Dinte pentru dinte- Capitolul 9

Gu Qing Pei ajunse la restaurant cu zece minute mai devreme decât ora stabilită, dar nu se aștepta ca Zhao Yuan să-l aștepte acolo.

Se apropie zâmbind și cei doi se îmbrățișară intim. El întrebă:

– De ce ai venit atât de devreme?

– Tocmai am coborât din avion. Am venit direct de la aeroport. Nu am trecut pe acasă.

– Oh, unde ai fost?

– Am fost la Fiji, un loc foarte frumos. Mergi să-l vizitezi când ai timp.

Zhao Yuan flirta în timp ce se juca cu părul lui. Poate că nu era foarte frumoasă, dar era genul de femeie în fața căreia bărbații nu puteau rezista și în fața căreia voiau să se comporte cât mai bine.

Gu Qing Pei zâmbi și spuse:

– Desigur.

Scoase o cutiuță de catifea din buzunar și spuse:

– Nu te-am văzut de mai bine de jumătate de an, asta este pentru tine.

Zhao Yuan zâmbi și deschise cutia. Înăuntru se afla o pereche de cercei cu diamante, delicați și frumoși, care evident valorau foarte mult. Zhao Yuan zâmbi și îl privi:

– Ești cel mai atent bărbat pe care l-am întâlnit vreodată, dar păcat că nu-ți plac femeile.

Gu Qingpei zâmbi și scutură din cap:

– Cine a spus asta? Pur și simplu te plac foarte mult. Ești inteligentă și sexy.

Spunea adevărul, Zhao Yuan era genul de femeie pe care majoritatea bărbaților ar fi vrut să o remarce.

Mă tem că nimeni nu va crede, dar fusese o persoană foarte timidă când era tânăr și nu îndrăznea niciodată să se apropie de fete. Studiase ingineria petrochimică la facultate și nu era nicio fată în clasa lui. Până când începuse să lucreze, nu avusese ocazia să se apropie de femei. La acea vreme, el chiar nu știa că era diferit de ceilalți și nu avea niciun interes romantic față de femei.

Mai târziu, părinții lui erau îngrijorați și îl îndemnară să se căsătorească. Zhao Yuan apăruse la momentul potrivit și luase inițiativa de a-l curta. El chiar nu putea găsi niciun defect la Zhao Yuan. Simțea că probabil așa era viața. Toată lumea se căsătorea când întâlnea persoana potrivită. Mai mult, el o întâlnise pe Zhao Yuan, pe care mulți bărbați o doreau. Poate că simțea că sosise momentul, sau poate era vanitatea lui de bărbat, așa că se căsătorise fără să se gândească.

Avea doar douăzeci și patru de ani la acea vreme.

După ce se căsătorise, își dăduse seama că ceva era grav în neregulă.

Urmase o mutare la locul de muncă. Începuse să lucreze la departamentul de resurse umane și administrație. Orizonturile i se lărgiră, intră în contact cu mai mulți oameni, deveni treptat mai vorbăreț și descoperi încet multe lucruri în lume pe care nu le atinsese niciodată înainte.

După mai bine de un an de căsătorie, un an plin de peripeții și nefericire, amândoi își dădură seama că era ceva în neregulă cu orientarea lui sexuală.

Gu Qing Pei, care își dăduse seama de acest lucru, se simți foarte vinovat și speriat în același timp, în timp ce Zhao Yuan divorță pur și simplu.

Zhao Yuan era o femeie inteligentă și independentă. Ea nu-l învinovățea prea mult pe Gu Qing Pei, dar el se simțise vinovat față de ea timp de mulți ani. Zhao Yuan nu se mai recăsătorise niciodată, așa că el îi plătea pensie alimentară timp de șase ani. Dacă Zhao Yuan nu s-ar fi căsătorit niciodată, el ar fi planificat să plătească pentru restul vieții ei.

Zhao Yuan suspină:

– Acum ești capabil să faci pe placul altora, dar nu mai ești la fel de drăguț ca înainte. Când te-am întâlnit prima dată, erai încă inginer și îndrăzneai să te uiți doar la pantofii fetelor când vorbeai cu ele. Nu mă așteptam ca în șapte sau opt ani să devii așa.

– Situația este foarte urgentă. Dacă aș fi rămas acel inginer tăcut, aș fi fost trimis într-un loc îndepărtat să foreze puțuri de petrol și nu aș fi putut să mă întorc timp de 10 sau 20 de ani. Când mă gândesc la asta, cred că nu e nimic rău în a face o schimbare.

Zhao Yuan izbucni în râs.

– Apropo, am auzit că ai demisionat. Chiar te-ai dus la compania lui Yuan Lijiang?

– Da, m-am gândit la asta mai mult de un an și în final am decis să-mi schimb mediul. Dacă aș fi rămas în compania inițială, aș fi putut prevedea cum voi fi peste zece sau douăzeci de ani.

– Îmi imaginez.

Zhao Yuan dădu din cap:

– Oh, încă nu am comandat, să mâncăm repede, mi-e foame.

Gu Qing Pei făcu semn cu mâna și chemă chelnerul.

Când Yuan Yang luă cina cu prietenii, fu luat în râs timp de două ore pentru că purta un costum elegant, ceea ce îl deprimă foarte tare. Yuan Yang fusese un mic gangster încă din copilărie. Deși costumul acesta îi stătea bine, cei care îl cunoșteau bine îl considerau ciudat. Dacă nu profitau de această ocazie să râdă de el, când ar fi făcut-o?

După masă, Wu Ziang se pregătea să-i ducă pe toți la bar. Tocmai se cuplase cu un model foarte frumos și, voia să o cucerească, mai exact să-i obțină numărul de telefon și probabil să se culce cu ea. Wu Ziang cumpărase un bar  care fusese recent renovat și redeschis, iar toată lumea era liberă, așa că deciseră să meargă să-și arate sprijinul.

Barul se află în Sanlitun[1]. Deși mic, localul era bun, așa că afacerile mergeau relativ bine, fiind înconjurat de tot felul de baruri, mici, medii și mari, aglomerate, cu siguranță populare. Grupul conduse trei mașini și ajunse rapid la destinație.

Wu Ziang rugă paznicul să le parcheze mașina și paznicul îi salută pe tineri, permițându-le să intre.

În acel moment, Yuan Yang scană ușor strada uitându-se în jur, când deodată zări o siluetă familiară coborând dintr-un Porsche parcat peste drum.

Era Gu Qing Pei.

Yuan Yang încruntă sprâncenele, se întoarse inconștient și se îndreptă spre el, iar Peng îl urmă.

Peng Fang îi aruncă o privire ciudată și spuse:

– Haide, de ce stai aici, în picioare, pe stradă?

Wu Ziang izbucni în râs, o îmbrățișă pe fată și-i spuse intim:

– Jing Xiao, dacă cineva ar arăta ca tânărul nostru stăpân Yuan, ar trebui să câștige cel puțin 18.000 de yuani pe noapte.

Modelul era foarte temperamental și spuse fără ezitare:

– Dacă ar fi fost cineva ca Yuan Shao, ar fi fost plătit cu un milion pe noapte.

Toată lumea râse.

Yuan Yang nu avu timp să răspundă la ceea ce spuseseră, ochii lui erau fixați pe Gu Qing Pei.

Gu Qing Pei era într-adevăr singur. După ce coborî din mașină, merse o bucată de drum și intră într-un bar.

Toți observară privirea lui, dar era prea întuneric, astăzi era vineri și erau mulți oameni care veneau și plecau în Sanlitun, așa că nu puteau fi siguri la cine se uita Yuan Yang.

Peng Fang îl împinse cu cotul:

– Frate, la ce frumusețe te uiți? Lasă-mă și pe mine să o admir.

– Idiotule, nu-mi bloca vederea! Yuan Yang nu-și luă ochii de la Gu Qing Pei până când acesta intră în bar.

– Hei, stai în spatele meu și spui că te blochez. E chiar nerezonabil. La ce te uiți?

– La acela.

– Cine este? O cunoștință? Cunoștința ta este și cunoștința mea, unde este? Du-mă să-l salut.

– În bar.

– Care bar?

– Acela. Yuan Yang arătă în diagonală.

Jing Xiao se uită și zâmbi ambiguu:

– Păi, e un bar gay, Yuan Yang, prietenul tău e gay, hahah.

Yuan Yang rămase uimit:

– Ce tot spui? E un bar gay?

– Da.

Yuan Yang încruntă sprâncenele:

– Nu pare. El credea că un bar gay trebuie să fie diferit de alte baruri.

– Nu poți pur și simplu să pui un semn pe care scrie «Acesta este un bar gay». Cunosc bine zona asta. Este un bar gay și este unul de lux. Majoritatea oamenilor nu își permit să meargă acolo. Am auzit că cei care sunt acolo au toți certificate de sănătate pentru a agăța bărbați bogați.

Yuan Yang zâmbi încet, simțindu-se foarte mândru.

Gu Qing Pei, în sfârșit știu cum să mă descurc cu tine.

[1] NT: Sanlitun este o zonă din districtul Chaoyang din Beijing, renumită pentru numeroasele baruri de stradă și magazine internaționale.