Enigma lui Omega – Capitolul 13

Enigma lui Omega – Capitolul 13

– Nu am avut  nimic. Am lucrat prea multe ore suplimentare în acea perioadă, așa că eram puțin obosit. Shen Tai își făcu curaj să se uite direct la Huo Cheng Chen. Cel puțin în fața atâtor oameni și în propriul său laborator era încrezător.

– Huo Xiansheng nu m-ați afectat deloc.

Huo Cheng Chen spuse „Oh” cu înțeles.

– Este bine, altfel, dacă punând la îndoială conținutul discursului tău te-am lăsat să fii afectat de feromoni, m-aș fi  simțit ca un hărțuitor.

– Chiar nu-mi place cuvântul acesta. Ne face să arătăm ca elevii de la școala elementară.

Shen Tai spuse zâmbind:

 – Dar întotdeauna mă hărțuiți când vă certați cu fratele d-voastră. Ce cuvânt ar trebui să folosesc pentru asta? ” Fel de comportament?” Care este cuvântul de definit?

Surpriza fulgeră în ochii lui Huo Cheng Chen. În procesul de creștere al unui Enigma, cel puțin după ce este complet diferențiat, nu se văzuse niciodată un Omega care să îndrăznească să-l provoace. Ca rege al junglei, un Enigma nu va primi decât cea mai mare supunere de la Omega al timpului. Cel din fața lui, care se comportase întotdeauna liniștit și bine  înainte, deși aspectul lui nu arăta ca un Omega, nu era deloc diferit de un Omega obișnuit. Prin urmare, când văzu furia și ridicolul evident în ochii lui Shen Tai, fu mișcat. Exista o suspiciune că „antrenamentul liniștit și ascultător al acestui Omega nu era îndreptat spre el, ci chiar spre Huo Moyu.

 Huo Cheng Chen râse și spuse:

 – Ești cu adevărat interesant.

– Huo Xiansheng, nu mai fiți familiar cu mine și mergeți să vă găsiți un adversar de același nivel cu al d-voastră.

– Să nu mai fiu familiar?

Huo Cheng Chen continuă cu o expresie jucăușă:

– Ești destul de docil în fața fratelui meu. Dar se pare că ai gheare.

— El este șeful meu.

— Nu te mai preface, crezi că nimeni nu poate vedea că-l iubești?

Shen Tai își băgă mâinile în buzunarele halatului de laborator și îl privi rece.

 – De unde știți? Am spus-o în timpul discursului meu?

– Tu crezi că te ascunzi bine.

 Huo Cheng Chen își umflă pieptul cu un zâmbet pe față.

– În accidentul de laborator de acum trei ani, unul dintre Omega a intrat brusc în estru și acela ai fost tu.

…

– El a suprimat problema, dar tot am aflat. S-a dovedit că trei ani mai târziu, ai intrat din nou în călduri în fața lui. E  o coincidență prea mare. Am înțeles.

 Huo Cheng Chen ridică din sprâncene.

– Ați înțeles ce?

-Am înțeles ce voiai de data asta.

Mâinile lui Shen Tai se strânseră în pumni în buzunare. Dacă ar fi putut ignora orice consecință și șansă de câștig, chiar ar fi vrut să-l învingă pe Huo Cheng Chen chiar acum.

 – Insinuați că am făcut-o intenționat?

– Cred că o persoană care poate intra într-un institut de cercetare ar trebui să fie suficient de deșteaptă să nu facă prostii indiferent de consecințe, dar de  două ori… spuse Huo Cheng Chen în batjocură.

– Soarta?

Shen Tai îl ura pe Huo Cheng Chen pentru că era nerușinat.  Dacă nu ar fi îngreunat în mod deliberat lucrurile în timpul discursului său, cum ar fi putut avea reacții adverse. El spuse cu voce calmă:

– Huo Xiansheng aveți alte întrebări? De ce nu le puneți direct ca să vă dau un răspuns bun?

Huo Cheng Chen zâmbi și spuse:

 – În acel moment, pentru a te liniști, te-a marcat temporar, nu? Chiar vrei un marcaj permanent, nu?

Shen Tai își miji ochii și își înăbuși furia.

– Nu e nimic de negat. Care Omega n-ar vrea să obțină marcajul unui Enigma? 

Păcat însă că nu ți-l va da.

Shen Tai voia să râdă, dar nu putea. Așa e, fiecare Omega ar vrea să obțină marca persoanei iubite și s-ar putea să nu aibă neapărat de-a face cu condițiile reale ale moștenitorilor și ale proprietății. Există mulți, mulți Omega în lume și ceea ce își doresc cel mai mult odată cu marcarea este doar promisiunea iubirii și  a loialității. Cu toate acestea, niciun Enigma nu va crede în viziunea lor asupra lumii. Pentru acesta marca nu are nimic de-a face cu sentimentele. Pentru un Enigma marcarea permanentă e  un sigiliu oficial asupra dreptului exclusiv  de reproducere  și un contract de cumulare  a proprietăților.

El știa asta mai bine decât oricine altcineva. Nu se putuse abține să-l roage pe Huo Moyu să-l marcheze în acea perioadă. Ceea ce spuse Huo Cheng Chen era fără îndoială adevărat.

Tonul lui Shen Tai era  extrem de acid.

 – Ce vreți să spuneți și ce vreți să faceți?

– Pot să te ajut.

 Huo Cheng Chen se uită la Shen Tai cu semnificație.

 -Te pot ajuta să obții marca lui Huo Moyu.

Shen Tai era lăudat că este bine educat, așa că își reținu blestemele care erau pe cale să izbucnească și spuse sarcastic: 

-Am spus, mergeți să vă găsiți un adversar pe măsură. De ce vă deranjați să vă coborâți la nivelul meu?

– Nu am ajuns încă la momentul confruntării față în față. Nu ne-am săturat de înșelăciune. Moyu s-a născut cu opt luni mai devreme decât mine.

 Huo Cheng Chen își strânse buzele.

„Binecuvântările vin cu nenorociri”.

– Afacerile familiei d-voastre chiar nu au nimic de-a face cu mine. Dacă îmi spuneți asta, nu vă e teamă că îi voi spune lui Huo Moyu?

– Poți.

Huo Cheng Chen avu încă un zâmbet rece.

– Întreabă-te, nu ești mișcat de ceea ce am spus? Chiar dacă ai vrea, nici nu ai avea curajul să-i spui lui Huo Moyu despre aceasta conversație. Natura lui e suspicioasă, ce va gândi despre tine?

Shen Tai se uită înverșunat la Huo Cheng Chen, se întoarse și  plecă fără să vrea să mai stea o clipă.

Metodele lui Huo Cheng Chen puteau părea inechitabile, dar toate vizau mereu punctele cheie. Fie că îl folosea pe You Bai Yue, fie pe el însuși, toate erau împiedicate de relațiile de sânge, de familie și de public. Nu se puteau înfrunta unul cu celălalt, așa că jucau trucuri murdare, iar el era inevitabil implicat.

Deși Huo Moyu spusese că Huo Cheng Chen i-ar dezvălui orice a făcut, Shen Tai chiar nu putea să o spună. Subiectul marcării era prea sensibil și nu îndrăznea să-l menționeze în fața lui Huo Moyu. Părea că râvnea la ceva ce nu-i aparținea. La urma urmei, Huo Moyu îl „avertizase”.

În același timp, știa foarte bine că Huo Cheng Chen nu va renunța. Trebuia să fie atent să se protejeze de acest vârtej.

Vineri după-amiază, Shen Tai primi un telefon de la asistentul lui Huo Moyu, Cheng Ruo Ze, care voia să aranjeze ca bunica lui să aibă cel mai bun tratament medical.

Sâmbătă dimineața, Cheng Ruo Ze veni cu  șoferul să-i ia și să-i ducă la spital.

Bunica știa că trebuie să schimbe spitalul și doctorii, așa că era puțin nervoasă. Shen Tai continuă să o asigure, dar fu îngrijorată de cu seară și până a doua zi, indiferent ce spunea Shen Tai, părea distrată.

Când Cheng Ruo Ze merse să treacă prin formalități, Shen Tai așteptă cu bunica lui în sala de așteptare.  Văzând că bunica lui era încă într-o dispoziție proastă, găsi un videoclip cu un pui de panda pe care să-l urmărească, sperând să o amuze.

Bunica forță un zâmbet.

– Bunico, nu-ți fie teamă. Avem un spital mai bun și medici mai buni. Operația ta va avea cu siguranță succes. Acesta este un lucru bun, nu?

Atunci de ce arăți atât de neliniștită tot timpul?

 Shen Tai tachină:

– Ești o femeie atât de bătrână și încă ți-e frică să vezi un doctor.

Bunica oftă încet. Se uită la Shen Tai, dar ezită să vorbească, ochii ei puteau fi numiți triști.

– Ce s-a întâmplat?

 Inima lui Shen Tai deveni anxioasă.

— Tatăl tău m-a sunat ieri.

 Bunica părea să nu mai suporte și aruncă repede piatra grea.

Fața lui Shen Tai se întunecă brusc. El vru să spună sarcastic: „Încă nu a murit?”, dar nu putu să o facă.

 Chiar dacă acel bărbat nu mai merita să fie numit tatăl lui, știa cât de multe mame puteau să-și ierte fiii. Trase aer în piept, își calmă bătăile rapide ale inimii și spuse cu o voce înăbușită:

– A dispărut de câțiva ani.

— Da, dar întotdeauna am bănuit în inimă că se va întoarce mai devreme sau mai târziu.

Shen Tai strânse din dinți și spuse:

– Ce caută aici? Nu mai poate supraviețui? Mai este ceva acasă de furat?

Ochii bunicii deveniră roșii.

– Nu a spus unde este sau ce vrea să facă. A spus doar… că îi este dor de mama lui.

Pieptul lui Shen Tai era atât de strâns încât simțea că era blocat de ceva. El știa că era ura.

În urmă cu șapte ani, se pregătea pentru teza de absolvire.

 Făcea stagii la un institut de cercetare, lupta pentru un loc în planul de talente și obținuse un loc de muncă bine plătit la Institutul de Cercetare a Pământurilor Rare al Grupului Xingzhou. Visul oricărui pământean. La vremea aceea, avea douăzeci de ani, cu note excelente și un viitor strălucit. Avea o bunica și un bunic care îl iubeau, o casă caldă și frumoasă și era plin de așteptări bune pentru viitor.

Dar toate acestea fuseseră distruse de tatăl său biologic.

Acea fiară egoistă înșelase pe toată lumea ipotecând proprietatea familiei pentru iubitul lui. Pierduseră totul peste noapte și fuseseră lăsați cu datorii uriașe. Bunicul lui se îmbolnăvise și murise în mai puțin de jumătate de an. O viață bună se terminase. Fuseseră nevoiți să se mute într-un apartament cu chirie redusă. Toate cheltuielile ce urmară fuseseră suportate de salariul lui.

Shen Tai nu voia să-și amintească cei mai grei ani. Semăna cu colegii și colegele din jurul lui care veneau din zone foarte sărace și care încercau și ei să ducă o viață bună. Nu mai  putea fi ca oamenii normali. Nu era greu să te îndrăgostești, dar era greu să te căsătorești și să întemeiezi o familie.

Durerea lui reală și profundă venea din trădarea celei mai apropiate rude și din faptul că vedea persoana pe care o iubea  cel mai mult, în suferință. Ar fi vrut să poată face ceva în privința asta.

Mai târziu, primise o creștere de salariu, primise bonusuri de proiect și viața lor se îmbunătățise. Apoi, Huo Moyu picase dramatic din cer și îl scosese complet din mlaștină.

Crezuse că totul se va îmbunătăți, dar de ce apăruse din nou vinovatul? !

Bunica îl ținu de mână pe Shen Tai și spuse încet:

– A-Tai, nu fi supărat. Știu că nu vrei să-l vezi. Nu-l voi lăsa să se întoarcă. Pentru mine, el… este mort.

Shen Tai ținea mâinile bunicii sale, cu oasele degetelor subțiri și pielea zbârcită. Aceasta era o pereche de mâini bătrâne care îl mângâiase să doarmă în nenumărate nopți. Aceste mâini îi pregătiseră mese calde și îi oferiseră sprijin fără a cere nimic în schimb.

 Cu mâinile, simțea într-adevăr că cicatricile din inima bunicii sale, care nu se vindecaseră niciodată, erau deschise și mai largi. Îl durea pieptul și îl durea inima. Își puse brațele pe umerii bunicii și o îmbrățișă. Voia să spună câteva cuvinte de mângâiere, dar nu știa ce să spună.

Shen Tai știa că tatăl său, Omega, se va întoarce cu siguranță. Acel bărbat fusese răsfățat încă de când era copil, era extrem de egoist și de puternic.

 Când voia să facă ceva, el o făcea fără să-i pese de ceilalți.

Se hotărî să se mute cât mai curând posibil și să schimbe numărul de telefon al bunicii sale. Cel mai bine ar fi să nu-i găsească nenorocitul în viața asta. Nu voia să mai aibă niciodată contact unul cu celălalt până când vor muri. Era cel mai bun final pentru tată și fiu.

După o zi încărcată la spital, ieși să diacute cu noul chirurg despre planul de tratament, iar operația fu programată pentru o lună mai târziu.

Când ajunseră acasă, amândoi se culcară devreme. După ce  mâncară, Shen Tai se întinse în pat, dar nu putu să doarmă. Fie că era vorba de boală sau de sentimente, era cu mult dincolo de puterea lui. Nu putea face decât pasiv un pas la un moment dat.

Shen Tai se uită la telefon și nu putu să nu facă clic din nou pe caseta de dialog a lui Huo Moyu, uitându-se năucit la avatarul cu scoarța gri-neagră.

Îi era atât de dor de el, oare ce făcea?

Dacă ar fi fost acum acasă la Huo, ei doi ar fi făcut sex…

Shen Tai vru brusc să obțină un răspuns de la Huo Moyu, chiar și doar un cuvânt, în loc de acest mesaj rece de verificare. El intră în caseta de introducere, ezită mult timp. El scrise,  șterse, scrise, șterse și schimbă cuvintele și se luptă mult timp   să gândească. Nu știa ce să trimită. Ce ar trebui să scrie pentru a părea natural și discret și să ofere lui Huo Moyu o mare probabilitate de a răspunde?

„Apropo”, „mulțumesc”, să nu vorbească prostii…oh…da…o mulțumire sinceră nu va fi deloc bruscă, asta ar trebui să facă.

Trimise un mesaj: 

Toate procedurile pentru bunica mea au fost finalizate. Operația este programată pentru mijlocul lunii viitoare. Mulțumesc.

După ce trimise acest mesaj, Shen Tai  îmbrățișă telefonul și începu să aștepte. Ca un copil ce așteaptă o înghețată pe vreme toridă.  Indiferent ce ar fi făcut, el revenea la interfața WeChat la fiecare câteva minute, iar așteptările sale mari erau frustrante din nou și din nou.

Abia după o oră și șaptesprezece minute, fotografia de profil a lui Huo Moyu avu pentru prima dată un mesaj roșu, trei cuvinte foarte simple:

Cu multă plăcere.

Shen Tai se uită lung la conversația lor, ezită și spuse:

Noapte bună.

Acest „noapte bună”fusese aruncat ca o piatră în apă și nu  primi niciun răspuns toată noaptea.

…………………………………………………………………………

Shen Tai semnă contractul de cumpărare al casei, solicită un împrumut bancar și finaliză procedurile de transfer cu ajutorul unui agent.

În momentul în care primi cheia, Shen Tai simți ca și cum o piatră de balast i-ar fi căzut din inimă, dându-i un sentiment de împlinire și de stabilitate. Alesese cu grijă o plată lunară mai mică. Locul său de muncă la institutul de cercetare era foarte stabil și, chiar dacă și-ar fi pierdut locul de muncă, ar putea să-și găsească altul cu CV-Ul lui.  Totuși, trăia mereu cu  coșmarul de a pierde totul peste noapte, indiferent de ceea ce ar face. Exista o cale de ieșire, dar existau și cheltuieli medicale și cheltuieli de trai. În prezent, această alocare financiară părea să fie cea mai rezonabilă.

Plănuia în mintea lui cum să decoreze pur și simplu, ce să cumpere și cât de mult ar dura. Cel mai bine ar fi dacă bunica lui s-ar putea muta în noua ei casă când va fi externată de la spital după operație. De asemenea, i-ar anunța o nouă viață. Cu un sentiment de ritual, s-ar îndepărta de tumoare și de viața proastă pe care o avusese cândva. Voia ca bunica lui să  salute un viitor vibrant în noua sa casă.

Bunica va fi foarte fericită.

Shen Tai era atât de entuziast în gândurile sale încât căută strategii simple de decorare pe internet. Se uită la mobilier, electrocasnice și necesitățile zilnice. Abia când Cheng Xi Mei îi cerut să meargă la prânz, își dădu seama că nu făcuse nimic dimineaţă.

– Hai să mergem astăzi la cantină. A, tăițeii ăia rași sunt atât de delicioși. O să-mi fie dor dacă nu mănânc câteva zile.

– Bine.

Shen Tai era într-o dispoziție foarte bună.

 – Xi Mei, lasă-mă să-ți spun o veste bună.

— Ce veste bună?

– Operația bunicii mele este programată pentru luna viitoare. Chirurgul este un expert autorizat. Va fi luna viitoare.

Cheng Xi Mei spuse fericit:

– Uau, asta e grozav. Operația va avea cu siguranță succes. Atunci va trebui să merg la spital să o văd pe bunica.

– Nu te duce la spital, e acasă. Plănuim să ne mutăm.

— Unde să te muți?

Shen Tai nu-i spuse lui Cheng Xi Mei că a cumpărat o casă. El spuse doar că a închiriat o casă mai bună, mai aproape de el, ca să poată avea grijă de bunica lui.

Cei doi stătură de vorbă până la cantină.

În timp ce aștepta la coadă pentru mâncare, Shen Tai simți  în mod inexplicabil că unii oameni se uitau la el și chiar   șopteau ceva.

Crezu că era prea sensibil, dar Cheng Xi Mei își dădu seama rapid că ceva nu era în regulă:

 – Oamenii se uită la noi?

– Nu am nicio idee.

Se uitară unul la altul si nu găsiră nimic ieșit din comun. Dar Shen Tai simți că…nu pentru că ar fi fost neglijent, ci că atenția acelor oameni devenea din ce în ce mai îndrăzneață și mai grosolană.

— Să luăm la pachet și să ne întoarcem să mâncăm.

– De ce?

Cheng Zi Mei era foarte supărat și spuse în mod deliberat cu voce tare:

– Puteți să-l urmăriți dacă vreți, Ge este atât de frumos.

Unii întoarseră imediat privirea.

Cei doi găsiră un loc într-un colț și se așezară, întinzând mâinile și clătinând uluiți din cap, nedumeriți.

În acest moment, telefonul lui Cheng Xi Mei vibră. El  deschisese un grup de bârfă cu cei mai buni prieteni ai lui, iar gura lui se deschise brusc. Ridică telefonul în fața ochilor lui Shen Tai, iar mișcările lui fură atât de mari încât aproape că  lovi fața lui Shen Tai.

 – Acesta ești tu.

Era un GIF de supraveghere. În imaginea cu rezoluție scăzută, Huo Moyu  trecea în brațe cu un bărbat învelit într-o canadiană.

Această imagine confirma niște zvonuri care fuseseră făcute cu ceva timp în urmă.

Shen Tai se uită țeapăn la videoclipul repetat în mod continuu.

Deodată, îl duru piciorul. Cheng Xi Mei îl lovise.

– M-ai mințit!

 Cheng Zi Mei spuse supărat:

 – Mi-ai ascuns despre relația voastră! Shen Tai, ești atât de rău!

Shen Tai îi apăsă umerii și-i acoperi gura încercând să-l convingă

 – Nu-mi face probleme, Ge, te rog, îmi cer scuze, îmi pare rău.

Ochii lui Cheng Xi Mei erau plini de furie, dar străluceau și de emoție.

Shen Tai oftă.

– Împachetează.

Cheng Xi Mei își încrucișă brațele pe piept și păstră fața serioasă, ascultând „explicația sinceră” a lui Shen Tai. După ce o ascultă, nu fu mulțumit.

 – Asta e tot? Aproape ai fost leșinat de feromonii Enigma, iar Prințul1 te-a dus la spital ?