Comoara Secțiunii E -Capitolul 18

Victorie sau Înfrângere

Perspectiva lui Yuri

Din ce știu eu despre fete, e că nu le plac problemele băieților sau se tem de ele. Dar fata asta pare să se bucure de ce vede. Se auzeau și mai multe bufnituri în masă.

— TERMINAȚI! urlă el.

Terminați? Ce fel de vorbă e asta? Gura lui era atât de zgomotoasă.
E asurzitor! Mă dureau urechile!

— NU-ȚI PIERDE CUMPĂTUL! CE?!

Ce naiba… A bătut până și antrenorul unui boxer.

— HEI! NU, AHHH! RIDICĂ-TE!

La naiba! Tocmai îl observasem și lupta îmi ieșise complet din minte.
David se prăbușise și nu se mai putea ridica. Colțul ochiului îi sângera.
Keifer era încă în picioare, dar respira cu greu.
Și colțul buzelor i se învinețea.

— DAVID!! RIDICĂ-TE…

— TACI DRACULUI!! am țipat eu.

S-a uitat la mine furios. Făcea o gălăgie infernală. Urla la zgomotul pe care îl făceau ceilalți.
Am dat din cap către Kit. Semnalizând sfârșitul luptei.
S-a ridicat din nou pe una dintre mese.

— Începe numărătoarea! 10, 9, 8, 7…

Toată clasa a urmat numărătoarea.

— …6, 5, 4, 3, 2, 1! David e la pământ! Keifer câștigă!

E oficial. Keifer deține acum întreaga Secțiune E. Poate face ce vrea.

Perspectiva lui Jay-jay

FIR-AR!

Sunt enervată! De ce a câștigat Keifer ăla? Ceva a fost în neregulă!

— Sunt sigură că Keifer a trișat, am spus în timp ce curățam rana lui David.

Nimeni nu l-a ajutat deloc.
Susținătorii lui erau nebuni. Au trecut de partea lui Keifer când a câștigat.
După meci, au fugit cu toții. Sărbătoreau!
David nu mai avea pe nimeni, așa că m-am oferit să-l ajut.

— Nu trebuie să faci asta…a spus el, încercând să-mi îndepărteze mâna.

Era evident că nu mai avea putere, așa că oricum nu putea face nimic.

— Tu ar fi trebuit să fii câștigătorul...am spus.

— Au! se plânse el.

Am apăsat pe colțul ochiului său.

— Scuze...am zis și am continuat ce făceam.

Am luat alcoolul din geanta mea și am tamponat vânătaia pe care o țineam apăsată.

— S-stai… A-asta doare.

— Hai, nu mai exagera…

I-am atins vânătaia de pe față și parcă s-a electrocutat de la șoc, zvâcnind pe scaunul pe care stătea.

— Au… La naiba! a strigat el.

— Te mai codești atâta! Când ai încasat pumnii, nu te-a durut?!

— Aia e altceva… Au!

— Asta-i doar o atingere!

Am încercat să apropii compresa de vânătaia de pe fața lui. Chiar dacă nu avea putere, tot încerca să-mi îndepărteze mâna și să-și acopere fața.

— E doar pielea…

— Las-o baltă… Se va vindeca și fără alcool.

Pfff… Ți-e doar frică de alcool.

— Ocupă-te tu de asta...am spus și am lăsat compresa jos.

A închis ochii pentru o clipă și părea că analizează situația. Știu că atunci când un bărbat pierde o luptă, orgoliul îi este rănit. Poate că era rănit de ce s-a întâmplat.
A făcut ce a putut.
Keifer a fost pur și simplu prea puternic pentru el, sau poate a trișat.

— Poți să-mi faci o favoare? a spus el brusc.

— Ce anume?

— Mă poți ajuta să mă îmbrac, spuse el și se ridică încet.

I-am luat tricoul și l-am ajutat să-l pună pe el. Chiar dacă am făcut-o încet, tot îl durea din cauza rănilor suferite.
A urmat tricoul lui Polo. După aceea, s-a forțat să iasă din cameră. L-am urmat să-l sprijin, dar m-a îndepărtat.
Avea dreptate. Puțina demnitate care îi mai rămăsese ar fi fost pierdută dacă l-aș fi ajutat.
Așa că l-am lăsat să meargă și doar l-am urmat din spate.
Era cam întuneric și aproape nu mai erau elevi la școală. Așa era mai bine, ca să nu-l vadă prea multă lume.
L-am lăsat să ia un taxi înainte să plec spre casă. Cum era deja întuneric și era evident că Aries plecase, nu avea rost să mai aștept. Am ajuns acasă în siguranță. Frate-miu nu era acolo, deci Aries avusese tupeul să mă lase baltă. Eram atât de obosită, încât am adormit imediat, fără să mai mănânc.
A doua zi… David nu a venit la ore. Poate încă se odihnea. Dar Keifer e un animal în carne și oase. Încă zâmbea. O să-ți scurtez eu zilele, nesimțitule!
Avem două ore libere. Profesorii erau într-o ședință. Așa că iată-mă, făcând pe proasta în lipsa lor.
Deodată, Keifer se așeză pe banca din fața mea. Stătea cu fața la mine și zâmbea.

— Ai nevoie de ceva? l-am întrebat direct.

— De ce n-ai venit la petrecerea noastră de ieri? a întrebat el.

O făcea intenționat? Nu era evident că „puiul” meu pierduse și nu plănuiam să fiu o nesimțită?

— Pur și simplu n-am vrut...

El dădu din cap.

— Păcat… n-ai văzut cum ne-am distrat. Ci-N și noi am băut mult…

— L-ai pus pe Ci-N să bea?! am întrebat neîncrezătoare.

— Da… de ce?

— De ce? Ce-i cu tine?! Poate că are doar 14 ani și tu îl pui să bea! Uau!

— Tsk. Și ce? Eu aveam 10 ani când am băut prima oară.

M-am încruntat la el.

— Ăla ești tu! El nu-i ca tine! Nu-l strica și pe el!

M-am uitat la Ci-N, unde stătea el. Era încă amețit de mai devreme și părea că încă are mahmureală.

— Nu e nicio diferență între Ci-N și mine, așa că e în regulă… Unde pleci?

M-am îndepărtat rapid de pacostea aia de Keifer. Era de-a dreptul enervant! Ci-N era prea tânăr să bea. Eu aveam 16 ani când am gustat alcool și atunci am fost forțată, aveam nevoie de curaj în acel moment.
M-am îndreptat direct spre cea mai apropiată toaletă. Trebuia să mă spăl ca să mă răcoresc. Poate îmi va fierbe sângele în vine din cauza tipului ăluia.
Nu era nimeni în toaletă, așa că eram singură și puteam să-mi fac de cap. Glumesc! Nu-i vreo fantomă pe aici?
Mai întâi mi-am făcut de cap cum am vrut. M-am și spălat pe față cu apă de câteva ori. Era rece, se simțea bine. Pot să fac duș aici?
Mi-am șters fața cu un șervețel și am intrat în cabină. Eram pe punctul de a elibera lichidul înainte să fac vreo infecție.
Urinam în liniște când un grup de fete intră brusc în toaletă. Erau gălăgioase și râdeau.

— Îmi stă bine? a întrebat o fată a cărei voce pițigăiată îmi zgâria timpanele.

— Da… dar ar fi mai bine dacă nu l-ai purta. Hahaha, a răspuns o altă fată, care părea și mai prețioasă decât prima.

— Mica! De ce ești așa tăcută? întrebă o altă fată.

— Nimic…

— Pentru că a abordat-o Calix.

— Ce?!

Doar am continuat să le ascult. Nu voiam să ies și mă simțeam ciudat. Probabil pentru că nu puteam fi surprinsă aici.

— Fetelor! Ați văzut-o pe Jay-jay? Nou-venită? a întrebat una dintre ele brusc.

Se dovedi că fusese un lucru bun că nu am ieșit din cabină. O să aud bârfe despre mine.

— Da… Nu e atât de drăguță pe cât a descris-o Kiko.

Eu? Nu sunt drăguță? Poftim!!

— Ai grijă ce spui… E totuși verișoara lui Papa Aries.

Da… Spală-ți gura cu săpun!

— Nu-i mai spune Papa… Amintește-ți, umblă cu Ella.

Ella? De ce sună cunoscut…

— Ella e o ușuratică! Flirtează cu toți băieții populari din școala noastră! Chiar și cu Keifer din Secțiunea E.

Doamne sfinte! Nu se poate ca Aries să fie…

— Am auzit că a flirtat și cu Yuri.

Asta e! Veștile astea pe care le aud sunt atât de crude.

— Nici Jay-jay nu se ține departe de ea. Am auzit că mituiește Secțiunea E cu mâncare și umblă mereu cu Ci-N. O ușuratică!

Ce naiba… De ce am devenit eu o ușuratică?! Te rog explică, idioato!

— Nici măcar nu e drăguță și mai e și ușuratică!

Gata! Am terminat! Mi-am aranjat hainele și am tras apa.
Le simțeam tăcerea și anticipația pentru persoana care urma să iasă din cabină. Am ieșit ca și cum n-aș fi auzit nimic. M-am spălat pe mâini și m-am uitat la reflecția mea în oglindă, dar am ajuns să mă uit la ele.
Erau patru. Fețele lor arătau de parcă erau scoase dintr-o carte de colorat. Erau acoperite de machiaj, un strat gros de machiaj și toate își țuguiaseră buzele, cu excepția uneia. Părea că ceva nu era în regulă cu ea. Cea care făcuse mac-mac!
Se holbau la reflecția mea. Era evident că așteptau să spun sau să fac ceva.
În timp ce ele erau ocupate să-mi contemple frumusețea, eu adunam apă în căușul palmei.

— Cine nu e drăguță, ziceați? le-am întrebat.

Niciuna n-a răspuns, așa că le-am aruncat imediat apa pe care o adunasem în palmă.

— Aaa!!!…. au țipat ele tare și erau confuze, neștiind ce să facă mai întâi.

Am profitat de ocazie și am fugit repede din toaletă.

— Hei! Întoarce-te aici! am auzit-o pe una dintre ele țipând.

Ce proastă aș fi?! De ce m-aș întoarce?!
Eram pe punctul de a mă întoarce pentru a ajunge rapid înapoi la clădirea noastră, dar m-am oprit. Acolo erau Aries și colegii lui. Stăteau de vorbă și râdeau.

— Jay... m-a strigat Kiko.

Îmi pare rău. Nu te pot saluta!

— Hei! Ești atât de enervantă! a țipat una dintre fete.

Am luat-o din nou la fugă. Aveam de gând să folosesc un alt traseu ca să scap de ele. Am trecut pe lângă o clădire a unui alt an de studiu, dar ele încă mă urmăreau.

— Oprește-te! au țipat ele.

Am ajuns la clădirea noastră și am alergat repede spre sala noastră. Ceilalți au fost puțin surprinși când am intrat. M-am trântit imediat pe scaun. Speram să nu mă vadă? De aceea părea atât de inutil.

— Unde e? a întrebat una dintre ele furioasă.

— Cine? a răspuns colegul meu viperă.

Nu mă arăta cu degetul! Idiotule!

— Jay-jay aia! Scoateți-o afară!

— De ce nu?

— E problema noastră.

— Uite-o! Stă pe scaun.

Ia te uită! Ce amabil e colegul meu! Lasă că ne întâlnim noi, ești al meu.
Mi-am aranjat poziția pe scaun și m-am uitat la ușă, unde erau fetele care mă fugăriseră. Colegul meu era și el acolo, arătând spre mine. Kit!
Fetele se uitară urât la mine. Și eu miroseam a probleme. Ai încurcat-o, Jay!