Dinte pentru dinte- Capitolul 57

Din acea zi, entuziasmul lui Yuan Yang pentru muncă se schimbă semnificativ. Participase deja la operarea mai multor proiecte, iar acum lua inițiativa să preia mult mai multă muncă.

Sentința în procesul din orașul XX fusese emisă. Așa cum conveniseră, Gu Qing Pei îi dădu un bonus de 100.000 de yuani. În plus, cu proiectul recent, un total de 120.000 de yuani fuseseră depuși în contul lui Yuan Yang.

Când Yuan Yang primi notificarea prin mesaj, i-o arătă fericit lui Gu Qing Pei, spunând:
– Am primit banii.

Gu Qing Pei se uită la el zâmbind:
– Nu-i așa că e un sentiment special să câștigi bani prin munca ta? Să nu crezi că banii se fac atât de ușor. Dacă nu puteai să găsești legătura cu acel profesor, nu ai fi primit atât de mult dintr-o dată.

– Sunt ai mei oricum, să vedem ce scuză mai găsești ca să mi-i iei înapoi de data asta.

Yuan Yang era sincer fericit. În viața lui anterioară, nu crezuse niciodată că banii erau importanți, dar după ce Gu Qing Pei îl instigase pe tatăl lui să-i jefuiască proprietatea, realizase umilința de a fi fără bani și disprețul lui Gu Qing Pei, care fusese cel mai de nesuportat lucru pentru el.

Gu Qing Pei ridică o sprânceană și zâmbi, apoi scoase laptopul și începu să tasteze.

Yuan Yang se încruntă, urmărind cum cifrele creșteau.

Gu Qing Pei spuse:
– Dacă stai la mine trei luni, îți cer un preț ca între prieteni: 20.000.

Ochii lui Yuan Yang se măriră:
– Douăzeci de mii? Mai bine spune că fac toate treburile din casă! Și în zilele astea, o bonă costă trei-patru mii.

Gu Qing Pei îl tachină:
– Nu ți-am cerut să le faci.

Yuan Yang îl ciupi de obraz:
– Ticălosule, fie, 20.000 să fie, capitalist împuțit.

Gu Qing Pei îi bătu ușor mâna:
– Du-te și gătește.

Yuan Yang pufni:
– Nu vreau. Nu te las să mă exploatezi.

Gu Qing Pei zâmbi și spuse:
– Bine, gătesc eu.

– Tu? Tu ce știi să faci?

Gu Qing Pei ridică o sprânceană:
– Știu să fac orice.

După pronunțarea verdictului, Gu Qing Pei bifase una dintre cele mai importante sarcini înainte de sfârșitul anului. Era într-o dispoziție excelentă și mult mai relaxat, așa că își permitea luxul de a face lucruri pe care în mod normal nu le-ar fi făcut — de exemplu, să gătească.

Nu mai gătise de ani de zile. Când fusese sărac, sigur că făcea toate astea singur. Așa cum îi plăcea să spună, nu exista nimic ce nu putea face: de la pilotat un avion, la învârtit tigaia.

Ochii lui Yuan Yang se luminară de încântare în timp ce îl urmărea nerăbdător pe Gu Qing Pei în bucătărie.

Gu Qing Pei își suflecă mânecile:
– Uită-te bine, azi îți arăt câteva trucuri.

Yuan Yang îi încolăci brațele pe la mijloc, îi mușcă ușor urechea și spuse pe un ton erotic:
– Dacă nu e bun, te mănânc eu diseară.

Gu Qing Pei chicoti:
– Bine, gata acum, lasă-mă să gătesc.

Yuan Yang stătea lângă el, zâmbind larg, în timp ce privea cum Gu Qing Pei se mișca rapid prin bucătărie.

Abilitățile de gătit ale lui Gu Qing Pei erau surprinzător de bune și eficiente, semn clar că avea experiență, lucru care îl uimi pe Yuan Yang.

În scurt timp, Gu Qing Pei pregătise patru feluri de mâncare și o supă. Cei doi stăteau unul în fața celuilalt la masa nu prea mare, piciorul lui Yuan Yang agățat de al lui Gu Qing Pei, mâncând o masă aburindă în timp ce glumeau.

Iarna, să ai pe cineva cu care să împarți o masă caldă, discutând despre lucruri care vă interesează pe amândoi, era mai reconfortant decât încălzirea centrală sau o pătură groasă. Era o căldură venită din interior, care încălzea inimile.

După ce termină de mâncat, Yuan Yang se duse fericit să spele vasele.

În timp ce se uitau la un film împreună, telefonul lui Yuan Yang începu mereu să bipăie cu mesaje. Citi doar unul, apoi nu mai continuă.

După ce sună de patru-cinci ori, Gu Qing Pei nu se mai putu abține:
– Cine e? Nu răspunzi?

Yuan Yang pufni:
– Mama mi-a făcut cunoștință cu o gagică. Trebuie să-i mulțumesc președintelui Gu pentru susținerea puternică.

Gu Qing Pei aproape că uitase de asta. Spuse simplu:
– Ah, asta e bine. Bărbații la vârsta potrivită trebuie să se însoare, femeile la vârsta potrivită trebuie să se mărite.

Deși Yuan Yang știa că avea dreptate, tot nu era mulțumit. Dintr-un impuls, scăpă:
– Dacă ai fi femeie, poate te-aș lua eu de nevastă.

Gu Qing Pei pufni:
– Chiar dacă aș fi femeie, dacă tu ai aduce acasă o femeie divorțată cu unsprezece ani mai mare ca tine, ar fi același lucru cu a aduce un bărbat.

– Așa? Yuan Yang își curbă buzele.
– Atunci mai bine te iau pe tine acasă?

Gu Qing Pei pufni din nou:
– Ce logică e asta? Taci și uită-te la film.

Yuan Yang se întoarse să-l privească, inima bătându-i nebunește. Nu se putu abține să-și imagineze haosul care ar izbucni dacă chiar l-ar duce pe Gu Qing Pei acasă — dar ce conta, dacă toți ar ști că Gu Qing Pei îi aparținea?

Yuan Yang spuse încet:
– Dacă ce am zis e adevărat… vii cu mine acasă?

Gu Qing Pei rămase surprins, apoi îl privi:
– Ce prostii scoți pe gură?

Yuan Yang spuse:
– Spune ce-ai de spus și apoi taci și uită-te la film.

Gu Qing Pei clătină din cap și continuă să se uite la film, băgând chipsuri în gură unul după altul.

După un moment, telefonul lui sună. Se uită la ecran, puse filmul pe pauză și spuse:
– Alo, domnule Wang.
Apoi luă telefonul și merse spre birou.

Yuan Yang asculta cu atenție, cu gândul că ar trebui să-l urmeze, dar apoi își aminti că doar ce se certaseră acum câteva zile, așa că se gândi să fie mai „matur”.

Dar…

Yuan Yang își strânse pumnii, dorind să-l scoată pe Wang Jin din telefon și să-l bată.

Nenorocitul ăla de Wang Jin arăta un entuziasm exagerat pentru colaborare, dar tot trăgea de timp cu banii, nici măcar nu semnase scrisoarea de intenție. Îl suna pe Gu Qing pei o dată la câteva zile, ba la ceai, ba la un meci. Chiar și așa, Gu Qing Pei îi tot spunea lui Yuan Yang să nu-și facă griji — atenția lui Wang Jin era aproape anormală.

Yuan Yang îndurase mult timp, dar nu mai putea. Își turnă o cană de ceai și îl urmă în birou. De cum intră, îl văzu pe Gu Qing Pei zâmbind, discutând cu el.

Puse ceaiul pe masă și spuse intenționat tare:
– Termină discuțiile și bea un ceai, să-ți îndulcești gâtul.

Gu Qing Pei se încruntă și se uită la el.

Wang Jin rămase tăcut o secundă, apoi întrebă:
– Qing Pei, nu ești acasă?

– Ba da, sunt acasă.
Din perspectiva lui Gu Qing Pei, nu dorea ca cineva să știe că locuia cu un bărbat. Însă cineva atât de inteligent ca Wang Jin probabil va înțelege.

– Cu cine ești? Cu iubitul tău? întrebă Wang Jin, în glumă.

Vocea lui Yuan Yang era foarte joasă, iar Wang Jin nu putea spune cine era, dar era sigur că era un bărbat tânăr.

Gu Qing Pei tăcu.

Wang Jin tăcu și el. Spuse dezamăgit:
– Chiar e iubitul tău?

Gu Qing Pei se uită la Yuan Yang,  era el iubitul lui? Pentru o clipă nu știu ce să răspundă.

Yuan Yang își încrucișă brațele, privind fix la el. Nu știa ce vorbiseră. Își înfrână impulsul să-i smulgă telefonul și așteptă să vadă ce va face.

Gu Qing Pei spuse încet:
– Domnule Wang, ce-ar fi să vă sun mâine de la birou?

Wang Jin oftă:
– La revedere.

După ce închise, Yuan Yang îl privi intens:
– Despre ce ați vorbit?

– Lucruri legate de muncă.

– Atunci de ce te uiți la mine?

Gu Qing Pei spuse absent:
– Ești frumos.

Yuan Yang nu putea fi considerat iubitul său. Un iubit ar trebui să fie cineva tolerant, respectuos și atent unul cu celălalt. Yuan Yang nu arătase niciodată toleranță sau respect, deci cum putea fi considerat iubitul lui?

Gu Qing Pei zâmbi amar, neînțelegând de ce era atât de încurcat și tulburat din cauza acestui lucru. Nu mai fusese niciodată o persoană atât de indecisă.

Yuan Yang pufni cu aroganță:
– Știu și singur că sunt frumos. Despre ce vorbeați acolo?

– Am spus deja că era vorba despre serviciu.

Yuan Yang nu era mulțumit de răspuns, dar până la urmă își înăbuși impulsul de a continua să întrebe. Se așeză lângă Gu Qing Pei și spuse:
– Dacă spui că e despre serviciu, atunci e despre serviciu.
Apoi, pe un ton lăudăros, îi spuse lui Gu Qing pei:
– Am fost foarte matur de data asta, nu-i așa?

Când îi văzu expresia serioasă, Gu Qing Pei nu se putu abține să râdă.

Yuan Yang, jenat și enervat, spuse:
– De ce râzi?

Chiar atunci, soneria ușii sună. Cei doi se întoarseră în living, iar când Yuan Yang deschise ușa, văzu că era un curier.

Yuan Yang spuse fericit:
– Au ajuns atât de repede, perfect.

– Ce e asta? întrebă Gu Qing Pei, curios privind la cutia voluminoasă.

Yuan Yang deschise cutia, iar înăuntru era o cadă mare pentru băi de picioare.

Gu Qing Pei se încruntă și spuse:
– Vrei să îți înmoi picioarele?

– Am cumpărat asta pentru tine. Yuan Yang se aplecă, studiind manualul.

– Să mi-o dai mie? De ce să mi-o dai mie?

– Picioarele tale sunt mereu reci. Sunt înghețate mereu în pat și durează o eternitate până se încălzesc. Urăsc când picioarele tale reci îmi ating picioarele fix când sunt pe cale să adorm.

Gu Qing Pei clipi, simțind cum un val de căldură îi umple inima.

Deși Yuan Yang spunea asta pe un ton ușor dezgustat, mereu își folosea gambele ca să-i încălzească picioarele lui Gu Qing Pei. O făcuse de atâtea ori încât Yuan Yang aproape se obișnuise.

Yuan Yang bătu cu palma pe cada pentru picioare:
– E destul de simplă. De mult am vrut să cumpăr una, dar nu aveam bani. Poți să-ți înmoi picioarele în ea în fiecare seară înainte să dormi.

Gu Qing Pei nu se putu abține să zâmbească, dar spuse:
– De ce să o cumperi? E prea multă bătaie de cap.

– Ce bătaie de cap? Pui apă și gata. Ți-am spus, am cumpărat-o deja, trebuie să o folosești în fiecare zi, altfel te bat. Yuan Yang își flutură pumnul.

Gu Qing Pei zâmbi și întrebă:
– O să-mi torni apă?

Cum poți să fii atât de leneș?

– Dacă tu ești harnic, atunci eu normal că o să fiu leneș.

Yuan Yang râse și-l certă:
– Și mai ai curajul să spui asta.

Gu Qing Pei zâmbi și spuse:
– Mulțumesc.

Obrajii lui Yuan Yang se înroșiră ușor:
– Pentru ce îmi mai mulțumești? Doar să nu mă mai îngheți noaptea cu picioarele tale, că mă enervează.

– Hai vino să-ți dau un pupic, Gu Qing Pei îi făcu semn.

Yuan Yang îi aruncă un privit jenat.

Hai, vino.

Yuan Yang se aplecă, iar Gu Qing Pei îi prinse ceafa, îi dădu un sărut zdravăn și îl lăudă:
– Ești atent.

Yuan Yang îl îmbrățișă strâns de mijloc, inima sărindu-i de bucurie la lauda lui Gu Qing pei.

Gu Qing Pei îi mângâie capul pufoșel, gândindu-se că era aproape la fel ca a avea un iubit. Uneori Yuan Yang îl scotea din sărite, alteori îi încălzea inima și îl emoționa. Uneori nici nu știa care era adevăratul Yuan Yang, dar privirea îi ajungea din ce în ce mai des după el.

Era imposibil să nu dezvolți sentimente pentru cineva după ce petreci atât de mult timp cu el. Dar relația dintre el și Yuan Yang era sortită să fie scurtă — vor ajunge inevitabil să se despartă. Să se atașeze de Yuan Yang nu era un lucru bun.

Nu era deloc un lucru bun.

Gu Qing Pei se bucura din plin de căldura lui Yuan Yang, dar în privirea lui se strecurase îngrijorarea.

După ce Yuan Yang avusese niște bani, îndrăzni în sfârșit să iasă la distracție cu prietenii lui.

De la incidentul cu QQ, Peng Fang nu avusese curajul să-l contacteze. Yuan Yang îl căutase el însuși pe Peng Fang, dar Peng Fang încă nu dorea să iasă. Doar după ce Yuan Yang îl asigurase în repetate rânduri că nu îl va bate acceptase cu greu.

Cei doi nu invitară pe nimeni; se văzură doar ei într-un separeu dintr-un bar mic unde obișnuiau să vină. Era un loc plăcut, unde veneau adesea să bea și să discute când nu aveau altceva de făcut.

Yuan Yang ajunse primul. Când Peng Fang intră, îl văzu pe Yuan Yang — teroarea cu chip frumos — stând pe canapea și așteptându-l. Se simți vinovat și rămase în prag, nesigur dacă să se apropie.

Yuan Yang îl fulgeră cu privirea:
– Nu te mai prosti. Ți-am spus că nu te bat. Vino aici.

Peng Fang îl știa pe Yuan Yang de atâția ani și știa că dacă spune ceva, așa rămâne. Se apropie cu prudență și spuse:
– Frate, nu mai zic nimic. Beau un pahar ca să mă pedepsesc singur, bine?

Yuan Yang făcu ochii mari:
– Un pahar?

– Trei pahare, trei pahare.

Yuan Yang pufni și îi umplu paharul lui Peng Fang cu rom, aproape să dea pe-afară.

Peng Fang era aproape în lacrimi, dar îl dădu pe gât.

Yuan Yang voia să-i mai toarne, dar Peng Fang îi prinse mâna, spunând:
– Nu, nu, nu, mai ușor. Bem mai târziu, hai să vorbim, să vorbim ca oamenii.

– Exact asta voiam și eu.

– Yuan Yang, nu m-aș fi așteptat niciodată ca tu și Gu Qing Pei să trăiți împreună. Ce ai în cap? Chiar vă întâlniți?

Yuan Yang îl fulgeră cu privirea:
– Cine se întâlnește cu el?

Vocea i se făcu tot mai moale, iar spre final avea o notă de nesiguranță.

Erau ei doi… într-o relație?

Îndrăgostiți…

Peng Fang îl văzu imediat prin el:
– Yuan Yang, să nu spui că nu te-am avertizat: inteligența ta emoțională e praf. Spune-mi sincer, chiar îți place de el?

Yuan Yang trase o gură de alcool și nu răspunse imediat. În schimb întrebă:
– Ce înseamnă pentru tine să-ți placă cineva?

Peng Fang își plesni fruntea:
– Ești incredibil… Dar dacă după ce-l întrebăm asta se duce și se combină cu altcineva?

Yuan Yang îl privi cu o amenințare:
– Dacă îndrăznește, îl omor.

– Și ce faci după ce te însori?

– Mai e mult până la însurat, de ce aduci asta acum în discuție?

– Mult? Ai 23 de ani, în câțiva ani ești acolo. Când te însori, voi doi oricum o să vă despărțiți.

Yuan Yang se gândi la vorbele lui și simți o respingere profundă. De ce să se despartă de Gu Qing Pei ca să se căsătorească cu o femeie pe care nici măcar n-o cunoaște? Nu era nebun.

Să-mi petrec viața cu Gu Qing Pei… pot să-mi imaginez asta.

Inima lui Yuan Yang sări o bătaie.

Cum putea să gândească așa ceva?

Peng Fang îi urmări expresia și clătină din cap:
– Yuan Yang, ești terminat. Oricine are sentimente. Ați împărțit același pat atât de mult timp — e imposibil să nu se întâmple nimic.

Yuan Yang îl privi:
– Spui că-mi place de el?

– Mai bine să nu-ți placă. Rupe tot acum, altfel o să ajungi de râs, frate.

Fața lui Yuan Yang se întunecă și dădu pe gât vinul.

Îi plăcea cu adevărat de Gu Qing Pei? De ce nici el nu putea spune cu siguranță? Știa doar că nu putea trăi fără el, că nu suporta ca altcineva să-l dorească pe Gu Qing Pei. Simțea că acel bărbat îi aparținea în întregime și nimeni altcineva nu avea voie să-l atingă.

Și când se gândea la Gu Qing Pei și la toate mărunțișurile dintre ei, simțea o căldură dulce în inimă.

Asta însemna să-ți placă de cineva? Asta era?

Văzând expresia jalnică a lui Yuan Yang, Peng Fang suspină de mai multe ori:
– Cum am ajuns eu, Peng Fang, cu o reputație atât de strălucită, să am un frate atât de prost ca tine?

Yuan Yang, jenat și iritat:
– Termin-o cu prostiile. Te-am scos la băut, nu să-mi ții lecții. Mă enervezi.

– Așa? Și e vina mea? Încerc să te ajut. Nu lua un bărbat prea în serios. Distracție, atât. Și ai grijă ca ai tăi să nu afle. Chiar dacă îți place de el, lui îi place de tine? Are el loc în viață pentru romantism? Ge, vorbesc serios: distrați-vă și atât.

Yuan Yang, iritat, flutură mâna:
– Știu.

Știa că Peng Fang avea perfectă dreptate, dar…

Știa de mult că Gu Qing Pei nu-l place.

Chiar dacă înțelegea foarte bine acest adevăr, tot nu putea suporta ideea ca Gu Qing Pei să plece. Doar gândul îl făcea să simtă că explodează.

Dacă asta însemna să-ți placă de cineva, atunci sigur nu era un lucru bun.

Yuan Yang strânse paharul, simțindu-se complet pierdut.