Enigma lui Omega – Capitolul 14

Enigma lui Omega – Capitolul 14

– Da, Shen Tai nu a vrut să-l mintă pe cel mai bun prieten, dar s-au întâmplat atât de multe lucruri între mine și Huo Moyu. Ai fi putut dezvălui faptul acela, iar apoi intimitatea lui Huo Moyu trebuia păzită.

– Nu ai spus adevărul.

 Cheng Xi Mei îi aruncă o privire.

 – Lasă-mă să rezolv actuala bârfă.

– Nu……

– Nu știu cum s-a scurs această supraveghere, dar probabil că nu din cauza ta, ci din cauza lui Yan Ming Xiu. Ar fi minunat dacă Yan Ming Xiu ar fi fost fotografiat ținându-te când  pleca. La urma urmei, tocmai s-a căsătorit și încă cu o nouă stea de film. Această bârfă… pentru compania noastră…

Cheng Xi Mei deveni brusc entuziasmat.

 – Acesta este Prințul!

Shen Tai îl privi neputincios.

El credea că scurgerea acestei supravegheri interne trebuie să fie legată de Yan Ming Xiu, dar, din păcate, nu găsise nicio bârfă care să poată fi folosită pentru a face tam-tam.

Soția lui Yan Ming Xiu, Zhou Xiang, era unul dintre actorii cu cel mai bun impuls din ultimii ani . În timp ce popularitatea lui Zhou Xiang creștea, mulți paparazzi îi urmăreau  în căutare de informații.

Pentru Shen Tai, acesta fusese un dezastru. Își aminti scurta impresie despre Yan Ming Xiu. În afară de aspectul său uimitor, ceea ce-și aminti cel mai clar era hotărârea lui Yan Ming Xiu când îl respinsese. La acea vreme, Yan Ming Xiu înțelesese greșit ce  voise să spună prin „ajută-mă”. El crezuse că voia o impregnare.

Când un Omega este în călduri, impregnarea  îl poate ajuta și poate evita consecințe mai grave. Deși uneori este o ultimă soluție în situații de urgență, este totuși foarte delicat pentru persoanele căsătorite. Nimeni nu e dispus să-i marcheze pe alții , chiar temporar fiind.

Întotdeauna simțise că „materialul” dorit de paparazzi nu se va împlini.

-O, Dumnezeule!

 Cheng Xi Mei trânti brusc cu palma în masă, uimindu-l pe Shen Tai. El își micșoră imediat umerii, se uită în jur și șopti:

– Ce fel de soartă ai? Gândește-te la asta. El a fost cel care te-a salvat când ai avut un accident în laborator și el este cel care te ajută de această dată. La fel ca în serialele TV, așa se întâmplă în  dramele actuale cu directori executivi.

– Uită-te mai puțin, nu ai de lucru suficient?

– Nu  mă întrerupe. După aceea, te-a dus la spital? Ce a spus și ce ai făcut? Stai, nu și-a folosit mașina? Mă bazez pe intuiția mea! După ce a mers la spital, nu și-a exprimat îngrijorarea?Te-a mai contactat de atunci?

Cheng Xi Mei pusese o grămadă de întrebări de parcă ar fi turnat gaz pe foc. Evident, era foarte încântat.

– Nu, mi-era atât de rău în acel moment, dar am reușit să evit  să vomit în mașina lui. Ulterior, șoferul lui m-a dus la spital. Nu-mi amintesc de altceva. Oricum, nu am spus nimic. El m-a ajutat pentru că sunt angajatul lui.

– Nu cred. Probabil că i-ai atras atenția.

 Cheng Xi Mei zise:

 – În timpul discursului, chiar s-a luptat și cu Huo Cheng Chen pentru a te proteja. E evident că te place.

– El doar își apăra proiectul.

– De ce ești atât de încăpățânat?

Cheng Xi Mei îl privi ciudat.

 – Nu ți-a plăcut întotdeauna Prințul? Un Enigma atât de perfect te-a salvat înainte și te-a salvat acum. Ești cu adevărat norocos. E atât de arătos, inteligent și are o personalitate bună, așa că găsește o modalitate de a te apropia de el.

Shen Tai își acoperi fața cu o mână.

 – Poți fi realist?

– Sunt, dragostea este oarbă!

Shen Tai clătină din cap.

– Nu mai vorbi, bine? Să mergem la muncă. Această zi va fi irosită.

– Stai puțin…

 Cheng Xi Mei  derulă știrile de pe telefon.

 – Uau, a fost încărcat pe Weibo. Deși Prințul nu folosește niciodată rețelele de socializare, mulți oameni îl cunosc. Știi Clubul „Apex Predator”?

Ce?

– Este doar o glumă făcută de internauți. Ei au făcut o listă cu cei mai buni Alfa celibatari care trăiesc în China. Sunt din toate categoriile sociale, cum ar fi politică, afaceri, mediul academic, literatură și artă, sport, etc. Sunt mulți.Dar Enigma celibatari sunt doar doi. Ei bine, ori de câte ori există bârfe despre aceștia, vor fi împărtășite pe cea mai discutată rețea socială din zilele noastre.

– Bine, bine, te implor.

 Shen Tai împinse mâna lui Cheng Xi Mei care ținea telefonul.

 -Sunt deja destul de deprimat, te rog dă-mi drumul.

Cheng Xi Mei văzu că era cu adevărat iritabil, așa că spuse supărat:

 – Păcat , dacă ar fi fost alt Omega, s-ar fi năpustit asupra lui de mult. Odată unul a vrut să-l seducă pe Prinț, dar l-a concediat. Ai o ocazie atât de bună… oh, nu ai această abilitate.

Shen Tai spuse în inima lui:

Chiar nu am această abilitate.

Când luă metroul seara, Shen Tai deschise Weibo. Rezistase ​​toată după-amiaza tentației și în cele din urmă nu se putuse abține. Se uitase după recenzii, dar constatase că nu le mai găsea. Mai erau oameni care discutau subiectul, existaseră, evident, multe postări populare pe Weibo. Toate fuseseră șterse. Capacitățile de relații publice ale companiei Xingzhou erau evidente.

Când se întoarse la casa lui Huo, era ora cinei. Era rar ca Huo Moyu să nu aibă activități sociale astăzi, dar se întorsese devreme. De îndată ce intră, văzu că bărbatul casei se schimbase deja în haine de interior și era gata să mănânce.

Când Huo Moyu îl văzu pe Shen Tai, expresia lui fu ca de obicei.

– Te-ai întors, vino să mănânci.

Ochii lui Shen Tai tremurară puțin. Nu știa ce credea Huo Moyu despre acest incident. El era cunoscut ca fiind foarte dezgustat când oamenii din cadrul companiei îi acordau atenție. Nu-i plăceau problemele, iar acum devenise subiect de discuție, așa că era cu siguranță nemulțumit.

Shen Tai salută și se așeză liniștit lângă el, încercând să-și facă simțită prezența cât mai puțin posibil. În sufragerie erau femeile care serveau și majordomul.

– Ieșiți,  spuse Huo Moyu.

Heng Shu și femeile plecară imediat  într-o înțelegere tacită.

Huo Moyu și Shen Tai rămaseră singuri în sufrageria imensă.

Shen Tai inspiră în liniște.

 – Astăzi…eu…

– Te-a afectat?

     – …nu, e în regulă.

– Dacă alții întreabă despre asta?

– Voi spune că tocmai se întâmplase să mă întâlnești la toaletă. Și de fapt a fost Lao Wu care m-a dus la spital.

Huo Moyu dădu din cap și aruncă o privire ușoară către Shen Tai.

 – Am descoperit că ești într-adevăr destul de capabil să provoci probleme, deci nu te învinovățesc.

Corpul lui Shen Tai înțepeni:

– Îmi pare rău.

– Ți-am spus că nu e vina ta.

 Huo Moyu spuse:

 – Persoana care a scurs videoclipul de supraveghere a fost găsită și a fost redusă la tăcere.

– Asta e bine.

– Trebuie să fii mai atent în viitor. Deși accidentul de acum trei ani a fost suprimat pe cât posibil și toți cei care l-au văzut au semnat un acord de confidențialitate, nu există niciun zid impermeabil în lume. Ar trebui să acorzi mai multă atenție, de exemplu prietenilor tăi și așa mai departe.

 – Da.

Huo Moyu ridică paharul în mână și luă o înghițitură.

 – Nu-mi place să fiu implicat în altceva decât în ​​munca în companie, nu-mi place ca cineva să se amestece în viața mea personală.

Shen Tai simți din nou sentimentul invizibil de opresiune și șopti:

 – Da.

– Hai să mâncăm.

Shen Tai luă bețișoarele și se uită la masa cu mâncare delicioasă, dar nu mai avea deloc poftă de mâncare.

– Nu poți să mănânci?

 Huo Moyu se aplecă deasupra mesei și ținu bărbia lui Shen Tai, zâmbind pe jumătate.

– Vrei un aperitiv?

Shen Tai se uită la Huo Moyu fără să înțeleagă.

Ochii lui Huo Moyu se mișcară în jos, și aruncă o privire între picioare, apoi le deschise cu o mișcare leneșă.

După ce Shen Tai înțelese, mintea i se goli pentru o clipă, apoi fața începu să-i ardă, înroșindu-se până la urechi.

-Cum?

 Huo Moyu mări ușor puterea degetelor, strângând bărbia lui Shen Tai. Îl durea, dar expresia lui părea liniștită.

Shen Tai respiră adânc, cu inima bătând ca o tobă. Voia să se ridice și să plece, dar nu îndrăznea să-l refuze pe Huo Moyu. Pentru el politețea și stima de sine erau absolut importante. Puterea lui nu merita menționată, ca să nu mai vorbim că știa că Huo Moyu era deja supărat de data asta.

Shen Tai îndură umilința, intră sub masă, îngenunche între picioarele lui Huo Moyu și îi dădu jos pantalonii hainelor de   mătase cu mâinile tremurânde…

Fu o mișcare de nespus în sufragerie.

Huo Moyu se uita la Shen Tai. Fața înroșită din cauza stimulării, lacrimile care îi cădeau din colțurile ochilor, făcându-l să pară jalnic, părul moale, cuceritor, toate acestea depăşeau chiar plăcerea fizică.

……………………………………………………………………………………….

Huo Moyu fu deosebit de interesat de Shen Tai și îl chinui toată noaptea.

La 7:30 a doua zi dimineața, amândoi fură treziți de ceasul deșteptător în același timp. Shen Tai se putea trezi natural, fără a seta un ceas deșteptător, dar cum fusese obosit de Huo Moyu, dormise prea mult.

Shen Tai era atât de somnoros încât nu putea să deschidă ochii. Întinse mâna să-și atingă telefonul mobil după sunet și, în cele din urmă, apăsă pe ceasul deșteptător.

Shen Tai se zbătu o vreme, dar nu putu să se elibereze și

 șopti:

– Trebuie să mă trezesc.

Huo Moyu  își puse fața pe spatele gâtului lui Shen Tai și inspiră ușor, lăsând parfumul floral elegant să intre în plămânii lui.

Shen Tai oftă, prinse brațul lui Huo Moyu și încercă să-l îndepărteze.

Huo Mo răspunse închizându-și brațele. Corpul lui Shen Tai era atât de parfumat și de cald, încât nu voia să-i dea drumul deloc.

Shen Tai adăugă:

– Trebuie să merg la muncă.

– Nu te duci.

 Vocea lui Huo Moyu sună răgușită, cu o oarecare somnolență, răsunând în urechi, mai ales confuză.

– Asta nu e bine. Nu am cerut concediu dinainte.

– Eu sunt șeful.

Huo Moyu era învelit în confortul creat de pilota caldă și de Omega din brațe. Era acasă, această persoană este soția lui, era în regulă să se răsfețe ocazional.

Shen Tai ținu telefonul și ezită dacă să îi trimită un mesaj lui Cheng Xi Mei pentru a-i cere concediu sau să aștepte ca Huo Moyu să adoarmă din nou. Indiferent dacă era la serviciu sau nu, în trecut sau prezent, ar vrea să se apropie cât mai mult de Huo Moyu. Prefera să se îmbrățișeze decât să facă sex, și îi plăcea senzația de a fi înconjurat de căldură și putere, dar în acest moment voia să se distanțeze.

Simțea că îl înțelege din ce în ce mai puțin pe Huo Moyu, de fapt, nu-l înțelesese la început, dar era prea departe trecutul. Recunoștința și admirația lui îl tot înfrumusețase pe Huo Moyu, iar Huo Moyu se aflase în multe dificultăți. Sub binecuvântarea aureolei, toate defectele erau acoperite, ca un om perfect care stă pe altar. Acum că era mai aproape de el, recunoștința și admirația lui nu dispăruseră, dar fusese izbit de realitatea acestei persoane din nou și din nou. Aroganța, dominația, egocentrismul, orgoliul și condescendența lui Huo Moyu nu  intenționaseră niciodată să-l rănească sau să-l umilească. Însă Huo Moyu era Regele regilor, Alfa tuturor Alfa, un Enigma căruia nu-i păsa de sentimentele lui, așa cum oamenilor nu le pasă de bucuria, mânia, tristețea și fericirea furnicilor.

Era evident că erau aproape unul de celălalt și că se îmbrățișau în acest moment, dar distanța dintre ei era atât de mare.

Shen Tai oftă în secret în inimă și  deschise telefonul pentru a cere concediu, dar văzu o poză pe care Cheng Xi Mei i-o trimisese aseară. Ea era urmată de un mesaj de la el:

 A făcut-o intenționat, e de culoarea ceaiului verde! ! ! ! !

Shen Tai făcu clic pe imagine, care era o captură de ecran a Weibo-ului lui You Bai Yue, arăta un inel de cravată cu o inscripție colorată uimitoare, încrustată pe el:

–  Îmi place Paraiba[1].

Și mai jos pe fotografie, un text: Ești atât de grijuliu.

Se pare că astăzi era ziua de naștere a lui Bai Yue.

Când videoclipul de supraveghere dintre el și Huo Moyu provocase ieri discuții pe scară largă pe Internet, You Bai Yue postase un astfel de Weibo. Părea să fie puțin deliberat, ca o demonstrație pentru public. La urma urmei, Huo Moyu inițial era din cauza lui Bai Yue că intrase în atenția internauților

 „A fi urmărit de doi Enigma” era o mare etichetă pentru popularitatea lui Yu Bai Yue, eticheta unui tânăr Omega care era iubit de mii de oameni.

Shen Tai nu avusese inițial niciun interes pentru aceste  bârfe. Indiferent care ar fi fost scopul lui You Bai Yue, părea foarte naiv, dar era în mod inexplicabil panicat și-și dădu seama că de fapt îi păsa de aceste lucruri plictisitoare. Acest fapt îl făcu și mai deprimat. El răspunse în grabă lui Cheng Xi Mei cu un mesaj prin care îi cerea concediu, apoi puse telefonul jos.

Brațele din jurul taliei lui erau solide și puternice, de parcă le-ar fi fost teamă că va pleca, dar nu era așa. Uneori era confuz de cât de îndepărtați erau unul de celălalt, în ciuda faptului că făceau atât de multe lucruri intime.

Huo Moyu strânse ochii somnoros pentru un timp. Probabil că simți că persoana din brațele lui era prea tăcută și aproape nemișcată. Deschise ochii și-l văzu pe Shen Tai cu spatele la el retrăgându-se instinctiv.

Huo Moyu se încruntă și spuse încet:

– Întoarce-te.

Shen Tai nu se mișcă. Se prefăcu că dormea, iar Huo Moyu îi întoarse corpul. Shen Tai se prefăcu că-i este somn și îl lăsă să se joace cu el, dar își îngropă fața în pernă.

Huo Moyu observă.

– Nu trebuie să mergi la muncă?

Shen Tai deschise imediat ochii și era pe cale să se ridice.

Huo Moyu îl trase înapoi.

– Am spus că nu poți merge!

Shen Tai rămase uluit pentru o clipă, părând puțin amețit, apoi se întinse din nou și-și îngropă din nou fața în pernă.

Huo Moyu îi ridică bărbia și chicoti.

 – Ce, ești nefericit? Spune, ești nefericit?

Huo Moyu gândi că Shen Tai de obicei nu vorbea prea mult.

 Dar oare acum când nu era nimeni altcineva cu noi, va lua inițiativa să se apropie de mine?

Acum, acest indiciu de stângăcie care de obicei era ascuns, fusese accidental dezvăluit. Era ceva ce nu mai văzuse înainte. Se dovedea că această persoană avea un temperament blând   și era foarte interesantă.

– Nu.

 Shen Tai nu crezuse că lui Huo Moyu i-ar păsa de starea lui de spirit în acel moment. Își plecă ochii și șopti:

 – De ce nu ne ridicăm?

– De ce ești nefericit? Te-am speriat?

 Huo Moyu frecă între degete părul moale a lui Huo Moyu.

– Nu te-am învinovățit, de ce ești nefericit?

Shen Tai explică calm și serios:

– Nu sunt nefericit, eu nu am motive să fiu nefericit.

Huo Moyu îi ridică ușor colțurile buzelor.

– Atunci zâmbește.

Shen Tai zâmbi, incercând să nu pară țeapăn.

– Ai un zâmbet frumos. Ar trebui să zâmbești mai mult în viitor.

 Huo Moyu îl sărută pe Shen Tai între sprâncene.

 – O să mă spăl și să-l las pe Heng Shu să aducă micul dejun și hainele în cameră.

Abia când auzi zgomotul ușii băii închizându-se, Shen Tai căzu epuizat pe spate pe pat.

După ce cei doi se spălară, Heng Shu aduse micul dejun și  împinse un cuier cu costumul lui Huo Moyu atârnat de el.

Huo Moyu mâncă omleta și se gândi la haine în timp ce mesteca.

–  Heng Shu, am o cravată maro cu dungi diagonale. Adu-mi-o . Este ziua lui Xiao Yue în seara asta. După ce termin treaba la companie, după-amiază, voi merge direct la el.

– Tinere stăpân, e vorba de cea pe care v-a dat-o acum câțiva ani?

– Exact.

Bețișoarele lui Shen Tai loviră farfuria. Subiectul discuției era  neatrăgător, la fel ca inima lui tremurândă.

— Bine, mă voi duce să o aduc acum.

— Apropo, cadoul pentru el a fost livrat?

– Da, tinere stăpân, îi place foarte mult.

— Bine.

După ce Heng  Shu plecă, Shen Tai își termină rapid micul dejun și vru să plece.

Ce ar mai fi fost de spus când Huo Moyu va purta cravata dată de You Bai Yue?

După ce se gândi de câteva ori în minte, spuse calm:

– Am terminat de mâncat. Mă duc să-mi verific e-mailurile.

Huo Moyu se uita și el la telefon și dădu din cap în semn de acord.

Shen Tai se așeză în fața laptopului, intenționând să citească  e-mailuri pentru o vreme, să pretindă apoi că dă un telefon și apoi să iasă natural din cameră.

Dar după un timp, Huo Moyu veni lângă  el, se aplecă  ținându-se de masă cu o mână și spuse ca și cum ar fi vrut să-l tachineze?

– De ce pari că ești mai ocupat decât mine?

Shen Tai se ridică repede. Huo Moyu se așeză repede pe scaun și-l trase în poală.

– Niște parteneri de peste mări mi-au pus câteva întrebări în domeniul cercetării. Te rog să mi le explici.

– Bine.

Huo Moyu întrebă despre progresul proiectului și mai multe întrebări profesionale. Shen Tai explică răbdător. Doar  în aceste momente, când își putea arăta cunoștințele și inteligența, putea avea iluzia scurtă că el și Huo Moyu sunt egali.