Dinte pentru dinte- Capitolul 58

Dimineața următoare, Gu Qing Pei abia venise în biroul lui de mai puțin de zece minute când sună telefonul.

Ridică receptorul, iar vocea elegantă și melodioasă a lui Wang Jin veni încet:
– Qing Pei, te aștept să mă suni încă de la 8:30. Să aștept fiecare secundă… chiar a fost o senzație plăcută.

Gu Qing Pei se simți puțin jenat.
– Tocmai am fost să iau micul dejun.

– Ah, am uitat… a fost bun? tonul lui Wang Jin era vădit ambiguu și grijuliu.

– A fost bun.

Gu Qing Pei tuși ușor.

– Gege Wang, despre întrebarea pe care ai menționat-o ieri, o să-mi întreb subordonații mai târziu și apoi îți dau un răspuns. Sunt atât de ocupat încât mai uit lucruri.

– E în regulă. De fapt, am și niște vești bune pentru tine. După o perioadă de considerație atentă, am decis să investesc în dezvoltarea și construcția acestui proiect.

– Oh? Asta e minunat! spuse bucuros Gu Qing Pei.

Wang Jin zâmbi și spuse:
– Qing Pei, sper că înțelegi că perioada mea lungă de gândire nu a fost o întârziere intenționată. Până la urmă, e un proiect de investiție uriaș, și propunerea a trecut doar după două ședințe ale acționarilor.

– Mulțumesc, Ge Wang. Fără ajutorul tău, nu ar fi fost posibil.

Wang Jin chicoti încet:
– Deși voiam să fiu modest, ai dreptate. În cazul ăsta, cum ai de gând să-mi mulțumești, Qing Pei?

Repetarea numelui „Qing Pei”, într-un ton atât ambiguu și afectuos, putea pune pe oricine în încurcătură.

Wang Jin era clar un veteran în jocurile dragostei — blând, calm, irezistibil de fermecător. Îl curta cu perseverență, dar niciodată sufocant. Dacă nu ar fi avut acasă un bărbat mai tânăr și mai posesiv, Gu Qing Pei chiar s-ar fi bucurat de aceste jocuri incitante în timpul liber. O aventură cu Wang Jin ar fi fost cu siguranță de neuitat; iar gândul de a cuceri un bărbat aproape perfect era extrem de tentant.

Păcat…

Gu Qing Pei și-l imagină pe Yuan Yang arătându-și colții și zâmbi dând din cap. Dacă ar îndrăzni să aibă asemenea idei, Yuan Yang sigur l-ar mușca.

El râse și spuse:
– Gege Wang, tu ce părere ai?

– Mă gândeam că să te oferi drept recompensă ar fi cam vulgar, nu?

– Chiar dacă reformulezi, tot nu sună prea elegant.

– Ha, ha, Qing Pei, ce o să mă fac cu tine? Îmi placi din ce în ce mai mult.

Gu Qing Pei chicoti calm:
– Gege Wang, dacă ai luat deja decizia, de ce nu stabilim o oră să semnăm o scrisoare de intenție? Așa nu vom mai căuta alți investitori și munca viitoare va fi mai ușor de gestionat.

Wang Jin râse de două ori:
– Se pare că nu vei lua întrebarea mea în serios până nu sunt în fața ta. Bine, când vrei să semnăm?

– Tu decizi.

– Atunci vino mâine la ora trei la compania mea.

– Bine.

– Qing Pei, îți e teamă să mă vezi?

– Cum să-mi fie teamă?

– M-am gândit bine ieri… vocea iubitului tău sună foarte cunoscut. Să fie cineva pe care îl cunosc? spuse Wang Jin cu voce joasă.

Gu Qing Pei simți cum îi transpiră palmele.
–  Cum ar putea să fie?

Wang Jin nu insistă.
– Dacă nu vrei să vorbești despre asta, e în regulă. Dar să știi că nu renunț doar pentru atât.

Gu Qing Pei oftă:
– Gege Wang, mă pui într-o poziție dificilă.

– Știu că ești în dilemă. Dacă nu ai fi deloc, ar însemna că nu ai niciun interes față de mine. Asta chiar m-ar durea. După ce te mai frămânți puțin, vei găsi singur răspunsul.

Gu Qing Pei se simți ușor iritat de încrederea lui exagerată.

………………………..

Pentru a pregăti scrisoarea de intenție, Gu Qing Pei îl sună pe Yuan Lijiang, apoi vorbi cu consilierul juridic… Când termină, era deja ora prânzului.

Yuan Yang se întorsese de curând, după o dimineață întreagă petrecută pe teren. Gu Qing Pei chiar îi adusese terciul de pește preferat.

Văzând expresia proastă a lui Yuan Yang, îl întrebă ce se întâmplase.

Yuan Yang se întinse pe canapea:
– Ăia sunt niște lăudăroși. Nu poți să le crezi nici măcar documentele. M-au păcălit, dar când am verificat, era gunoi curat. Firma nici măcar nu-și poate organiza datoriile, și tot au tupeu să ceară prețul ăla. Mi-au irosit toată dimineața. Aș vrea să-i bat.

Gu Qing Pei râse:
– O să dai de mulți șarlatani. Unii sunt atât de transparenți încât îi vezi din prima, ca azi. Și ai pierdut doar o dimineață, e bine. Alții sunt mai subtili și dacă nu ești atent, pierderile pot fi mari. Experiența te formează.

Yuan Yang se ridică, îngustând privirea:
– Tu știai deja și m-ai trimis intenționat?

Gu Qing Pei luă o lingură de terci:
– Temperatura e perfectă. Ar merge și niște murături.

Yuan Yang pufni:
– Mare mincinos ești.

Gu Qing Pei făcu pe nevinovatul:
– Le-ai dat o lecție gratis și ei au avut impresia că au fost convingători. Câștigul e de ambele părți. Ce mai vrei?

Yuan Yang veni și îi prinse obrazul:
– Nu mă mai trimite la astfel de oameni. M-am săturat.

Gu Qing Pei zâmbi:
– Acum vezi și tu cât e de greu să faci afaceri. Du-te și dormi în camera de odihnă.

– Dar tu? Nu dormi cu mine?

– Verific un contract. Avem nevoie de un jurist nou, cu un salariu anual de cel puțin 200.000.

Yuan Yang își frecă tâmplele:
– Odihnește-te puțin.

– Nu mi-e somn. Mergi tu. Să te trezești înainte de ora două.

Yuan Yang se aplecă, îl sărută și apoi se duse la culcare.

……………….

La un moment dat, cineva bătu la ușă.

– Intră.

Ușa se deschise ușor.

Gu Qing Pei ridică privirea și exclamă surprins:
– Domnule președinte Yuan!

Yuan Lijiang râse:
– Te văd atât de concentrat că parcă mi-e jenă să te întrerup.

………………….

După ce discută despre starea companiei, Yuan Lijiang spuse:

– Hei? Unde e puștiul ăla, Yuan Yang?

Gu Qing Pei zâmbi:
–  El…

– A plecat iar să se distreze? Inacceptabil. Îl sun chiar acum.

Gu Qing Pei îi atinse mâna cu un zâmbet forțat:
– Domnule președinte, Yuan Yang doarme înăuntru.

– Înăuntru? întrebă, arătând spre camera de odihnă.

– Da… a fost obosit și l-am lăsat să se odihnească.

– Cum să vină să doarmă în biroul președintelui? Și de ce nu merge în biroul lui?

– Poate că nu e curățat des…

– Cum adică nu e curățat?!

Înainte ca Gu Qing Pei să-l poată opri, Yuan Lijiang deschise ușa.

Lumina puternică îl trezi pe Yuan Yang imediat. Fără să vadă cine era la ușă, mormăi:
– Ce e? E deja două?

Tonul lui suna ca atunci când vorbești cu iubitul tău.

– Ce cauți dormind în biroul directorului?! Ți se pare potrivit?! tună Yuan Lijiang.

Yuan Yang se trezi brusc și se ridică în șezut. Era complet gol.

Gu Qing Pei interveni grăbit:
– Domnule președinte, nu vă enervați… Yuan Yang chiar e obosit. S-a trezit la cinci și a muncit până la prânz. Trebuie să ținem cont și de partea umană. Lăsați-l să se odihnească puțin.

Yuan Yang se îmbrăcă rapid sub privirea fulgerătoare a tatălui său.

După ce termină, spuse:
– Tată, e doar un pui de somn. De ce reacționezi așa?

– Dormi gol în patul domnului Gu?! Cum crezi că mai poate dormi el acolo? Dacă ești obosit, du-te în biroul meu!

– Biroul tău miroase a mucegai.

– O să fie curățat! Și să nu te mai prind dormind aici!

Gu Qing Pei zâmbi jenat:
– Domnule președinte, e în regulă…

– Directore Gu, nu-l trata ca pe vreun tânăr stăpân al familiei Yuan. Tratează-l ca pe un angajat obișnuit.

Yuan Yang pufni:
– Mă tratează oricum prea dur.

– Pentru binele tău!

Gu Qing Pei dădu din cap rapid:
– Nu vă faceți griji, domnule președinte.

– Du-te și spală-te pe față. Directorul Gu și cu mine avem ședință cu juridicul și financiarul. Anunță-i și faci tu procesul verbal.

– Înțeles. Yuan Yang îi aruncă o privire lui Gu Qing Pei, plină de amuzament.

Gu Qing Pei răsuflă ușurat. Noroc că Yuan Yang nu spusese nimic nepotrivit… altfel chiar avea să fie o problemă.