Singură
Perspectiva lui Jay-jay
Am crezut că maimuțoiul ăla o să dispară din nou. Cel care a zis:
— „E doar un poponar care plânge, frate.”
Era nebun. S-a ascuns brusc când l-au căutat pe cel care spusese asta. E doar un prost!
Zilele au trecut și Aries nu mă mai însoțește în mașina lui. A spus că nu-i pasă dacă Kuya Angelo se supără pe el. Treaba lui! El o să se supere, nu eu.
Când am intrat în clasă, toți vorbeau. M-am apropiat de Ci-N.
— Ce se întâmplă?
Am întrebat. Ci-N mi-a zâmbit.
— Adunarea Lunară.
— Ce-i aia?
— Păi… Aia la care șeful fiecărei clase din fiecare secțiune raportează dirigintelui și directorului școlii.
— Ahh… Raport despre ce?
— Despre fiecare elev din secțiune. Dacă cineva a fost exmatriculat temporar sau ceva de genul. Acolo se exprimă și nemulțumirile și nevoile fiecărei Secțiuni pentru sala lor.
Nevoie? Ei bine, Keifer ar trebui să raporteze că sala noastră arată ca un depozit și un coș de gunoi. Avem nevoie de un camion mare de gunoi. Apoi o să-l care și pe Keifer.
— Să mergem, am auzit vocea lui Yuri.
— Poate mai discutăm despre asta când o să fim iar în întârziere.
M-am întors din nou spre Ci-N.
— Unde mergem?
Ci-N și-a ferit privirea și s-a scărpinat la ceafă.
— Pentru că Jay… Ce… N-nu…
— Tu nu vii cu noi, continuă Keifer ce spusese Ci-N.
–De ce?
— N-ai ce face acolo, așa că stai aici, adăugă Yuri.
Poftim! Apoi au ieșit toți din clasă. Ce-a fost asta?
— De ce ei? am întrebat.
— Vor să vină și ei, răspunse Keifer plictisit.
— Și eu… Aș v…
— Nici vorbă. Nu ești de-a noastră, așa că stai aici, răspunse Yuri ieșind din clasă.
Nu sunt de-a voastră? Dar sunt din Secțiunea E! Ci-N mi-a aruncat o privire plină de scuze înainte de a pleca în cele din urmă.
Am rămas singură în clasă.
De ce așa? Sunt în această Secțiune de ceva vreme și tot nu m-au acceptat. M-am așezat în bancă și m-am sprijinit de masă. Dar ei au spus data trecută, când a fost agitație:
— „Și nu lăsați pe nimeni în urmă.”
Dar pe mine m-au lăsat. Îmi era greu să accept? Sentimentul era apăsător.
Mi-am ridicat capul când am simțit pe cineva intrând în clasă. Trei băieți, dar nu erau colegii mei. Unul dintre ei s-a apropiat de mine zâmbind.
— Jasper Jean Mariano?
Am încuviințat doar scurt din cap, dar cu o urmă de surpriză. Cine sunt ăștia? Ceilalți doi s-au apropiat și ei de mine și am fost șocată când unul dintre ei m-a pălmuit. Am căzut imediat pe podea cu atâta forță. Obrazul mi-a amorțit și el de durere. Am scâncit! M-a durut și mai tare palma dată de acel om! M-am uitat la ei și încă râdeau.
— Nemernicilor! Ce v-am făcut?! i-am întrebat furioasă, încercând să mă ridic.
Deodată, cei doi s-au învârtit în spatele meu și m-au apucat imediat de ambele brațe. Am încercat să ripostez, dar erau prea puternici.
— Un mesaj de la Freya! a spus cel din fața mea.
Eram pe punctul de a deschide gura să vorbesc, dar am primit un pumn puternic în stomac.
— Auu! am țipat.
Tot corpul mi s-a cutremurat. Simțeam cum ochii și măruntaiele îmi lăcrimau de la ce mi-au făcut. A durut atât de tare! Ahhh… La naiba! Nu mă puteam opri din tușit. Am crezut că asta a fost tot, dar a fost urmat de încă două lovituri. Suficient să mă facă să îngenunchez.
— Uhh! Încetați! am țipat din răsputeri.
Ajunge! Doare atât de tare. Simt cum puterea corpului meu se scurge. Și gâtul mi se strânge.
— Băi, încă poate vorbi! a strigat celălalt râzând.
M-a lovit din nou cu pumnul în stomac. A fost mai puternic decât precedentele sau poate stomacul meu era doar învinețit, de aceea durea atât de tare. Simțeam că tot ce mâncasem avea să iasă afară. Aaahhhh!! Nu mai suport! Au urmat mai multe lovituri decât pot număra. Durea atât de tare încât simțeam că mă pierd pe mine însămi. Aproape că mi-am scuipat plămânii de la atâta tuse. De ce eu! Nu știu cât mai pot îndura, dar corpul meu cedează. Gâfâi și după aer. Încetați! Jay! Ripostează! Nu mai pot țipa. Nu mai am putere. Cei doi care mă țineau erau cei care încercau să mă ridice în picioare. S-au oprit o clipă și m-am uitat la cel care mă lovise mai devreme. Abia acum mi-am dat seama. Ăsta e din Secțiunea D.
— Ce ne-a spus Freya? i-a întrebat el pe cei doi care mă țineau.
— Nu vă opriți până nu cere milă,
a răspuns celălalt.
Să cer milă? Eu? Eu nu fac asta!
— N-a zis nimic că trebuie să ne oprim dacă nu se mai poate mișca, nu-i așa? a întrebat din nou cel din fața mea.
Am auzit râsetele înfundate ale celor doi care mă țineau. Ce voiau să spună cu „mișca”? Cei doi au încercat să mă ridice din nou în picioare. Persoana din fața mea mi-a scos cravata. O! M-am zbătut imediat să scap de ei.
— Chiar dacă te lupți,a spus unul dintre ei.
Deodată, cel din fața mea m-a tras de bluză, făcând nasturii să sară și să se ivească ce nu trebuia.
— Poți! a spus celălalt și au râs toți.
Celălalt era pe punctul de a-mi apuca pieptul când l-am lovit cu piciorul în față. Mi-am folosit ultima fărâmă de putere pe care o mai aveam. Dispăruse… Corpul meu s-a prăbușit.
— DU-TE DRACULUI! a strigat cel din fața mea.
S-a apropiat imediat de mine și m-a lovit cu piciorul în stomac. Aproape am vomitat de la ce mi-a făcut. Simt că organele mele nu mai sunt la locul lor. Ajunge! Te rog, ai milă de tine, Jay! M-am lăsat din strânsoarea celor doi care mă țineau, am căzut pe podea, dar celălalt a continuat să mă lovească cu picioarele. Am renunțat! Corpul meu era atât de obosit. Vederea mi se întuneca și nu mai simțeam nimic. Până când s-a oprit și au plecat. Am fost lăsată din nou singură.
Poate suna dur, dar sunt obișnuită să fiu singură. Cred că ăsta mi-e destinul. Să fiu singură în toate bătăliile vieții. Nimeni nu va veni cu adevărat să mă ajute. Nu e adevărat că Feți-Frumoșii sunt dispuși să meargă până la pragul morții doar pentru a salva pe cineva ca mine. S-ar putea chiar să mă împingă ei la pragul morții. Lacrimile mi-au curs de la sine. Plâng nu pentru că mă doare. Sunt furioasă pe mine, pentru că pot riposta, dar i-am lăsat pur și simplu. Nu-mi place să fiu agresată, nu așa ar trebui să fie. Mă simt ca un copil zvârcolindu-se de durere și plângând singur. Nu mă pot ridica, cred că sunt blocată aici, pe podea.
Am auzit vocile colegilor mei. Părea că vin. Mi-am șters lacrimile și m-am rostogolit pe o parte, ținându-mi stomacul cu o mână. Nu aveam putere să mă ridic pentru că sufletul îmi ieșea deja pe gură. Eram enervată! Aș fi vrut să fi inventat o scuză. Nu mă pot vedea așa.
— Jay…JAY! a strigat Ci-N și s-a apropiat de mine.
— Ești bine? a întrebat el, încercând să mă întoarcă.
— Nu!
I-am interzis.
— Sunt bine. Doar s-simt nevoia să fac planking, am spus, forțând un zâmbet.
— Adevărul? Te doare ceva? a întrebat Ci-N îngrijorat.
Am clătinat doar din cap.
— Ce-i cu drama asta? Visează să fie o păpușă de cârpe? a întrebat Keifer.
Și ceilalți colegi s-au apropiat. Nu mai pot scăpa, nu pot sta așa la nesfârșit.
— Calcă pe ea! am auzit comanda lui Yuri.
Și ăsta-i nebun! Am simțit cum cineva mă calcă pe spate și apăsarea a devenit treptat mai grea. Am gâfâit de durere și lacrimile mi-au căzut din ochi.
— Jay… Ce s-a întâmplat?!
Vocea lui Ci-N era amestecată cu furie.
Keifer l-a făcut pe Ci-N să mă lase și m-a fixat cu privirea. M-am uitat și eu la el cu răutate. Eram pe punctul de a-l lăsa în pace când am simțit pe cineva apucându-mă și încercând să mă ridice.
— Aahhh…am țipat din cauza durerii extreme.
Puteam vedea șocul și îngrijorarea lui Ci-N, precum și ale celorlalți. Am fost așezată încet pe podea, când cel care mă apucase s-a dovedit a fi David. M-am sprijinit de piciorul mesei.
— Jay! Cine te-a violat?! a întrebat Ci-N furios.
Am izbucnit brusc în râs.
— Hahahahaha! m-am strâmbat de durere.
Imediat? Violată? Ci-N și-a scos bluza lui și mi-a înfășurat-o în față.
— Ce? Vorbesc serios!
— N-nimeni nu m-a violat. D-doar mă doare stomacul, am răspuns.
— Atunci pur și simplu îți vine să te dezbraci? a continuat Yuri.
— Crezi că o să te credem?! a adăugat el.
— N-nu-i nimic! am răspuns.
M-am forțat să mă ridic. M-am sprijinit de masa de care stăteam. Ci-N a venit la mine și era pe punctul de a mă ajuta, la fel ca David, dar le-am făcut semn amândurora să se oprească.
— M-mă duc doar la cabinet,am spus și am încercat să fac un pas.
— Vin cu tine, Jay...a insistat Ci-N.
— N-nu. P-pot singură...i-am răspuns și am mai făcut un pas.
— …P-pot s-o fac,am șoptit.
Eram pe punctul de a mai face un pas, dar vederea mi s-a încețoșat brusc și corpul meu a căzut singur. N-am apucat să ating podeaua că totul s-a întunecat, de parcă aș fi căzut în neant.
— JAY!
