Cursa iubirii
Sub cerul întunecat al nopții fără lună, zeci de mașini străbat străzile orașului, adesea aglomerate în timpul zilei. Dar în acest moment, autostrada cu patru benzi era goală, ca și cum cineva ar fi eliberat-o intenționat. Deodată, două mașini au oprit de o parte si de alta a drumului, ignorând toate legile, și lăsând o singură bandă disponibilă pentru intrare și ieșire.
Mecanicul priceput a încetinit și și-a tras propria mașină pe marginea drumului.
“Nu vin mulți oameni astăzi, Phi?”. Rain l-a rugat apoi pe șofer să se uite la drumul gol, pe care circula doar mașina organizatorului.
Saifah i-a spus că munca în sine nu va dura mai mult de trei ore. Dar l-a văzut pe Phi Phayu ocupat în garaj toată ziua, și în miez de noapte a trebuit să încarce cu grijă zeci de mașini de curse în containere și să se îndrepte direct spre acest drum care… nu semăna deloc cu cel pe care îl știa din timpul zilei.
Proprietarul evenimentului probabil că este un om foarte puternic si influent, asta putea vedea oricine.
Phayu: “Nici măcar nu a început încă. Acum este prezent numai personalul.”
Ascultătorul care a coborât din mașină nu s-a putut abține să nu alerge în mijlocul drumului întinzând mâinile și sărind de bucurie spunând că e imposibil să facă asta în timpul zilei, căci altfel ar fi fost lovit de o mașină care l-ar fi omorât.
Rain: “Impresionant, de parcă aș fi stăpânul drumului, Phi.”
Chai: “Da, pentru că îi facem pe toți oamenii care vin la întrecere să se simtă așa.”
Rain s-a întors să vadă cine era persoana care a vorbit, coborând rapid mâna în lateral. A văzut un bărbat mare într-un costum negru ca smoala. Fără să știe de ce, doar uitându-se în acea pereche de ochi ascuțiți, inimioara lui mică a rămas uimită, tremurând de frică. Chiar dacă chipul acela îi zâmbea. Instinctul l-a avertizat că acest bărbat era periculos… prea periculos.
Rain: “Ei bine, sunteți patronul acestei întreceri?”
Rain și-a imaginat că șeful cel mare este probabil un bărbat mai în vârstă, cu o personalitate puternică. Dar persoana din fața lui nu era atât de bătrână pe cât își imaginase el. Avea o față sumbră, ochi ascuțiți care străluceau, ca ai unui prădător, iar buzele îi erau înconjurate de o barbă rară; își putea imagina cu ușurință că ar putea face parte din mafie. Până când și-a mușcat buza ca să nu țipe cu o voce tremurândă că vrea să plece departe.
Nu și-a imaginat niciodată că cineva ca el s-ar putea teme de cineva, pe care îl întâlnea pentru prima dată.
Chai: “Deloc. Eu sunt doar persoana care se ocupă de treaba asta.”
Phayu: “Phi Chai, bună seara.”
Rain era pe cale să scoată un oftat de ușurare când Phayu l-a întrerupt, ridicând mâna în semn de salut către bărbatul sinistru.
Doar se ocupă de asta? Asta înseamnă că șeful cel mare este și mai înspăimântător? Sunt sigur că dacă îl întâlnesc, o să fac pipi pe mine de frică!
Phayu: “Rain, P’Chai este un prieten apropiat al celui care organizează aceste curse, iar P’Chai, el este Rain…iubitul meu.”
Rain a ridicat și el în grabă mâna pentru a-l saluta pe interlocutor. A înțeles că persoana din fața lui nu era genul de persoană cu care se putea glumea. Seamănă cu P’Phayu ori de câte ori îl striga în glumă “daddy”.???[Citiți capitolul precedent pentru mai multă acțiune cu ”daddy”].
Chai: “Mă bucur să te cunosc”. Bărbatul pe nume Chai a spus pe un ton politicos. Dar cel care îl asculta încă simțea un fior pe șira spinării.
Rain s-a apucat de cămașa lui Phayu și s-a ascuns în spatele lui, așa cum îi place lui Phayu.
Saifah: “Hahaha, Nong Rain pare să se teamă de tine, P’Chai.”
Rain s-a simțit mai ușurat când Saifah a coborât dintr-o altă mașină cu un bărbat chipeș lângă el și a pășit chiar în spatele bărbatului. Apoi a făcut un pas înainte, lucru care l-a îngrozit pe Rain pentru că persoana gălăgioasă a venit din spate și și-a pus brațul pe umărul bărbatului înfricoșător.
Chai: “Unde sunt eu înspăimântător?”
Saifah: “Peste tot”. Saifah a spus râzând, dar Rain a putut vedea cum persoana care a întrebat unde era înfricoșătoare… se strâmbă și zâmbi.
Ugh, pe bune, oricât de chipeș ai fi, eu sunt speriat.
Saifah: “Dar șeful tău?”
Chai: “Nu a venit azi, e ocupat.”
Saifah: “Oh, dacă e ocupat, de ce a aranjat asta astăzi?”
Chai era încă puțin rezervat, dar i-a răspuns la întrebare.
Chai: “Băiatul lui s-a îmbolnăvit brusc.”
Saifah: “Oh, am înțeles”.
Saifah a dat din cap, în timp ce Rain a vrut să pună mai multe întrebări, dar nu a îndrăznit. S-a holbat doar la bărbatul în costum negru, de care știa că îi era frică.
Chai: “Atunci, eu vă las. Mă duc să verific lista de invitați… distracție plăcută.”
La sfârșitul frazei, s-a întors cu grație spre gărzile de corp care au ridicat mâinile în semn de salut. Când băiatul speriat a fost sigur că Phi Chai s-a îndepărat suficient de mult încât să nu-l audă, a tras brusc de brațul lui Phayu.
Rain: “P’Phayu, asta e înfricoșător.”
Saifah: “Abia l-ai întâlnit pe Phi Chai și ești deja speriat. Deci, când îl vei întâlni pe Pakin, vei muri, Rain?”
Saifah “Bine, hai să îți fac cunoștință cu prietenul meu, Oat. Ți-am mai vorbit despre el; cu el l-am ajutat pe Phayu să își termine proiectele când era la facultate. Cred că Rain este norocos că are ocazia să-l întâlnească astăzi. A fost foarte ocupat în ultima vreme.”
(Vă amintiți capitolul/episodul din Love by Chance, scrisă tot de Mame, în care Ae și Pond au mers la plajă cu prietenii lui în timpul vacanței intersemestriale. Oat este iubitul lui Shin, prietenul lui Ae. Povestea lui Shin este în alt roman scris de Mame.)
Rain s-a uitat la iubitul său, și apoi la prietenul acestuia, P’Oat; trebuia să recunoască faptul că acesta era foarte chipeș, dar părea să fie o persoană mult mai calmă decât gemenii.
Cu o astfel de persoană, nu aș îndrăzni să mă apropii prea mult. Nu știu cât de mult pot să glumesc cu el…
Rain: “Bună, P’Oat, numele meu este Rain”.
Oat: “Bună, mă bucur să te cunosc. Știu despre Rain de la Saifah.”
De ce nu de la P’Phayu?
Phayu: “Ne vedem mai rar. Dar Saifah, îl invită adesea pe Oat să bea ceva cu el.”
Phayu a răspuns la întrebarea din ochii micuțului și apoi a explicat mai departe.
Phayu: “Îl vezi atât de chipeș și de calm aici, dar el este fosta mea mână dreaptă.”
Rain: “Fosta?” a întrebat Rain, uitându-se puțin la fața lui P’Oat. Se pare că nu vrea să reînvie trecutul atât de mult.
Phayu: “Ei bine, pe vremea când concura, nimeni nu a reușit să îl învingă. Așa că a devenit o legendă, dar apoi s-a retras când încă era numărul 1.” a spus Phayu.
Din nefericire, spre deosebire de restul echipei, acesta a decis să lucreze în alt domeniu.
Saifah: “Vrei să concurezi astăzi?”.
Oat: “Poate”, a răspuns Oat.
Saifah: “I-am spus lui Phai că Oat este liber astăzi și că va accepta provocarea din partea lui. Dar, din păcate, când l-am sunat pe Phai, el zburase deja în străinătate și nu se poate întoarce la timp. Era atât de furios încât mi-a amorțit urechile când a țipat.”
Rain s-a uitat la ceilalți oameni din jur; știa că Phai era bun, așa că a tras concluzia că Oat trebuie să fie foarte bun, dar încă mai existau oameni care voiau să-l provoace la o competiție. A ascultat în liniște, fără să se gândească să-și deranjeze prietenii care sunt ocupați cu discuțiile lor.
Între timp, Rain nu se simțea deloc exclus din grup, pentru că persoana de lângă el l-a apucat de umăr și i-a mângâiat partea superioară a brațului pentru a-i spune că încă se gândește la el.
Așa că l-a lăsat pe P’Phayu să vorbească cu prietenii lui fără să-l întrerupă. Deși zâmbește pentru că atunci când P’Phayu este cu prietenii lui, vorbește și se joacă la fel cum o fac el cu Sky, când sunt împreună.
În ochii lui, P’Phayu era doar o persoană obișnuită, care putea fi puțin răutăcioasă uneori sau prea vicleană, dar era abordabilă, nu cum își imaginau cei din grupul care îl adorau precum un zeu. Marele om râdea cu poftă vorbind despre o mașinărie pe care nu o cunoștea. Nu se putea opri din a-l asculta.
Rain s-a bucurat că a decis să vină… pentru că nu oricine poate vedea o asemenea furtună.
******
Ying: ”Top, ești cel mai tare. Am auzit zvonuri despre acest eveniment de mult timp, dar nu am putut intra nici măcar o dată.”
Top: “Bineînțeles că tata este un apropiat al proprietarului, numele lui este Khun Phakin”.
Jumătate de oră mai târziu, strada goală era acum plină de un număr mare de mașini de lux care se îndreptau ușor spre eveniment, până când atmosfera a început să se încingă.
Mașini de curse standard s-au aliniat pe pistă pentru ca oaspeții să aleagă dintre ele și să intre în întrecere. În timp ce se afla în mașină, ultimul oaspete de pe listă s-a lăudat cu voce tare prietenilor săi când i s-a permis să treacă arătând o invitație.
Top, un tânăr al cărui tată conduce o firmă de valori mobiliare, privește cu satisfacție în jurul său.
Tatăl său a avut nevoie de trei luni întregi pentru a-și folosi banii și influența să găsească o modalitate prin care să poată participa la eveniment.
Nu este neobișnuit să ne lăudăm cu un succes pe care nu toată lumea îl poate obține.
La acest eveniment nu trebuie să fii bogat pentru a participa. Pentru că șefului cel mare nu-i pasă de bani
Ying: “Numai tipe mișto pe aici.”
Top: “Uf, pot să fac rost de femei oriunde, dar la aceste întreceri am venit să câștig.” A spus Top în timp ce intra cu reticență în centrul evenimentului care deja începuse, amintindu-și cuvintele tatălui său. Acesta îi spusese că șeful cel mare prefera să-și investească capitalul în mașinile de curse.
Dacă poate demonstra că are talent, și nu doar un tată bogat, posibilitatea de a construi o relație bună cu el nu mai este dificilă.
Ce este atât de dificil să concurezi cu un grup de amatori?
Deși această cursă era doar un zvon, găsise niște informații că aici nu veneau piloți profesioniști. Cei mai mulți dintre ei sunt oameni bogați cărora le place viteza și caută noi provocări în viață, așa că nu este dificil să îi învingă pe cei care fac bani doar din jocuri de noroc. Nu este un novice în materie de mașini de performanță.
Mereu când a apărut o mașină nouă și puternică, a cumpărat-o și s-a jucat cu ea.
Ying: “Hei, Top. Tatăl tău este foarte apropiat de Khun Pakin? Am auzit că este cel mai greu de abordat.”
Top: “Desigur, foarte apropiat, am ieșit la cină cu Pakin în nenumărate rânduri.
Ying și-a întrebat prietenul cu entuziasm, în timp ce Top se lăuda din ce în ce mai tare, făcând ca mulți ochi să se întoarcă să se uite.
Ying: “Genial.”
Top: “Îți voi arăta ce înseamnă să fii genial, sunt sigur că voi câștiga.” A spus tânărul încrezător și asta a făcut ca persoana care stătea în apropriere, ascultând, să vină și să-i spună:
Saifah: “Atunci vrei să te întreci cu prietenul meu?”
Ascultătorul s-a întors brusc și a văzut un bărbat cu mustață.
Saifah: “Numele meu este Saifah. Am fost de multe ori la acest eveniment și nu te-am văzut niciodată până acum.”
Top: “Eu sunt Top, este prima dată când vin aici. Khun Phakin m-a invitat.”
Saifah: “Oh, și eu îl cunosc personal pe Khun Pakin. Este uimitor, nu-i așa?”
Top: “Mediocru”
Dacă l-ar vedea cineva, ar crede că ochii lui sunt geloși. Apoi, cealaltă persoană a devenit și mai încordată, iar expresia sa și mai superioară. Și asta l-a adus pe Saifah înapoi la povestea inițială……
Saifah: “Adineauri am auzit că vrei să intri în cursă. Dacă da, ai vrea să te întreci cu prietenul meu?”.
Saifah a arătat cu mâna spre prietenul său apropiat care nu era departe. L-a făcut pe Oat să se încrunte și să se uite în ochii prietenului său pentru a vedea ce se întâmplă.
Dar cel care s-a grăbit să vorbească a continuat în schimb cu o voce tristă.
Saifah: “Nimeni nu vrea să concureze cu prietenul meu. Totuși, dacă Top vrea, te poți întrece cu el. Nu te va costa nimic.”
Arogantul s-a întors spre Oat și a văzut că hainele lui nu erau de la o marcă celebră ca ale celorlalți. Chiar dacă este chipeș, la prima vedere nu prea are stofă de pilot de curse, așa că s-a gândit că nu ar trebui să se deranjeze.
Pare a fi doar o persoană obișnuită care s-ar putea să nu participe la acest eveniment.
Oare standardele de aici ar putea fi mai scăzute decât ceea ce am auzit?
Top: “De ce nu vrea nimeni să se întreacă cu prietenul tău?” A întrebat el ezitând.
Saifah: “El nu pariază bani ca ceilalți oameni. Cursa este doar pentru prestigiu.” A spus Saifah, apoi a adăugat:
Saifah: “Este și prima dată când vii aici, majoritatea oamenilor nu vor să concureze cu începătorii. Este perfect! Te poți întrece cu prietenul meu. Este o situație în care ambele părți au de câștigat.”
Persoana neștiutoare se uită pe furiș la fața calmă a lui Oat. Nu părea prea speriat să piardă, totuși, nu ar trebui să fie atât de greu să îl învingă.
Top: “De acord.”
Saifah: “Deci îți aduci propria mașină. Sau ai de gând să alegi una de aici? Îți sugerez să alegi una de aici, Khun Pakin a comandat mașini de curse special pentru aceste ocazii. Motorul și specificațiile nu sunt ca cele pe care le poți găsi peste tot.” Saifah l-a sfătuit cu amabilitate înainte de a striga la cei din jur.
Saifah: “Hei, mecanicule.” Mecanicul care s-a întors cu o privire ascuțită era… Phayu.
Saifah l-a apucat de braț pe noul bărbat care se îndrepta spre fratele său geamăn fără ca acesta să bănuiască măcar că sunt frați. În plus, el lucrează în general cu o echipă de tehnicieni care verifică toate mașinile pentru a se asigura că nu există vreun pericol de accidentare. În timp ce se apropia, Phayu l-a întrebat cu o privire… ‘Ce fel de prostii faci?’.
Dar pe geamănul cel mic nu l-a deranjat să-l ducă pe arogant la fratele său mai mare pentru o recomandare de mașină. Apoi, s-a întors pentru a vorbi cu prietenul său apropiat și iubitul fratelui său.
Oat: “Ce joc joci, Saifah?” Oat a lansat imediat un atac.
Saifah: “Ei bine, mă jucam cu prostia lui. Nu-mi place fața lui de când a venit aici, cine ar fi crezut că poate țipa în gura mare că îl cunoaște pe Khun Pakin? Dacă se cunoșteau cu adevărat, ar fi știut cum să i se adreseze, așa cum tu sau eu îi spunem Phi. Am intrat și am ieșit și eu de multe ori din casa lui Pakin și nu mă laud că sunt un apropiat de-al său. Îi dau doar o mică lecție, să zicem. Nu va mai pune niciodată piciorul în acest loc. Și uite așa, l-am ajutat pe P’Pakin să selecteze oamenii pentru eveniment.” Saifah a spus pe un ton amuzat. Așa că Rain nu s-a putut abține să nu vorbească.
Rain: “Dar nu-l poți minți.”
Saifah: “Hahaha, de ce aș minți, nu am mințit”
Rain: “Păi, este adevărat că nimeni nu vrea să concureze cu Oat?”
Rain și-a amintit când mulțimea a început să sosească, majoritatea au venit să îl salute pe P’Oat. De asemenea, Saifah a înțeles la ce se gândea.
Saifah: “Absolut nimeni. Oamenii de aici știu că, dacă nu vor să piardă sau să se simt stânjeniți, nu ar trebui să îl provoace pe Oat. Astăzi, când a venit concurentul favorit, nimeni nu a îndrăznit să-l înfrunte. Așa că am vrut să contribui la a face acest eveniment mai…interesant.”
Rain: “Nu crezi că și el e foarte bun? Ei bine, nu spun că P’Oat nu este bun.”
Rain și-a corectat rapid cuvintele pline de tact. Dar s-a gândit că, dacă acea persoană încearcă și se laudă atât de tare, probabil se gândeste că are o șansă să câștige.
Oat: “Nu am mai concurat de ani de zile.”
Saifah “Și crezi că vei pierde?”
Saifah a ridicat o sprânceană și asta l-a făcut pe Rain să înțeleagă de ce fratele mai mare al prietenului său acceptase provocarea.
În ochii lui P’Oat nu se vedea deloc cuvântul “Pierde”.
Persoana care avea încă o față calmă a tresărit și a zâmbit. Dar a văzut o sete frenetică de a se duce pe pistă.
Saifah: “Consideră asta ca o modalitate de a scăpa de stres.”
Saifah i-a dat un pumn pe umăr prietenului său, în timp ce Rain zâmbea stânjenit.
[Imediat după întrecere]
Înțelegi expresia “L-a făcut praf… Ei bine, ăsta a fost rezultatul întrecerii.
Rain a fost surprins când gemenii au anunțat că nu erau deloc dezamăgiți. Prietenul lor a învârtit o supermotocicletă masivă pe pistă lăsând frumos în urmă un concurent încrezut, care se lăuda că e bun. Deși mulți concurenți care au trecut prin asta au fost mereu aproape de victorie la câteva secunde, nu a fost și cazul lui.
Cu cât atmosfera se încinge mai tare pe pistă, cu atât mai multe pariuri se făceau, oamenii care se așteaptă ca începătorii să câștige se simt frustrați și se mișcă în ordine, conform protocolului.
Top: “Hei, ai trișat?!”.
Când Top a coborât din mașina care valora milioane, și-a aruncat casca și s-a repezit să-l apuce pe Oat de gât țipând tare, furios și umilit.
Oat: “Unde am trișat? “Oat a întrebat pe un ton ferm.
Oat: “Dacă crezi că te-am înșelat, poți cere o fotografie șefului tău și să confirmi. Peste tot pe pistă sunt instalate camere de luat vederi pentru a preveni astfel de lucruri, dar dacă întrebi lumea, vei afla că eu nu joc murdar.”
Câștigătorii nu-i distrug pe învinși, el avea nevoie doar de un motiv pentru a explica.
Dar se pare că cealaltă parte nu este interesată să asculte.
Top: “Altfel, cum aș putea să pierd?!”
Phayu: “Nu ai talent deloc”.
Top: “Ce ai spus?!”
Nu Oat a fost cel care a răspuns. Dar tonul lui Phayu părea rece. Atât de mult încât lui Rain, care nu stătea destul de departe, i s-a făcut pielea de găină.
Îmi amintesc acest ton de voce… P’Phayu a sosit.
Phayu se întoarse să se uite la mașina de curse distrusă, apoi se întoarse să se uite la gorile cu ochi cruzi. Intră direct în scenă, stă în fața lui și vorbește tare.
Phayu: “Dacă chiar ai avea talent, nu ai pierde. În concluzie… Ești nașpa.”
Top: “Tu!”
Persoana care îl asculta s-a repezit la față și i-a eliberat gâtul lui Oat, apoi și-a ridicat pumnul, cu intenția de a-i da un pumn celui care îndrăznea să-l insulte, dar…
Chai a întins mâna și i-a blocat pumnul exact la timp. Până când Top s-a întors să se holbeze la el.
Chai: “De ce ești supărat? Nu este permisă violență la acest eveniment.”
Ochii înspăimântați ai lui Rain s-au uitat în ochii persoanei care voia să se dea mare, dar s-a prăbușit. Până când Top s-a poticnit și și-a smuls rapid mâna din strânsoarea lui.
Top: “Ticălosule! “a spus ratatul pe față.
Un singur cuvânt a transformat o atmosferă distractivă într-una înfricoșătoare într-o clipită.
“Ce-ai spus?!”
Nu Chai a fost cel care a întrebat, ci subordonații din jurul lui, care au intervenit și i-au înconjurat pe noii veniți până când s-au oprit.
[Mi-e frică.]
Top: “Ticălosule, îl cunosc pe Phakin! Ce? Unde te duci, Ying? Ce naiba! Asta nu e amuzant.”
Top s-a uitat în jur și a constatat că prietenul său se retrăsese departe, lăsându-l singur, apoi a fugit în grabă spre grupul său, a văzut atmosfera tensionată, așa că a fugit de furie și de rușine.
De când m-am născut nu m-am simțit niciodată atât de jenat!
Nu mă voi face de râs în felul ăsta!
******
Când șeful cel mare este prezent, de obicei nu există nicio problemă. Dar când nu vine, este normal să existe unele conflicte minore, așa că, atunci când învinșii pleacă, cursa revine la aceeași frenezie. Chiar un pic mai mult decât de obicei, deoarece fiecare continua să povestească despre persoana care a îndrăznit să-i spună lui Chai că este un ticălos.
Nu numai că nimeni nu îndrăznea să se pună cu patronul; nimeni nu îndrăznea să se pună nici măcar cu prietenii săi apropiați.
În acel moment, Saifah, care rămăsese uimit, a bătut din palme în mod repetat.
Saifah: “De când m-am născut, nu am întâlnit pe cineva care să îndrăznească să-l numească pe Phi Chai ticălos; am fost foarte speriat.”
Oat: “Nu e oare vina ta?”, a întrebat timid Oat.
Saifah: “Huh, Ooo, nu am nimic de-a face cu asta, doar am crezut că este arogant. Cine ar fi crezut că el chiar nu are creier? Dacă a reușit să intre la acest eveniment, ar fi trebuit să știe cine este P’Chai….ce vei face în legătură cu asta, P’Chai?
Chai: “Este în regulă. Atâta timp cât nu apelează la violență, nu este o încălcare a regulilor.”
Rain s-a ascuns imediat în spatele lui Saifah, pentru că persoana care a spus că nu va face nimic avea o privire atât de vicioasă încât părea capabilă să ucidă pe cineva. Dar, într-o clipită, a revenit la normal.
Chai: “Probabil că e doar supărat”.
Rain s-a uitat mai întâi în ochii lui Chai și apoi a constatat că iubitul său era ghemuit la mașina de curse cu o expresie nemulțumită pe față.
Saifah: “Îmi pare rău că fratele meu te-a băgat în bucluc.”
Chai: “Pakin e recunoscător că îl avem aici. Păcat că a fost ocupat astăzi.”
Lui Rain nu-i pasă de Saifah. El doar a mers spre marele om văzând cât de avariată era mașina de curse în timp ce își pune mâna albă pe umărul lui.
Rain: “P’Phayu.”
Phayu: “Pune-o în container, trebuie să o ducem înapoi pentru a o verifica.”
Phayu le-a ordonat muncitorilor și s-a întors să vadă alți oameni.
Phayu: “Ce s-a întâmplat, Rain?”
Rain: “Phi, ești bine?”
Știu că Phi Phayu e supărat.
Când Rain a întrebat îngrijorat, cealaltă persoană l-a apucat de încheietura mâinii și l-a târât în partea cealaltă, așa că nu a putut decât să se țină după el.
Când au ajuns în spatele mașinii goale, feriți de privirile celorlați, Phayu l-a împins pe Rain în ușa mașinii, iar uriașul s-a pus în fața lui. Chipul acela frumos nici măcar nu ascundea cât de supărat era. Dar Rain știa că nu era supărat din cauza lui, așa că a ridicat ambele mâini pentru a-i atinge obrajii și i-a mângâiat ușor.
Rain: “Nu fi supărat, Phi.”
Phayu: “Huh.”
Figura înaltă a suspinat greu. Dar acum, ceea ce contează pentru el este cine îi mângâie obrazul.
Phayu: “Aproape că l-am lovit pe puștiul ăla nenorocit în față.”
Rain nu se aștepta ca P’Phayu să fie supărat pentru că prietenul său a fost acuzat. Poate din cauza a ceea ce a făcut cu mașina lui. După ce îl cunoștea de câteva luni, știa că acesta putea fi ciudat sau impulsiv, dar un lucru era sigur: avea mult respect pentru mașini.
Având în vedere că îl spusese că dacă știa să conducă, trebuia să învețe și să aibă grijă de mașina lui și că supraveghea fiecare mașină care îi trecea prin mână; nu era de mirare de ce un bărbat pe nume Pakin avea atâta încredere în el.
Iubitorul de mașini nu suportă ceea ce îi face ratatul mașinii sale.
Rain a înțeles asta, dar nu a știut cum să-l facă să se simtă mai bine.
Rain: “Nu face nimic. Lui Rain îi este foarte frică de persoana numită P’Chai.”
Băiatul a făcut o față înfricoșătoare, genul care face ca o persoană frustrată să se simtă, puțin mai bine.
Phayu: “Ești îngrijorat pentru tine?”
Rain: “Nu-mi fac griji pentru tine, îmi fac griji pentru tatăl meu (daddy), pentru iubitul meu și pentru soțul meu.”
În mod surprinzător, persoana care a crezut că se va enerva pentru o clipă, a fost ca și cum i s-ar fi turnat o găleată de apă rece peste cap. Starea lui de spirit era extrem de rece. Fața ascuțită a zâmbit.
Phayu: “Oh, zâmbesc pentru că îmi place ca iubitul meu să spună asta.”
Băiețelul a rânjit la locul potrivit.
Rain: “Zâmbește pentru că iubitul tău se teme foarte tare că vei face o față feroce. Va începe să plângă.”
Phayu: “Uhhhh.”
Rain: “Știu! Zâmbește și atunci iubitul tău îți va da un cadou.”
În timp ce Phayu râdea, Rain s-a ridicat ușor pe vârfuri pentru a-i da un sărut cald pe gură. A fost fericit să-și vadă iubitul într-o dispoziție mai bună, atât de mult încât și-a înfășurat brațele în jurul gâtului său.
Phayu: “Mă simt mai bine acum. Așteaptă, iubitul meu este speriat.”
Când a priceput ideea, a început să schimbe pronumele drăguț non stop. Până când Phayu a apăsat trupul micuț împotriva pieptului său legănându-l ușor înainte și înapoi cu dragoste. Buzele calde au apăsat câteva sărutări pe obraji, altele pe urechi, pentru că Rain nu se supăra.
Phayu: “Iubitule, ți-a fost vreodată frică de iubitul tău?”
Din senin!
Oh, când îmi spune ”iubitule”, e un lucru obișnuit. Dar când Phi spune că este iubitul meu, e frumos.
Băiatul nu a crezut niciodată că Phi Phayu poate să fie atât de drăguț. Dar când vorbea despre el în felul acesta, pe Rain nu-l mai puteai despărți de iubitul lui. Pielea de pe obraji a început să i se înroșească, inima îi bătea cu putere, și-a sprijinit timid fața de umerii lui largi. Dar marele om părea să știe, pentru că își ținea în continuare buzele aproape de ureche și îi șoptea:
Phayu: “Ce mai faci, iubitule?”
Rain: “Sunt speriat, iubitului meu îi place să mă certe.”
Phayu: “Pentru că iubitul meu este încăpățânat.”
Acum, din moment ce altcineva a spus același lucru, același lucru înainte de a pierde, Rain a vrut să renunțe.
Când P’Phayu vorbește ciudat în felul ăsta, chiar nu-l pot suporta.
Rain: “Unde sunt încăpățânat? Tu continui să mă îmbrățișezi, să mă săruți sau să te joci cu mine, indiferent de situație.”
Phayu zâmbește larg văzând că persoana drăguță încearcă să îl țină într-o dispoziție bună.
Rain: “Ești într-o dispoziție bună?”
Rain își ridică fața roșie pentru a întreba îngrijorat, în timp ce Phayu se aplecă pentru a-și apropia frunțile.
Phayu: “Rain pare să mă iubească cu adevărat.”
Rain: “Care e diferența, stai departe”
Băiatul a respins repede, pentru că nu îndrăznea să urmărească conversația și nici nu îndrăznea să-l privească în ochi… privirea lui Phayu acum era ca atunci când i-a cântat.
Phayu: “Dacă nu m-ai iubi atât de mult, nu ai fi atât de drăguț, nu-i așa?”
Era adevărat că Rain nu se purtase niciodată dulce cu nimeni până atunci.
Rain: “Pentru că ești într-o dispoziție proastă.”
Phayu: “Asta înseamnă că mă iubești atât de mult încât dacă vezi că Phi e într-o dispoziție proastă, încerci să-l consolezi, nu-i așa?”
Phayu a continuat să îi facă pe Rain să asculte, așa că băiatul nu a îndrăznit să stabilească un contact vizual și l-a evitat uitându-se în altă parte.
Rain: “Nu chiar.”
Phayu: “Bine, atunci mă duc să continui să îi dau o lecție ticălosului ăluia.”
Rain: “Phi Phayu!”
Rain a tresărit când i-a auzit vocea devenind rece, grăbindu-se să apuce gâtul altcuiva pentru că Phayu se prefăcea de fapt că pleacă atunci când a vorbit. Apoi a văzut persoana care se întorcea și fața i s-a înăsprit din nou până când a fost nevoit să țipe.
Îi place să-mi răsfețe inima, dar Phi este atât de rău.
Rain: “Bine, recunosc.”
Phayu a ridicat o sprânceană, ca și cum ar fi vrut să întrebe ce recunoaște, în timp ce Rain s-a întors să privească în altă parte.
Rain: “Da…”
Phayu: “Ce? Nu te aud.”
Rain: “Ei bine, mă rog, e cum zici tu”, a spus băiatul în același mod.
Phayu: “Nu am auzit nimic”.
Rain: “Phi Phayu! Dacă continui să faci pe prostul, n-o să mai vorbesc cu tine!”
Persoana care a fost într-o dispoziție proastă nu se poate opri din râs acum.
Phayu: “Atunci o să întreb din nou… Rain pare să mă iubească mult, așa că încerci să mă pui într-o dispoziție bună, nu?”
Phayu se uită în ochii lui mari și tremurânzi fără să-și ia privirea de la ei, apoi băiatul îi răspunse.
Rain: “Da, sigur.”
Persoana care vorbea încet a deschis ochii mari cu sfială, mușcându-și gura într-un mod atât de drăguț, încât a trebuit să-l apuce și să-l îmbrățișeze pe cel de lângă el.
Acum, cine a pierdut, cine a câștigat, cine a avariat mașina, nu mai erau în mintea lui Phayu. Știa doar un singur lucru… pierduse în fața băiatului arogant din brațele lui.
E drăguț, iar eu aș fi dispus să pierd iar și iar…
