Un cadou dulce
Rain: – ………
În dormitor, Rain a rămas fără cuvinte și s-a speriat. Simțurile îi muriseră la auzul cuvintelor lui P’Phayu… să înceteze să mai flirteze cu el.
P’Phayu
Nu numai că l-a întrerupt, dar Rain l-a implorat.
Rain: – Nu mai spune asta. Nu lăsa ca povestea noastră să se termine fără un început.
Cuvintele au fost spuse încă o dată, făcându-l pe ascultător să simtă că podeaua se învârte cu el.
Phayu: – Rain nu mai are timp să flirteze cu mine.
Asta nu mă doare destul?
Persoana vătămată avea o expresie dureroasă pe față, nu o durere fizică, ci o expresie a unei inimi care se va frânge din cauza omului pe care îl cunoștea de mai bine de două luni. Persoana pe care o ura de prima dată când îi auzise numele, dar în același timp era aceeași persoană pe care o admirase până la moarte. Omul care încerca să câștige la orice, omul care îi influența inima.
Și-a amintit că P’Phayu spunea mereu că nu se gândește la nimic. Nu ezita niciodată, nu avea niciodată o inimă slabă, era singurul la care se gândise atât de mult. Ca un act de dăruire afectuoasă unul față de celălalt. Există o semnificație a relației lor care nu are nevoie să fie exprimată. El a crezut că Phayu simțea același lucru când îl îmbrățișa, îl săruta și îl atingea.
Dacă nu vrei să ai nimic cu mine, de ce îmi dai speranțe!
Sau sunt doar un prost?
Până la urmă, era doar un băiat confuz, așa cum spunea Phayu tot timpul.
Gândul a făcut ca Rain să-i cadă în poală. Mâinile îi căzură neputincioase pe lângă corp, puterea, încăpățânarea, și dorința de a învinge dispăruseră complet și, cu lacrimi clare curgându-i pe ochii înfierbântați, era gata să cadă în orice moment.
Tocmai și-a dat seama că… îi place de P’Phayu.
Phayu: – Pentru că eu voi flirta cu Rain.
Deodată, fața lui palidă s-a ridicat pentru a întâlni ochii celeilalte persoane care spusese neașteptat acest lucru. Câteva cuvinte l-au făcut să vadă lumina de la capătul tunelului. Mâna pe care o lăsase să cadă lângă el tremura, vrând să se întindă și să apuce brațul celuilalt, dar îi era teamă că dacă îi frângea inima din nou, nu ar fi putut rezista.
Phi Phayu
Rain este doar un idiot care se repetă strigând încontinuu numele celeilalte persoane.
În timp ce Phayu își împinse mâna spre obrazul alb și îl mângâie ușor. Fața lui era încă calmă și blândă, ochii săi ascuțiți străluceau de dragoste cu tandrețe, iar pe buzele lui a apărut un zâmbet dulce.
Phayu: – Nu te purta așa. Nu am terminat încă de vorbit.
Rain: – Ce vrei să spui? Te joci din nou? Nu e amuzant, nu mă voi supăra dacă nu mă placi. Nu voi crede că suntem mai mult decât doar…senior și junior. Nu mă răni în felul ăsta. Am o inimă! Crezi că pot suporta să mă rănești?
A spus persoana deprimată, apoi a început să plângă în timp ce cel mai în vârstă îl apuca de ambii obraji.
O siluetă înaltă s-a apropiat, ignorând mișcarea la care și-a întors privirea. Și-a înclinat fața până când fruntea i-a fost foarte aproape pentru a avea contact vizual.
Phayu: – Ți-o spun din nou, Rain, ascultă-mă bine.
………..
Phayu: – Rain nu mai are timp să flirteze cu mine. Așa că acum am să flirtez eu cu Rain. Poți să auzi clar?
În mod surprinzător, cu un minut în urmă se simțea ca și cum ar fi mers pe o muchie de cuțit. Dar când a auzit vocea profundă vorbind clar, inima i s-a umflat atât de mult încât parcă ar fi zburat în cer.
El ar fi trebuit să fie cel care să țipe, să dea cu pumnul în față sau să lovească. Dar, în schimb, băiatul a pus mâna pe mâna mare care îi apăsa fața cu putere și a plâns la cuvintele lui.
Rain: – Rain nu este singurul, nu-i așa? Nu e singur, nu-i așa?
Phayu a împuns vârful nasului iepurelui cu ochii roșii.
Phayu: – Dacă Rain se referă la sentimente similare, atunci Rain nu este singurul.
Nu-i păsa dacă era certat pentru că era slab, Rain a îmbrățișat gâtul altora și aproape că au căzut pe pat. Sprijinindu-se pe umerii largi, a întrebat confuz.
Rain: – Lui P’Phayu îi place Rain, nu-i așa? Chiar îl placi pe Rain? Phayu râde cu poftă, strângând puternic talia băiatului încăpățânat.
Phayu: – Vrei să o auzi clar?
Rain: – Da, da.
Rain dădu din cap cu putere, privindu-l în ochi cu o expresie plină de speranță, cu mai multă surprindere decât rezultatele testului. Inima din pieptul lui pulsa de emoție așteptând cuvintele din gura persoanei din fața lui, dar…
Phayu: – Nu, mă tot întrebi la nesfârșit, sunt prea leneș ca să vorbesc prea mult.
PHAYUUU!!!
De data aceasta, ascultătorul i-a dat un pumn și i-a zdrobit umărul în timp ce striga cu putere. Nu conta dacă părinții lui veneau și vedeau ce se întâmpla. El voia să-l rănească pe seniorul care avea prostul obicei de a râde de el. Chiar dacă știa ce îi putea face această putere, când a auzit gemete, s-a simțit mulțumit.
Phayu: – Nu lovi prea tare, va sângera.
Rain: – Ești nebun? Dacă te lovesc, doar se va învineți, de unde sânge?
Phayu: – Va curge.
(* Eu nu înțeleg această glumă????)
Phayu își ține mâinile și se uită la persoana care îl susține în genunchi pe pat. Apoi, cu un zâmbet larg, a spus…
Phayu: – Ei bine, aseară am fost în Rain și am lovit prea tare, rana se poate deschide.
(*Ahhh, are legătură cu dialogul de sus. Phayu i-a zis lui Rain să nu îl mai lovească deoarece i se va deschide rana ..din fund ??)
Rain: – P’Phayu!
Rain a țipat de data aceasta cu furie, nu de rușine. Îi venea să îl sugrume până murea. Dar mai întâi vrea un răspuns la întrebarea anterioară. Anterior voia să întrebe pentru a se asigura că nu se gândea doar el la relația dintre ei doi. Nu mai voia să plângă, avea destulă durere în ochi și o durere de cap.
Rain: – Deci Rain nu mai poate flirta cu tine pentru că timpul a expirat, dar tu vei flirta cu Rain pe termen nelimitat, nu?
Phayu a dat din cap la ce a întrebat persoana cealaltă, aproape zâmbind, dar…
Phayu: – Ei bine, cred că nu mai trebuie să încep să flirtez.
Rain: – Hei, de ce?
Rain i-a promis că dacă îi spune că povestea lui a fost o glumă, va coborî, va lua un cuțit și îl va înjunghia în mijlocul pieptului. Dar, în schimb, a gâfâit când P’Phayu l-a tras de gât într-un sărut puternic și apoi a râs.
Phayu: – Ei bine, cred că am fost sedus deja.
De la abis la tăcere, de la tăcere la rușine, de la rușine la… furie
Rain: – Cine te-a sedus?! E ca și cum P’Phayu ar fi flirtat cu Rain înainte, poate în viața viitoare!!!
Micuța siluetă care stătuse în poala lui Phayu, când a făcut-o… acum se dădea la o parte nerăbdător, cu intenția de a-l face pe marele om să simtă durere, în timp ce Phayu râdea cu poftă în timp ce-l trăgea de braț.
La început a fost destul de îndrăzneț, dar când a făcut puțină presiune asupra lui, l-a lăsat să-l îmbrățișeze.
Chiar m-a supărat!
Phayu : – Nu e nevoie să aștepți viața viitoare, anul sau luna viitoare. Hai să o facem acum. Chiar acum câteva clipe, Rain nu m-a întrebat dacă simt la fel în același fel? Rain însuși a spus-o… Ugh.
Rain : – …!!!!
Phayu l-a îmbrățișat cu drag, revenind la povestea despre care a discutat mai devreme. Făcându-l pe cel care dădea repede din cap… să roșească…
Serios, va exista vreodată o zi în care îl voi putea învinge pe P’Phayu?
Micuța siluetă și-a arătat dinții pentru că acea zi s-ar putea să nu vină niciodată.
Phayu: – Bine, atunci îl voi întreba pe Rain. Ascultă cu atenție.
Phayu a împins tânăra siluetă în poziție așezată, a întins mâna pentru a-i strânge mâna și l-a îmbrățișat strâns. Puteți ghici ce va întreba doar prin uitându-te în ochii lui serioși. Dar băiatul glumeț a întrerupt momentul.
Rain: – Ce vrei să mă întrebi? Dacă vreau să fiu iubitul tău? Rain este supărat pe tine. Rain nu este de acord.
A spus asta de parcă ar fi avut în mână cartea cea mai bună. Dar la nivelul lui Phayu doar zâmbește și se joacă cu mâinile celuilalt.
Rain: – Mă întrebi dacă vreau să fiu iubitul tău?
Micuța siluetă a încercat să-i dea drumul la mână, dar tot voia să știe unde s-a dus.
În timp ce Phayu are o expresie serioasă, care îi pune în evidență ochii sinceri și un zâmbet prietenos capabil să zguduie inima oricui îl vede.
Un indiciu că, indiferent de persoana care l-ar vedea, ar fi de acord să îl accepte fără să stea pe gânduri, dar…
Phayu: – Îl voi întreba pe Rain… între a fi iubitul meu sau eu a fi iubitul tău, ce vei alege?
Da, a spus-o pe un ton serios. Dar întrebarea… l-a făcut să gâfâie.
Rain: – Ce?!!!
Lui Rain nu-i venea să creadă ce întreba, dar asta era adevărata întrebare.
Să aleagă între a fi iubitul lui sau a-l avea ca iubit… Asta nu înseamnă același lucru?
Rain: – Phi Phayu!!!!!
Asta e tot, a strigat Rain ridicându-se brusc de pe loc să doarmă, uitând că este bolnav.
Iar faci mișto de mine. Ești iubitul meu sau nu? Hai să fim împreună. Suntem mai mult decât senior-junior acum.
La dracu’!
De ce mi-a dat de ales dacă nu aveam de ales?
Astea sunt gândurile care trec prin mintea băiatului.
Phayu: – Oh, dacă alegi repede, va fi o recompensă pentru tine.
Rain: – Ce poate alege Rain?
Micuțul a spus, roșind și uitându-se în altă parte în timp ce Phayu a suspinat și a explicat cu o expresie dezamăgită.
Phayu: – De ce este Rain supărat pe mine? Vorbesc serios, pentru că aseară Rain a spus că ești al meu, dar cineva va spune că l-am forțat prea mult pe Rain. Rain, așa că…pe care o alegi?
Vreau să îi dau una din tot sufletul.
Phayu: – Rain.
Când s-a ridicat și s-a prefăcut că deschide ușa pentru a alunga oaspetele care venise în vizită la bolnav, Phayu l-a apucat primul de mână.
Phayu: – Îți spun că indiferent dacă Rain alege să fie iubitul meu sau mă alege pe mine ca iubit, voi avea grijă de Rain. Îl voi…nu voi lăsa pe nimeni să îl intimideze (pentru că numai eu îl pot intimida), nu îl voi face pe Rain să plângă (dar dacă îl fac să plângă de rușine este cu totul o altă poveste), îl voi ține în siguranță. Rain nu se va simți singur. O vei face? Voi asculta cu atenție cuvintele lui Rain și, cel mai important, vei avea un iubit care are o diplomă de onoare în arhitectură… vei avea jumătate din viața universitară rezolvată, te pot ajuta să modelezi și să faci schițe.
Serios, ăsta e un anunț de vânzare?
Dacă audiența lui este impresionată, nu este pentru că este interesat de propunere. Ci de seriozitatea din ochii lui și vocea plăcută care spunea că el că va avea grijă de el… ascultă cu atenție povestea.
Phi Phayu trebuie să fi știut că Rain făcea prostii. Uneori, el vorbește despre lucruri pe care ceilalți nu vor să le audă, prietenii lui spun, de asemenea, că este enervant, încăpățânat și mereu cu păreri. Dar Phi spune că nu-l deranjează și că nu-i pasă dacă îl deranjează. De asemenea, nu orice ar fi, nu a renunțat nici măcar o dată la el.
Deși obraznic, P’Phayu este o persoană care ține la el.
Omul care l-a certat i-a spus că a greșit, dar care l-a îmbrățișat strâns în ziua în care a plâns.
Rain: – P’Phayu, Rain nu are de ales.
Phayu știa că interlocutorul nu terminase de vorbit pentru că acei ochi îl priveau direct pe el. Acei ochi care l-au fascinat din prima dată când l-a îi văzuse… acei ochi fermi care nu renunțau niciodată la nimeni.
Rain: – Pentru că Rain le va alege pe amândouă.
Phayu a râs apoi a tras micul trup în brațele lui.
Phayu: – Asta e rău.
Rain: – Nu la fel de rău ca tine. Așteaptă și vei vedea, voi face ceva rău ca să te bat cândva.
Ascultătorul nu se poafe abține să nu strângă foarte ușor vârful nasului celeilalte persoane. Când cealaltă parte nu mai putea respira, a deschis imediat gura, apoi s-a aplecat și a sărutat-o el, până când băiatul l-a lovit puternic pe umăr și apoi s-a retras.
Phayu: – Ascultă, tu ești cel care îmi va face ceva rău?
Trupul micuțului gemea în timp ce Phayu îi șoptea la ureche.
Când micuțul din brațele lui a încremenit și a ridicat privirea, Phayu i-a zâmbit apăsând din nou un sărut pe frunte și i-a dat drumul.
Phayu: – Deci, mă întorc. Mâine voi veni din nou în vizită. În seara asta, ia medicamente înainte de a te culca, însănătoșește-te repede și continuăm conversația despre noi după aceea.
Interlocutorul s-a apropiat de ușă, dar înainte de a pleca, a ridicat din sprâncene.
Phayu: – Ți-a plăcut cadoul meu?
Apoi a ieșit din cameră, lăsându-l pe proprietarul camerei… să cadă și să se așeze pe podea.
Lui Rain i-a plăcut!
Răsplata pentru răspunsul bun pe care i l-a șoptit la ureche adineauri.
Bolnavii cu fața roșie pot spune… că ar fi murit. Cine a spus că Rain îl va învinge? În viața asta poate fi un ticălos adevărat… Sau nu, el nu a… nu știa. Dar acum… chiar a dat-o în bară.
Cu toate acestea, era dispus să piardă.
*****
Rain: – Bună, Phi.
Aon: – Oh, Rain, nu te-am mai văzut pe aici de mult timp. Ce mai faci?
După ce s-a îmbolnăvit, Rain a adormit și a stat în pat câteva zile din cauza febrei. Fie că vorbea prea mult, fie că plângea sau își făcea griji, febra i-a crescut și cădea îngrijorând persoana care promisese să aibă grijă de el, conducând după serviciu în majoritatea zilelor. Până când a devenit un prieten apropiat al tatălui său.
Nu numai atât, Rain și-a dat seama că tatălui său îi plăceau motocicletele mari, dar el nu putea să meargă cu ele pentru că mama lui îi interzicea. Când alții vin la vorbească despre mașini, îl place atât de mult pe Phayu încât, în ziua în care nu a apărut, l-a întrebat dacă fiul său iubit a căzut de pe motocicletă.
Astăzi a fost ziua în care s-a vindecat complet. Bărbatul imobilizat la pat s-a săturat să stea acasă și s-a dus să-l caute pe Phayu conducând direct la garaj.
De asemenea, de data aceasta, Sky era plecat la casa tatălui său din Lopburi.
Rain: – După ce am terminat examenul și am predat lucrarea, am început să mă simt rău.
Aon: – Ei bine, în aceste zile, destul de mulți oameni sunt bolnavi. Vremea este foarte schimbătoare, caldă și ploioasă. Astăzi, la birou se lucrează foarte greu pentru că două persoane au gripă și mai este o altă persoană al cărei copil este bolnav de diaree, a spus Aon, apoi s-a întors spre biroul care părea și mai dezordonat decât de obicei pentru că Saifah însuși era ocupat să alerge prin el.
Aon: – Apropo, ce-ar fi să stai și să aștepți să vină Phayu la birou? Nu ieși în soare pentru că ai avut febră și poate să revină, a spus cel mai mare, zâmbind și arătându-și dinții. Apoi s-a resemnat să se întoarcă la muncă, lăsându-l pe Rain să intre în birou a ridicat mâna pentru a arăta tuturor respectul într-o manieră familiară.
Inițial plănuise să se ducă să stea și să se joace pe telefon până se întorcea Phayu, dar văzând condițiile…
Rain: – Pot să vă ajut cu ceva?
Rain îl împinse pe Saifah, care se întoarse spre el, arătând ca și cum l-ar fi văzut pe sfântul său preferat.
Saifah: – Poți să tastezi repede, Rain?
Rain: – Mă descurc cu asta destul de bine.
Saifah: – Oh, da, te rog ajută-mă să completez informațiile. Hei, Prim, arată-i lui Rain. Saifah a ordonat repede, apoi s-a întors să spună cu regret
Saifah: – Îți rămân dator. Mă voi revanșa mai târziu față de tine.
Rain: – Bine, vreau să te ajut.
Speră să se descurce bine, deoarece acum este iubitul fratelui său geamăn. Vrea ca familia lui Phayu să îl placă. Un alt lucru este că el vine adesea să stea aici. Așa că a sta jos să completeze hârtii este un lucru mărunt.
******
Între a-ți lăsa prietenul să te aștepte acasă sau în garaj, dacă vrei să te simți confortabil, trebuie să alegi o casă. Dar pentru persoanele cărora nu le place să fie singure, să ai un prieten cu care să vorbești în garaj este mai bine decât să stai și să aștepți. Dar Phayu nu se aștepta ca atunci când își va lua băiatul pentru prânz, îl va vedea amestecându-se armonios cu funcționarii care tipăreau documentele.
– Rain, ai terminat?
– Stai puțin, Phi, pagina asta e aproape gata.
Ei bine, și-a ajustat poziția.
Phayu s-a gândit în glumă, pentru că persoana care tocmai îi văzuse chipul zilele trecute nici nu se gândise să se uite la el. Privind direct la ecranul computerului, alternând mâinile cu hârtia de pe masă și tastatura.
Phayu: – Ce mai faci?
Geamănul mai mare se întoarse să-l întrebe pe geamănul său.
Saifah: – Prea ocupat, astăzi două persoane sunt bolnave de gripă plus un copil bolnav. Suntem norocoși că Rain a fost aici să ne ajute. Nu putem merge nicăieri în seara asta.
Saifah a explicat înainte de a se duce să caute un mecanic afară, lăsându-l pe Phayu să meargă în spatele persoanei ocupate cu hârțogăria fără să-și dea seama că el că stătea în spate.
Phayu nu a vrut să deranjeze, așa că a așteptat până când Rain a terminat de tipărit ultima pagină.
Rain: – Gata… wow.
Ultima dată când a apăsat Enter, Rain s-a speriat în birou când ceva rece i-a atins urechea.
Rain: – Phi! M-ai speriat.
Rain s-a uitat la mâna lui Phayu și a constatat că era doză de suc de fructe care era atât de rece încât l-a făcut să tremure.
Phayu: – Salariu, a spus Phayu cu un zâmbet.
Rain: – Doar atât?
Rain pare să subestimeze plata.
Phayu: – Ai tipărit doar câteva pagini din document?
Phayu a întrebat tachinos, uitându-se la persoana care s-a întors să ridice teancul de hârtii de pe masă și apoi și-a mutat scaunul pentru a lua alte două teancuri, ridicându-și capul pentru a le arăta.
Rain: – Cine a spus că am lucrat doar la câteva pagini? Am avut la dispoziție doar patru ore! a spus Rain în timp ce ascultătorul i-a trimis mâna pentru a-i mângâia capul.
Rain: – P’Phayu, sunt ocupat.
Phayu: – Patru ore sau patru minute este același lucru.
Rain nu a vrut să-și asume meritele pentru că el a fost cel care s-a oferit să o facă. Dar nu înțelegea comparația dintre metaforele pe care le făcea, așa că l-a privit în ochi și a scuturat din cap pentru a elibera mâna care îi era pusă pe păr. Dacă nu se află în birou, chiar vreau să întreb unde este persoana care a spus că va avea grijă de el? nici măcar nu și-a încurajat spiritele.
Phayu: – Pentru că e oricum treaba lui Rain.
Băiatul, care nu înțelegea deloc, s-a încruntat.
[Smack]
S-a oprit când Phayu și-a pus mâinile pe spătarul scaunului, i-a adus fața mai aproape și i-a sărutat gura.
Rain: – Phi… sunt o mulțime de oameni.
Rain s-a grăbit să-i împingă pieptul, dar a surprins o voce profundă care îi șoptea la ureche.
Phayu: – Este de datoria iubitului proprietarului atelierului să facă asta.
Fața lui albă s-a ridicat, mâinile lui au rămas mute, corpul lui a înghețat, a privit zâmbetul celeilalte părți, și apoi… s-a înroșit.
Rain: – Serios?
Phayu nu-i mai sărută gura, așa cum se temea. Doar se întoarse și se ridică în picioare. Îl lăsă pe copil să stea nemișcat în aceeași poziție. Apoi, el… și-a răsucit gâtul ca și cum ar fi fost un robot descoperind că altcineva îl privea. Dar, de îndată ce s-au întâlnit, au râs și s-au uitat în direcții diferite, doar Saifah a rămas dând din cap și spunând ciudat.
Saifah: – Ei bine, dacă nu vin banii, folosește-ți faen-ul pentru a munci.
Phi Saifah este încă prietenoasă, folosind doar cuvântul Faen înainte de a se întoarce spre el.
Saifah: – Chiar îmi pare rău pentru Rain. Chiar te întreb, chiar ești cu Phayu? Dacă nu mai poți suporta, vino și cere-mi ajutorul.
Inima lui Rain voia să ceară, dar se juca cu Phayu care își puse mâna pe umărul lui în timp ce spunea simplu, dar… posesiv.
Phayu: – În scurt timp, va fi al meu.
Mișcarea aceea l-a făcut pe Saifah să ridice mâna peste umăr și a dat din cap ca și cum nu s-ar mai fi jucat, dar ultimele cuvinte pe care le-a rostit înainte de a pleca…
Saifah: – Ce te face să fii gelos pe Nong al tău, frate?
Rain a spus că cei doi erau chiar gemeni pentru că el era timid.
******
Ne uităm mâine la un film?
Din cauza întrebării scurte de ieri, Rain stătea în fața dressing-ului în acel moment, bombănind și privind în stânga și în dreapta nemulțumit.
Pantaloni negri?
Chiar dacă ieșise de multe ori să mănânce în oraș cu Phayu, era prima dată când mergeau la restaurant după ce Phi îl forțase să-l ia pe prietenul lui poziția de bărbat, așa că tânărul a plecat și și-a schimbat hainele de mai multe ori fără să fie foarte sigur. Până când, în cele din urmă, a ales pantaloni scurți și un tricou alb.
RRRRRRRRRRRR???
Rain: – Da, Phi Phayu?
Phayu: – Acum sunt în fața casei tale.
Cealaltă persoană a ieșit din cameră și a coborât scările gândindu-se la orice, pentru că lui Phayu nu-i păsa cum se îmbracă.
Phayu: – Schimbă-ți pantalonii, Rain.
Abia când i-a văzut fața, Phayu nici măcar nu l-a salutat, ci doar i-a criticat hainele pe care le purta și pe care le alesese de aproape o oră, uitându-se în jos pentru a-i arăta unde era greșit îmbrăcat.
Am un pic de păr pe picioare, dar nu e așa de rău.
Acest gest l-a făcut pe Phayu să râdă.
Phayu: – Nu te supăra, nu te supăra, dar o să te scot la plimbare cu motocicleta.
Rain a înțeles sensul, așa că a urcat la etaj și și-a schimbat pantalonii la loc. Ascultă cuvintele de admirație ale tatălui meu. De îndată ce și-a arătat fața, ochii i s-au mărit pentru că astăzi Phi Phayu nu a adus mașina pe care o folosește de obicei, ci o motocicletă mare, roșie și neagră, marca Ducati, care era cool.
Nu e ca și cum ar fi un tânăr pilot de curse care vrea să pară cool când e cu un băiat, ci motocicleta asta… aceeași motocicletă pe care Phi Phayu o folosea când a schimbat cauciucurile.
Expresia lui enervată de la început s-a transformat imediat într-un zâmbet mare.
Rain nu știa dacă era aceeași motocicletă.
Oare își va aminti că ne-am întâlnit la petrecere cu întârziere? Acum nu mai contează. Cheia este relația care se dezvoltă de la punctul din momentul în care…
Tatăl: – Te invidiez.
Tata l-a privit pe Phayu care se cățăra pe bicicletă cu atâta răceală încât fiul său a râs.
Rain: – Hahaha tată, nu fi invidios pe Rain. La urma urmei, el nu poate aduce decât una.
-Tata vrea doar să urce, eu nu vreau să merg pe ea.
Rain: – La fel, a spus băiatul, râzând, stând pe loc pentru ca Phayu să-și pună casca.
Chiar dacă s-a urcat stângaci pe motocicletă, și-a dat seama doar că aceasta era mult mai înaltă decât motocicleta pe care era obișnuit să stea. Și forma acesteia l-a făcut să se aplece spre partea din față și i-a atins suspect talia lui Phayu.
Phayu: – Rain, îmbrățișează-mi corpul cu mâinile.
Bătrânul a tras de mâna care îl ținea de talie, trăgându-l mai în față până când persoana din spate s-a simțit un pic mai confortabil.
Rain: – Nu mă scăpa.
Phayu: – Vrei să te arunc?
Phayu a răspuns imediat cu o întrebare care nu a fost observată de tată. El doar a rămas în picioare, i-a făcut cu mâna fiului său și a privit motocicleta pe care voia să o conducă pe aleea de lângă casă.
Dar când se îndepărtă de ochii tatălui….
Phayu: – Nu-ți mișca prea mult mâinile. Dacă mă atingi unde nu trebuie, nu-ți garantez siguranța în seara asta.
Rain era atât de supărat încât a vrut să-l strângă de picior. Dar îi era teamă că seniorul lui își va pune în aplicare amenințarea. Nu era cu adevărat speriat, voia doar să se uite la un film mai întâi, în timp ce încerca să-și așeze mâna, s-a sprijinit de spatele lui lat, simțind cum se accelerează până când a întrebat:
Rain: – Există ceva ce P’Phayu nu poate face?
Pe lângă faptul că este arhitect, mecanic, că este un adevărat activist, se mai pricepe și la curse.
Phayu: – Ești invidios?
Rain s-a folosit de capul căștii pentru a-l lovi cu putere.
Ei bine, arată bine, are o slujbă bună, chiar dacă sunt prietenul lui, nu mă pot abține să nu mă simt gelos.
Phayu: – De ce m-ai rănit? Vrei să spui că Rain e gelos?
Ascultătorul s-a încruntat mai mult decât înainte,și a fost surprins când o altă persoană a deschis gura râzând fericit și a spus fără rușine umilindu-l.
Phayu: – Sunt invidios că am un iubit atât de bun ca tine.
Chiar nu pot să vorbesc.
Apoi, pe drum, Rain nici măcar nu s-a mai gândit să vorbească. Nu pentru că îi era rușine să-și abordeze prietenul la acel nivel de atașament, ci pentru că îi era teamă să nu-l lovească accidental pe narcisist și să-i doboare pe amândoi.
Între timp, să stăm și să ne invidiem.
******
La cinema sâmbăta este plin de familii și cupluri care petrec timp împreună. La fel ca Rain care se plimba alături de Phayu comentând filmul pe care tocmai îl văzuseră. Nu le mai pasă de modul în care îi vor percepe ceilalți.
Ajungând la mall-ul din mijlocul orașului, Rain s-a simțit ținta unor priviri, la început a crezut că este din cauza Ducati-ului cool, dar când a intrat în clădire, multe priviri încă se întorceau să se uite. Până când a văzut că persoana de lângă el a făcut să fie clar la cine se uitau.
Astăzi Phayu nu este îmbrăcat ca într-o zi normală și nici nu poartă o salopetă ca în garaj. Silueta înaltă purta un tricou, blugi negri și o jachetă de piele maro pe deasupra. Părul, care este adesea legat într-o manieră relaxată, acum cădea liber pentru a-i încadra contururile feței, fără a părea dezordonat, ci îl dăcea să arate ca un model. Era cu adevărat un bărbat care putea atrage privirile oricui.
La început, a fost gelos în secret. Dar bărbatul chipeș era cel care avea grijă de el, care îl lăsa să aleagă filmul, să aleagă locul, să aleagă băutura și floricelele de porumb. Nu numai că ține totul în mână ca să nu obosească, dar când intră în cinematograf îi spune să-și aleagă un loc, iar când se uită la un film, îl ține și de mână ca să-i țină de cald.
Rain era îngrijorat că cunoscuții lui îi vor vedea ținându-se de mână la cinema, dar Phayu se potrivea excelent pentru filme. Pentru că cealaltă parte se concentrează asupra conținutului și șoptește cu pasiune. Prima lor dată când au vizionat un film împreună s-a încheiat într-o notă bună.
Cu oameni cărora le pasă și care au grijă de mine în felul acesta. Pot să vin și să mă uit în fiecare săptămână. (Ei bine, dacă nu am început școala).
Phayu: – Ți-e foame?
Rain: – Mi-e foame. Rain a dat ușor din cap.
Phayu: – Și ce vrei să mănânci?
Rain: – Hei, Phi, nu-l răsfăța pe Rain atât de mult. Rain va fi rău.
Astăzi alesese temporar întreaga zi, Phayu a zâmbit.
Phayu: – Bine, dar înainte ca Rain să devină rău, o să-l fac să aibă un obicei bun.
Bine, să zicem că o voi lua ușor.
Phayu: – Deci, ce vrei să mănânci? Nu trebuie să faci o față ca asta, chiar te întreb… Vreau să te relaxezi.
Sfârșitul frazei îl face pe narcisist să zâmbească larg, dar simplul fapt de a fi împreună este distractiv.
Rain: – Mâncare coreeană.
Phayu: – Nu e de ajuns fața asta coreeană?
Phayu a tachinat, a împuns obrazul unui băiat cu ochii mari care s-a grăbit să plece.
Rain: – De ce glumești?
Phayu: – Nu glumesc, sunt serios.
Rain: – Crede… ca și cum ar fi adevărat.
La sfârșitul propoziției, l-a apucat de braț pe Phayu și l-a dus la magazinul pe care îl dorea, zâmbind șmecherește.
Rain nu a observat că se obișnuia să-l atingă mai deschis. Nu era rău, dimpotrivă, era bine, pentru că Phayu chiar își dorea asta, dar nu voia ca Rain să se simtă prost. Uneori simțea că Rain era speriat pentru că amândoi erau băieți și, deși îi plăcea să flirteze cu acest tip, el cu siguranță nu voia să-l vadă cu o față rea.
Vrea ca el să se simtă bine în legătură cu relația lor.
Phayu nu vrea doar să se distreze. Ci a vrut să meargă mai departe.
Această idee a fost pusă la încercare când a intrat în fața restaurantului.
Sky: – Hei Rain, ce faci aici cu P’Phayu?
Rain s-a întors brusc și l-a văzut pe prietenul său apropiat care trebuia să fie acasă la tatăl său în Lopburi.
Rain: – Sky!
Prietenul său s-a uitat când la fața lui Rain, când la cea a lui Phayu. Apoi a privit în jos pentru a vedea că cei doi se țineau de mână.
