Vizita la Universitate
POV: Jay-Jay
— Prezența! Nu uitați să semnați! strigă Eman, fluturând foaia în aer.
Era haos total. Deși era o vizită la universitate, părea mai degrabă o ieșire — mai ales după câtă mâncare aduseserăm.
— Aranjați-vă uniformele! strigă Edrix.
M-am privit rapid. Ca de obicei, cravata și bluza erau în ordine, iar fusta nu era nici prea scurtă.
— Jay… unde ești? mă strigă Ci-N, încercând să-și aranjeze cravata.
— Lasă-mă pe mine! i-am spus și m-am apropiat să i-o fixez.
Nu-și aranjau niciodată uniformele când veneau la școală. Pentru ei era suficient că purtau o cămașă polo.
— Gata! Acum arată bine!
— Mulțumesc, Jay!
Blaster, Eren și Josh au venit spre mine, fiecare cu cravata în mână.
— Te rugăm… fă-ne și nouă. spuse Blaster.
Am oftat ușor și i-am luat cravata. I-am pus-o la gât și am început să o aranjez. Din fericire, mătușa Gema mă învățase încă din prima zi de școală. După Blaster, i-am ajutat și pe Josh și Eren.
— Mulțumim.
Mi-am luat geanta și eram pe punctul de a o pune pe umăr când l-am văzut pe Yuri. Cravata lui era bine, dar gulerul nu. M-am apropiat și i-am prins imediat gulerul.
— D-de ce? întrebă el surprins.
— Gulerul tău… nu e în ordine.
— Mulțumesc…
I-am zâmbit. După ce am terminat, m-am întors spre geantă, dar o mână cu o cravată a apărut în fața mea.
Am ridicat o sprânceană.
— Nu știu să o leg. spuse Keifer, evitându-mi privirea.
— Ești aici de patru ani și încă nu știi? l-am mustrat.
— Vorbești prea mult! Spune direct dacă nu vrei! răspunse el iritat.
Am oftat și i-am luat cravata. I-am ridicat gulerul și am început să o aranjez.
Doamne… e prea înalt.
Turnul Eiffel!
În timp ce îi făceam cravata, nu m-am putut abține să nu zâmbesc.
La ce mă gândeam eu acum…?
— Ah! strigă el.
L-am strâns din greșeală.
— Scuze…
— Vrei să mă omori?!
I-am făcut semnul păcii.
— Tss.
S-a enervat imediat. Nici nu era intenționat. A plecat, iar eu mi-am luat geanta și i-am urmat.
Autobuzul nostru ne aștepta.
Sau… ar fi trebuit.
— Unde e autobuzul nostru? întrebară ceilalți.
Am privit în jur, poate era ascuns după celelalte. Dar nu.
Sir Alvin vorbea cu un alt profesor și veni imediat la noi.
— Section E… îmi pare rău, dar școala a pregătit doar patru autobuze. Bugetul este insuficient.
— Ce prostie… mormăi Keifer.
Sir continuă, fără să audă:
— Nu e intenționat. Va trebui să vă împărțiți cu alte secții—
— Avem mașină. Putem merge cu ea? interveni David.
— Nu se poate. Sunteți numărați.
— Serios?!
— Nu mai merg.
— Ce enervant!
— Mă duc la Section C, cu Rakki.
— O să ne certăm în autobuz.
— Cu cine ne înghesuim?
Aveau dreptate. Eram 17… clar urma să fim împărțiți.
— Cine poate merge în Section A vine cu mine! strigă Keifer și plecă.
Aș fi vrut să merg…
Dar dacă Aries află? Nici măcar nu știe că Angelo nu m-a lăsat.
David, Calix, Yuri, Edrix și Felix au mers cu Keifer.
Eu m-am dus lângă Ci-N.
Yuri m-a privit, de parcă m-ar fi întrebat „De ce nu vii cu noi?”.
Am evitat privirea și m-am apropiat de Ci-N.
— Nu vrei să mergi cu ei? șopti el.
Am dat din cap.
— Am făcut ceva prost. Nu vreau să dau ochii cu Aries.
— Hahaha… tu chiar te temi de el.
— Nu de el… de fratele meu.
— Hei, Jay-jay!
— Hei, Jay-jay!! vocea deveni mai tare.
Toți au început să râdă. Inclusiv Sir.
Perfect. Am devenit gluma zilei.
— Hai! Vino cu noi în Section A! strigă Keifer.
Am dat din cap.
— Hai odată! mă strigă din nou.
Am dat din cap iar. Începea să mă doară capul de la cât țipa.
— Nu mă face să număr!
Am dat din cap și mai hotărât și m-am agățat de Ci-N, ca să fie clar că nu vreau.
— Unu! mă privi urât.
— Nu vreau! Stau aici cu Ci-N!
— Doi!
— Nu vreau!
— Trei!
— Nesimțitule! Nu îndrăzni să— aaaaah!!! Domn’ profesor Alvin, ajutor!!
Dintr-o dată, Keifer m-a ridicat pe umăr ca pe un sac de orez. Toți au izbucnit în râs în loc să mă ajute.
— Yuri! Ajută-mă!
El doar a zâmbit și și-a văzut de drum.
Serios?!
— Nu mai face prostii! Stai cuminte sau te scap! mă amenință Keifer.
— Edi, dă-mă jos— au!
L-am lovit peste fund ca pe un copil.
Ce rușine!
Când am ajuns lângă autobuz, m-a pus jos. L-am privit urât, frecându-mi partea unde mă ținuse.
— Urcați! le porunci celorlalți.
Yuri și Felix au urcat primii. S-au oprit puțin, probabil surprinși sau schimbând priviri ciudate. Calix, David și Edrix i-au urmat.
Am vrut să fug înapoi la Ci-N, dar „regele șerpilor” mi-a făcut semn să urc.
Asta e… urc.
Înăuntru, m-au întâmpinat cu priviri „călduroase”. În frunte, desigur — Freya.
Yuri era în spate, lângă geam. Dar până la el trebuia să trec testul… locurilor. Adică să trec pe lângă Freya și Aries.
— Hai! mă împinse Keifer.
N-aveam de ales.
Am început să merg încet. La fiecare pas, cineva mă privea urât. Aproape ajunsesem când—
Buf!
Cineva m-a împins. Am căzut direct pe jos, întins ca o scândură. Toată Section A izbucni în râs.
Minunat.
M-am ridicat imediat și m-am uitat furios — Freya.
— Ce loser.
N-aveam chef de ceartă. Am ignorat-o și am continuat să merg.
M-am așezat lângă Yuri, în spate, lângă geam. Abia m-am pus jos că „regele” s-a așezat lângă mine.
Nu vreau să stau lângă el!
— Ce? începu el.
Probabil observase că îl evit.
— Nimic!
Autobuzul porni. Aș fi vrut locul la geam — măcar să mă uit pe fereastră… sau să sar dacă mă plictisesc.
Mai aveam vreo 30 de minute.
Autobuzul se opri la semafor. Dintr-o dată, Aries se ridică și se uită urât la mine. Ținea telefonul în mână.
La naiba… știe deja!
Telefonul meu începu să sune. M-am uitat — Angelo.
Nu am răspuns.
Gata… am încurcat-o.
M-am uitat din nou la Aries.
— Ești chiar încăpățânat! strigă el, iar toată Section A se uită la noi.
N-aveam ce ascunde. Mi-am ridicat geanta și mi-am acoperit fața.
— Jay… mă chemă Yuri încet. S-a întâmplat ceva?
M-am uitat la el strâmb, cu geanta încă în față.
— Am făcut ceva prost… am șoptit. Fratele meu nu m-a lăsat să vin.
— Cine ți-a semnat acordul?
— E-eu… l-am falsificat.
Yuri dădu din cap și zâmbi ușor. Probabil înțelegea.
Chiar voiam să vin.
Am aruncat o privire spre Aries. Se așezase la loc. Dar telefonul meu continua să vibreze — apeluri, mesaje…
Am deschis unul.
📩
De la: Angelo
Mesaj: Vorbești cu mine când ajungi acasă!
Perfect…
Poate să mă certe cât vrea. Eu doar… am vrut să vin.
Nu e nimic greșit în asta.
Nu-i așa?
