? Sper din toată inima sa nu fie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset