Dinte pentru dinte- Capitolul 56

Gu Qing Pei amână ședința până la 10:30.

Petrecuse jumătate de zi pe acoperișul companiei, în vântul rece, înainte ca mintea să i se limpezească și neliniștea din corp să i se domolească puțin.

Imaturitatea și lipsa de înțelegere a lui Yuan Yang erau adesea de nesuportat. Se gândea că probabil acesta era motivul pentru care, cu cât comunica mai mult cu Yuan Yang, cu atât conexiunea dintre ei se bloca. Chiar nu putea înțelege felul de a gândi al unui băiat cu puțin peste douăzeci de ani și nici nu dorea să înțeleagă modul lui impulsiv de a acționa.

Gândindu-se calm, ajunse la concluzia că Yuan Yang probabil nu va fi niciodată un partener potrivit, fie pentru Gu Qing Pei, fie pentru altcineva.

Gu Qing Pei strânse balustrada în mâini, privind clădirile uriașe de birouri din fața lui. Starea lui sufletească era ca cerul acoperit de jungla de beton — complet lipsit de deschidere, lăsând doar o fâșie îngustă. De fiecare dată când încerca să filtreze orice avea legătură cu Yuan Yang, totul devenea înfundat și blocat.

Problemele pe care i le provoca Yuan Yang depășeau cu mult dificultatea unui proiect complicat sau a unui partener de lucru dificil. Nu le putea depăși prin experiență, cunoștințe sau chiar bun-simț. Putea doar, inexplicabil, fie să-l provoace pe Yuan Yang, fie să fie mișcat de el.

Existența lui Yuan Yang îi aducea un conflict interior, un conflict profund.

Gu Qing Pei coborî la parter chiar înainte să expire timpul.

Toată lumea sosise deja la ședință. Yuan Yang, ca de obicei, stătea în ultimul rând. Din momentul în care Gu Qingpei intră, privirea lui Yuan Yang îl urmă până când Gu Qing Pei se așeză în locul principal.

Gu Qing Pei nu îi aruncă nici măcar o privire de la început până la sfârșit.

Yuan Yang își plecă dezamăgit capul.

Gândindu-se la ce se întâmplase chiar înainte, era încă atât de furios încât îi tremurau vârfurile degetelor. Nu se așteptase ca Gu Qing Pei să reacționeze atât de puternic, complet înfuriat, ceea ce îl făcea să regrete oarecum. Inițial nici nu avusese intenția să se ia de femeie, dar văzându-i îmbrățișați îl înfuriase cu adevărat, iar statutul lui Zhao Yuan de fosta lui soție îl făcuse și mai nesigur.

Acea femeie era probabil singura, în afară de el, care locuise vreodată cu Gu Qing Pei și chiar fuseseră legal căsătoriți. Doar asta era ceva ce el nu ar putea realiza niciodată în toată viața lui.

Era gelos pe Zhao Yuan.

Oare va exista vreodată o zi în care Gu Qing Pei îl va proteja pe el astfel, tratându-l cu aceeași blândețe? Ochii lui Yuan Yang se înroșiră de gelozie.

Ședința se încheie exact la timp pentru prânz.

Gu Qing Pei nu avea poftă și rămase în birou uitându-se la știri. După un timp, Yuan Yang împinse ușa și intră, purtând o tavă.

Gu Qing Pei îi aruncă o privire rece, apoi își întoarse atenția către monitor. Yuan Yang se încurajă și se apropie, punând tava pe masă.
– Mănâncă.

Gu Qing Pei rămase tăcut, fără nicio schimbare pe chip.

Era pentru prima dată când Yuan Yang vedea o atitudine atât de rece și dură la Gu Qing Pei. Era și furios, și neliniștit. Izbi masa și spuse:
–  Mănâncă odată.

Gu Qing Pei ridică într-un final capul.
– Nu mi-e foame. Du-o de aici.

Yuan Yang spuse furios:
– Te superi atât de tare pentru un lucru atât de mic, nu poți să te comporți ca un bărbat?

Gu Qing Pei rămase neclintit și îi făcu semn cu bărbia spre tavă:
– Du-o de aici.

Yuan Yang lovi masa cu pumnul. Gu Qing Pei își ridică privirea și îl privi rece.

Sub acea privire plină de dispreț, Yuan Yang rămase înțepenit câteva secunde înainte de a ceda într-un final. Își plecă capul și spuse stânjenit:
– Nu o să mai vorbesc urât despre ea. Poți să mănânci.

Gu Qing Pei îl privi surprins.

Îl cunoștea pe Yuan Yang de mult timp, și Yuan Yang nu cedase niciodată. Chiar dacă nu o spunea direct, Gu Qing Pei auzea compromisul în vocea lui.

Obrajii lui Yuan Yang se înroșiră.
– Hai, mănâncă repede, se răcește. Nu joci tenis cu președintele Wang după-amiază? Ce rost are să te duci dacă nu mănânci?

Norul din inima lui Gu Qing Pei se risipi și aproape că îi veni să zâmbească. Îl întrebă:
– Știi că ai greșit?

Fața lui Yuan Yang se înroși.
– Prostii, doar ți-am zis să mănânci.

– Yuan Yang, scuzele tale sunt greu de acceptat, dar în fine, faptul că ai cerut scuze e deja un progres, așa că o să le accept cu indulgență.

Yuan Yang respira greu, chipul contorsionat.

– Mănâncă odată!

Gu Qing Pei luă tava, merse la canapea, o puse pe măsuță și bătu lângă el:
– Yuan Yang, vino și stai aici.

Yuan Yang ezită o clipă, apoi se așeză lângă el, arătând deprimat.

Gu Qing Pei îi părea, în acel moment, ca un câine lup stând trist cu urechile pleoștite, dar care încă se uita cu ochii mari, prefăcându-se arogant.

Gu Qing Pei își repetă în gând de trei ori: copiii trebuie educați, înainte de a vorbi încet:
– Yuan Yang, mă vezi acum ducând-o bine, dar știi că atunci când Zhao Yuan s-a măritat cu mine nu aveam nici mașină, nici casă, nici măcar nu puteam plăti avansul pentru una? … Și totuși am dezamăgit-o.

Yuan Yang rămase uimit. Era prima dată când Gu Qing Pei îi vorbea despre trecutul său.

Gu Qing Pei suspină.
– Ți-am spus, eram introvertit în copilărie și am studiat rafinarea petrolului, așa că nu aveam prea mult contact cu femeile. După ce m-am căsătorit, nu-mi dădusem seama deloc că sunt homosexual… Zhao Yuan chiar m-a iubit, dar eu am grăbit căsătoria și nu i-am putut oferi o viață lipsită de griji. … Ai încercat vreodată să-ți imaginezi ce înseamnă să fii dator cuiva pentru totdeauna?

Yuan Yang își plecă privirea.

– De ce spun că nu ne putem conecta? Ești impulsiv, nechibzuit și nu iei în calcul sentimentele altora. … Dacă nu crești, nu ne vom înțelege niciodată, iar eu nu te voi putea suporta.

Yuan Yang îl privi tăcut.

Gu Qing Pei întoarse capul.
– Atât am avut de spus. Dacă înțelegi, bine; dacă nu, uită.

După o pauză lungă, Yuan Yang spuse încet:
– Ce câștig eu dacă mă schimb?

Gu Qing Pei își șterse gura.
– Tu ce crezi?

– Te las pe tine să îmi spui.

Gu Qing Pei spuse:
– Să fii mai matur este cel mai bine pentru tine. Le ușurează și viața părinților tăi.

Yuan Yang își prinse bărbia între degete.
– Nu e suficient. Vreau ca ochii tăi să fie fixați pe mine. Să nu-i mai bagi în seamă nici pe Wang Jin, nici pe Zhao Yuan.

Gu Qing pei zâmbi ușor.
– Dacă chiar ai avea acel farmec.

Yuan Yang pufni rece.
– Ai să vezi. … O să-l depășesc.

Gu Qing Pei clătină din cap.
– Nu mai vorbi atât și fă ceva concret.

Yuan Yang tăcu un moment, apoi își sprijini fruntea de spatele aplecat al lui Gu Qing Pei și șopti:
– Nu mai ești supărat?

– Mm.

– ‘Mm’ pe naiba, ești supărat sau nu?

Gu Qing Pei oftă.
– Mi-e prea lene să mă cert cu tine, e pierdere de timp.

– Dacă ești supărat, atunci lovește-mă. Dacă nu ești, atunci… nu mai sta ca un mut fără să spui nimic.

Gu Qing Pei sorbi o gură de apă.
– Nu sunt supărat deocamdată. Să vedem cum te porți pe viitor.

De îndată ce spuse asta, Yuan Yang îi prinse ceafa și îl sărută.

[…]

–  Am treabă după-amiază, încetează.

Yuan Yang își trecu limba peste buze.
– Nu trebuie să… dar trebuie să dormi cu mine la prânz. N-am mai dormit împreună de câteva zile.

Gu Qing Pei gândi: O să iau asta ca pe un răsfăț de copil.

– Bine, dorm puțin.

Yuan Yang îl ridică în brațe și se repezi spre camera de odihnă.

Gu Qing Pei se zburli:
– Gata, lasă-mă jos. Trebuie să-mi schimb hainele.

Yuan Yang îl împinse pe pat:
– Te ajut eu să te schimbi.

Mișcările deveneau tot mai erotice.

Gu Qing Pei îl lovi ușor pe cap:
– Ce ți-am spus? Doar dormim.

Yuan Yang ezită, apoi se trase înapoi.

Gu Qing Pei își puse pijamaua, se întinse lângă el și se apropie:
– Dormi, odihnește-te. Am multă treabă după-amiază.

Yuan Yang îl îmbrățișă strâns.

Gu Qing Pei suspină.