Enigma lui Omega – Capitolul 12

Enigma lui Omega – Capitolul 12

Vacanța de estru a lui Omega la locul de muncă este întotdeauna de șapte zile. Deși Shen Tai încheia întotdeauna devreme, se va odihni suficient înainte de a se întoarce la muncă. În acel moment, nu mai putea să stea în această    cameră care era plină de mirosul feromonilor de abanos. După ce se spălă și se schimbă de  haine, plănui să plece acasă.

Când coborî, dădu inevitabil de Heng Shu.

Acesta era demn de un majordom profesionist. Era măsurat și avea o față calmă. El întrebă pe un ton natural și potrivit:

– Plecați? Încă nu v-ați recuperat.

– Nu-i nimic, mă duc acasă.

 Shen Tai făcu tot posibilul să arate calm, dar pașii lui fură grăbiți.

– O să-l rog pe șofer să vă ducă acolo. Acum sunteți foarte slăbit.

Heng Shu adăugă:

 – Și nu este ușor de găsit un taxi aici.

Sfârșitul perioadei de estru era într-adevăr cel mai scăzut moment în starea fizică a unui Omega. Mâncase rar și făcuse „exerciții” de mare intensitate în ultimele zile. Acum că hormonii se retrăgeau, oboseala atinsese apogeul și îl dureau picioarele doar stând așa.

Shen Tai continuă să refuze și spuse:

 – Nu contează, voi chema un taxi.

– Lăsați șoferul să vă ia. Am auzit de la Xiao Wu că locuiți departe. Dacă află tânărul stăpân, mă va învinovăți că nu am avut grijă de d-voastră.

Când fu menționat Huo Moyu, Shen Tai nu mai putu refuza. Era, de asemenea, natura jalnică a unui Omega să se supună unui Alfa.

 – Bine, mulțumesc.

Shen Tai urcă într-un MPV[1], iar celălalt șofer al lui Huo Moyu îl duse acasă. După ce mașina se îndepărtă de casa lui Huo, inima lui Shen Tai se relaxă puțin, iar feromonul de abanos aparținând lui Huo Moyu care zăbovea în jurul lui părea să se fi risipit în sfârșit. Ar trebui să se simtă norocos că Huo Moyu nu-l marcase în acele trei zile.

Scoase telefonul mobil și făcu clic pe WeChat-ul lui Huo Moyu. În caseta de dialog era doar un mesaj de verificare. Cercul de prieteni era încă gol. Când coborâse astăzi, îi fusese frică să-l vadă pe Huo Moyu, dar fusese și nerăbdător să-l vadă. Voia  să știe cât mai repede cum se vor înțelege când se vor întâlni din nou și totul depindea de Huo Moyu.

Era foarte rău să fii mereu sub controlul altcuiva.

Shen Tai era atât de obosit încât adormi în mașină. Când  ajunse acasă, era deja întuneric.

Bunica văzu că fața lui era palidă și părea puțin slăbit, iar ea fu foarte îngrijorată.

– A-Tai, ești bolnav? De ce ai slăbit atât de tare? Nu ne-am  văzut de câteva zile, de ce fața ta este atât de palidă?

– După cum ți-am spus data trecută, m-am pregătit pentru un discurs în această perioadă, așa că am lucrat multe ore suplimentare. E în regulă. Trebuie doar să mă odihnesc câteva zile.

 Shen Tai căzu pe canapea și simți că va adormi din nou în curând.

Bunica oftă încet, îl mângâie pe păr și spuse cu dragoste:  

– Copilul meu este atât de obosit și de slab. Nu ai mâncat încă? Ți-e foame?

Shen Tai zâmbi și spuse cochet:

– Bunico, te rog să-mi gătești un castron cu tăiței. Și fă-mi și ouă prăjite.

– Ok, odihnește-te mai întâi, ai venit la timp să încerci tendoanele de vită pe care tocmai le-am fiert

Shen Tai se întinse pe canapea și se uită în tavanul de deasupra capului cu ochi obosiți. În comparație cu familia Huo, acest apartament mic era într-adevăr ponosit, dar îl închiria cu banii lui și era propriul său loc de cazare. locuind cu ruda lui preferată . În vila de lux, unde oameni se ocupă de mâncare și de îmbrăcăminte, el nu era calificat să pășească în camera soțului său, chiar și sexul îl făceau doar în camera de oaspeți.

În clipa următoare, Shen Tai își strigă „oprește-te” în inima lui.

 Oprește aceste gânduri de autocompătimire și oprește aceste încurcături inutile!

 Dacă o persoană nu își putea opri propria frământare psihică, putea avea mai multe probleme.  

Necazuri… mintea îi dădea semnale de alarmă.

Creierul înfierbântat se răci dintr-o dată…era timpul să revină la rațiune.

După o zi de odihnă, Shen Tai rezervă o întâlnire cu agentul imobiliar. Agentul mai găsise câteva case în funcție de nevoile sale și îl duse să le viziteze una câte una . Atâta timp cât atingea prețul de rezervă din inima lui, voia să cumpere  cât mai curând posibil. În felul acesta, va petrece încă o lună sau două făcând niște reparații simple și cumpărând niște mobilier.  Apoi o va putea aduce pe bunica să locuiască în propria casă înainte de Anul Nou Chinezesc.

De fiecare dată când se uita la soldul din contul său bancar, își reamintea că trebuie să-l trateze pe Huo Moyu ca pe șeful   său, să fie mai recunoscător și mai puțin rece. De fapt, când acceptase să se căsătorească  în locul You Bai Yue, era deja gata să se dăruiască lui Huo Moyu. Se simțea bine în privința miilor de lucruri.  Era cu totul al lui, chiar dacă pentru Huo Moyu el, Shen Tai, Omega de categorie B nu era diferit de ceilalți umani

Trebuia să aibă minte mereu această idee, astfel efectul este remarcabil.

Agentul fu foarte eficient în ultima zi de vacanță, cele trei părți cu proprietarul casei conveniră asupra unui preț reciproc satisfăcător.

Shen Tai simți o piatră mare căzând de pe inima lui și fu foarte încântat că putea oferi un mediu nou și confortabil bunicii sale.

În prima zi înapoi la serviciu, colegii săi își exprimară îngrijorarea pentru el. Toți știau că fusese sub influența feromonilor Alfa pe scenă și că se simțise incomod. Știau  că își luase câteva zile libere, dar nu știau de ce se simțise incomod sau cum se recuperase.

 O junioare mai îndrăzneață întrebă:

 –  Shen Ge, am auzit că ai leșinat în toaletă după discursul tău în acea zi. Huo Xiansheng te-a dus la spital?

Alt junior adăugă:

– De ce am auzit că era Yan Ming Xiu?

Un tânăr care ascultase discuția, interveni:

– Ba nu, a fost garda de corp a lui Yan Xiansheng.

 Shen Tai spuse calm:

 – De fapt, nu am fost amețit, am fost doar inconfortabil. Nu a fost în principal din cauza influenței feromonilor. A fost pentru că am stat prea târziu la serviciu câteva zile, așa că     mi-am luat câteva zile libere să mă odihnesc.

Bârfele care se răspândiseră în ultimele zile fură contracarate și toată lumea se împrăștie cu o oarecare dezamăgire.

Dar Cheng Xi Mei nu era atât de ușor de păcălit. Îl prinse pe Shen Tai de braț și-l întrebă fără tragere de inimă:

 – Spune-mi adevărul, ai plecat cu adevărat cu un bodyguard? Unii oameni spun că l-au văzut pe Prinț.

– Nu, chiar nu este cazul. Alfa și Omega trebuie să păstreze o distanță adecvată în locurile publice. Cum ar fi putut fi Huo Xiansheng atât de neglijent? A fost într-adevăr garda de corp Beta a lui Yan Ming Xiu care m-a ajutat.

 Shen Tai se întoarse și  merse la sala de conferințe.

 – Vreau să merg in sala de conferințe. Avem o întâlnire cu profesorul, vom discuta despre ceva serios.

Cheng Xi Mei avu o expresie de „ce păcat”.

Shen Tai și Cheng Xi Mei avură o videoconferință de dimineață cu profesorul lor. Profesorul îi lăudă discursul și  spuse că feedback-ul prezentării lui a fost, de asemenea, foarte bun. Îi ceru să nu acorde atenție încercărilor deliberate ale lui Huo Cheng Chen de a face lucrurile dificile. Nu va avea niciun impact asupra proiectelor lor.

Shen Tai se simți ușurat că toate necazurile lui nu fuseseră în zadar.

În pauza de prânz, el și Cheng Xi Mei erau prea leneși să meargă la cantină, așa că îi rugă pe juniori să le aducă mâncare.

Când Zhou Lan se întoarse, el nu a adus doar orez, ci și o ceașcă de cremă de pere înăbușit, care este semnătura unui celebru lanț de cofetării din apropierea companiei și era foarte populară iarna.

– Dage, acesta este castronul de orez pe care l-ai cerut și acesta este ramenul tău.

Zhou Lan puse punga de la cofetărie pe masă și spuse zâmbind:

– Am cumpărat două căni de cremă de pere înăbușite. Această cremă hidratantă în timpul iernii este bună pentru a elimina umezeala din plămâni. Am auzit că acest restaurant este destul de faimos.

Cheng Xi Mei spuse zâmbind:

 – Mulțumesc, cred că ai stat la coadă. De fiecare dată când vreau să cumpăr,  plec când văd coada.

– Din fericire, coada nu a durat prea mult.

Zhou Lan aruncă o privire în secret către Shen Tai.

– Dage Shen, ai slăbit în ultimele zile, așa că te rog să iei niște suplimente.

Shen Tai dădu din cap:.

– Mulțumesc, cât costă? Ți-l transfer.

– Ah, nu e nevoie. Voi seniorii ne invitați adesea la cină.

– Salariul tău de stagiar este atât de mic, așa că nu e nevoie să fii politicos cu mine.

 Shen Tai zâmbi ușor.

 – Dar nu mai este nevoie să cumperi data viitoare. Eu mănânc rar dulciuri.

Zhou Lan zâmbi și-și ascunse dezamăgirea din ochi.

 – Bine, atunci poți să mănânci orezul.

După ce Zhou Lan plecă, Cheng Xi Mei mâncă încet crema dulce, delicioasă și aburindă de pere din cană și-și plesni deliberat buzele de câteva ori.

 – Ei bine, este atât de delicioasă. Sunt creme de pere pe aici. O să stau la coadă pentru a cumpăra pentru tine iarna, spuse el uitându-ne la Shen Tai.

– Ce-ar fi să mănânci mai întâi? Mai ai loc să mănânci după asta?

De îndată ce Shen Tai deschise cutia de prânz, Cheng Xi Mei îl hrăni forțat cu o gură de cremă de pere.

– Ei bine, este delicios, nu prea dulce, spuse Shen Tai.

– Dar este puțin exagerat să stai la coadă.

– Nu este o exagerare. Este foarte popular pe Internet în ultimul timp.

 Cheng Xi Mei aruncă o privire spre Zhou Lan.

 – Acest junior te urmărește de când a intrat în institut. El este destul de exigent.

Shen Tai spuse neputincios:

– Când ai timp, ajută-mă să-l fac să înțeleagă. Nu știu cum să fac față, de teamă să nu-i rănesc stima de sine .

– Cu ce ​​ai de-a face? Cred că este destul de bun. Este înalt, arată bine și are note bune. Un Alfa de știință și de inginerie este puțin plictisitor, dar este și destul de inocent și de drăguț.

– Nu, nu mai vorbi despre asta, avem o diferență de câțiva ani.

– Oricum, lui nu-i  pasă.

– Datorez atât de mulți bani și nu știu cum să mă îndrăgostesc. Nu ar fi o pierdere de timp pentru el?

Cheng Xi Mei oftă.

–  A-Tai, vreau neapărat să te sfătuiesc. În primul rând, nu tu ești cel care datorezi bani, ci bunica ta, sau mai exact, tatăl   tău. În al doilea rând, chiar dacă ai o povară, mai trebuie și să trăiești. De asemenea, vrei să urmărești fericirea. Ce se întâmplă dacă oamenii sunt dispuși să fie cu tine? Ai evitat atât de mulți bărbați care erau îndrăgostiți de tine din cauza acestei prostii. Nu poți continua să faci asta.

– Nimeni nu va fi dispus să fie cu mine. Chiar dacă există, nu îi voi trage niciodată pe alții în jos.

Shen Tai se uită serios la Cheng Xi Mei.

– Cine ar vrea să se îndrăgostească și să se căsătorească cu cineva care datorează milioane, Xi Mei?

–  Eu.

– Știu că ești bun cu mine, dar știi în inima ta că este imposibil.

– Oamenii bogați o pot face.

 Cheng Xi Mei  coborî vocea și spuse:

 – Să-ți spun, m-am interesat și am aflat că familia lui Zhou Lan este foarte bună. Problemele tale ar fi rezolvate.

Shen Tai nu se putu abține să nu fie de acord cu el în inima lui. El „găsise” omul bogat și rezolvase problema banilor, dar își crease și multe probleme noi.

 – Nu mai face probleme, ajută-mă, lasă-l să nu mai piardă timpul. Este atât de jenant să fii într-un laborator și să-l vezi când ridici privirea.

Cheng Xi Mei își strânse buzele și mâncă cu furie ceașca de cremă de pere înăbușite.

– Mâncăcioșii au buzele scurte, îți promit, data viitoare.

Shen Tai își strânse lucrurile și era pe cale să plece de la serviciu când sună un număr necunoscut.

– Alo.

–  Shen Xiansheng, e Lao Wu. Sunteți încă în companie sau ați plecat acasă?

– Tocmai am plecat de la serviciu și eram pe cale să mă întorc.

– Ah, e bine. Tânărul stăpân vă roagă să mergeți la subsol și să plecați înapoi cu el.

– …bine.

În ultimele zile după perioada de estru, el și Huo Moyu nu se întâlniseră și nu se contactaseră. De la sărutul extrem de pasional piele pe piele până la răceala a doi străini, acest decalaj uriaș îl făcuse să se simtă nefericit în fiecare moment din aceste zile. Trist, cel mai trist lucru era că nu avea nicio poziție oficială pentru a fi trist din cauza asta.

Ceea ce era și mai trist era că, de îndată ce se gândea că o să-l vadă pe Huo Moyu în curând, se aprindea ușor din nou.

Coborî în ​​grabă din lift și alergă spre locul de parcare exclusiv al lui Huo Moyu. Această zonă era zona de parcare cea mai înaltă, cu foarte puțini oameni. Lăsă capul în jos, de teamă să nu fie văzut.

După ce se urcă în mașină, Huo Moyu îl privi pe îndelete, cu un zâmbet ușor. Nu se uita la documente sau la telefon, de parcă l-ar fi așteptat.

Shen Tai nu se putu abține să nu se simtă fericit.

– Hai.

 Huo Moyu  întinse mâna către Shen Tai.

Shen Tai puse ezitant mâna în palma lui Huo Moyu Huo Moyu. Acesta profită de situație și-l trase în poală, apăsându-și vârful nasului pe ceafă și adulmecând ușor.

…………………………………………………………………………………….

Fața lui Shen Tai deveni brusc fierbinte. El puse ușor mâna lui Huo Moyu în jurul taliei lui și-și introduse în liniște degetele în degetele lui Huo Moyu. Voia să-i întoarcă aceeași afecțiune, dar fără să fie jenat.

Huo Moyu îi ciupi degetele în mod deliberat, iar Shen Tai    șuieră de durere. El încercă să-și îndepărteze mâna, dar fu ținut strâns. Urechile îi ardeau.

– Atât de blând… mormăi nemulțumit Huo Moyu, mușcând plasturele  cu anti feromoni cu dinții. Îl dezlipi și-și frecă vârful nasului de glandă, ca și cum ar fi deschis sigiliul de lut al unei sticle  de vin  vechi. Feromonii erau pe cale să iasă și trase adânc aer în piept lăsând parfumul ușor de cereus  să-i pătrundă în nări și în plămâni. Era de parcă i-ar fi purificat instantaneu tot aerul tulbure pe care îl respirase în timpul zilei. El  ridică bărbia lui Shen Tai, îi supse buzele moi cu gura și sărută ​ blând și intens.

Corpul lui Shen Tai se relaxă. El închise ochii, simțind ciocnirea și urmărirea limbii sale. Huo Moyu folosea o forță moderată pentru a-i ține degetele, făcându-l totuși să simtă că era ferm în strânsoarea lui.

Huo Moyu îi linse buzele umede.

 – De ce m-ai ocolit zilele astea?

— M-am dus acasă să stau cu bunica.

— O, am crezut că ești timid și nu îndrăzneai să mă vezi.

Shen Tai nu știa cum să răspundă la acest tip de flirt.

Huo Moyu șopti:

 – Uite, este atât de ușor să fii timid.

– Huo Xiansheng, eu…

— Cum m-ai numit?

-…Moyu.

-Da…

 Huo Moyu îi atinse părul moale și spuse puțin cu regret:

– Ai fost mult mai lipicios în acele trei zile.

Pentru a-și acoperi jena, Shen Tai  explică rapid:

 – E din cauza hormonilor. În acel moment, eram mai…

– …mai cum?

 Huo Moyu se aplecă spre urechea lui și îi mușcă ușor lobul urechii.

 – Mai excitat? Ei bine, îmi place să fii mai excitat.

Shen Tai aproape că vru să sară din mașină.

Mâna lui Huo Moyu îi mângâie spatele până la coccis, iar vocea lui fu plină de ispită.

 – Și îmi place să iei inițiativa, știi să flirtezi?

– Eu pot învăța.

Huo Moyu vorbea șoptit, dar cu o voce fremătătoare.

– Să înveți ? Ești un Omega. Nu este instinctiv?

Shen Tai lăsă ochii în jos.

 – Poate că nu sunt obișnuit încă.

– Atunci învață.

 Huo Moyu sărută obrazul fin al lui Shen Tai.

 – Învață cum să mă faci fericit. De exemplu,  zâmbește des în fața mea, ia inițiativa de a te apropia de mine, flirtează, spune vorbe dulci. Desigur, ar trebui să știi să-ți măsori cuvintele când suntem la lucru.

Sărutul lui coborî treptat și  merse la ceafa parfumată.

-Vreau să fii sexy pentru mine. Vreau să-mi produci plăcere.

Își încheie cuvintele mușcând ușor  pielea de lângă glandă.

Corpul lui Shen Tai tremură și nu se putu abține să nu-și ridice umerii. Făcu o pauză, luă inițiativa să-l sărute pe gât pe Huo Moyu și se ghemui pe acel piept generos.

Dacă înțelesese corect acest lucru, Huo Moyu îi ceruse să învețe să- facă plăcere . „Plăcere” era un cuvânt foarte interesant. Nu însemna a oferi fericire în mod egal, ci a mulțumi pe cel de deasupra, așa că i se pare firesc ca Huo Moyu să-i ceară să-i facă plăcere.

Doar că s-ar putea să nu reușească s-o facă bine. Știa să fie drăguț cu cineva, dar nu știa să producă plăcere.

– Fii bun, dacă te descurci bine, vei fi recompensat.

 Huo Moyu zâmbi și spuse:

 – Bunica ta este bolnavă, nu? Are cancer gastric în stadiul 2 și va avea nevoie de o intervenție chirurgicală.

Shen Tai se uită la Huo Moyu surprins.

-O  voi ajuta cu spitalul, chirurgul, îngrijirea postoperatorie, radioterapie auxiliară, chimioterapie și medicamente, ca recompensă pentru… „plată dincolo de sfera contractului”.

Shen Tai era într-o stare de emoții amestecate în acel moment. Deschise gura, neștiind ce să spună o clipă, ezită și nu putu decât să șoptească :

– Mulțumesc.

Nu era dispus să accepte iar și iar ajutorul lui, mai ales că se confrunta cu cineva de care îi plăcea. Aceasta este o încătușare morală grea. Dar existau multe lucruri în această lume care erau mult mai importante decât demnitatea lui, cum ar fi familia.

– Cu plăcere.

 Huo Moyu era bine antrenat în arta controlului. În opinia sa, totul în această lume nu era altceva decât un schimb de valori, exista o lege de conservare a energiei efect între oameni, iar toată lumea urmărea să obțină ceea ce își dorea la un cost cât mai mic.

Cei doi se sărutară tot drumul, iar când coborâră din mașină, atmosfera ambiguă nu se risipise complet. Huo Moyu nu  evită în mod deliberat privirea șoferului și a menajerei și toată lumea se comportă ca de obicei.

………………………………………………………………………………………………..

De când locuia în casa lui Huo, de trei luni, era a doua oară când Shen Tai lua cina cu el în sufragerie. În timpul cinei, Huo Moyu puse câteva întrebări despre institut. Astfel de subiecte îl aduseră în zona de confort pe Shen Tai și răspunse fluent.

Huo Moyu termină de mâncat și părăsi masa, spunându-i lui Shen Tai cu o expresie calmă:

– O să vin la tine în seara asta.

I-o spusese, deși era în propria lui casă.

Această propoziție îl stârni pe Shen Tai după ce se întoarse în cameră. Citi mai mult de o duzină de pagini de documente dificile înainte de a se calma. Apoi se duse să facă un duș. Se spălă atât de tare încât i se înroși pielea.

Nu fusese niciodată o persoană care devine nervoasă ușor, dar când ceva avea legătură cu Huo Moyu, se intimida atât de ușor. Pentru că această perioadă era diferită de acea perioadă. În acel moment, el era într-un ciclu hormonal care era irațional, dar acum trebuia să fie cu Huo Moyu într-o stare sobră… Avea nevoie de o construcție psihologică.

Când a ieșit de la duș, găsi pe lavabou niște articole de toaletă care nu erau acolo înainte. Când se întoarse, văzu că în camera de duș apăruseră niște sticle și dulăpior. Un halat de baie care evident nu era mărimea lui atârna pe perete.

Shen Tai ieși din baie, deschise dulăpiorul și găsi mai multe seturi de pijamale lui Huo Moyu, precum și prezervative și lubrifianți așezate cu grijă.

Puseseră aceste lucruri în zilele în care era aici sau după ce plecase acasă? Câteva fragmente vagi de memorie îi dădură răspunsuri diferite. Când fusese chinuit de poftă și-și pierduse cunoștința, Heng Shu și Ayi Lan veniseră de mai multe ori, livraseră mese și diverse lucruri, făcuseră curățenie și organizaseră. Huo Moyu dăduse telefoane, citise contracte și ținuse videoconferințe folosind laptop-uri chiar aici, în această cameră.

Din acele trei zile, de fapt avusese amintiri în cea mai mare parte a timpului. Îi fusese rușine să-și amintească și evadase instinctiv.

Își amintise că prima dată când Heng Shu venise aici, adusese prezervative, iar prima dată când venise Ayi Lan, ea  adusese un dop pentru mușcătură[2]. Huo Moyu lovise o dată uterul, provocându-i o mare durere, înainte de a ejacula. Era un impuls instinctiv de a intra în cavitatea reproductivă pentru a forma un nod și a semăna generația următoare. Dar Huo Moyu nu ar face niciodată acest lucru. Fie că era vorba despre un prezervativ sau un bușon de mușcătură, era pentru a preveni impulsul. Dar mai ales pentru a preveni o conexiune reală cu el,  Omega Tai.

Huo Moyu avea nevoie doar ca el să fie un partener de pat disponibil și știuse asta de la început până la sfârșit.

Noaptea, Huo Moyu veni în camera lui Shen Tai. Acesta își făcu mult curaj. Luă inițiativa să-l îmbrățișeze, să se ridice în vârful picioarelor și să-l sărute. De la ușă până în pat Huo Moyu îl dezbrăcă și se contopi nerăbdător cu el.

Sexul în stare de veghe se dovedește a fi la nesfârșit decadent…

……………………………………………………………………………………..

Când plecă la muncă a doua zi, Shen Tai căscă toată dimineața.

Huo Moyu o făcuse doar o dată noaptea trecută, dar starea fizică a lui Enigma era teribilă.

 Era obosit și somnoros și aproape că a întârziase din nou dimineața.

În timp ce verifica datele, Shen Tai auzi niște zgomote în afara ușii laboratorului. Se uită pe fereastră și văzu un grup de oameni care treceau pe lângă ușă, inclusiv oameni de la institutul de cercetare. În acel grup…o persoană de acolo pe care și-o dorea cel mai puțin s-o vadă. Nu o putu ignora din cauza înălțimii și aspectului său superior… Huo Cheng Chen.

Shen Tai știa că Huo Cheng Chen urma să viziteze un laborator legat de afacerile chimice și nu va veni la el, dar    totuși se ascuns în spatele cabinetului de informații. Deși era supărat pe Huo Cheng Chen pentru că îl provocase și îi îngreunase lucrurile de două ori, știa și că nu putea face nimic unui Enigma. Dacă nu putea să-l jignească, se putea ascunde întotdeauna.

În mod neașteptat, o jumătate de oră mai târziu, directorul biroului bătu la ușa laboratorului, conduse grupul de oameni înăuntru și  spuse cu atenție:

– Gong Shen, Huo Xiansheng a spus că vrea să vină și el aici să viziteze. Dacă nu ești ocupat, îți poți lăsa munca deoparte deocamdată?

Cheng Xi Mei nu era acolo, iar Shen Tai, singurul responsabil aici, nu putea deloc să se sustragă. Ochii lui se uitară rapid la Huo Cheng Chen, care zâmbea, dar nu zâmbea, și spuse politicos:

– Bună ziua, Huo Xiansheng, bună ziua tuturor,  dacă nu vă supărați, vă voi explica. Să vorbim despre ceea ce facem.

Shen Tai îi duse prin laborator. După ce le explică, trimise câțiva stagiari să răspundă la întrebări pentru cei care aveau.

– Gong Shen, ne reîntâlnim.

 Huo Cheng Chen se apropiase de Shen Tai și zâmbea grațios.

– Îmi pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat data trecută. Am auzit că ai fost la spital mai târziu.