Dinte pentru dinte- Capitolul 83 (18+)

Când Gu Qing Pei se trezi, primul lucru pe care îl simți fu durerea cumplită din gât, atât de puternică încât abia îl putea mișca, ca un torticolis sever. Se întoarse pe o parte și gemu de durere.

– Te-ai trezit.

O voce gravă răsună lângă el.

Gu Qing Pei se întoarse brusc; gâtul îl durea atât de tare încât i se schimonosi fața, dar tot reuși să-l vadă pe Yuan Yang.

Camera era slab luminată, iar Gu Qing Pei nu-și dădea seama ce oră era. Știa doar că afară era complet întuneric, iar chipul lui Yuan Yang părea și mai sumbru în lumina difuză.

– Yuan Yang… murmură Gu Qing Pei, privind casa mare și necunoscută.

– Unde suntem?

– La Beijing.

Gu Qing Pei întoarse capul și recunoscu conturul munților și pădurea deasă de dincolo de fereastră. Chiar dacă era Beijing, se aflau încă departe de centrul orașului.

Îl privi tăios:
– Ce faci?

Yuan Yang se ridică de pe canapea și se așeză pe pat. Îi atinse fața lui Gu Qing Pei, apoi îi prinse bărbia și îi zdrobi buzele într-un sărut dur. Sărutul fu brutal, lipsit de tandrețe, ca o simplă declarație de posesie.

Gu Qing Pei îi apucă părul fără ezitare, forțându-l să se oprească.

Îl privi cu furie:
– Ce vrei, de fapt?

Yuan Yang își trecu limba peste buze, gustul pe care îl dorea încă stăruindu-i pe cerul gurii. Zâmbi rece.
– Încă îmi datorezi o vacanță. Hai s-o rezolvăm aici.

Fața lui Gu Qing Pei se făcu cenușie.
– Yuan Yang, nu mă împinge prea departe.

Yuan Yang îi strânse bărbia și îl privi fix în ochi:
– Prea târziu. M-ai enervat deja. Ar trebui să fii recunoscător că nu ți-am făcut rău. Altfel, ți-aș fi rupt picioarele decât să te las să te apropii de Wang Jin.

Gu Qing Pei scrâșni din dinți:
– Ești un nebun.

Yuan Yang zâmbi crud, deși inima îi sângera.
– Ai dreptate. Sunt un nebun. Ce e al meu va fi mereu al meu. Nu-l voi da nimănui.

– Ce ai de gând să faci? izbucni Gu Qing Pei.

– Să mă ții închis aici?

– Dacă nu demisionezi de la compania lui Wang Jin și nu vii cu mine, spuse Yuan Yang, privindu-l ca un lup flămând,

– vei rămâne aici pentru totdeauna.

Gu Qing Pei spuse cu voce tremurată:
– Ești complet dus?

Yuan Yang îl împinse pe pat.
– Probabil.

Îi smulse cămașa. Nasturii fragili săriră sub mișcările lui brutale, dezvăluind pieptul ferm și neted al lui Gu Qing Pei.

Gu Qing Pei era atât de furios încât îi fulgerau scântei în fața ochilor.
– Yuan Yang!

Yuan Yang îi ținu brațele strâns, privind în jos cu ochi plini de o ceață cenușie, impenetrabilă.
– Măcar așa te vei uita la mine.

Când Gu Qing Pei era pe punctul de a vorbi, Yuan Yang își coborî capul și îi astupă buzele, sugându-le cu forță. Sărutul era atât de brutal încât Gu Qing Pei aproape se sufocă. Limba lui Yuan Yang pătrunse lacom, revendicându-i mirosul.

Gu Qing Pei încercă să-l împingă, dar Yuan Yang nu se clinti niciun milimetru. Părul îi era răvășit; nu mai era omul de afaceri pe care se străduise să-l joace, ci același soldat dominator și fără scrupule.

Yuan Yang îi smulse hainele, iar în scurt timp Gu Qing Pei era pe jumătate dezbrăcat, țintuit sub el, mâinile lui Yuan Yang aprinzând foc pe tot trupul său.

Nu mai făcuseră dragoste de aproape două luni, iar atingerea brutală și erotică trezi în amândoi nenumărate amintiri obscene. Atmosfera era tensionată, dar trupul bărbatului era sincer.

Gu Qing Pei încetă să mai vorbească și continuă să se zbată. Yuan Yang, respirând sacadat, îi săruta și mușca pielea, încălcând fără rețineri trupul pe care îl dorea cu disperare.

Gu Qing Pei fu dezbrăcat complet. Era fără suflare de la luptă, pielea îi era roșie, ispititoare. Chiar și ținut jos, îl privea cu ură, dar ochii lui pe jumătate închiși erau extrem de seducători.

Yuan Yang spuse cu voce răgușită:
– Știi ceva? Mă gândesc la tine în fiecare zi. Visez să ți-o trag.

Gu Qing Pei îl înjură:
– Yuan Yang, bestie!

Yuan Yang îi apucă cămașa și îi legă mâinile la tăblia patului. Gu Qing Pei se zbătu, dar puterile îl părăsiră treptat.

Sărutările lui Yuan Yang coborâră pe gâtul lui, îi supse pieptul, îi mângâie și îi trase sânii cu dinții. Fața lui Gu Qing Pei se înroși și spuse printre dinți:
– Yuan Yang, ajunge!

Yuan Yang îi sărută pieptul, talia, buricul, apoi își frecă nasul de carnea moale ascunsă în păr și o linsese.

Gu Qing Pei fu cuprins de panică.

Nu încercaseră niciodată prea multe în pat. Yuan Yang nu mai fusese cu niciun alt bărbat, iar Gu Qing Pei nu permisese altuia în afară de el. Yuan Yang nu era priceput și îi era rușine să încerce astfel de lucruri. Nu se așteptase niciodată să-i atingă sexul cu gura.

Nici Yuan Yang nu se așteptase. Dacă cineva i-ar fi spus cu șase luni în urmă că va face sex oral unui bărbat, l-ar fi bătut măr. Dar pentru că era Gu Qing Pei, nu-i păsa.

Când simți trupul lui Gu Qing Pei tremurând, se excită și mai tare. Orice îi permitea să-i controleze dorința îl încânta; îi plăcea să stăpânească totul la omul care, de fapt, îl controla pe el.

Își întinse mâna și îi mângâie sexul, privindu-l cum se întărea în palmă.

Gu Qing Pei își lăsă capul pe spate. Cu mâinile legate, nu putea decât să-și unduiască disperat corpul, încercând să evite atingerea, dar asta nu făcea decât să-i stârnească și mai mult cruzimea.

Yuan Yang îl privi fascinat și spuse încet:
– Îmi pare rău pentru filmare. Am păstrat-o și n-am vrut niciodată s-o arăt nimănui. N-o voi arăta niciodată… mai ales nu acum.

Înainte ca Gu Qing Pei să apuce să vorbească, Yuan Yang se aplecă, îl ridică de talie și îi luă penisul pe jumătate întărit în gură.

Gu Qing Pei gemu surd, strângând din dinți ca să nu scoată un sunet.

Mișcările lui Yuan Yang erau stângace, iar dinții îi atingeau uneori pielea delicată, făcându-l să tremure din tot corpul. Totuși, senzația de a fi cuprins de umezeala caldă și frecarea fină era copleșitor de plăcută. Gu Qing Pei simți o arsură în abdomenul inferior, iar fața i se înroși ca și cum ar fi sângerat.

Yuan Yang înghiți și scuipă, apoi, profitând de starea lui Gu Qing Pei, trase aer cu forță, făcându-l să se cutremure violent, aproape de punctul culminant.

Yuan Yang își ridică capul și își linse buzele.
– A fost bine?

Ochii lui Gu Qing Pei se umplură de lacrimi; deschise gura, dar nu reuși să scoată niciun cuvânt.

Yuan Yang trase o pernă sub talia lui, îi desfăcu picioarele lungi și îi expuse sexul încordat și anusul strâns, direct privirii sale.

Cu mâinile legate și coapsele forțate depărtate de Yuan Yang, partea de jos a trupului lui Gu Qing Pei rămase complet expusă. Poziția era obscenă, suficientă să aprindă sângele oricui.

Yuan Yang luă lubrifiantul, stoarse o cantitate mare și o întinse pe deschiderea lui Gu Qing Pei.

Îi cunoștea deja bine trupul, așa că își strecură degetele cu îndemânare, explorând pereții calzi și moi, mișcându-i și lărgindu-i.

Gu Qing Pei închise ochii, cu sprâncenele încruntate.

Yuan Yang îi sărută fruntea și ochii.
– Vrei asta, nu-i așa?

Gu Qing Pei deschise ochii și îl privi rece.

Yuan Yang îi prinse pleoapele cu buzele.
– Nu-mi place deloc să te văd așa. Aș vrea să ți-o trag atât de tare încât să nu mai poți decât să gemi și să nu mă vezi decât pe mine.

Își retrase degetele ude, îi desfăcu fesele și, fără nicio ezitare, își împinse penisul tare, fierbinte și gros în deschiderea moale.

Gu Qing Pei scoase un suspin lung, imposibil de spus dacă era de durere sau de plăcere.

Întotdeauna fuseseră perfect compatibili în pat, iar după fiecare noapte își savurau amintirile zile întregi. Nu se atinseseră de aproape două luni; acum era ca un fitil uscat aprins de o scânteie — izbucniră în flăcări de îndată ce se uniră.

Yuan Yang îi înfășură coapsele lui Gu Qing Pei în jurul taliei sale și începu să se miște cu forță în pasajul amețitor. Șoldurile îi loveau fesele lui Gu Qing Pei, făcându-i trupul să se arcuiască iar și iar. De fiecare dată când talia îi aluneca de pe pernă, Yuan Yang îl trăgea înapoi și pătrundea și mai adânc, mai violent, mai nemilos.

Yuan Yang era ca un cal sălbatic scăpat de sub control, violându-l cu o forță primară. Puterea și viteza erau atât de mari, încât țipetele lui Gu Qing Pei se transformară din strigăte în gemete răgușite.

Altădată reușea să se stăpânească, dar acum, chinuit de durerea și plăcerea împletite, se pierdu complet. Trupul i se înmuie sub mișcările lui Yuan Yang, iar gemetele nu se mai opreau.

Yuan Yang îi dezlegă mâinile, îl strânse în brațe și se urcă peste el, mișcându-se cu putere. Gu Qing Pei, ca un om pe cale să se înece care găsește o bucată de lemn, se agăță de gâtul lui Yuan Yang. Cele două trupuri goale se înlănțuiră, sudoarea alunecând pe pielea netedă în așternut. Gemete greu de suportat și respirații sacadate se ridicau și coborau. Sexul acesta era sălbatic și brutal, lipsit de tandrețe, plin de sânge și cucerire, făcând sângele să fiarbă și imposibil de oprit.

Amândoi fură împinși într-o frenezie fără precedent…

Gu Qing Pei rămase mult timp inconștient, până când, în cele din urmă, se trezi  epuizat și cu senzație de durere.

Obrajii îi ardeau încă, amintindu-și de sexul nebunesc din noaptea trecută.

Tot ce se întâmplase părea ca o ieșire din minți a lui Yuan Yang — și a lui însuși; fuseseră mai răi decât niște animale în călduri.

Gu Qing Pei se simți dezorientat; nici nu mai înțelegea de ce se afla acolo. Cum ajunseseră el și Yuan Yang în situația asta?

Ușa se deschise, iar Yuan Yang intră. Gu Qing Pei încercă să se dea jos din pat, dar trupul îi părea pe punctul de a se destrăma.

Yuan Yang purta un halat larg; mușchii pieptului i se zăreau vag. Se apropie, îl ridică din pat și spuse încet:
– Du-te să te speli pe față și pe dinți, apoi mâncăm.

De îndată ce picioarele lui Gu Qing Pei atinseseră podeaua, simți o durere jenantă. Oricât de inconfortabil era, nu voia să fie ținut de Yuan Yang.
– Dă-mi drumul.

Vocea îi era răgușită; îl surprinse chiar și pe el.

Yuan Yang îl ignoră, îl ridică în brațe și îl duse în baia spațioasă. Îl așeză în fața oglinzii și îl cuprinse din spate, susținându-l.
– Spală-te.

Gu Qing Pei, furios și rușinat, strigă:
– Dă-mi drumul!

Yuan Yang îi încolăci brațele pe talie și îi sărută gâtul.
– Mi-e teamă să nu cazi.

– Am picioarele desfăcute.

Yuan Yang îi mângâie fesele, mâna mare alunecând pe coapse.
– Știu…

Gu Qing Pei spuse rece:
– O spun încă o dată. Dă-mi drumul și ieși.

Văzându-i expresia în oglindă, pe Yuan Yang îl străbătu un fior de disconfort. În loc să-l lase, îi strânse brațul.
– Aici eu conduc. Nu — eu ar trebui să te conduc pe tine în întregime. Dacă ți-aș fi spus asta mai devreme, n-ai fi umblat așa.

Îi apropie periuța de buze.
– Te speli singur sau te ajut?

Gu Qing Pei îi smulse periuța, furios.

Pe tot parcursul spălatului, Yuan Yang rămase în spatele lui, ținându-l de talie, pretinzând că îl sprijină, dar penisul tare și fierbinte îi freca neîncetat fesele.

Abia când Gu Qing Pei putu sta singur, Yuan Yang îi dădu drumul și îl urmă jos, la masă.

După ce ieși din cameră, Gu Qing Pei văzu în sfârșit casa: o vilă pe trei etaje, nu foarte mare, dar elegantă. Dincolo de ferestre se întindea o mare nesfârșită de copaci; nu avea habar unde se aflau.

Mâncând față în față, Gu Qing Pei îl întrebă impasibil:
– Poți să mă păzești douăzeci și patru de ore pe zi?

– Când sunt ocupat, vor fi alții care te vor supraveghea, spuse Yuan Yang, privindu-l.

– Dacă nu vrei să stai aici, sună-l pe Wang Jin, spune-i că demisionezi și vino cu mine la Tianjin.

– Abia am reușit la compania lui Wang Jin și vrei să demisionez acum? izbucni Gu Qing Pei.

– Nu suporți să mă vezi reușind, nu-i așa? Ai distrus o carieră după alta. Ce ți-am făcut într-o viață anterioară?!

Izbi cu pumnul în masă.

Mâna lui Yuan Yang, care ținea bețișoarele, încremeni. Ridică încet capul, privirea grea.
– De ce nu ți-ai dezvoltat cariera acolo? De ce a trebuit să-l urmezi pe Wang Jin? Știai ce intenții are. Știai cât de dezgustat sunt eu. De ce el? De ce tocmai el?

— Pentru că nimeni nu îndrăznește să mă angajeze! spuse Gu Qing Pei printre dinți.

– Datorită ție și tatălui tău extraordinar, toate realizările mele din ultimii zece ani sunt pe cale să dispară. Crezi că vreo firmă din Beijing ar risca să-l jignească pe Yuan Lijiang și să se facă de râs, doar ca să-mi dea un milion în plus pe an? Cine ar face asta? Și tu? Tu, un puști care știe doar să se dea mare — ai putea?

Fața lui Yuan Yang alternă între palid și roșu, mușchii i se crispaseră. Cuvintele lui Gu Qing Pei îl făcură să se simtă mai rușinat și mai umilit decât o palmă.

Nu se putea compara cu Wang Jin. Dacă ar fi avut abilitățile lui, Gu Qing Pei n-ar fi plecat. Era atât de simplu — și atât de dureros.

Și inima lui Gu Qing Pei sângera. Spunând aceste lucruri, se înjunghia și pe sine.
– Doar Wang Jin poate face asta. Nu-mi pasă ce motive are. Fără acest job, eu, Gu Qing Pei, sunt un câine vagabond, alungat din Beijing. Cu acest job, eu încă sunt Gu Qing Pei. Pot merge drept și demn. Ce înseamnă rezultatul a cincisprezece ani de muncă? Înțelegi cât de important e pentru mine? Nu înțelegi nimic! Tot ce știi e că vrei să fii cu mine, că vrei să te culci cu mine. M-ai luat vreodată în considerare, măcar puțin? Te gândești doar la tine, la cum te simți tu. În afară de asta, la cine te-ai mai gândit? Spui mereu că mă placi, dar nu mă placi. Ai nevoie de mine doar ca să fii fericit, să te satisfac. Yuan Yang, nu mă forța să te urăsc.

– Nu!

Chiar și inima de fier a lui Yuan Yang era acum plină de găuri. Ochii i se înroșiră.

– Nu, te plac. Vreau să te fac fericit. Vreau să-ți fie bine, de aceea eu…

Vocea i se stinse. Ce îi putea oferi acum lui Gu Qing Pei? Cu ce îl putea face fericit?

În fața acuzațiilor lui Gu Qing Pei, nici nu mai avea ce replica.

Chipul lui Gu Qing Pei era plin doar de dezamăgire și dispreț. Lăsă bețișoarele jos.
– Yuan Yang, ai trăit mereu într-o lume care se învârte în jurul tău, dar eu nu vreau să fiu un personaj secundar în viața ta. Ți-am spus-o: dacă într-adevăr mă placi, trebuie mai întâi să înveți să mă respecți. Altfel, n-ai niciun drept să vorbești despre iubire ca un adult.

Yuan Yang își strânse pumnii, urechile i se făcură roșii aprins.

Gu Qing Pei se ridică și urcă scările.

– Dă-mi timp, spuse Yuan Yang, ridicând capul.

– Ți-am spus, dă-mi timp. Ce-ți poate oferi Wang Jin, îți voi oferi dublu. Dă-mi timp. Doar… îmi lipsește timp.

Gu Qing Pei nu se întoarse. Ochii îl ardeau; nu voia să plângă, dar nasul îi pulsa dureros. Își stăpâni emoțiile și spuse rece:
– Ce obligație am să te aștept?

Lacrimile lui Yuan Yang se adunară; ochii îi erau injectați, iar lacrimile stăteau gata să cadă.
– Te implor, dă-mi timp. Îți voi întoarce dublu tot ce-ți datorez.

– Lasă-mă să plec mai întâi.

– Nu! spuse Yuan Yang aspru.

– Nu te voi lăsa să-l vezi pe Wang Jin, nici măcar cu prețul morții.

Gu Qing Pei urcă fără să privească înapoi.

Yuan Yang expiră tremurând și își acoperi ochii cu mâinile.

Își ura propria neputință. Nu-și putea înfrunta tatăl și nu se putea compara cu Wang Jin. Se crezuse mereu un bărbat, dar în cele din urmă era un laș care nu-și putea proteja nici măcar omul iubit.

De la început până la sfârșit, greșise pas după pas, iar la final nu fusese afectat aproape deloc. Doar Gu Qing Pei purtase toată vina și umilința. Se ura pentru această neputință.