Răzbunarea – Partea 1
Perspectiva lui Jay-jay
Scanare….. . . . . Negăsit. La naiba! Nu-i văd. M-am întors dezamăgită în clasă. Eram enervată! Zilele trecute îi căutam pe cei din Secțiunea D care s-au luat de mine. Cred că au simțit pericolul. Nu și-au făcut apariția. Eram încă gata de acțiune.
— De unde vii? m-a întrebat Keifer.
Ce naiba?!
— De pe-acolo, am răspuns înainte de a mă așeza.
De când am fost internată din cauza bătăii primite de la Secțiunea D, a fost mai insistent decât mama cu întrebările despre de unde vin sau unde mă duc. Cred că se simțea vinovat! M-au lăsat singură atunci.
— Data viitoare, ia-l pe Ci-N cu tine când pleci, a adăugat el.
Nu vreau! Nu sunt de-a lor și sunt împotriva la asta, așa că mai bine plec singură. M-am lăsat pe spătar cu brațele încrucișate. Enervant! În plus, fața Freyei îmi blochează vederea școlii ori de câte ori intru. Frumoasă! Frumoasă! Frumoasă de îngropat de vie!
— Colego… N-ai și tu niște mâncare pe-acolo? a strigat un coleg de-al nostru.
Am! Dar n-o să dau. După ce m-au ignorat, m-au lăsat singură și mi-au spus să nu merg cu ei A fost greu! Apoi, brusc, beculețul! Am scos o pungă de snacksuri din geantă, am văzut cum colegii și-au întors brusc capetele spre mine. Am deschis-o și am mâncat. Nu aveam ore, așa că era în regulă. Chiar dacă nu mă uitam, le simțeam lăcomia pentru ce mâncam eu.
David s-a mutat brusc pe scaunul de lângă mine. Chiar dacă nu a vorbit, știam că voia să ceară.
— Vrei și tu? l-am întrebat dulce, întinzându-i mâncarea.
N-a scos un cuvânt, dar a luat. Fața lui era foarte serioasă, dar se vedea că îi era foarte foame. Oare ăștia nu mănâncă la ei acasă?
Ci-N s-a mutat și el pe scaunul de lângă mine. Acum erau de o parte și de alta a mea.
— Jay… îmi dai și mie? a spus Ci-N, bosumflându-se.
Era așa de copilăros! Drăguț! I-am dat și lui. Mâncam toți trei. Ne uitam și noi trei unii la alții cu priviri pline de invidie de la colegii noștri flămânzi.
— Încetați! a ordonat Yuri furios.
— Știți că lumea nu are ce mânca aici, și voi tocmai asta faceți!
Eram pe punctul de a protesta, dar i-am auzit brusc stomacul ghiorăind. Atât de tare! Hehehehe… Râs malefic M-am întors spre el și am luat o mușcătură. Îi vedeam enervarea. Am imitat și expresiile delicioase ale lui Felix și Keifer de dinainte.
Era doar o oră înainte de prânz. Dar chiar dacă era ora prânzului, ei tot nu puteau mânca.
— Hhhmmmm… Nu-i așa că-i delicios? i-am întrebat pe David și Ci-N.
David doar a dat din cap, dar Ci-N a zâmbit și a bătut din palme.
— Nu-i delicios, dar e suficient de bun să-ți astâmpere foamea. Hahahaha.
Să nu-i mai dau copilului ăstuia? Nu știe să meargă la pas cu gluma.
— Yuri… Tu de ce nu-ți aduci mâncare? a întrebat unul dintre colegii noștri.
— Sss. M-a prins Bătrâna,a răspuns Yuri.
Haha… De-aia.
Kkkrrrriiiiiiiinnnnnnggggggg!!!!
E ora prânzului! Hahaha… Ce bine e să fii enervant acum.
— Mergem iar la vechiul nostru loc de întâlnire, Jay? a întrebat Ci-N.
I-am zâmbit.
— Nu… Rămânem aici.
— H-ha? Ești sigură?
Am dat din cap cu un zâmbet larg. David, evident, nu înțelegea despre ce vorbeam. Am întins mâna spre geanta lui Ci-N, dar nu l-am lăsat să plece de lângă mine. Mi-am luat și eu geanta. Știam că David nu avea nimic, așa că o să împart cu el.
— Hai să împărțim… i-am spus lui David.
— Ζîn regulă, a răspuns el timid.
M-am întors și i-am văzut pe toți salivând. În plus, unii dintre ei salivau ca niște câini. I-am dat lui David jumătate din punga mea. Am fredonat ca să-mi dreg vocea. Am luat o mușcătură.
— Mmm! Ce bun, ce bun! am reacționat ca un copil.
— Ahh.. Vreau și eu!
— De ce? De ce trebuie să ni se întâmple nouă asta?
— Voi mâncați afară!
— Dă-mi și mie! Îmi ești datoare!
— Nu!
Reacțiile lor erau toate diferite. Am continuat să mănânc și, chiar dacă voiam să-mi pară rău pentru ei, tot nu-mi inspirau milă. Hahahaha. Ești rea, Jay!
— E chiar delicios! Nu-i așa? Nu-i așa? i-am întrebat pe cei doi ocupați care mâncau de zor.
David doar a dat din cap din nou, dar Ci-N s-a întors spre mine fericit.
— E gras, dar e în regulă.
Chiar n-o să-i mai dau nimic puștiului ăstuia. -_-
— AAHH! a strigat brusc unul dintre colegii noștri.
S-a apropiat de noi și a îngenuncheat brusc în fața mea.
— Te implor! Dă-mi! a spus el, trăgându-mă de mânecă.
— Haide!
Chiar și alți colegi s-au apropiat și au îngenuncheat. Era atât de intens! Mi-a părut puțin rău pentru ei, dar trebuia să mă răzbun și eu pentru ce mi-au făcut înainte. Îmi pare rău!
— Am terminat… Am terminat, am spus, arătând conținutul pungii mele.
— Ești atât de rea! a strigat unul dintre colegi și a plecat plângând.
Din cauza mâncării… Ce furioasă eram!
După ce am mâncat, am simțit brusc chemarea naturii. Numărul 1, doar am făcut pipi. I-am dat geanta lui Ci-N și am ieșit din clasă. M-am dus repede la toaletă. M-am mișcat și repede, era riscant să intre iar Freya peste mine în această toaletă. Când m-am întors în clasă….. Toată Secțiunea E dispăruse. Și geanta mea dispăruse de pe scaunul meu. Poftim! Unde e?! M-am uitat sub masă, dar nu era acolo. Unde e? M-am gândit să caut Secțiunea E. Poate ei erau responsabili pentru dispariția genții mele. Nu mi-a fost greu, pentru că erau adunați în fața catargului. Mâinile lor drepte erau așezate pe piept, în partea stângă. E cumva festivitatea de ridicare a steagului azi? Fir-ar să fie! Azi e o zi normală! Nicio festivitate de ridicare a steagului! M-am uitat imediat în vârful catargului. Geanta mea se legăna ca un steag în vârf. Animalele! M-am apropiat imediat de ei.
— Idioților! Dați-mi geanta jos! le-am ordonat furioasă.
— Tsk! Nu fi nepoliticoasă. Salutăm steagul, a răspuns unul dintre colegii noștri.
— Idiotule! Ce steag?!
S-au uitat toți la mine în același timp și mi-au făcut semn să tac înainte de a se întoarce la ce făceau. O, Doamne! L-am văzut pe Ci-N salutând în timp ce se uita în sus la geanta mea. Încă unul! Și el s-a alăturat prostiilor lor! M-am apropiat de el și l-am ciupit.
— Au… s-a plâns el încet.
— Ce-i cu geanta mea?
— I-ai înfuriat. De aceea s-au răzbunat pe tine.
Eram atât de enervată încât am ajuns să mă spăl pe cap fără apă. Colegii mei sunt chiar anormali! Foamea m-a înnebunit! O, Doamne! Trebuie s-o dea jos, pentru că….
— Se topește ciocolata!
După ce am spus asta, ochii lor s-au mutat automat înainte și înapoi între mine și geanta mea.
— De ce nu mi-ai spus imediat? a spus unul dintre ei cu voce joasă.
Deodată s-au luat la bătaie. S-au întrecut în a desface frânghia de la catarg pentru a-mi coborî geanta.
— Eu mă ocup!
— Eu! Eu!
— Am spus eu!
— Dă-te de-acolo!
Erau ca niște copii care se certau. Dar nu reușeau s-o prindă. Era a mea!
— Ci… Nu aștepta ca geanta mea să aterizeze pe ei…Hei! Stai!
Nu am terminat ce șopteam. Ci-N a dispărut rapid.
— Pa! Pa! a strigat el în timp ce se împingea.
Grozav! Chiar reușești să te strecori. Când individul și-a dat seama că nu poate trece cu adevărat, s-a îndepărtat puțin și deodată— wooaaahhh! Puștiul ăsta e atât de bun! S-a repezit spre cei din față, s-a folosit de ei ca să se înalțe și a sărit brusc în sus ca să prindă geanta mea care cobora. Arte Marțiale!
— Jay! Am prins-o! a strigat el apropiindu-se de mine.
Dar în loc să-l întâmpin, am fugit. Elevii din Secțiunea E mă urmăreau și se uitau la geanta mea cu poftă. Cred că am greșit spunând că era ciocolată în geanta mea.
— Grăbește-te, Ci! am strigat în timp ce alergam.
— Sunt aici! a strigat el și a alergat înaintea mea.
Am ajuns la clădirea mare a școlii. Ceilalți elevi se uitau și ei la noi.
— Hei! Vă implorăm!
— Întoarceți-vă aici!
— Dați-ne și nouă! au strigat ei în timp ce continuau să ne urmărească.
Ne-am întâlnit chiar și cu Domnul Alvin. Chiar și alți profesori s-au oprit și s-au dat la o parte, lipiți de perete.
— Secțiunea E! Nu aveți voie aici! a strigat un profesor.
Dar nimeni nu i-a dat atenție pentru că noi încă alergam. Am ajuns la etajul al doilea. Sălile erau deja închise. Erau ore. Așa e!
— Ci! Aici! am strigat și am fugit repede într-una din săli.
La intrare, am închis imediat ușa și am ascultat să văd dacă erau aproape.
— Jay… m-a strigat Ci-N, ajungându-mă din urmă.
I-am împins doar mâna și am ascultat din nou viperele.
— Jay...m-a strigat Ci-N din nou, dar l-am ignorat.
— Unde?
— Sus!
— Întoarceți-vă.
Părea că se duc la etajul al treilea, a strigat Ci-N din nou.
Deja începeam să mă irit puțin de ce făcea el. M-am întors spre el cu sprâncenele ridicate, dar expresia mi-a dispărut când mi-am dat seama de ce mă striga. Aș fi vrut să nu fi intrat aici. Mă întrebam în clasa cui intraserăm. M-am plictisit!
Aw, snap! Something went wrong while grapping the text.
