Mica
Perspectiva lui Jay-jay
Unde ești?! Pikachu ăla e un snob! Îl caut de ceva vreme, dar nu-l găsesc. Am ignorat deja șase Pokemoni. Au apărut semnalări, apoi a dispărut brusc.
— Ești conștientă că arăți stupid cu ce faci? a întrebat Yuri.
L-am ignorat. Mă plimbam doar prin fața clasei noastre. Chiar voiam să prind un Pikachu. Monumentul lui Rizal din fața școlii este și un Poke-stop, așa că atunci când pune Lure. Știu eu!
— Acolo! Acolo! Acolo! am strigat când a apărut Pikachu.
O Pokeball.
— Prins! am strigat fluturându-mi telefonul.
— Pe cine ai prins?! a întrebat Ci-N entuziasmat. El a fost cel care mi-a instalat Pokemon Go pe telefon.
Tot el m-a învățat cum să joc. Chiar dă dependență.
— Pika’ciu! am răspuns, imitând vocea lui Pikachu.
— Super, a spus Ci-N.
— E vreun Pikachu pe aici? a întrebat unul dintre colegii noștri.
Chiar și celelalte cobre au ieșit și și-au scos telefoanele să caute Pikachu. Aveau și ei Pokemon Go. Eu eram singura care eram cu adevărat în urmă.
— Tss.
Yuri sau Keifer? Yuri…
Regele cobrelor nu e încă aici. Nu știu unde e. Nici nu plănuiesc să aflu.
— Ce se întâmplă? ne-a întrebat David.
Tocmai sosise.
— Pokemon, a răspuns Ci-N.
David și-a scos telefonul. Avea și el Pokemon Go. Juca și el.
Pppffff.
Sincer, ce facem mă face să mi se facă foame. O să merg la cantină să cumpăr ceva.
Hop! Trec prin spate. Sunt cu Sora Lilia, vânzătoarea. Ea e cea căreia i-am dat bacșiș înainte. Suntem o trupă acum.
— Soră! am salutat-o.
— Nu fi gălăgioasă… S-ar putea să te audă cineva, m-a oprit ea.
— Hihi, scuze… Cumpăr apă.
A intrat repede înăuntru să ia apă îmbuteliată. Când s-a întors, i-am dat banii pe loc.
— Mulțumesc, am spus și am plecat.
Chiar îmi era sete. Aveam niște mâncare în geantă. Desigur, cobrele alea sunt periculoase.
Eram pe punctul de a pleca când am observat pe cineva la coșul de gunoi din spatele cantinei.
Era cineva!
M-am apropiat încet, întrebându-mă ce făcea acolo.
O femeie, încă în uniformă și… plângând?
— Domnișoară, i-am atras atenția.
S-a uitat la mine și am putut vedea că avea ochii umflați. În același timp, părea foarte speriată de mine.
— Te rog! Nu-i spune lui Aries că sunt aici! Vorbesc cu tine! s-a rugat ea și a îngenuncheat brusc.
— Doamne! Fato! Ridică-te!
— Te implor!
— D-da! Nu-i voi spune! Doar ridică-te!
S-a calmat din plâns și s-a ridicat încet. S-a îndreptat și atunci am recunoscut-o. Era Mica. Ținuta ei era și murdară și avea câteva zgârieturi.
— Mica? Nu-i așa? am întrebat.
Ea doar a dat din cap ca răspuns.
— C-ce ți s-a întâmplat?
Nu a răspuns, ci a continuat să-și șteargă lacrimile. Nu sunt sigură dacă mă cunoaște, dar știu că se teme că i-aș putea spune lui Aries că e aici.
— Nu-ți face griji.. Nu-i voi spune lui Aries. Nici noi nu suntem apropiați, am spus și i-am zâmbit.
Ea era evident încă puțin confuză, dar s-a forțat să vorbească.
— P-pentru că… A-acei din S-secțiunea D. E-ei mi-au făcut asta, a răspuns ea.
Secțiunea D?! Ce?!
— De ce?
— N-nu știu… D-dar știu că Aries a dat ordine.
Probabil din cauza incidentului cu „flirtul”.
— De cât timp îți fac asta?
— De când… tu și Freya ați intrat în bucluc.
Așa e! Ar fi trebuit să-i spun lui Aries adevărul. Nici măcar nu a verificat dacă ce spunea vrăjitoarea aia de Freya era adevărat. Necazul doar s-a înrăutățit, implicând chiar și o persoană nevinovată ca ea.
— Nimeni nu te-a ajutat? Colegii tăi te lasă pur și simplu să treci prin asta?
Vocea mea era plină de iritare. Ce-i asta? Niciun prieten?! Nimeni măcar nu a compătimit-o sau apărat-o.
— N-nimic… A-ar fi Ella, dar ea nici măcar nu a venit încă.
Ce-i asta? Săraca fată e deja aici. Nu o pot lăsa aici arătând așa. Poate că nenorociții ăia din Secțiunea D se vor întoarce la ea. Nu e nici exclus ca ea să fie torturată și mai mult.
— Vino cu mine mai întâi. Nu te pot lăsa aici, altfel cei din Secțiunea D se vor întoarce la tine, i-am spus.
Am apucat-o de mână, dar ea și-a tras-o imediat înapoi. Parcă ceva o oprea.
— N-nu poți…a spus ea și și-a ferit privirea. Tsk!
— De ce? Nu-ți face griji, nu te duc la Aries.
— N-nu e asta… Pentru că… Ce…
Ce iar?!
— Tsk! E Calix?
A fost încă puțin surprinsă, dar doar a plecat capul înainte de a da din cap afirmativ. Asta e! Cum așa? Nu o pot părăsi.
— Nu ai de ales… Pentru că dacă te las aici, s-ar putea să ți se întâmple ceva.
— D-deoarece…
— Doar nu te apropia de el.
Chiar nu a avut de ales. Așa că, deși a fost împotriva voinței ei, a venit cu mine. Nu mai erau mulți elevi, așa că nimeni nu i-a putut vedea înfățișarea, deoarece clopoțelul sunase mai devreme.
Ne-am îndreptat direct spre toaletă. Trebuia curățată. Chiar și zgârieturile de pe brațe și genunchi trebuiau spălați.
Nu era nimeni înăuntru. Am verificat cabinele. Nici acolo nu era nimeni, dar erau fantome. Glumesc! Doar mă speriasem dacă erau!
Mi-am luat batista și am udat-o. I-am șters fața. Obrajii și gâtul îi erau roșii. Părea că fusese ținută și strânsă de gât. Își curățase și uniforma.
— Deci te cureți…am șoptit.
— Ce?!
— Nimic…am răspuns.
În timp ce aranjam și curățam, mi-a venit brusc o idee.
— Mica...am început.
— …spune-mi: „Freya e o târfă.”
Gândul meu: Ella era cocheta, ar fi trebuit să-i spun. De aceea s-ar putea să ne audă cineva. Freya e o târfă.
— D-de ce?
— Doar… prefă-te, da?
Chiar dacă nu era sigură, și-a dres totuși vocea.
— Freya e o târfă, a spus ea cu o voce șireată.
Am ridicat mâna zâmbind.
— Confirm!
— Ce?!
— Freya a spus asta, nu tu. Chiar dacă tonul a fost șiret, vocea ta a fost totuși joasă.
— De ce?
— Mă interesa vocea când ea a spus cuvântul acela. Vocea era ascuțită și șireată. Freya, pe bune!
— Jay… Chiar dacă ești sigură cine a spus asta, e inutil dacă Aries nu te ascultă.
Avea dreptate. Așa că trebuia să mă gândesc la o modalitate de a vorbi cu Aries și de a-l face să mă creadă.
— Lasă asta în seama mea.. Mă voi gândi eu la o cale pentru asta.
Mica doar a dat din cap și a continuat ce făcea. După aceea, chiar dacă înfățișarea ei nu părea să se fi schimbat, am târât-o în sala Secțiunii E.
Când am ajuns acolo, l-am văzut pe Ci-N la ușă. Parcă nu aveam profesor.
— Jay.. Unde ești…La! De ce ești cu ea?! m-a întrebat Ci-N.
L-am ignorat și am continuat să intru în sală. Desigur, din moment ce Mica era cu mine, Calix a fost primul care a reacționat la apariția ei.
— Mica! a strigat Calix și a încercat să se apropie de ea.
Mica s-a ascuns imediat în spatele meu.
Calix părea să simtă asta și s-a oprit, întorcându-se spre mine.
— Ce s-a întâmplat? m-a întrebat el.
— Poveste lungă, dar e aici deocamdată, am răspuns.
Am pus-o să stea în banca de lângă mine. Chiar și ceilalți colegi de clasă s-au apropiat, curioși.
Am scos alcoolul din geantă și i l-am aplicat imediat pe rana de la genunchi.
— Au…s-a plâns Mica în șoaptă.
— Jay! Mai încet! mi-a strigat Calix.
Asta-i o glumă! Suntem chiar unul lângă altul! Trebuie să urli?!
— Ești atât de gălăgioasă… Nu sunt surdă, i-am răspuns sarcastic lui Calix.
Mica mi-a luat sticla de alcool din mână.
— Eu doar…
— Nu se va înfuria Aries când va afla că e aici? a spus Kit.
— E deja furios… am șoptit.
Eram ca niște străini adunați aici. Ce putem face în cazul lui Mica? Cei din Secțiunea D sunt încă o problemă. Ar trebui s-o țin departe de ei. Apoi voi vorbi cu Aries despre asta. Sper doar că va vorbi cu ea.
— Ce s-a întâmplat? a întrebat Yuri, care tocmai intrase în sală, cu Keifer.
Eu și restul ne-am privit unii pe alții. Nimeni n-a spus nimic. Până când Keifer s-a apropiat de noi. Sprâncenele i s-au încruntat imediat când a văzut-o pe Mica.
— Ce caută ea aici?! m-a întrebat Keifer autoritar.
— Trebuie s-o țin departe de Secțiunea D…
— De aceea ai adus-o aici?!
— P-pare-se că da…
— Shh.
Puteam vedea iritarea lui Keifer. Deja își ținea respirația.
— Keifer… E aici, te rog, s-a rugat Calix.
Yuri s-a apropiat și el de noi.
— Și dacă noi suntem cei care încingem spiritele cu Secțiunea D?
— Mă ocup eu de ei, a răspuns Calix.
— Nu… Ea nu poate sta aici, a mârâit Keifer.
M-am ridicat de pe scaun.
— Keifer! Nu pot s-o las pe Mica să stea în Secțiunea D! Ce-ar fi dacă i-ar face ce mi-au făcut mie?!
Keifer m-a privit în ochi. Era foarte serios.
— Nu ne putem implica în mizeria lor, mi-a răspuns el.
Am scos doar un oftat de exasperare la ce a spus. Keifer n-are pic de milă? Eu deja sunt aici pentru că el nu vrea să se implice, dar Mica e femeie. Ce-ar fi dacă am dreptate și ei îi fac ce mi-au făcut mie? Ar fi frumos dacă Mica le-ar putea plăti cu aceeași monedă sau i-ar putea ajuta ca…stai!
— Nu vrei să te implici în problemele lor, dar te-ai implicat în bătaia mea.
El s-a uitat din nou la mine de parcă se gândea. Părea să simtă ce am spus.
— Aia e diferit.. tu ești diferită.. ea e diferită, mi-a răspuns el.
— Nu e diferit… A fost bătaia mea cu D, dar tu ai venit să mă ajuți.
El a devenit și mai iritat de răspunsul meu. Aveam dreptate! L-am văzut pe Keifer mușcându-și buza și clătinând din cap.
Nu e rău să pui întrebări dacă intenția de a întreba e bună. Sper doar să o lase pe Mica să stea aici deocamdată.
