Dinte pentru dinte- Capitolul 29

Gu nu putea să înțeleagă ce se întâmpla în jurul lui. Înainte să-și dea seama, Yuan Yang îl împinsese cu brutalitate în perete și, înainte să apuce să scoată un cuvânt, buzele fierbinți se lipiră de ale lui

Ochii lui Gu Qing Pei se măriră.

Yuan Yang avea un prosop de baie înfășurat în jurul corpului și, în acel moment, talia lui era lipită strâns de talia lui Gu Qing Pei, iar părțile inferioare ale corpului lor erau lipite una de alta, fără a lăsa niciun spațiu.

Se simțea devorat, întrucât întreaga lui ființă era îmbrățișată de acel bărbat, iar sărutul era atât de fierbinte încât îl topise din interior. Deși sărutul era nerăbdător și brutal, era foarte plăcut.

Yuan Yang nu era prea priceput la pat, dar era excelent la sărutat. Gu Qing Pei refuză să închidă ochii, dar Yuan Yang nu-i dădu șansa să reacționeze. Îi umplu complet câmpul vizual lui Gu când își înclină capul și se cufundă și mai mult în acel sărut. O mână se ridică și îi ciupi bărbia, în timp ce cealaltă îi ținea talia, probabil lăsând amprente. Gu era fără suflare, iar Yuan Yang își introduse limba umedă în gura lui, provocând o senzație caldă în abdomenul lui Gu.

Gu Qing Pei a încercat să-i prindă mâna. Gâfâia, încercând să vorbească, dar era blocat de gura lui Yuan Yang și de limba lui adânc în gâtul său.

Yuan Yang devenea din ce în ce mai excitat pe măsură ce îl săruta, de parcă voia să dovedească ceva. Gustă fiecare centimetru din gura lui Gu Qing Pei și își băgă mâna în pijamaua lui Gu Qing Pei, mângâindu-i talia strânsă și subțire.

Gu Qing Pei era aproape fără suflu de la sărutul atât de puternic, încât pur și simplu l-a mușcat tare de buze pe Yuan Yang.

– Hmm. Yuan Yang se crispă de durere și-i dădu drumul.

Gu Qing Pei își ascunse toate emoțiile din ochi și ridică sprâncenele. Fața lui luă din nou o expresie urâtă.

Yuan Yang râse răutăcios și îi linse buzele lui Gu Qing Pei, îi mușcă gura și râse ușor:

– Cum a fost?

Gu Qing Pei zâmbi:

– Depinzi de mine pentru a judeca asta?

– Răspunsul tău evaziv spune că da, a fost bine. Dar voiam să aud cuvintele din gura ta, ca să nu le negi în viitor.

Yuan Yang își frecă colțul gurii cu degetele, văzu sângele roșu și ridică degetul mare în fața lui Gu Qing Pei:

– Chiar ai o gură frumoasă.

Gu Qing Pei își arătă dinții frumoși:

– Dacă îndrăznești să o faci din nou, îți voi mușca limba.

Yuan Yang îi ciupi bărbia și zâmbi răutăcios:

– Nu doar data viitoare… vor fi multe alte dăți. Gura ta așteaptă să fie umplută cu limba mea, iar în curând o voi umple cu penisul meu. Așteaptă să vezi ce altceva va mai fi muscat.

Gu Qing Pei râse disprețuitor:

– Poți să încerci.

Mâna lui Yuan Yang intră din nou în hainele lui Gu Qing Pei, iar el strânse din dinți și spuse:

– Mă subestimezi.

Gu Qing Pei vru să-și retragă mâna, dar Yuan Yang nu se mișcă deloc. El râse disprețuitor:

– Gu Zong, pielea ta este destul de fină, chiar nu vrei să o faci? Dacă nu vrei să o faci, de ce îți ții chestia aia lipită de piciorul meu?

Gu Qing Pei strânse ochii:

– Ți-am spus deja… dă-mi drumul… sau lasă-mă să ți-o trag.

– Tu? Să mi-o tragi? Cine ți-a dat permisiunea să te apropii de fundul meu?

 – Este singurul lucru care mă poate face să mă răzgândesc.

– O voi face și știu că te voi face să te întinzi sub mine mai devreme sau mai târziu. Îți voi da ceva timp să te obișnuiești cu relația noastră, dar nu sunt un om foarte răbdător. Vei face sex cu mine sau te voi lega.

Gu Qing Pei spuse rece:

– Chiar ești un ticălos împuțit.

În viața sa, Gu întâlnise tot felul de oameni, erau unii care se comportau ca niște domni, dar în interior erau complet lipsiți de rușine. Chiar și acei oameni puteau fi tratați cu amabilitate, dar acest ticălos… Yuan Yang nu era unul dintre aceia. Nimeni nu îi străpunsese apărarea ca el și nimeni nu avusese curajul să îi dea ordine și să îi controleze acțiunile.

Deși Gu Qingpei era fericit să accepte provocarea, totuși voia să se țină la distanță, cu prețul propriului corp.

Păcat că acum nu se mai putea ascunde. Yuan Yang, acest mic ticălos, era cu adevărat greu de înfruntat.

Trebuia să se gândească la o altă soluție. O confruntare directă nu va funcționa, evident…

Yuan Yang spuse fără să roșească:

– Eu sunt ceea ce sunt, regreți că m-ai provocat?

Apoi zâmbi:

– Nu e ca și cum nu te-aș fi avertizat, dar tu nu m-ai ascultat. Îți spun, acum e prea târziu să regreți.

Văzând fața posomorâtă a lui Gu Qing Pei, Yuan Yang era la fel de entuziasmat ca un lup cu coada mare. Era foarte mândru de el însuși că găsise în sfârșit o modalitate de a-l supune pe Gu Qing Pei.

Gu Qing Pei se uită la ochii strălucitori ai lui Yuan Yang și se convinse că bărbatul era un fel de animal. Comportamentul lui semăna cu siguranță cu al unui animal. Strânse în secret pumnul și se forță să se calmeze

Yuan Yang nu se putu abține să nu se apropie și să-i lingă nasul, buzele și bărbia cu limba. În timp ce îl lingea, îl întrebă:

– Vrei să o facem? Hai să o facem.

Du-te dracului! Gu Qing Pei înjură în sinea lui.

Se liniști și șopti:

– O să mă gândesc la asta, lasă-mă să plec mai întâi.

Partea inferioară a corpului îi era foarte umflată și inconfortabilă și se temea că, dacă Yuan Yang continua să-l frece, nu se va mai putea controla.

Amintirea acelei nopți îl bântuise deja de mai multe ori în visele sale. Doar privind corpul gol al lui Yuan Yang îl făcea să se simtă fierbinte peste tot. Își dădu seama că era periculos, așa că nu putea să-l lase pe Yuan Yang să continue să-l tachineze.

Relația lui cu Yuan Yang nu ar fi trebuit să evolueze în acest fel. În primul rând, nu-i plăcea să aibă grijă de copii și fusese forțat să o facă de Yuan Lijiang. Dacă continua să stea cu un bastard copilăros și arogant ca Yuan Yang, nu făcea decât să caute necazuri.

Nu era prost.

Yuan Yang se gândi la asta și în cele din urmă îl lăsă să plece, dar apoi adăugă:

– De acum încolo, vreau să dorm cu tine la prânz.

Gu Qing Pei rezistă impulsului de a-l pălmui și spuse cu o expresie rece:

– Vorbim mai târziu. Îl împinse pe Yuan Yang și se îndreptă spre baie.

Yuan Yang se uită la spatele lui Gu Qing Pei și zâmbi satisfăcut.

În timp ce Gu Qing Pei era în baie, Yuan Yang avu timp să scotocească prin dulapul lui Gu după niște haine. Găsi o pereche de pantaloni scurți și un hanorac, pe care le îmbrăcă. Abia dacă-I veneau și nu putea să meargă confortabil în ele, erau atât de strâmte.

După ce se îmbrăcă, se uită la plapuma și hainele de pe podea, unde Gu Qing Pei vomitase ieri, și încruntă sprâncenele. Ridică toate lucrurile și le aruncă în coșul de gunoi mare din hol. Apoi a început să spele podeaua, ștergând întregul dormitor și deschise fereastra pentru a lăsa să intre aer proaspăt.

Când Gu Qing Pei se întoarse în dormitor, îl văzu pe Yuan Yang spălând podeaua și ridică sprâncenele surprins.

Yuan Yang îl privi și arătă spre podea:

– Ai vomitat aici ieri, miroase îngrozitor. Dacă nu poți scăpa de miros, ar trebui să o arunci.

– De ce îți pasă dacă casa mea miroase urât?”

– Hm, intențiile bune nu rămân nerăsplătite. Deși Yuan Yang se plânse astfel, nu se opri din curățat podeaua.

Gu Qing Pei îl privi:

– Știi să faci treburi casnice?

– Oricine are mâini și picioare poate să le facă. Nu este o muncă obositoare.

Gu Qing Pei spuse:

– Când termini, poți pleca.

Yuan Yang își strânse buzele:

– Nu plec. Am de gând să rămân aici în weekend.

Gu Qing Pei strânse din dinți:

– Ce ai spus?

– Nu am bani la mine. Unde vrei să mănânc în weekend? Vrei să mor de foame? spuse Yuan Yang ca și cum ar fi fost ceva normal.

Gu Qing Pei scoase două bancnote mari din portofel:

– Ia-le, du-te.

Yuan Yang îi arătă degetul mijlociu:

– Du-te dracului, ești singurul care mă alungă… Oricum, nu plec. Poți să chemi poliția dacă vrei.

Gu Qing Pei începea să simtă că apucase coada unui tigru. Acum nu-l putea lăsa să plece, ca să nu-l muște. Acest ticălos nerușinat îl înnebunea. Yuan Yang îi atinse fața, tachinându-l:

– Gu Zong, am gătit pentru tine, mâncarea mea nu e rea, nu?

Gu Qing Pei râse disprețuitor:

– Gătești până se transformă în cenușă?

– Nu. Yuan Yang se apropie, îi mușcă urechea și-i șopti:

– Vino în pat cu mine.

Gu Qing Pei îl privi cu ură, luă o carte de pe noptieră și se duse în sufragerie.

După ce Yuan Yang termină de curățat dormitorul, se duse în sufragerie și-l văzu pe Gu Qing Pei întins pe canapea, citind o carte. Cele două picioare lungi ale sale erau așezate pe cotiera canapelei, iar conturul picioarelor sale era deosebit de evident sub pijamaua de mătase. Genunchii îi erau ușor îndoiți, iar gambele îi erau puternice și zvelte, ceea ce arăta foarte tentant.

Când Yuan Yang se uita la alți bărbați, indiferent cât de bine arătau, simțea doar o senzație de comparație. Dar când se uita la Gu Qing Pei, simțea întotdeauna că acest bărbat era plin de seducție, tentându-l oricând și oriunde.

Ochii lui Gu Qing Pei, sub ochelarii cu ramă aurie, păreau să calculeze tot timpul, iar fața lui avea mereu diverse expresii ascunse în mod deliberat, fie prietenoase, fie de gentleman, fie viclene, fie sofisticate, fie tăioase, dar Yuan Yang știa că acela nu era el. Numai Gu Qing Pei torturat de dorință și care își pierduse mințile, era adevăratul Gu Qing Pei.

Spera că era singurul care îl văzuse pe Gu Qing Pei așa.

Yuan Yang se apropie și se așeză pe podea lângă canapeaua lui, aplecându-se aproape de el și întrebându-l curios:

– Ce carte citești?

Gu Qing Pei își ținea ochii pe carte:

– Știință.

Yuan Yang înclină capul și se uită la umărul lui Gu Qing Pei:

– Ah, Big Bang-ul… pare interesant.

– E interesant. Gu Qing Pei întoarse pagina și ridică din umeri cu nerăbdare, încercând să scape de capul lui Yuan Yang care se sprijinea pe el.

Yuan Yang se mișcă ușor, dar capul lui era încă sprijinit de el și-i șopti încet:

– Ți-a crescut barba.

Gu Qing Pei atinse inconștient barba proaspăt apărută.

Yuan Yang adăugă:

– Nu e nimic în frigider, hai să mergem la supermarket. Ce vrei să mănânci diseară? Știi, n-am gătit niciodată pentru nimeni… tu ești primul.

– Du-te singur, portofelul meu e pe măsuța de cafea.

– Nu, vino cu mine.

– Ești enervant. Gu Qing Pei voia să se întoarcă, dar apoi își aminti că era pe canapea și nu avea unde să se întoarcă.

Yuan Yang se încruntă:

– Mă găsești enervant?

Era puțin nemulțumit:

– Te enervez? îl trase pe Gu Qing Pei de pe canapea:

– Haide, vino cu mine la supermarket.

Gu Qing Pei chiar voia să-l omoare pe Yuan Yang în acel moment.

Cei doi conduseră până la cel mai apropiat supermarket. Yuan Yang împingea căruciorul de cumpărături și aruncă în el tot ce-i plăcea.

Gu Qing Pei nu mai suporta să privească și îl apucă de mână:

– Hrănești porcii? Cât pot mânca două persoane?

– Cumpără… din aia, a răspuns Yuan Yang.

– Ești mândru că îmi cheltui banii, nu ți-e rușine?

– Cât câștigi ca salariu?

– Nu-mi place risipa.

Gu Qing Pei puse înapoi pe rafturi câteva produse nesănătoase din cărucior.

Yuan Yang zâmbi, îi ciupi fața și spuse:

– O să supraviețuiesc. Vocea lui era lentă și sexy, făcând un cuplu tânăr din apropiere să se întoarcă și să se uite la ei.

Gu Qing Pei nu cunoștea cuplul așa că pur și simplu ignoră privirile ciudate și puse repede înapoi lucrurile în plus.

În acest moment, telefonul lui Yuan Yang sună. Ridică telefonul și văzu că era Peng Fang.

Spuse:

– Tu împinge… Trebuie să răspund la acest apel. Răspunse la apel și se îndepărtă puțin de Gu, dar se asigură că acesta rămâne în câmpul său vizual.

După incidentul de la hotel, simțea mereu că Gu Qing Pei nu-l va lăsa în pace și va fugi, așa că trebuia să-l supravegheze îndeaproape.

– Bună, Fang Peng.

– Bună, fiul cel mare încă își amintește de mine, ah. Credeam că m-a pus pe lista neagră.

-Bună, ce faci? Cum te simți?

– Cap mare, de când te-ai întors din Hangzhou, nu m-ai mai contactat, ți-e rușine?

– De ce aș fi rușinat? Yuan Yang se gândi la scena din acea zi și se simți oarecum vinovat. Deși era destul de ticălos în fața lui Gu Qing Pei, era totuși puțin jenant pentru fratele său, care crescuse împreună cu el, să afle că se culcase cu un bărbat.

– Dacă nu ți-e rușine, de ce te ascunzi de mine?

– De ce m-aș ascunde de tine? Sunt ocupat cu munca.

– Pfui!

Peng Fang spuse „Pfui” în mod exagerat.

Yuan Yang părea puțin jenat:

– Ce naiba vrei să faci? Dacă ai ceva de spus, spune.

– Vreau doar să te întreb, cum te înțelegi cu șeful tău Gu? După o noapte atât de pasională, de câte ori ați făcut-o? De cinci ori? De șase ori? Oh, oricum, fundul lui a fost distrus. Așa că sunt curios, cum a fost când v-ați întâlnit din nou? A existat vreo scânteie de iubire când v-ați privit unul pe altul la birou?

– Prostii, nu au existat scântei sau artificii.

– Ce?

Yuan Yang se simți jenat și enervat:

– Ești un idiot. De ce pui întrebări atât de stupide?

– Vrei să știi de ce? Îți spun eu. Yuan Yang, sunt prietenul tău și te cunosc foarte bine. Știu și că ești încăpățânat, dar nu mă deranjează. Însă dacă mă minți, te voi disprețui.

– Peng Fang, ticălosule…

– Nu-mi spui adevărul?

Yuan Yang ezită o clipă. Se uită la Gu, care se afla la câțiva metri distanță, punând lucrurile înapoi pe raft din cărucior. Era ghemuit pe podea și, în acea poziție, cămașa i se ridică, dezvăluind un strat subțire de piele albă. Și când se ridică și se întinse să pună ceva pe raftul de sus, abdomenul inferior îi era la vedere.

Își aminti și cât de plăcut fusese să-l țină pe Gu Qing Pei de talia lui subțire.

Yuan Yang spuse cu voce răgușită:

– A fost atât de fierbinte să fac sex cu Gu, iar acum nu pot să mi-l scot din cap. Intenționez să-l am din nou.

Fang Peng tăcu mult timp, iar în cele din urmă strânse din dinți și spuse:

– Frate, te admir cu adevărat.

Yuan Yang spuse aspru:

– Scoate-ți din cap toate gândurile astea confuze. Ce mare lucru? Tu poți să te întâlnești astăzi cu o persoană și mâine cu alta, dar eu nu pot să găsesc pe cineva cu care să mă joc?

– Toate persoanele pe care le caut sunt femei.

– Nu l-ai încercat până acum, distrează-te, nu e nimic rău în a face sex cu un bărbat sau cu o femeie.

Fang Peng tăcu pentru o clipă.

– Chiar a fost atât de bine?

Yuan Yang rămase uimit pentru o clipă, apoi spuse sever:

– Nu te gândi la asta, altfel te bat măr.

Peng Fang spuse din nou:

– Pfui, ești fără speranță.

– Nu spune nimănui despre asta.

– Știu.

Peng Fang spuse furios:

– Sunt prea leneș să te controlez, pur și simplu poartă-te frumos și nu-i spune tatălui tău.

– Nu-ți face griji, sunt bolnav, spune-i, ah.

Yuan Yang nu-i dădu lui Peng șansa să vorbească. Închise telefonul și se întoarse la Gu Qing Pei.

Gu Qing Pei terminase deja cumpărăturile și era lângă casă.

Pentru că Gu Qing Pei împingea deja căruciorul din fața lui, evident că nu intenționa să-l aștepte.

Yuan Yang se apropie și apucă căruciorul:

– Lasă-mă pe mine să o fac.

Gu Qing Pei îl privi și spuse:

– Aproape am terminat cumpărăturile.

– Atunci să ne întoarcem.

Yuan Yang zâmbi larg.

– Lasă-mă să-ți arăt talentul meu culinar, poate te vei oferi voluntar să o faci astăzi.

Gu Qing Pei dădu din cap și-i aruncă o privire disprețuitoare.