Daddy sau iubit?
Asta e ah-ah
În liniștea în care nu se auzea decât sunetul aparatului de aer condiționat, un tânăr își mușca buza, stăpânindu-și plânsul, când era pe punctul de a se rostogoli pe gât pe canapeaua lungă. Chipul său frumos se mișca dintr-o parte în alta, cu o mână odihnindu-se lejer lângă cap și cu cealaltă înfiptă în părul negru al persoanei care își ascundea fața în pieptul său. Apoi a tresărit, contorsionându-se ușor când vârful limbii umede i-a atins sfârcurile de culoare deschisă. Rain și-a strâns pumnii și mai tare decât înainte.
Rain: – Phi… Oh, nu mă linge, acolo… trezește totul, a spus băiatul în timp ce se uita în jos la persoana care continua să se joace cu partea de sus a pieptului său, mușcând, apoi lingând și trăgând de sfârcurile sale. Până când, fără să realizeze, și-a ridicat pieptul de câteva ori.
Phayu: – Cum să îl fac pe Rain să înțeleagă diferența dintre tată (daddy) și iubit?
Rain: – Daddy, nu-mi atinge pieptul așa… Nu mai trage de ele…
Mâna lui albă i-a lovit umărul, dar apoi s-a transformat într-o strânsoare când Phayu a suflat aer cald peste el făcându-l să-și piardă controlul.
Phayu: – Știi, când predau ceva, predau până în măduva oaselor.
Phayu se mișcă pentru a-i întâlni ochi și i-a arătat un rânjet malefic care l-a luat prin surprindere.
Rain a vrut să scape, dar a fost învins de cum arăta P’Phayu într-un asemenea moment. După felul în care îl privea, parcă avea de gând să-l înghită fără să lase măcar un os din el.
Privirea acelui bărbat era atât de puternică încât îl făcea să tremure.
Bărbatul care și-a coborât capul și i-a sărutat buzele, le-a strâns puternic înainte de a-l tachina cu vârful limbii pentru a-i evoca emoții care erau chiar mai fierbinți decât focul. Mâinile lui se întinseră pe pielea netedă, apoi apucă de marginea cămășii pentru a o trage ușor.
Phayu atacă din nou, cămașa îngrămădită pe pieptul lui a fost dată jos și aruncată pe spătarul canapelei. Dezbrăcă un corp alb, împodobit cu semne roz.
Tânărul își linge provocator buzele roșii, făcându-l pe cel mic să deschidă gura, atât de drăguț încât voia să arate mai mult… după ce îl învățase cum să îi spună în primul rând.
Rain: – Ah…
Rain a clătinat din cap în timp ce o mână mare i s-a strecurat pe sub pantaloni ținând cu mâna partea excitată și sensibilă, apoi a mângâiat-o din nou încet, făcându-l pe Rain să respire cu greu.
Corpul care înflori de curând a prins viață în toate aspectele. Oriunde Phayu îl săruta, îl atingea sau orice ar fi vrut să facă, cel care îl necăjise clipea, strângându-și cu putere picioarele subțiri în speranța de a evacua dorința pe care bărbatul matur o stârnise.
Din nou, a fost dezbrăcat dintr-o singură mișcare.
De data aceasta, lumina de afară a luminat figura goală și fără acoperire.
Umbra lui Phayu, privindu-l din cap până în picioare, l-a făcut pe Rain să ridice mâinile pentru a-și acoperi corpul.
Phayu: – Lasă-mă să văd.
Phayu l-a apucat de încheietura mâinii în timp ce Rain înclina capul, mușcându-și buza cu putere.
În mod ironic, băiatul mai în mare doar îl privea, dar, în schimb, Rain a simțit ca și cum o mână invizibilă îi mângâia întregul corp, sărutându-l atât de tare încât a închis ochii.??
Rain: – E multă lumină, a spus Rain în șoaptă. Nu înțelege de ce este atât de jenat, pentru că doar aseară P’Phayu a văzut totul. Expresia jenată a băiatului l-a determinat pe uriaș să se întoarcă cu spatele la el.
Rain: – Hei, Phi!
Dintr-o dată, Rain s-a trezit pe burtă, lucru de care nu s-ar fi plâns dacă Phi Phayu nu i-ar fi ridicat șoldurile, forțându-l să-și unească genunchii făcând canalul îngust mai evident pentru ochii lui. Cum să nu riposteze?
Rain: – Hei! Nu, Phi Phayu, nu…ah,ah.
Era prea târziu pentru a scăpa, ochii i s-au mărit și mai mult și mâinile lui s-au prins strâns de canapea când a simțit căldura umedă care îl lingea, făcându-l pe Rain să gâfâie, lăsând să iasă un geamăt de bucurie care l-a asaltat din cap până în picioare.
A încercat să vorbească, dar persoana din spatele lui nu l-a ascultat și a împins și vârful limbii înăuntru până când Rain s-a contorsionat, fața lui, mișcându-se dintr-o parte în alta pentru a respira. Lacrimi clare îi curgeau din ochi la plăcerea pe care o primea. Picioarele i s-au deschis singure. Șoldurile mici au fost împinse involuntar în sus ca răspuns la limba fierbinte care continua să atace.
Nu credea că P’Phayu ar fi lins locul acela.
Scena din fața lui tremura de lacrimi neputându-se abține să nu-și miște șoldurile pentru a înfrunta fără rușine căldura limbii.
Phayu: – Încă ușor. Se pare că din cauza nopții trecute, a șoptit Phayu, făcând ca rușinea să-i lovească inima
Rain: Este din cauza ta. Oops! Oops!
Rain a tresărit brusc când degetele subțiri au fost introduse adânc în interiorul lui, iar mâinile lui s-au agățat și mai tare de canapea.
Phayu începu să se miște încet la început, înainte de a ajunge la un ritm mai intens, auzind gemetele persoanei de sub el, ceea ce îl făcea aproape insuportabil. Dar tânărul nu se grăbea, ci doar se mișca și îi săruta șoldurile. Apoi a urcat de-a lungul coloanei vertebrale, privindu-l pe cel care se clătina de fiecare dată când îl atingea cu buzele.
Rain: – Phi…destul…destul…destul hah. Nu mai pot…
Când tânărul s-a îndreptat spre lobul urechii, micuța figură a scos un geamăt tremurat. Se întoarse să se uite cu lacrimi și…
Rain: – Ah…Phi…nu, nu, nu.
Phayu apăsă ferm punctele de declanșare de pe corp în timp ce spunea cu o voce puternică și profundă:
Rain: – De ce nu-mi spui iubitule?
Vocea lui intensă o face de obicei pe Rain să-l urmeze cu ușurință. Dar de data aceasta, băiatul scutură energic din cap.
Rain: – Nuuuuu…ah..!
Deși acest refuz este urmat de un șoc de pedeapsă care i-a făcut corpul să tremure, Rain a continuat să accentueze aceleași cuvinte.
Rain: – Daddy…..
Phayu: – RAIN!
Adultul care nu voia să fie tată, a spus cu o voce gravă, împingându-și degetul la distanță, dar nu l-a lăsat pe Rain să se odihnească prea mult timp pentru că l-a îmbrățișat de talia mică, a luat pachetul de prezervative, a pus unul și l-a împins pe al lui în tandrețea pe care o dorea. Dar dacă ar fi făcut-o, nu ar fi fost o pedeapsă pentru puștiul curajos.
Căldura care l-a lovit l-a făcut pe Rain să-și afunde capul pe canapea. Doar șoldurile ridicate pentru a-l primi pe cel al lui Phayu erau băgate înăuntru.
Apoi Phayu a ieșit din el și… l-a penetrat din nou până la capăt.
Rain: – Uh! Ahh! P’ Phayu,ahh.
Acțiune aproape înăbușitoare
Rain: – Hei…nu-ți bate joc de mine…nu face asta.
Rain a încercat să ceară compasiune. Dar altcineva a spus cu o voce gravă.
Phayu: – I-am spus lui Rain să-mi spună iubitule.
Rain: – NUUU!!!!
Cel care abia se putea abține, a scuturat cu ferocitate din cap cu fața înroșită până când a văzut ochii ascuțiți care reflectau clar sălbăticie, gata să să-l pedepsească pentru nesimțirea lui. Dar Rain însuși avea un răspuns la această întrebare încă de la început.
Rain: – Phi, Phi Phayu ascultă-l mai întâi pe Rain
Băiatul a spus în grabă înainte ca furtuna să-i pedepsească buzele umflate și roșii. A întins mâna pentru a apuca umărul persoanei din spatele lui, ochii săi vicleni și dulci s-au îngustat la el și cu o voce dulce tremurândă a șoptit.
Rain: – Doar pentru că daddy….pentru Rain… nu înseamnă că… ești tatăl meu, spuse Rain gâfâind, lăsându-l pe Phayu… șocat.
(Sunt eu singurul care se gândește la Nuea și la Param aici?
Phayu nu era prost, dar abia mai târziu a înțeles.
Rain a fost cel care și-a înghițit chiar și saliva în timp ce ochii ascuțiți care sclipeau de nemulțumire la început s-au transformat într-o flacără de foc, intensă, de foc cu poftă arzătoare… Phi Phayu a înțeles în sfârșit ce încerca să spună.
Daddy, ceea ce nu înseamnă tati.
(Frate care nu înseamnă frate, tati care nu înseamnă tati)
Phayu: – Băiat rău.
Rain: – Rain nu… Ahh! Phi Phayu, stai un minut, stai un minut.
Deodată, focul aprins a început să se miște din nou. Și acel moment l-a făcut pe Rain să îmbrățișeze strâns perna. Șoldurile lui mici erau strânse împreună de două mâini mari, iar persoana din spatele lui s-a mișcat fără să tragă aer, până când un sunet de hohote a reverberat în camera de zi cu niște perle de sudoare înmuind-i tot trupul.
Nu se va putea mișca din nou după asta.
Rain: – Phi… în față….
Phayu și-a mișcat mâna pentru a-i lua-o în mână, mișcându-se și mângâindu-se cu același ritm până când Rain și-a gemut chipul dintr-o parte în alta. Auzind sunetul cărnii lovind carnea, a încins și mai mult atmosfera.
Rain se întoarse să se uite la persoana din spatele lui, apoi inima i se contractă.
Corp puternic, față transpirată, păr aruncat pe spate. Toate acestea s-au întâmplat pentru că… Phi Phayu avea nevoie de el.
Încă o dată, strigă Rain cu o voce scăzută.
Rain: – Daddy…
Phayu a apucat corpul mic și l-a rostogolit din nou pe spate, apoi a apăsat corpul în jos, văzând expresia fericită a persoanei din brațele lui. Cele două mâini îi țineau talia mică și s-au apăsat de a lui, în timp ce acea față ascuțită i-a apăsat oasele pomeților făcându-i respirația fierbinte să lovească carnea moale.
Phayu: – Dacă-mi spui din nou tati… trebuie să-l distrug pe Rain cu propriile mele mâini! spuse seniorul cu voce tare. Dar persoana care nu se dă bătută încă îl strigă….
Rain: – Aah, daddy!
Phayu: – RAIN!!!!
Astfel, silueta înaltă s-a apropiat atât de mult de provocator, încât Rain nu a putut decât să-i strângă strâns gâtul, scâncind lângă ureche și auzind zgomotul ciocnirii picioarelor. Pe măsură ce temperatura din cameră creștea și înainte de a ajunge în tărâmu viselor, Rain și-a îngropat fața în umerii săi largi.
Iubit, iubit
Iubit…. iubit.
A fost de acord să-l numească așa cum dorea cealaltă persoană.
Tati înseamnă… Naș, iubit sau soț.
De data aceasta, Rain chiar că a reușit în sfârșit să trezească demonul.
Phayu: – Voi suna și le voi spune părinților tăi că Rain nu se va întoarce astăzi!
Rain: – Stai puțin!
Phayu anunță și apoi are grijă de băiatul căruia îi place să se rănească toată noaptea. De data aceasta, nu a contat dacă Rain îi spunea tati sau iubit când asta însemna același lucru, dar avea să o „ia” până îl va striga non-stop. Și nu va mai țipa să-l provoace!
Încă o dată, Rain a crezut că caută purici pe cap. Dar dacă acest purice mare se numește Phayu. apoi…
“iubitul meu, tati”
Putea spune oricum dorea. La sfârșitul poveștii, va fi prea târziu pentru a fi jenat.
Soarele dimineții pătrundea prin perdelele transparente în dormitorul mare, dezvăluind o siluetă mică încă întinsă cu fața în jos, într-un somn adânc, pe patul mare.
Spatele alb și pufos care ieșea din pătură dezvăluia toate semnele iubirii. Proprietarul camerei a ieșit din baie cu hainele pregătite pentru a merge la serviciu. Capul său s-a întors să privească persoana care dormea, în timp ce chipul său frumos era decorat cu un zâmbet amuzat.
Ei bine, a fost provocat cu succes de băiat.
Nu pot să cred că o persoană atât de mare ca mine și-a pierdut controlul. M-am jucat până când Rain nu s-a mai putut mișca.
Acesta a fost gândul persoanei care s-a apropiat de pat întrebând dacă băiatul mai respira.
Phayu: – Rain?
Nu-mi fac griji că nu se va trezi, doar îl voi mișca puțin.
Phayu: – Rain.
Phayu s-a așezat pe pat, s-a aplecat ușor și a întins mâna pentru a-i mângâia părul.
Phayu: – Mă duc la muncă acum.
Și dacă îmi iau liber de la serviciu? Acestea sunt gândurile unor oameni care știu că nu se poate…
Dacă ar fi știut că Rain ar fi atât de provocator încât nu s-ar fi putut abține, și-ar fi luat liber de la serviciu. Dar astăzi avea o întâlnire importantă care nu putea fi amânată, așa că trebuia să continue să lucreze. Dar să se întoarcă repede este o altă poveste. Aceasta a fost una dintre puținele dăți în care nu a vrut să vină ziua de luni.
Cine vrea să muncească dacă există un copil care zace în pat secat de energie?
Rain: – Da?
Leneșul a reușit să se miște, dar și-a mișcat doar capul.
Rain și-a înclinat obrazul spre el încercând să-și deschidă ochii greoi, făcându-l pe celălalt să râdă.
Phayu: – Cum te simți?
Rain: – Hah, nu mai am putere, nu pot scoate niciun sunet.
Rain a spus răgușit ca și cum ar fi dat în judecată, dar vinovatul nu era nimeni altul decât cel care a dat în judecată.
Phayu: – Cine i-a făcut asta lui Rain? Vrei să îl pedepsesc?
Rain a vrut să deschidă ochii ca să vorbească cu el. Dar era foarte obosit și nu putea decât să mormăie.
Rain: – Nu, pentru că Rain a fost de acord. Dar acum regretă.
Noaptea trecută nu s-a numit activitate ritmică. Va fi mai bine să o numim “Câmpul de luptă unde a murit”!
Phi Phayu nu s-a oprit deloc.
Acesta a fost gândul unei persoane care deschide ochii pentru a vedea persoana care a venit și l-a îmbrățișat.
Phayu: – Îmi pare rău.
A vrut să înjure, dar când a auzit vocea unei gorile care își cerea scuze, publicul l-a iertat. Ca să fie sincer, nu era supărat, pentru că doar el era motivul pentru care nu s-au putut opri din jucat. Rain nu știa cum să îl tachineze, dar de fiecare dată când îi spunea tati, vedea cum i se crispau sprâncenele, așa că o făcea iar și iar.
Rain: – Ăăă, nu sunt supărat, o să pleci, Phi?
Phayu a apăsat un sărut pe vârful nasului său.
Phayu: – Da, mă duc la muncă. Vrei să mănânci ceva special azi? Îți cumpăr eu.
Rain a clătinat din cap.
Rain: – Nu, orice e bine.
Phayu se ridică în picioare cu o expresie crispată,căci trebuia să-l lase pe cel din fața lui să se odihnească complet. Când se va întoarce, s-ar putea să mai fie încă cineva să se rostogolească pe pat. Dar înainte de a părăsi camera…
Rain: – Phi Phayu?
Phayu: – Ce?
Figura s-a întors și s-a uitat la persoana cu un zâmbet dulce în timp ce Rain se uita în ochii lui ca un cățeluș.
Rain: – Rain nu vrea nimic, dar Phi… grăbește-te să te întorci.
La naiba, e greșit dacă îi sărut din nou gura? Puștiul arogant care este acum un puști pervers cerșește așa, îi face pe oameni ca Phayu să nu mai fie niciodată la fel.
Un sărut puternic în care Rain strânse tare de umerii lui Phayu.
Rain: – Nu mai mult. Nu mai e nevoie. Mă duc să dorm.
Băiatul somnoros nu mai vrea romantism. Rain a apucat doar pătura ca să se acopere și asta a fost suficient pentru a pune capăt conversației și a plecat unde avea treabă. Dacă te joci cu el până când corpul lui se rupe, ar trebui să-l lași să se odihnească măcar.
O poziție la care Phayu nu putea decât să râdă cu voce tare. A îmbrățișat din nou trupul mic care se comporta ca un cocon și apoi a plecat.
Saifah spune că este gelos pe Rain, dar Phayu spune că nu este doar gelos.
Era gândul celui care dădea din cap. Cine ar fi crezut că va cădea în groapa adâncă pe care o săpase? În afară de faptul că a căzut adânc, el are o cale leneșă de a găsi drumul spre suprafață.
Cu toate acestea, dacă ar cere să părăsească biroul astăzi la ora cinci, ar fi sau nu condamnat? Dar cine îl va condamna?
…Tata nu are nevoie să cumpere mâncare…
Phayu: – Nu ți-e frică, prostuțule..
După ora șase după-amiaza, Phayu a plecat de la birou și a verificat mesajele de pe telefonul mobil, a aflat că băiatul care era acasă îi trimisese un mesaj pe LINE. Acesta ar fi fost probabil un mesaj normal pe care și-l trimiteau unul altuia, dacă nu ar fi fost vorba de pronumele cu care îl numește…Daddy
Un tătic care nu înseamnă tătic.
Asta l-a făcut pe Phayu să vrea să-l bată violent pe băiat.
Toată ziua fusese îngrijorat de cum se va simți Rain. Se simțea vinovat că s-a jucat așa cu el. În plus, astăzi nu avusese timp să aibă grijă de el, dar după-amiază cineva i-a trimis o fotografie care îl arăta stând în scaunul de la birou, punându-și picioarele pe masă, arătând ca nou-nouț, citind cartea care i-a fost lăsată. El a cerut să fie lăudat pentru intenția sa de a studia din greu.
O imagine care l-a făcut să nu se poată abține să nu râdă.
Părea bine, acum, trebuie să fi fost atât de neastâmpărat în biroul lui, încât trebuie să fi fost și mai dezordonat acolo acum. Dar camera fusese dezordonată oricum în ultima vreme, așa că dacă ar fi fost mai mulți oameni care să ajute la curățenie, nu ar fi fost o problemă… mai ales dacă era vorba de această persoană.
Ideea ca oamenii să-și pună telefoanele în buzunare și să-și încalece copilul preferat este cea pe care o folosește adesea, mai ales pentru a evita blocajele din trafic.
Apoi se întoarce direct la “copil”.
Copil care nu înseamnă copil.
******
“Mâine? Da, mă duc mâine.”
Rain stătea întins pe burtă pe canapea cu picioarele în aer, vorbind la telefon cu cel mai bun prieten al său care l-a sunat și l-a invitat la la prânz. Dar când a auzit sunetul ușii deschizându-se, ochii i s-au mărit când a sunat pentru a confirma întâlnirea și a aruncat telefonul îndreptându-se în pas vioi spre fața casei.
“PhiPhayu!”
Phayu: – Huh, e o persoană sau o maimuță?
Când l-a văzut intrând pe uriaș, Rain a reușit să sară în sus și și-a folosit ambele mâini pentru a-și înfășura brațele în jurul gâtului său. Apoi și-a folosit picioarele pentru a sări în brațele lui spunând că dacă va cădea, va cădea cu totul. Dar Phayu a fost în stare să îl urmeze, și-a ridicat mâinile sub șoldurile lui, l-a strâns într-o îmbrățișare, apoi l-a întrebat amuzat, privind în jos
Dar curând Rain a afișat un zâmbet șiret.
Două mâini au alunecat până să-i atingă obrajii. Se uită în ochii lui și vorbi tare.
Rain: – Sunt iubitul tău.
De data aceasta, chiar și Phayu a rămas uimit.
Rain: – Hahaha, e clar, Phi?
Persoana care l-a provocat a izbucnit în râs. Dar nu s-a bucurat prea mult timp, pentru că a trebuit să țipe când tăticul său a reușit să îi acopere gura cu un sărut în timpul unei provocări puternice. De genul celor de care până și lui Rain îi pasă.
Phayu: – Ugh, iubitul tău te-a auzit.
Chiar nu trebuia să mă joc cu tine.
Expresia lui drăguță îl face pe Phayu să-și apese cu putere nasul pe tâmpla lui.
Phayu: – Cum e? Încă te doare? întrebă doar, dar mâna mare îi strânse fundul rotund cu toată puterea până când Rain oftă.
Rain: – Nu fi așa de dur… doare.
Sfârșitul acestei propoziții l-a făcut să zâmbească larg pretinzând că-i sărută obrazul moale, dar…
“ahem”
Dintr-o dată s-a auzit un sunet de tuse de la intrarea în casă. Rain a fost surprins, s-a întors și l-a văzut….
Saifah: – Phi, ai uitat că încă locuiesc aici?
Rain: – Phi Phayu, lasă-l pe Rain să coboare mai întâi.
Rain a încercat să se elibereze din îmbrățișare, dar nu s-a putut hotărî să împingă tare de teamă să nu cadă și să se lovească de pământ. De asemenea, în timp ce corpul băiatului era încordat, Phayu nu i-a dat drumul și l-a îmbrățișat strâns pentru a-i răspunde fratelui său.
Phayu: – Deci, când te muți?
Saifah: – Hei, casa asta este o moștenire și este împărțită în două, a spus Saifah înainte de a râde de băiatul cu capul plecat. Aproape că poseda corpul fratelui său geamăn.
Saifah: – Nu-ți face griji pentru mine, Rain. Nu vreau să te deranjez.
Dacă P’Phayu ar fi fost cel care a spus asta, Rain ar fi crezut că era ironic. Dar pentru că era P’Saifah, Rain a crezut că era sincer. El este deschis la minte, nu se gândește prea mult, de fapt poate face tot ce vrea. Dar… cine ar îndrăzni?
Phayu: – Nu-l deranja, Saifah.
Saifah: – Bine, dar trebuie să o faci la intrarea în casă?
Întrebarea l-a făcut pe Phayu să se uite la persoana din brațele sale.
Phayu: – Iubitul meu nu poate aștepta până când intru în casă.
Chiar îmi vine să-l lovesc pe narcisist. Dar nu pot să fac asta pentru că… Eu am fost cel care a sărit și l-a îmbrățișat.
Saifah a râs și a intrat în casă deranjându-l fără să se gândească pe băiat ca să nu se mai simtă jenat. Să-l lase pe fratele geamăn și pe tânărul său iubit să petreacă timp împreună ca un cuplu nou. Gândindu-se că în tot acest timp trebuia să meargă în camera prietenului său. Se gândește că este un motiv întemeiat pentru ca prietenului său să nu-i pese.
Când Saifah nu mai este cu ei…
Rain: – P’Phayu, dă-i drumul lui Rain.
Phayu: – Oh, atunci sari tu.
Rain: – Phi Phayu.
Rain se uită la fața lui cu un zâmbet de om mare care a fost de acord să-l lase să stea peste picioarele lui și în schimb îi pune mâna pe umăr.
Phayu: – Deci, ai mâncat ceva?
Rain: – Da. P’Phayu a văzut mesajul lui Rain? N-ai cumpărat nimic, nu-i așa?
Imediat ce a schimbat subiectul, timidul a continuat conversația, mișcându-și rapid ochii pentru a găsi rucsacul lui Phayu făcându-l să zâmbească.
Rain: – Astăzi, Rain se plimba prin zonă, așa că am văzut că era o piață la două alei distanță. Și îmi era atât de foame încât am cumpărat patru sau cinci feluri de mâncare, am gătit și orez. E în regulă, nu-i așa?
Rain era obosit dimineața, dar la prânz, când s-a trezit complet, a mâncat un mic dejun simplu, pe care Phayu l-a lăsat pentru a-l ajuta să-și recapete energia și să-și petreacă timpul explorând toată casa. Dar când s-a așezat să citească o carte pentru o vreme, s-a plictisit. Așa că a mers până la ”7/11” și a cumpărat niște gustări pe care să le mănânce când a găsit piața.
Rain: – Erau atât de multe alimente încât voiam să mănânc asta și voiam să încerc aia, așa că am cumpărat până mi-am umplut mâinile, a șoptit Rain în timp ce a intrat în bucătărie pentru a-l întâlni pe celălalt proprietar al casei care își băga în gură pește și ouă prăjite.
Saifah: – Pot să mănânc cu voi?
Geamănul mai mic a întrebat cu gura plină de mâncare,și a ignorat privirile geamănului mai mare care voia să petreacă timp cu propriul fiu. (Fiu care nu înseamnă fiu)
Rain: – Da. Am cumpărat multe, Phi. Oh, am gătit și orez.
Saifah s-a dus încet să ia orezul în timp ce spunea: “Ai un iubit bun.”
Acest cuvânt se pare că l-a făcut pe Phayu să-și schimbe starea de spirit spre bine.
De data aceasta, la masă nu erau doar cupluri. Fratele geamăn al lui Phayu se alătură și el grupului. Oamenii care vorbesc cu pasiune despre diferite subiecte sunt mult mai buni la a spune ceva decât fratele lor. De asemenea, lui Rain îi place să asculte. Mai ales povestea în care și-a trădat fratele.
Saifah: – Oh, știai că Pakin a stabilit o dată pentru următoarea cursă?
Phayu: – Am văzut după-amiază, i-a răspuns Phayu fratelui său.
Rain: – Cursă? Cursă?
Rain părea și el interesat, așa că tânărul arhitect a dat din cap.
Phayu: – Da, asta e întrecerea la care s-a furișat Rain.
Rain: – Ah, acea întrecere.
Băiețelul a făcut o figură nervoasă. Încă își amintea că a trebuit să fugă de muncitori și își spunea că nu se va mai strecura din nou.
Saifah: – Poți să-l aduci și pe Rain.
Rain: – Ce?!
Cel care credea că nu va mai pune niciodată piciorul pe acel câmp blestemat s-a uitat imediat la Saifah în felul în care tot spunea cel mai tare.
Saifah: – Este distractiv, ca o întâlnire între iubitorii de viteză. Este în centrul orașului. Cei care organizează sunt oameni influenți. Așa că nimeni nu se poate atinge de ei. Evenimentul durează aproximativ două ore. Incluzând pregătirea, totul ia trei ore. Phayu este mecanicul șef, așa că trebuie să meargă cu echipa să verifice pregătirea de la ora unu și jumătate. El este foarte serios când vine vorba de bani.
La început nu a vrut să meargă. Dar a vrut să-l vadă pe Phi Phayu când era serios. Astfel, s-a întors să se uite la persoana de lângă el.
Phayu: – Sunt o mulțime de oameni răi. Phayu a clătinat din cap.
Saifah: – Dacă îl aduci, nu va fi nicio problemă. Singurul lucru care te deranjează este o grămadă de copii bogați aroganți care cred că au venit să arate ce au. Dar totuși, dacă va fi vreo problemă, vor fi interziși. Ar trebui să știi că Pakin urăște problemele mai mult decât orice, indiferent cât de bogați sunt părinții lor. În ceea ce te privește pe tine, mecanicul lui preferat, dacă spui că este băiatul tău, nimeni nu va îndrăzni să se atingă de el, a spus Saifah.
Chiar vreau să merg.
Rain se uită la fața lui Phayu entuziasmat, în timp ce bărbatul se gândea la asta.
Saifah: – Lumea ta, nu vrei ca Rain să o vadă?
Saifah și-a ridicat sprâncenele când Rain l-a apucat brusc de braț.
Rain: – Phi Phayu.
Nu a întrebat, dar și-a folosit ochii pentru a-l privi, așa că Phayu i-a răspuns
Phayu: – Bine, te duc eu, să nu te mai furișezi. Și dacă te întreabă cineva, spune doar că ești iubitul meu.
Ei bine, aproape bine. Continuați, nu vedeți că P’Saifah râde zgomotos în fața intrării în casă?
Aceasta este mintea unei persoane care își arată dinții. Dar, în cele din urmă, a zâmbit larg.
La început nu a vrut să se ducă la cursă. Dar acum… el vrea ca ziua să vină repede.
