Colegul meu de cameră hetero -Capitolul 1

COLEGUL MEU DE CAMERĂ HETERO – CAPITOLUL 1

— Am tras regele de inimă roșie! Unde e jokerul?

— Aici, aici! E Zhou Miao!

Abia fu rostit acel nume, că se și stârni un alt val de batjocură malițioasă.

— În sfârșit îți vine rândul, Zhou Miao!

— Ahahahahah! Am așteptat atât de mult momentul ăsta!

— Provocare! Trebuie să fie provocare!

Protagonistul discuției, în acel moment, stătea pe canapea cu picioarele larg depărtate, degetele subțiri strângând cartea jokerului. O privi câteva secunde cu sprâncenele încruntate, apoi spuse:

— Haideți.

Cel care trăsese regele nu alese în mod arbitrar conținutul pedepsei, ci extrase o carte din pachetul de joc. Apoi citi cu voce tare ce era scris pe ea:

— Sărută a patra persoană din stânga ta!!!

— Cine e? Cine e norocosul? Să-l sărute pe cel mai frumos băiat din școală?

Toți începură să numere, până când privirile se opriră asupra mea.
Atmosfera deveni brusc tăcută.
Eu, în acel moment, eram ghemuit pe canapea și am văzut imediat cum sprâncenele lui Zhou Miao se încruntară.
După un moment de tăcere, cineva vorbi în cele din urmă:

— Și dacă am lăsa baltă?

— Wow, nu te ții de joc? De ce ar trebui să lăsăm baltă?

— Atunci schimbăm persoana? El e băiat, și apoi…

Nu termină fraza, dar toți cei prezenți știau cum se încheia.
Și apoi… eu preferam bărbații.
În timp ce Zhou Miao era un homofob înrăit.
Cea care propuse schimbarea fu Yue Youyou, responsabila cu activitățile recreative din consiliul studențesc. Toată lumea știa că îi plăcea de Zhou Miao.
Unii îi susținură ideea, alții se opuseră:

— E doar o provocare, haide! Dacă jucați, trebuie să vă lăsați duși de val! Sărutați-vă!

Abia fură rostite aceste cuvinte, că atmosfera se încinse brusc.
Imediat după, alte persoane începură să incite.

— Sărut! Sărut! Sărut!

Mi-am ridicat privirea în direcția lui Zhou Miao și el se uita la mine.
Doar că avea o privire destul de feroce.
I-am zâmbit fals.

Tu ai ales provocarea, și acum te iei de mine? Dacă ai curaj, ridică-te și pleacă!
În secunda următoare, Zhou Miao se ridică brusc și se apropie în fugă de mine.
Mă făcu să tresar. Cu metrul său și nouăzeci, bloca complet lumina de deasupra mea.
Am ridicat capul să-l privesc: presiunea vizuală era enormă.
Își aplecă capul, părea un tigru încolțit, scrâșni din dinți și întrebă:

— Putem să ne sărutăm?

În jur era atât de tăcut, încât se auzea chiar și respirația oamenilor.
Zhou Miao mă fixa cu o privire letală, de parcă voia să mă devoreze.
Oh, ce agresiv!
Am zâmbit larg:

— Sigur!

Abia am rostit acele cuvinte, că silueta sa impunătoare se aplecă asupra mea.
Căldura de pe buze fu abia perceptibilă, și imediat se îndepărtă.
Apoi, acel tigru numit Zhou Miao se îndreptă instantaneu și ieși în fugă din camera privată, lăsând în urmă o dâră de șuierături de neîncredere.

Nici nu mă întorsesem bine la cămin, că vestea se răspândise deja ca focul pe forumul școlii.
Prietenul meu Bai Mao îmi scrise imediat pe WeChat:

Bai Mao:

— Shen Mo! Chiar l-ai sărutat pe Zhou Miao?

Shen Mo:

— Da.

Bai Mao:

— La naiba, ce senzație ai avut? Ești tare! Zhou Miao e visul interzis al tuturor celor zero de la universitatea A!*

Shen Mo:

— Nicio senzație, a fost doar o atingere.

Bai Mao:

— Blestemat să fie! Dacă vă cuplați, ar fi o pierdere enormă pentru cercul nostru gay de la universitatea A!

Shen Mo:

— Ce aberezi? El e homofob.

Conversația se încheie acolo, iar eu m-am întors liniștit la cămin.
Persoana care mai întâi mă sărutase și apoi fugise, în acel moment, ieși din baie.
Părul încă umed era înfășurat într-un prosop și purta haine bine încheiate.
Abia mă văzu, că Zhou Miao sări în pat fără să-și usuce măcar părul.
Colegul nostru de cameră, Yu Wenrui, se apropie și mă întrebă în șoaptă:

— V-ați certat?

Am clătinat din cap:

— Nu, doar a avut o nouă criză de homofobie.

Yu Wenrui închise imediat gura.

Eu și Zhou Miao eram colegi de cameră.
Nu-mi ascunsesem niciodată orientarea sexuală.
Dacă vreo fată își mărturisea sentimentele, răspundeam direct că îmi plac bărbații.
Astfel, în mai puțin de două săptămâni de la începerea universității, vestea că sunt gay se răspândise deja în toată școala.
Și, evident, ajunsese și la urechile lui Zhou Miao, super-homofobul.
Încă de la începutul anului părea să nu mă placă prea mult, dar după ce a aflat acest lucru, ar fi preferat să nu se apropie de mine la mai puțin de trei metri.
Exact ca astăzi: făcuse un duș în cămin și, când ieșise, se îmbrăcase atât de acoperit încât nu lăsase descoperit nici măcar un centimetru de piele.
Părea terorizat la ideea că aș putea vedea chiar și o mică bucată din prețiosul său corp.
Ridicol. Sunt gay, nu un disperat gata să sară pe orice bărbat.

După ce am terminat dușul, mi-am luat hainele și am ieșit din baie, dând nas în nas cu Zhou Miao, care era pe balcon întinzând prosopul.
Probabil auzise zgomotul ușii care se deschidea, pentru că gestul i se bloca pentru o clipă.
Nu se întoarse, dar păru să apese pe un buton de accelerare: mâinile i se mișcară mai repede pentru a pune prosopul la locul lui.
Mă obișnuisem deja cu ciudățeniile lui de nebun.
În timp ce mă uscam pe păr, am trecut pe lângă el. Dintr-o dată, am auzit o respirație profundă, reținută, și imediat după, vocea neîncrezătoare a lui Zhou Miao:

— De ce nu ți-ai pus tricoul?!

Mi-am coborât privirea spre mine: aveam chiloții bine puși, doar că nu aveam tricoul.

— Suntem amândoi bărbați, care-i problema?

Zhou Miao rămase imediat fără cuvinte.
Când se întoarse, era atât de supărat, încât i se înroșise și gâtul.
Oh, la naiba… Bine.
Văzând că eram colegi de cameră de mai bine de șase luni, am luat un prosop și mi l-am pus pe piept:

– Așa e mai bine?

 [N/T: zero indică partenerul pasiv într-o relație, ceea ce noi numim „bottom”.]