Dinte pentru dinte- Capitolul 32

Zhao Yuan își aduse iubitul.

Gu Qing Pei voia de mult să-l cunoască pe acest om. Întotdeauna avusese un sentiment special pentru Zhao Yuan, un amestec de vinovăție și responsabilitate. Se simțea ușurat doar dacă Zhao Yuan trăia bine.

Avu o primă impresie bună despre iubitul lui Zhao Yuan. Potrivit lui Zhao Yuan, el lucra în finanțe, era cu câțiva ani mai în vârstă decât el, avea un viitor promițător și părea destul de compatibil cu Zhao Yuan când stăteau împreună.

Cu toate acestea, în timpul conversației lor, Gu Qing Pei simțea că acest bărbat nu avea o personalitate foarte matură, mintea lui nu era suficient de sensibilă, iar inima lui se întreba care erau adevăratele lui intenții. Gu Qing Pei putea să-l citească ca pe o carte deschisă.

Majoritatea bărbaților ar trebui să fie relaxați, dar Zhao Yuan se bucura de atenția și grija lui, așa că s-ar putea să se simtă dezamăgită după comparație. El plănuia să găsească o ocazie să vorbească cu Zhao Yuan singur în viitor.

Cei trei stăteau la masă mai mult de două ore, iar Zhao Yuan îl invită să ia cina împreună. Gu Qing Pei refuză, deoarece putea vedea că iubitul lui Zhao Yuan era politicos cu el la suprafață, dar era întotdeauna puțin defensiv, așa că nu avea chef de o astfel de masă.

După ce se despărți de ei, Gu Qing Pei rămase pe stradă în fața cafenelei, nemișcat pentru o lungă perioadă de timp. Se gândea unde să meargă acum.

Dacă se ducea acasă, s-ar fi confruntat cu idiotul de Yuan Yang, dar nici nu putea nu putea continua să umble așa fără să se ducă acasă.

Mai devreme sau mai târziu va trebui să se întoarcă, așa că mai bine seducea să ia cina acolo.

De fapt, era puțin interesat de abilitățile culinare cu care se lăuda Yuan Yang. Chemă un taxi și se îndreptă spre casă.

Când ajunse la ușa casei sale, îl văzu pe Yuan Yang păzind într-adevăr ușa. Se schimbase în haine de sezon și stătea pe jumătate ghemuit pe pământ, cu spatele la ușă, fumând cu ochii închiși.

Primul gând al lui Gu Qing Pei fu acela că micul câine lup păzea ușa cu multă sârguință.

Yuan Yang auzi pașii, deschise ochii, îl privi și apoi sări în picioare.

Gu Qing Pei văzu că părea nemulțumit și, deși era furios când se gândea la ce se întâmplase astăzi, nu intenționa să-l provoace în continuare. Un om care cunoaște situația actuală este un erou, așa că ar trebui să aibă puțină răbdare.

Yuan Yang se apropie cu pași mari, îl apucă de fular și-l trase lângă el:

– Ești atât de curajos, încât mi-ai jucat din nou o festă. Dacă nu-ți dau o lecție, vei fi cu adevărat….

– M-am întors pentru cină, spuse Gu Qing Pei calm.

Yuan Yang se uită fix la Gu Qing Pei, fără să înțeleagă.

Gu Qing Pei îi smulse încet fularul de cașmir pe care îl trăsese atât de tare încât era pe punctul de a se deforma.

– Nu vrei să gătești? Nu e delicios ce gătești? Am sărit peste o masă doar ca să vin acasă să mănânc.

Yuan Yang simți că furia lui era ca un potop, apoi ca un val care se retrage. Își retrase mâinile de la a apuca fularul și gulerul lui Gu Qing Pei la a-i ciupi fața și a zâmbi mândru:

– Te-ai întors special pentru cină?

Gu Qing Pei spuse superficial:

– Da.

– Atunci deschide ușa repede. Carnea de porc trebuie marinată o vreme înainte de a fi gătită.

Gu Qing Pei nu avu de ales decât să-l conducă înăuntru cu reticență. Acum putea să înțeleagă oarecum sentimentele celor care hrăneau accidental un câine vagabond pe stradă și erau hărțuiți și urmăriți până acasă în fiecare zi, dar el era clar „hrănit” fără voie, așa că de ce era încă hărțuit?

Yuan Yang era cu siguranță o rasă puțin cunoscută, cel puțin una pe care nu o întâlnise niciodată înainte, ceea ce îl luase prin surprindere. Prin urmare, când se confrunta cu Yuan Yang, experiența sa din trecut nu îi era de niciun folos și se simțea neputincios, ca „un savant care întâlnește un soldat și nu poate să se explice clar”.

Ce ar trebui să facă pentru a scăpa de hărțuirea lui Yuan Yang?

După ce Yuan Yang intră în casă, își scoase haina, puse un șorț și intră în bucătărie fredonând o melodie pe care Gu Qing Pei nu o auzise niciodată.

Gu Qing Pei era foarte surprins de faptul că expresia lui Yuan Yang se schimbase atât de repede.

Deși se gândise că poate Yuan Yang îl plăcea cu adevărat, această idee era întotdeauna de neconceput în inima lui. La urma urmei, relația lui cu Yuan Yang fusese odată atât de proastă încât fusese nevoit să se descarce prin mijloace neconvenționale, deoarece, în percepția lui, tot ce îi făcuse Yuan Yang, inclusiv faptul că-l drogase și îl violase, era menit să-l umilească.

Gu Qing Pei era un expert în a citi oamenii și știa că mulți tineri ca Yuan Yang erau ca niște băieței neexperimentați. Cu o singură privire, Gu Qing Pei putea vedea prin ceea ce gândeau.

Dar în cazul acelei persoane, citirea lor nu avea sens. Avea o impresie bună despre el. Poate că nu putea vedea adevărul, pentru că acea persoană nu putea să-l „placă”, să-l „urmărească” sau să aibă „fantezii” despre el în felul acela.

Nu, ar trebui să spunem că nimeni cu o inteligență emoțională normală nu ar trebui să „placă” și să „urmărească” pe alții în acest fel. Prin urmare, el simțea întotdeauna că comportamentul lui Yuan Yang era doar pentru a se răzbuna și a-l suprima.

Relația dintre cei doi era foarte ambiguă.

În timp ce Yuan Yang gătea, Gu Qing Pei lucra în birou.

Patruzeci de minute mai târziu, Yuan Yang apăru în ușa biroului cu un zâmbet pe față:

– Vino să mănânci.

– Atât de repede?

– Repede?

Yuan Yang se uită la biroul său, dar acolo nu era nimic de mâncare.

– Vino repede și nu mai sta toată ziua la computer, nu-ți face bine și te obosește foarte tare.

Gu Qing Pei se duse să se spele pe mâini și se întoarse în sufragerie, uitându-se la masa plină cu mâncare bună, ceea ce era destul de neașteptat pentru el.

Yuan Yang îl privi de parcă ar fi vrut să spună: „Ce s-a întâmplat?”

– Nu am mâncat încă.

– Atunci grăbește-te și așează-te la masă.

Gu Qing Pei gustă puțină carne de porc prăjită, încruntându-se ușor:

– E puțin sărată.

– Ei bine, mie îmi place mâncarea sărată.

Yuan Yang zâmbi:

– E prea devreme să-ți dai seama.

Gu Qing Pei îl privi:

– Nu m-ai întrebat.

– Nu te-am întrebat? Nu pentru că ai decis să fugi singur?

– Ți-am spus să nu vii, de ce ai vrut să vii oricum?

Yuan Yang oftă rece:

– Cine ți-a spus să te întâlnești în secret cu cineva? Îți spun, să nu mai faci asta.

Gu Qing Pei râse și plânse:

– Cine te crezi?

Yuan Yang luă un șervețel și își șterse colțul gurii, ridică ușor bărbia și spuse arogant:

– Bărbatul tău.

GuQingPei oftă puternic pentru a-și arăta disprețul.

Yuan Yang miji ochii:

– Mai devreme sau mai târziu, te voi convinge de asta.

Gu Qing Pei îl privi:

– Vrei să mă convingi, atunci îndeplinește sarcinile pe care ți le-am dat. Eu îi respect doar pe cei care sunt mai capabili decât mine, nu pe cei care sunt mai puternici decât mine.

Yuan Yang răbufni:

– Ce naiba vrei să spui?

– Nu înțelegi ce vreau să spun și totuși vrei să te ascult.

Gu Qing Pei bătu cu bețișoarele și-și bău supa:

– Yuan Yang, ești exact ca acest castron, gol, de ce ar trebui să te ascult?

Fața lui Yuan Yang se întunecă. El nu își măsurase niciodată câștigurile, pierderile și abilitățile în funcție de cât de mulți bani câștiga sau cât de mare era cariera lui. Mintea lui nu se oprea niciodată asupra acestui aspect și, firește, nu-i păsa dacă alții îl considerau inutil. Atâta timp cât avea destui bani de cheltuit, era în regulă. De ce ar fi trebuit să-și irosească viața acumulând bogăție și faimă? Doar pentru a-i satisface pe alții?

Întotdeauna considerase că o astfel de idee era complet stupidă.

Cu toate acestea, nu se gândise niciodată că ar putea exista cineva care să-l privească de sus și să-l facă să se simtă rușinat și furios. Strânse din dinți și spuse:

– Nu vreau să-mi irosesc timpul câștigând bani. Mașinile și casele nu au nicio semnificație pentru mine.

Gu Qing Pei râse disprețuitor:

– Pentru domnul Yuan, aceste lucruri ușor de obținut sunt, în mod natural, lipsite de sens. Te-ai născut cu prea multe. Cum ai putea fi tentat de lucruri lumești precum banii și succesul? Din păcate, eu, Gu Qing Pei, sunt doar o persoană lumească. Nu am un tată ca domnul Yuan. Dacă vreau să duc o viață bună pentru mine și familia mea, trebuie să o fac pas cu pas. Așa că îi admir pe oamenii care sunt cu picioarele pe pământ și au făcut carieră, nu pe tineri stăpâni ca tine, care nu înțeleg cum funcționează lumea și pot obține totul fără efort.

Yuan Yang păli, dar nu știu cum să răspundă pentru o clipă.

Gu Qing Pei continuă să mănânce, zâmbind ironic:

– Ai meritele tale, cel puțin nu ești leneș și mâncarea ta nu e rea. Continuă așa și va fi bine, ajutându-l pe președintele Yuan, în plus, sănătatea fratelui tău este încă fragilă. Yuan Yang, familia ta are nevoie de tine și nu trebuie să continui să fii atât de lipsit de griji.

Yuan Yang spuse furios:

– Gu Qing Pei, nu mai face remarci sarcastice. Nu e treaba ta să te amesteci în treburile familiei mele.

Gu Qing Pei dădu din cap:

– Ar trebui să te maturizezi.

Yuan Yang lovi cu putere masa, cu o expresie foarte urâtă pe față.

Gu Qing Pei ridică capul și îl privi:

– Asta arată de ce nimic din ce spun nu ajunge la tine.

– Voi face cu siguranță ce am spus, așa că nu mă mai provoca.

Gu Qing Pei dădu din cap:

– Bine, dacă poți găsi o legătură și să schimbi situația actuală, îți voi da un bonus unic de… 200.000, conform regulamentului companiei privind recompensele.

Yuan Yang ridică sprâncenele:

– Un caz atât de important, profitul este de sute de milioane, și tu îmi dai doar 200.000?

Gu Qing Pei zâmbi:

– Doar două sute de mii.

– Bine, două sute de mii sunt două sute de mii. Acești bani sunt considerați câștigul meu personal. Mai poți să-l rogi pe tata să-i ia înapoi?

Ochii lui Yuan Yang erau plini de provocare.

– Nu, ce e al tău e al tău, recunosc.

Gu Qing Pei puse jos bețișoarele și-și sprijini ușor bărbia:

– Yuan Yang, vreau să te văd comportându-te ca un bărbat și ducând la bun sfârșit munca pe care ai promis-o.

Yuan Yang spuse cu dispreț:

– E ușor.

Gu Qing Pei râse și dădu din cap:

– Luni pleci într-o călătorie de afaceri, în orașul xx, pentru a încheia o afacere deja stabilită.

Gu Qing Pei se gândi o clipă și adăugă:

– Du-te singur. Dacă dai greș, cred că ți-ar fi prea rușine să te întorci să mă vezi, iar eu nici nu vreau să te văd.

Yuan Yang întinse mâna și îi ridică bărbia:

– Și dacă reușesc? Vreau mai mult decât doar două sute de mii.

Gu Qing Pei își întoarse fața și se ridică:

– Nu-ți forța norocul.

Yuan Yang se ridică și el și îl îmbrățișă pe Gu Qing Pei din spate. Își puse o mână în jurul taliei lui Gu Qing Pei și cealaltă mână pe pieptul lui Gu Qing Pei și îi șopti la ureche:

– Dacă reușesc, o să ți-o trag când mă întorc. O să ți-o trag toată noaptea, indiferent cât o să plângi sau o să ceri milă, nu o să mă opresc. Ăsta e prețul pe care îl plătești pentru că m-ai provocat.

Buzele lui Gu Qing Pei tremurară ușor, nu întoarse capul, dar strânse în tăcere mâinile în pumni.

Yuan Yang coborî capul, îi mușcă ușor gâtul și îi șopti:

– M-ai enervat de atâtea ori, dar ți-am tras-o doar o dată. Sunt foarte bun cu tine. Astăzi… te voi lăsa să pleci.

Gu Qing Pei spuse rece:

– Dacă nu poți să o faci, dispari din fața mea și nu mă mai deranja.

Yuan Yang strânse brațele și scrâșni din dinți:

– Așteaptă și o să vezi.