Dinte pentru dinte- Romanul Capitolul 76

Când Yuan Yang se întoarse acasă, tatăl lui nu era acolo.

Frații mai mici îl priveau surprinși, neînțelegând ce se întâmplase cu el.

Wu Jinglan cobora scările când îl văzu pe fiul ei năvălind în casă, cu o expresie feroce și amenințătoare, ca un demon. Întrebă, uimită:

– Ce e cu tine?

Yuan Yang își strânse pumnul.

– Unde e tata?

– A plecat într-o deplasare la Guangzhou.

– Când se întoarce?

– Nu știu.

Wu Jinglan se apropie de el, încruntându-se în timp ce îl privea atent.

– Yuan Yang, ce se întâmplă cu tine? Ce se petrece, de fapt, între tine și tatăl tău? El umblă mereu cu fața încruntată și face casa un haos. Tu nu ești aproape niciodată acasă, iar când ești, e la fel. Sunt mama ta. De ce ascunzi lucruri de mine?

Yuan Yang o privi pe Wu Jinglan și spuse cu voce răgușită:

– Mamă, m-am îndrăgostit de un bărbat. Poți accepta asta?

Ochii lui Wu Jinglan se măriră.

– Ce ai spus?

Yuan Jing sări imediat și îl sprijini pe Yuan Yang din spate.

– Frate, ai febră. Hai înăuntru, întinde-te puțin.

Băiatul, ajuns deja aproape la nivelul umerilor lui Yuan Yang, prinsese ceva putere, deși nesemnificativă în ochii acestuia. Cu o mișcare ușoară, Yuan Yang îl aruncă într-o parte.

– Nu am febră. Mamă, asta e problema dintre tata și mine. N-am vrut să-ți spun, dar mai devreme sau mai târziu tot ai fi aflat, pentru că tata vrea ca toată lumea să știe! spuse Yuan Yang, scrâșnind din dinți.

Wu Jinglan se încruntă și îl privi mult timp, fără să spună nimic.

Toată familia Yuan știa că Wu Jinglan avea un temperament chiar mai aprig decât Yuan Lijiang. Puțini bărbați îndrăzneau să o provoace. Yuan Yang era de mult pregătit pentru izbucnirea mamei sale. Nu se mai temea de nimic acum. Ar fi preferat ca toată furia să se reverse asupra lui. Atâta timp cât îl putea proteja pe Gu Qing Pei, chiar și puțin, era dispus să îndure.

Asta înseamnă să fii un bărbat adevărat.

Wu Jinglan își ridică bărbia.

– Vino cu mine în birou.
Apoi îi arătă pe Yuan Jing și Yuan Ying.
– Voi doi, întoarceți-vă în camerele voastre și faceți-vă temele.

Yuan Yang o urmă pe Wu Jinglan la etaj. După ce închise ușa, Wu Jinglan îi trase o palmă peste față.

Yuan Yang întoarse capul într-o parte, fără ca expresia lui să se schimbe.

Wu Jinglan își încrucișă brațele și îl privi cu ochii îngustați.

– Este Gu Qing Pei?

Yuan Yang ridică o sprânceană.

– Ai ghicit?

– Tocmai m-am certat rău cu tatăl tău din cauza concedierii lui Gu Qing Pei. Motivele pe care mi le-a dat pot păcăli pe alții, dar nu sunt suficiente ca să mă păcălească pe mine. Nu înțelegeam de ce nu putea să ne spună, nici mie, nici tatălui tău. Dar acum, când le pun cap la cap, totul are sens.

Yuan Yang își trecu degetele prin păr.

– Este Gu Qing Pei.
Ridică privirea spre Wu Jinglan.
– Mamă, nu încerca să-mi ții predici. Tata a spus deja destule. Orice ai spune tu nu va schimba nimic. Îl iubesc. Nu pot vedea pe nimeni altcineva în afară de el.

Wu Jinglan îl privi rece.

– Am știut de mult că ești atât de inutil. Familia Yuan nu s-ar putea baza niciodată pe un ratat ca tine pentru a duce mai departe neamul.

Yuan Yang răspunse nepăsător:

– Îl mai aveți pe Yuan Jing. Nu încercați să mă forțați; e inutil.

Wu Jinglan își încruntă sprâncenele.

– Atunci ce se întâmplă acum între tine și tatăl tău?

Yuan Yang își plecă capul și rămase tăcut.

Wu Jinglan își ridică vocea.

– Ce se întâmplă? Ești atât de tulburat doar pentru că l-a concediat pe Gu Qing Pei? Chiar e nevoie de asta? Un om ca Gu Qing Pei, atât de apreciat, se va descurca oriunde.

– Nu e doar asta.

– Atunci ce este?

Yuan Yang tot nu se putu decide să spună.

– Mamă, vei afla mai devreme sau mai târziu. M-am întors doar ca să-l văd pe tata. Dacă nu e acasă, plec.

– Stai pe loc.

Wu Jinglan făcu un pas înainte, îi atinse fața și își îmblânzi tonul.

– Yang Yang, când te-am născut, travaliul a durat aproape zece ore. Dintre cei trei copii ai mei, tu mi-ai adus cea mai mare suferință, iar acum, când ai crescut, tu îmi aduci și cele mai mari griji. Pot fi dură cu oricine, dar nu pot fi aspră cu propriul meu copil. Ai curajul să-mi spui în față că îți plac bărbații… chiar aș vrea să te bat zdravăn, dar nu mă lasă inima. Te rog, dă-i tatălui tău și mie puțină liniște și nu te mai certa cu el din cauza unui străin.

Yuan Yang îi mângâie părul și spuse încet:

– Mamă, pentru mine nu este un străin. Tu și tata credeți că sunt tânăr și impulsiv, dar mamă, eu nu vorbesc niciodată prostii. Tu știi asta cel mai bine. Eu, Yuan Yang, îmi respect mereu cuvântul. Am spus că nu pot trăi fără Gu Qing Pei și asta am vrut să spun.

Yuan Yang își îmbrățișă mama și spuse cu voce răgușită:

– Mamă, îmi pare rău… îmi pare foarte rău. De când sunt cu Gu Qing Pei, simt că am crescut mult. De mic am fost imatur și te-am supărat mereu. Mă voi schimba. E ultima dată. Pot să te ascult în orice, dar nu pot să mă despart de el.

Ochii lui Wu Jinglan se umplură de lacrimi. În fața fiului ei cel mare, curajos și remarcabil, nu se putu îndura să fie nemiloasă. Se simțea complet neputincioasă.

– Yuan Yang, mă bucur că ai spus aceste lucruri, dar există un lucru pe care nu-l pot accepta: familia noastră nu poate avea un ginere bărbat. În plus, Gu Qing Pei este mai matur și mai experimentat decât tine. Te poate folosi fără efort. Știi ce gândește în spatele acelei aparențe blânde? Pune-te în locul nostru. Ca părinți, am putea să te lăsăm cu Gu Qing Pei? Vrei ca familia Yuan să devină de râsul lumii?

Yuan Yang răspunse calm:

– Știam că asta vei spune, mamă. Îmi pare rău față de întreaga familie.

Îi dădu drumul și spuse încet:

– Odihnește-te. Eu plec.

Wu Jinglan îl apucă brusc de mânecă, neliniștită.

– Unde te duci?

– Acasă, să dorm.

– Aici nu este acasă?

Yuan Yang își plecă privirea.

– Am ceva de făcut. Plec acum.

Wu Jinglan îi prinse fața, obligându-l să o privească.

– Yuan Yang, nu suntem părinți cu care nu se poate discuta. Hai să vorbim din nou când se întoarce tatăl tău, bine? Tu ești mereu impulsiv, iar la final tu ești cel rănit. Noi doar vrem ce e mai bine pentru tine. Nu ne răni așa.
Tonul ei deveni mai aspru.
– Uită-te la mine.

Yuan Yang nu ridică privirea. Îi desprinse mâna de pe el, se întoarse și plecă.

Wu Jinglan strigă din spate:

– Yuan Yang!

Yuan Yang sări în mașină și aproape că fugi de acasă.

Își dezamăgise părinții, dar îl dezamăgise și mai mult pe Gu Qing Pei.

Omul pe care îl iubea și familia lui nu ar fi trebuit să ajungă pe poziții opuse, dar așa se întâmplase. Nu avusese de ales; de la început până la sfârșit, nici măcar o clipă nu luase în calcul să renunțe la Gu Qing Pei.

Spera doar că, într-o zi, părinții lui îl vor accepta pe Gu Qing Pei și îl vor primi în familie.

Conduse până într-o alee necunoscută și opri acolo.Strânse volanul cu putere și privi fix înainte mult timp, apoi scoase telefonul și formă numărul tatălui său.

Vocea calmă a lui Yuan Lijiang se auzi la capătul firului.

– Sunt ocupat. Spune.

Yuan Yang întrebă rece:

– De ce ai făcut asta?

– Mi-am atins scopul?

Yuan Yang își strânse telefonul cu putere. Dacă nu ar fi fost propriul său tată, ar fi început deja să-l înjure.

Yuan Lijiang spuse grav:

– N-am vrut să te forțez prin astfel de metode. Dar e clar că nu ești suficient de conștient. Sunt doar un tată obișnuit. Nu pot accepta ca fiul meu să fie cu un bărbat. Yuan Yang, suntem tată și fiu. Nu pot să-ți fac rău, dar cu Gu Qing Pei nu voi fi politicos. Dacă chiar îl placi atât de mult, chiar și pentru binele lui, desparte-te de el.

Pieptul lui Yuan Yang se ridică și coborî violent.

– Tată, dacă mai atingi măcar un fir de păr de pe capul lui Gu Qing Pei, voi pune videoclipul pe internet. Voi face exact opusul a ceea ce ai făcut tu. Îl voi acoperi pe Gu Qing Pei și îmi voi arăta propria față. Eu, Yuan Yang, nu m-am temut niciodată să-mi pierd fața. Dacă nici tu nu te temi, încearcă.

Yuan Lijiang tăcu o clipă, apoi spuse rece:

– Nenorocitule.

– Tată, vorbesc serios.
Yuan Yang își strânse pumnul.
– Știu că nu poți înțelege, dar pentru mine Gu Qing Pei este soția mea, iar ceea ce faci tu este o umilire. Nu e diferit de a mă umili pe mine. Dacă nu ai fi tatăl meu…

Yuan Lijiang gâfâia de furie.

– Ce ai spus?! Ce este el pentru tine?! Yuan Yang, ai înnebunit?!

– Ai auzit foarte bine. Tată, sunt absolut serios. Dacă faci publică fie și o parte din acel video sau din acele poze, sunt capabil de orice.

Yuan Yang nu mai vrut să audă alte cuvinte crude și închise telefonul. Se prăbuși peste volan și rămase singur mult timp.

Aleea întunecată, necunoscută, se pierdea în beznă din cauza lipsei de lumină. De parcă nu exista niciun capăt.

Nu reușea să scape de frustrarea și tristețea abandonului. Era pierdut și nu știa unde să meargă sau ce să facă. Nu voia să se întoarcă acasă; voia să se ducă la Qing Pei, dar nu îndrăznea.

De parcă nu ar fi avut niciun loc în tot Beijingul, iar acest gând îl îngheța până în oase, deși era înconjurat de căldură.

Ce face Gu Qing Pei acum? Ce impact au avut acele poze? Ar trebui să se întoarcă? Dacă Gu Qing Pei îi va spune din nou să dispară…

Ochii lui Yuan Yang erau plini de confuzie.

Telefonul îi sună. Yuan Yang privi ecranul și văzu că era Peng Fang.

Răspunse, dar nu voia să vorbească.

– Yuan Yang, i s-a întâmplat ceva lui Gu Qing Pei? Care e povestea din spatele acelor poze?!

Atât de repede… chiar și Peng Fang aflase deja.

Trupul lui Yuan Yang se cutremură violent. Gândindu-se la ceea ce avea să îndure Gu Qing Pei, simți ca și cum cineva i-ar fi sfâșiat inima.

– Yuan Yang, spune ceva! E bine că te-am acoperit, altfel ai fi fost îngrozitor de umilit. Cine i-ar face una ca asta lui Gu Qing Pei? Ce fel de ranchiună ar putea avea?

Yuan Yang întrebă cu voce răgușită:

– Unde ești?

– Eu? Sunt acasă. Ce s-a întâmplat?

– Vin la tine.

Yuan Yang închise telefonul și porni spre casa lui Peng Fang.

Peng Fang locuia singur și avea două menajere în casă, dar când auzi că Yuan Yang vine, le trimise pe amândouă acasă.

Yuan Yang simți imediat că ceva nu era în regulă de îndată ce intră.

Se cunoșteau din copilărie. De-a lungul anilor, indiferent câte prostii făcuse Yuan Yang, Peng Fang nu-l văzuse niciodată atât de tulburat, ca și cum i-ar fi fost smuls ceva din trup.

– Frate, ce e cu tine?
Peng Fang îl trase să se așeze pe canapea și îl privi îngrijorat.
– De fapt, poza aceea nu e chiar atât de gravă. Se vede doar fața lui. Cred că, cu voința lui, Gu Qing Pei poate trece peste asta.

Yuan Yang clătină din cap.

– Nu. Cum au ajuns pozele astea să fie făcute publice? Ți-ai reparat și tu calculatorul?

Yuan Yang se ridică nesigur, scoase o bere din frigiderul lui Peng Fang, o desfăcu și bău o înghițitură mare.

Peng Fang se neliniști:

– De ce nu vorbești cu mine? Poate găsesc o soluție pentru tine!

– Tata a făcut-o.
Yuan Yang se întoarse spre el, cu ochii întunecați și greu de citit.

Peng Fang rămase blocat o clipă, speriat, și nu reuși să spună decât:

– La naiba…

Yuan Yang bău bere după bere, iar Peng Fang rămase deoparte, uluit.

După mult timp, Peng Fang oftă adânc și îl privi neîncrezător:

– Yuan Yang, vorbești serios? Chiar ești serios cu Gu Qing Pei? Tu… ți-ai pierdut mințile? L-ai împins pe tatăl tău într-un asemenea colț încât a ajuns să se coboare și să folosească asemenea metode împotriva unui simplu Gu Qing Pei. Chiar ești serios, Yuan Yang!

Yuan Yang trânti doza de bere pe măsuța de cafea și strigă:

– Și ce dacă sunt serios?! Și ce dacă îmi place cineva?! De ce îmi faceți toți viața grea?! De ce îmi faceți toți viața grea?!

Aruncă berea pe podea și își scărpină părul cu furie.

– Hei, calmează-te, calmează-te. Nu veni beat la mine acasă să faci scandal. Spune-mi clar cum s-a ajuns aici.

Yuan Yang își ținu capul în mâini și îl trase mult timp, până când Peng Fang se temea că va rămâne chel. Abia atunci reuși să spună, în linii mari, ce se întâmplase.

După ce ascultă totul, Peng Fang deveni și mai tulburat. Era ca și cum cei doi ar fi fost pe punctul de a fugi împreună!

Fu nevoit să-și reevalueze prietenul din copilărie. Yuan Yang fusese mereu nepăsător și iresponsabil, fără să ia vreodată ceva atât de în serios. Acum, însă, era obsedat de carieră, de afaceri, de a face bani mulți, de parcă ar fi fost posedat, disperat să se ridice. Iar acum ajunsese într-o stare atât de jalnică din cauza sentimentelor lui profunde pentru Gu Qing Pei.

Toată această schimbare fusese provocată de Gu Qing Pei.

Își amintea perfect cum Yuan Yang îl descrisese pe Gu Qing Pei cu dispreț și scârbă la prima lor întâlnire. Pe atunci, Yuan Yang pusese la cale tot felul de intrigi murdare împotriva lui Gu Qing Pei, fără să se aștepte că acele lucruri se vor întoarce împotriva lui.

Cauză și efect — un haos total.

Văzând cât de abătut era Yuan Yang, Peng Fang nu știa cum să-l consoleze. Era vorba, până la urmă, de problema continuării familiei. Dacă îl susținea pe Yuan Yang, simțea că îi trădează pe strămoșii familiei Yuan. Dacă nu-l susținea, simțea că își trădează propriul frate.

Băură în tăcere mult timp, până când Peng Fang nu se mai putu abține:

– Și ce ai de gând să faci de acum înainte?

Yuan Yang clătină din cap.

– Nu mă întorc acasă. Dacă nu acceptă să-l aduc pe Gu Qing Pei cu mine, nu mai calc acolo.

Peng Fang oftă:

– Sunteți familie. De ce atâta tărăboi?

Yuan Yang privi în gol, cu ochii lipsiți de focalizare.

– Tata n-ar fi trebuit să facă asta. N-ar fi trebuit.

– Dar Gu Qing Pei? Cu siguranță te urăște acum.

Doar auzind acel nume, fața lui Yuan Yang se întunecă.

– Mă duc la el după ce se mai liniștește.

– Când?

– Mâine.

Peng Fang rămase fără cuvinte.

A doua zi dimineață, Zhang Xia veni la el acasă și îi aduse toate documentele de demisie pregătite.

Gu Qing Pei semnă documentele, îi spuse câteva cuvinte de încurajare lui Zhang Xia și îi ceru să îl contacteze pe e-mail pentru orice chestiune ulterioară, apoi o conduse până la ușă.

După ce Zhang Xia plecă, Gu Qing Pei făcu un duș, își luă bagajul și se pregăti să cheme o mașină spre aeroport.

Preferă să treacă prin parcarea subterană până la drumul principal; de acolo era mai ușor să oprească un taxi decât de la intrarea principală.

La fel ca în multe dimineți când pleca la muncă, îl văzu pe Yuan Yang în parcare.

Yuan Yang era la fel ca înainte: sprijinit de portiera mașinii, uneori aprinzând o țigară, alteori stând pur și simplu pe gânduri. Oricât de frig ar fi fost, nu intra în mașină; Gu Qing Pei îl vedea imediat ce cobora.

De parcă se temea să nu-l piardă, Yuan Yang îi ocupa întregul câmp vizual.

Yuan Yang își întoarse capul și îl privi în tăcere, cu ochii plini de o tristețe neascunsă.

– Unde te duci?

Gu Qing Pei răspunse:

– Saipan.

Inima lui Yuan Yang sări o bătaie.

– Ar fi trebuit să mergem împreună.

– Nu există „ar fi trebuit” sau „n-ar fi trebuit”.
Gu Qing Pei își strânse haina pe lângă trup și încercă să treacă pe lângă el.

Yuan Yang îl prinse de braț.

– Vin cu tine. Oriunde te duci, vin și eu. Fug cu tine, oriunde ai merge.

– Vreau să fiu singur. Nu vreau să te văd, nici pe tine, nici pe nimeni cunoscut.
Gu Qing Pei îl privi rece.

Yuan Yang scrâșni din dinți.

– Vacanța aceea fusese pentru noi doi.

– Nu mai este.
Gu Qing Pei îi îndepărtă mâna și porni hotărât.

Yuan Yang își strânse pumnii goi; cu cât îi strângea mai tare, cu atât îl durea mai mult inima.