Răzbunarea- Partea a 2-a
Perspectiva lui Jay-jay
— Nu aveți ore?! ne-a întrebat profesoara.
Ci-N și cu mine nu am putut răspunde. Tocmai sunase clopoțelul. Asta înseamnă că ora noastră tocmai începuse. Haai… Chiar mă plictisesc!
— Chiulesc de la ore, a spus Freya cu aroganță.
Am privit-o urât. Cine ar fi ghicit cine era. Fața ei arăta ca o carte de colorat. Unde ajunseserăm? Tocmai în Secțiunea A. Ceilalți ne aruncau deja priviri urâte. Inclusiv profesoara lor. Era enervant! Eram pe punctul de a deschide gura să vorbesc, dar am auzit vocile celor din Secțiunea E afară, în fața clasei.
— Poate că merg prin săli.
— Uite! Repede!
— Jay… La fereastră, mi-a șoptit Ci-N.
M-am uitat la fereastra de lângă tabla lor albă. Era o fereastră glisantă și era larg deschisă. Am dat din cap spre Ci-N, semn că aveam voie să trec pe acolo.
— Întoarceți-vă la orele voastre, a spus profesoara noastră.
Ci-N a alergat brusc la fereastră. A sărit direct jos. Ceilalți elevi din Secțiunea A au fost surprinși, așa că s-au uitat și ei pe fereastră.
— Oh!… Cine e puștiul ăsta?! a strigat profesoara.
Eram pe punctul de a alerga să-l urmez pe Ci-N. Nu-mi păsa, chiar dacă eram la etajul al doilea. Dar brusc, Kiko m-a apucat de braț.
— Ai de gând să sari și tu?! Ce faci e periculos!
Se simțea o urmă de îngrijorare în vocea lui… Îngrijorare.
— E mai periculos dacă mă prind ei! am spus și i-am împins mâna.
Am alergat repede și am sărit și eu pe fereastră.
De aceea aș fi vrut să fi verificat cât de înalt era. Era prea târziu să regret. Am căzut pe iarbă, dar piciorul tot mă durea din cauza înălțimii de la care am căzut.
— Aahhh... am strigat, frecându-mi piciorul.
— Nu-ți face griji pentru asta! Să mergem! a strigat Ci-N, încercând să mă tragă.
Chiar dacă mă durea și era dificil, m-am ridicat și am încercat să alerg. Ne-am dus în spatele sălii de sport și, ce noroc, cele trei Animale care mă înjuraseră erau aici. De aceea nu-i puteam vedea. Aici își pierdeau vremea. Pregătiți-vă pentru mine!
— Ci… Întoarce-te în clasă, am ordonat.
— De ce?
I-am luat geanta.
— O să mă duc după ei și o să plec.
— Dar Jay…
— Doar urmează-mă, am ordonat autoritar.
Ci-N s-a îndepărtat cu o urmă de surpriză. Pur și simplu nu voiam să se mai implice. Asta e lupta mea! M-am apropiat de cei trei care fumau de zor.
— Ce faci, nenoroci...
Nu l-am lăsat să termine ce spunea. I-am dat un pumn puternic. M-a durut pumnul și l-a făcut să tremure, dar a meritat. Îi sângerau buzele. Ceilalți doi s-au uitat la mine furioși.
— Idioato! Tu…
L-am lovit pe unul dintre ei cu piciorul în față. A căzut și îi sângera nasul în timp ce se zvârcolea de durere. Celălalt… S-a holbat la mine o clipă. A rânjit înainte de a arunca țigara pe care o ținea. Doar a rânjit! O să văd eu dacă mai poți face asta mai târziu.
— Ești curajoasă! Cine ești?! a spus el furios.
— Am un mesaj! Pentru Freya!
S-a oprit la ce am spus. Tovarășii lui erau încă prăbușiți pe jos. Din privirile lor, părea că mă recunoscuseră. Cei doi s-au forțat să se ridice și s-au apropiat ușor de tovarășul lor.
— Poți să-l trimiți?
S-au uitat unul la altul o clipă. Era ca și cum vorbeau din privirile pe care și le aruncau și apoi, brusc, unul dintre ei s-a repezit înainte. Era pe punctul de a mă lovi cu pumnul, dar m-am eschivat, așa că l-am lovit imediat cu piciorul în genunchi, făcându-l să cadă din nou.
— Aaahhhh… La naiba!
Celălalt, cu nasul sângerând, a urmat. Nu l-am mai așteptat, l-am lovit imediat cu pumnul în maxilar.
— Uhh!
M-a durut, dar a meritat. Părea amețit când a căzut. M-am întors din nou spre celălalt. Băiatul care mă tot înjurase.
— Tu ești…
Nu l-am așteptat să răspundă. M-am repezit imediat înainte cu un pumn, dar a eschivat, așa că am urmat imediat cu altul. Poc! Când a căzut, l-am lovit imediat cu piciorul în stomac. Nu m-am oprit, chiar mai mult decât îmi făcuse el mie. Aproape a vomitat, dar am continuat.
— Credeam că ești curajos! am spus și am continuat să lovesc.
— Spune-i… Freyei… că s-a înșelat… cu cine s-a pus! am adăugat printre lovituri.
M-am oprit o clipă pentru că eram și eu obosită și mă dureau deja picioarele și tălpile. Am tras adânc aer în piept și eram pe punctul de a relua ce făceam când cineva m-a lovit brusc în ceafă.
— Uhh!
Am căzut imediat. Mi-am prins partea capului care fusese lovită. Vederea îmi era încețoșată din cauza amețelii. Mă simțeam grea, de parcă făcusem o mică greșeală și urma să-mi pierd cunoștința. La naiba! Nu închide ochii, Jay! M-am forțat să mă uit la persoana care făcuse asta. Unul dintre cei trei, cel pe care-l lovisem în genunchi.
— Ai crezut că o să te batem noi! Ești fată! a strigat la mine în timp ce mă împungea cu bățul pe care îl folosea.
Era pe punctul de a mă lovi din nou când cineva i-a apucat încheietura. Chiar dacă eram amețită, puteam vedea cine era. Keifer. N-a scos un cuvânt, dar se vedea o urmă de furie în ochii lui. Strânsoarea lui pe încheietura celuilalt s-a intensificat, făcându-l să dea drumul bățului.
— Ahh! Dă-mi drumul!
— Bine.
Keifer nu părea să vrea să răspundă. Am crezut că o să-i dea drumul, dar i-a răsucit brațul bărbatului și am putut auzi trosnetul oaselor lui, chiar dacă celălalt urla de durere.
— Aaahhhh… A-ajunge!
Bărbatul a căzut imediat când Keifer i-a dat drumul. Plângea și el de durere.
Apoi s-a dus la cel cu nasul sângerând, care încă zăcea pe jos. Părea să simtă pericolul, așa că s-a târât încet, îndepărtându-se de Keifer.
— N-nu! Ai milă de mine! Am fost doar puși să facem asta! a implorat el.
Dar Keifer nu părea să asculte. Se apropia tot mai mult de bărbat și, când s-a oprit, l-a lovit puternic în genunchi.
— Aaaahhhhhhh!!!!
Am închis doar ochii. Știam că îi rupsese un os din cauza forței acelei lovituri.
De ce? De ce e Keifer așa? Eram furioasă pe băieții ăia, dar acum simt doar milă pentru ei. S-a apropiat ultimul. Încă era prăbușit pe jos, privindu-l furios pe Keifer.
— Ridică-te, a ordonat Keifer.
— C-ce…
— Ridică-te! a ordonat din nou, cu autoritate.
Chiar dacă celălalt nu înțelegea, tot s-a forțat să se ridice.
— Îți voi da o șansă să te lupți cu mine. Nu vreau să fac ce i-ai făcut tu lui Jay-jay. E evident că nu e corect, a explicat Keifer.
Celălalt doar a rânjit.
— Ce naiba…Aaahhhh!!!
Keifer nu l-a lăsat să termine de vorbit. S-a repezit la el imediat. Ochii și limba aproape că i-au ieșit din orbite. Băiatul era pe punctul de a cădea din nou, dar Keifer nu l-a lăsat. L-a apucat de guler și l-a lovit cu pumnii în stomac, unul după altul. Asta e! Am crezut că îi va da o șansă să riposteze. Nu l-a lăsat pe celălalt să-și revină. L-a lovit din nou pe celălalt în stomac și brusc a vomitat. Doar că în loc de mâncare sau apă, a vomitat sânge și s-a prăbușit complet.
— Ești bine, Jay? a întrebat Keifer, privindu-l pe cel pe care îl doborâse.
Am fost puțin surprinsă de întrebarea lui.
— S-sunt bine.
— Trebuie să plecăm de aici.
Am încercat să mă ridic, dar mă simțeam grea și eram încă amețită.
— D-du-te tu primul… V-vin și eu, am spus, căutând pe cineva să mă ajute.
— Grăbește-te.
Uită-te la omul ăsta. Cred că nu vede că mă chinui. Nu poate fi un gentleman? Cei pe care îi citesc pe Wattpad și în cărți ajută femeile, dar el nu. Aș putea posta asta pe FB, să-i spun „Negentilom!”. Apoi „Ce-l face frumos sunt proastele lui maniere”. Așa că s-ar putea să fiu criticată, mai bine nu. De unde a apărut Keifer ăsta? Și de ce e aici?
— Mergi ca o broască țestoasă, a comentat el și s-a îndepărtat rapid de mine.
Uau! Ce-ar fi dacă ar afla de situația mea? Când nerușinatul a dispărut complet din raza mea vizuală, a apărut Yuri. A venit la mine. De unde a apărut? De ce e și el aici?
— Unde te duci?
Nu părea să întrebe cu tragere de inimă. N-am spus nimic. Am arătat doar spre ceafă. Mă întrebam ce avea de gând să facă, dar s-a apropiat brusc de mine și m-a luat în brațe, ca pe o mireasă.
— Hei! Hei! Pune-mă jos!
M-am zbătut.
— O să ne ia o veșnicie dacă nu te car eu.
N-am mai opus rezistență, n-am mai scos un cuvânt. Poate din cauza senzației de greutate pe care o simțeam. Adaugă la asta oboseala corpului și durerea din pumn.
— Pot să-ți cer o favoare? a întrebat Yuri brusc.
Am dat doar din cap și am așteptat să spună ceva.
— Tu ești cea care își asumă responsabilitatea pentru ce s-a întâmplat în Secțiunea D.
M-am uitat la el surprinsă. Voia ca eu să-mi asum responsabilitatea? De ce?
— De ce…? Pentru că Keifer nu se mai poate implica în probleme.
Ahh, de aceea. Oricum, poate din cauza tuturor problemelor în care a fost implicat Keifer înainte, nu se mai poate implica din nou.
— E-n regulă. Îmi voi asuma eu responsabilitatea pentru tot.
Am observat că Yuri zâmbea, dar zâmbetul i-a dispărut imediat. De ce părea Yuri diferit acum? Pare genul de persoană amabilă care era înainte, departe de Yuri cel care mă enerva mereu. E ca o versiune Keifer 2.0, așa că sunt momente când mă enervează și el. Dar acum? Părea o persoană diferită…
