Enigma lui Omega – Capitolul 19

Enigma lui Omega – Capitolul 19

După ce se întoarseră acasă în acea zi, Shen Tai luă inițiativa de a-l trage pe Moyu în camera lui pentru prima dată și-și smulse plasturele cu anti feromoni de pe glandă, eliberând feromonul epiphyllum. Încercă din răsputeri să simtă mirosul de abanos negru aparținând lui Hu Moyu.

Acesta profită de inițiativa lui Shen Tai. Își scoase vesta costumului, îl luă pe Shen Tai și îl aruncă pe pat.

Feromonii celor două persoane se amestecară în aer și, treptat, deveniră una și aceeași persoană, zăbovind vreme îndelungată.

…………

Shen Tai putea merge la spital pentru a-și vizita bunica după ce pleca de la serviciu în fiecare zi. Acest spital nu era departe de companie, iar transportul era foarte convenabil.

Bunica se trezise a doua zi, dar tot nu putea să o viziteze, așa că Shen Tai o privise prin geamul salonului o vreme.

Abia a treia zi medicul îl informă că bunica lui putea fi transferată la secția generală și își luă o după-amiază liberă și se duse la spital.

Bunica fusese dusă într-o secție privată. Spitalul în sine era echipat cu îngrijiri medicale, și oferea servicii exclusiviste. Când abia aștepta să bată la ușa secției, o văzu nu numai pe bunica lui care se trezise, ​​ci și pe Shen Qin păzind-o.

Cele două persoane părură puțin uimite când îl văzură și Shen Tai fu și el surprins.

Shen Qin își lăsă capul în jos și șopti stângaci:

 – Am păzit-o pe bunica ta, dar pur și simplu nu am îndrăznit să te anunț.

Bunica părea tulburată, evident că nu știa ce să facă.

Shen Tai nu voia ca pacienta care tocmai făcuse operația să aibă prea multe fluctuații emoționale. Deși era plin de resentimente față de Shen Qin, nu îl mustră și nici nu îl alungă. – Bunico, cum te simți acum?

Bunica lui zâmbi.

 – Mă simt mult mai bine, iar rana nu mai doare prea mult. De fapt, când am fost la urgențe, știam că dacă vii să mă vezi, vei rămâne în urmă cu munca.

– Care ar fi întârzierea?

Shen Tai consolă încet.

– Operația a avut succes.

– Însănătoșirea completă este în mod firesc un ideal frumos, dar succesul neașteptat al acestei operații ne-a dat mare încredere și ne-a permis să îndrăznim să avem speranță.

Shen Qin se ridică cu bună știință.

 – O să mă duc să cumpăr ceva.

După ce Shen Qin plecă, bunica și Shen Tai se uitară unul la altul.

După un timp îndelungat, Shen Tai oftă.

 – M-a sunat și înainte. Nu am vrut să-l văd, așa că s-a dus la compania mea să mă aștepte, apoi m-a urmărit la  spital.

– A avut acest temperament încă din copilărie. Atâta timp cât este ceva ce vrea să facă, nu-i pasă de ce cred alții.

– Atunci … tu ce crezi?

Bunica își lăsă ochii în jos cu tristețe și tăcu mult timp.

Shen Tai ținu mâna bunicii. În amintirile lui din copilărie, mâinile bunicii erau foarte frumoase, cu vârfurile degetelor lungi și delicate, albe și fragede. Aceste mâini puteau să deseneze, să gătească, să cânte la pian și să facă multe lucruri frumoase și romantice. Dar acum, aceste mâini deveniseră osoase, cu vase de sânge violet-maroniu ieșind la suprafață, iar pielea își pierduse elasticitatea și aveau textura unei hârtii umede. Ar fi putut fi întotdeauna o domnișoară fără griji, dar alesese să devină mamă.

În momentul în care intrase în secție, știuse că bunicii lui i se înmuiase inima. Se părea că nu mai era o problemă dacă ar trebui să ierte sau nu.

Bunica își ridică fața, cu lacrimi umplându-i ochii.

 – M-am uitat azi la el și am constatat că a îmbătrânit și nu a avut o viață bună în acești ani… Întotdeauna am crezut că este încă un copil.

Ochii lui Shen Tai se înroșiră și ei.

– Bunico, dacă ești cu adevărat dispusă să-i dai șansa de a-și repara greșelile, atunci lasă-l să aibă grijă de tine. De asemenea, ar trebui să… să-și cunoască greșeala.

Bunica îi mângâie fața lui Shen Tai și se înecă cu suspine.

 – Nu ai făcut nimic rău, dar mereu te-a făcut să suferi.

Shen Tai se forță să zâmbească.

 – Nu cred că am suferit. Tu și bunicul ați fost atât de buni cu mine. Nu mi-am făcut griji cu privire la mâncare și îmbrăcăminte când eram copil și am o educație bună și un loc de muncă bun. Acum am capacitatea de a avea eu grijă de tine. Sunt foarte mulțumit.

Bunica îmbrățișă ușor capul lui Shen Tai.

– A-Tai, nu simt nicio durere dacă te am lângă mine, este adevărat.

Shen Tai închise ochii și simți în tăcere mirosul de peroxid de hidrogen amestecat cu corpul bunicii sale. Nu mirosea bine, dar era atât de cald și de liniştitor.

Bunica obosise ușor acum și adormi după ce vorbise o vreme. Shen Tai ieși și îl văzu pe Shen Qin pe scaun, pe coridor.

Tatăl și fiul se uitară unul la altul. Cel care era rece, dar calm, era fiul, în timp ce tatăl era cel rezervat și vinovat.

Shen Tai se rezemă de perete și spuse calm:

– Bunica își dorește cu siguranță ca fiul ei să aibă grijă de ea.

 Tu vei lucra ca ajutor al îngrijitoarei până când bunica va fi externată din spital. După ce va fi externată, te vei ocupa de acest lucru singur.

Shen Qin dădu repede din cap.

– Bine.

– Ai un loc de muncă acum? Ai un venit?

– …am niște economii.

– Te voi plăti în funcție de cheltuielile de menaj, și îți voi plăti cheltuielile zilnice. Le poți aloca în mod rezonabil. Fiecare tranzacție trebuie contabilizată. Economisește cât poți, dar nu  poți face economie la mâncarea și îmbrăcămintea bunicii.

 Știa că Shen Qin, în afară de a găsi un Alfa pe care să se bazeze, nu avea încredere în sine. Inițial, Shen Qin ar fi putut avea o calificare academică bună și ar fi putut începe o carieră bună, dar tot timpul și energia lui fuseseră irosite pentru relații eșuate, unele după altele. El fusese răsfățat și cheltuise bani fără limită așa că îi era dificil să accepte o viață obișnuită.

– Nu-ți face griji.

Shen Qin ezită.

 – A-Tai, pot să-ți pun câteva întrebări?

– Dă-i drumul.

– Bunica ta a spus că ai o ipotecă pe o casă și cheltuieli de spitalizare. Trebuie să fie foarte scump.

Shen Tai  deveni alert, întrebându-se dacă bunica lui îi spusese cum a obținut banii. Se gândi sarcastic că  îl critica pe Shen Qin dar el însuși se baza pe Huo Moyu, așa că ar fi într-o situație extrem de jenantă să fie nevoit să explice.

– Ea a spus că ai primit bonusul, dar…

 Ezitarea lui Shen Qin îi dezvălui îndoielile sale. La urma urmei, era o sumă uriașă de bani pentru a plăti datoriile, a putea cumpăra o casă și să o îngrijească pe bunica într-un spital privat.

Shen Tai nu răspunse.

– De fapt, în ziua operației, am plecat foarte târziu de la spital. Am vrut să aștept până când pleci ca să o văd pe bunica. Apoi, la ieșirea din spital, te-am văzut pe tine și un Alfa intrând într-o mașină de lux.

Ochii lui Shen Tai se îngustară și deodată deveniră reci.

– A-Tai, nu fi supărat. Nu am vrut să te urmăresc. Am fost doar surprins. Acel Alfa arată foarte…

– Sper că nu vei amesteca în intimitatea mea.

Shen Tai spuse fără milă:

– Din momentul în care ai abandonat această familie, nu  mai există nicio afiliere între noi. De acum înainte, dacă ai grijă de bunica, vom trăi în pace.

Umerii lui Shen Qin se ridicară, arătând foarte supărat.

 – Știu, indiferent de ce, tata speră doar că putem fi fericiți împreună. Să nu fii ca mine.

– Nu pot fi ca tine.

 Shen Tai se întoarse și plecă spre salon.

Dincolo de ușă, Shen Tai părea să mai simtă încă privirea cercetătoare a lui Shen Qin. Închise ochii, dar simți o durere de cap.

Când spusese „nu pot”, chipul lui Huo Moyu îi apăruse inexplicabil în fața ochilor, pentru că oricât de hotărât era tonul lui, inima îi rătăcea. Pe vremuri, când You Xinghai flirtase cu Shen Qin, acesta din urmă se gândise că el era Alfa lui destinat și că vor fi împreună pentru tot restul vieții. El așteptase mult de la această relație, mai ales o iubire împărtășită, cum putea să creadă că va avea un sfârșit insuportabil.

A doua zi era vineri. După muncă, Cheng Xi Mei luă niște flori și voi să o vadă pe bunica.

Pe drum, Shen Tai îi povesti despre întoarcerea lui Shen Qin și Xi Mei, de asemenea, fu foarte supărat. La urma urmei, el cunoștea cel mai bine jena și durerea lui Shen Tai. Când Shen Tai făcea stagii, scria o teză și lupta pentru un loc în proiectele lui Bao Yan și Xingzhou, ceva urât se întâmplase acasă. Acest tip de lovitură i-ar fi făcut pe majoritatea oamenilor să nu-și mai revină, dar Shen Tai strânsese din dinți și luptase.

El își  aminti că Shen Tai slăbise mai mult de zece kilograme în acel moment, fiindcă dormea ​​doar patru sau cinci ore pe zi și odată chiar leșinase din cauza anemiei. Deși se alăturase cu succes  echipei și avea un salariu stabil, chiria, cheltuielile de trai și cele medicale ale bunicii îl scăldaseră pe Shen Tai în sărăcie și greutăți.

Shen Tai se ridicase în cele din urmă singur. Dacă Shen Qin se întorsese în acest moment, era pentru că voia ca fiul său să-l sprijine la bătrânețe?

Cheng Xi Mei spuse furios:

– Dacă este cu adevărat vinovat, ar trebui să dispară complet și să nu se mai adauge la povara ta.

– Mă așteptam ca într-o zi să se întoarcă, când nu va mai avea pe cine să se bazeze.

Shen Tai oftă.

– Nu există nicio cale. Indiferent de situație, eu încă am obligația legală să-l susțin.

– A-Tai, ești cu adevărat nefericit,

 Cheng Xi Mei se uită la Shen Tai întristat și nu putu să nu-și treacă mâna prin păr.

– Ar trebui să găsești un Alfa capabil, iubitor, să te căsătorești, astfel încât să existe cineva care să te ajute.  Ți-ar fi mai ușor decât să treci singur prin asta.

– Este ușor de spus.

– Ceea ce am spus este foarte practic. Pentru noi, oamenii obișnuiți, căsătoria nu înseamnă doar împărțirea costurilor și sprijinirea reciprocă? Dacă se întâmplă să găsești un om bogat, îți poate rezolva multe griji.

 Cheng Xi Mei clipi.

– De exemplu, Zhou Lan…l-am întrebat, părinții lui i-au cumpărat o casă și intenționează să se stabilească în capitală. Are condiții materiale foarte bune, este tânăr, inteligent și are un viitor strălucit.

– Este cu adevărat imposibil pentru mine și pentru el.

Shen Tai continuă:

– Serios.

Cheng Xi Mei oftă și spuse în mod misterios:

– Atunci, cum rămâne cu Prințul?

Inima lui Shen Tai tremură și spuse calm:

 – Este imposibil.

– Oh, chiar vreau să te lovesc. Ce este imposibil? Din fericire, ești încă cercetător științific. Idealul nostru este să facem imposibilul posibil. Dacă nu avem această energie, ce fel de cercetare științifică putem face? !

Este doar o chestiune de timp!

 Cheng Xi Mei își flutură pumnul spre el.

 – Depinde de tine. În plus, cred că prințul te tratează diferit. Voi doi ați fost apropiați într-o altă viață. Aceasta este soarta. E o oportunitate bună, de ce nu încerci? Încearcă.

– Pot fi concediat, spuse Shen Tai cu răceală.

Cheng Xi Mei nu se putu abține, râse atât de tare încât nu se putu abține.

 – Prințul este cu adevărat minunat. Îmi amintesc că a fost un Omega care l-a urmărit. Era dintr-o familie bună și avea un chip drăguț și făcea orice i-ar fi cerut. Dar, acest tip de domnișoară nu avea experiență în urmărirea unui Enigma la prima vedere.

Shen Tai îl tachină:

 – Sună de parcă știi asta foarte bine.

Cheng Xi Mei ridică din umeri.

– Sora mea a început să flirteze când avea paisprezece ani. Este greu să te descurci cu bărbații?

Inima lui Shen Tai tresări, dădu ochii peste cap și întrebă pe un ton nonșalant:

– Atunci spune-mi, cum te-ai descurca cu un Enigma ca Prințul?

Această întrebare fusese ca și cum ar fi atins comutatorul tactil al lui Cheng Xi Mei. Pe parcursul întregii călătorii, șoferul și Shen Tai ascultară teoria iubirii și lecțiile practice, ceea ce îl   făcu pe șofer să fie confuz și ocazional să răspundă în câteva cuvinte.

Cheng Xi Mei era o persoană interesantă, potrivit propriilor lui cuvinte, era un jucător complet, care nu avea probleme cu studiul, cariera, sportul, întreținerea imaginii și dragostea. Și rareori, timpul alocat alegerii hainelor și iubirii era determinat de raportul de alocare a energiei. Focalizarea pe unul dintre aspecte va duce cel mai probabil la pierderea celuilalt. Chiar și când venea vorba de relații, era necesar să studieze și să cerceteze cu o atitudine academică. El considera că aceasta era o ramură majoră a sociologiei și, desigur, putea fi rezolvată prin încorporarea cunoștințelor științifice.

Shen Tai era mișcat de punctul lui de vedere, deoarece credea în logică și dialectică. Oricât de mari sunt diferențele individuale dintre oameni, cuvintele și faptele vor fi controlate de instinctul genetic. Sub premisa de a avea o relație legală de căsătorie și un comportament intim, el era persoana cea mai probabilă să-l impresioneze pe Huo Moyu.

În această perioadă de timp, era prins în emoții, amețindu-se și îngrijorându-se de câștiguri și pierderi. Aceasta era o stare pe care nu o experimentase ​​niciodată în viața lui și de aceea probabil că era confuz. Era pierdut din cauza necunoscutului și  pentru că pur și simplu se simțea cu adevărat pierdut. Chiar și în cele mai întunecate momente ale vieții sale, când familia lui pierduse totul, nu fusese niciodată așa pentru că știa că problemele puteau fi rezolvate făcând bani. Era tânăr. A avea capacitatea era puțin mai dificil, dar calea era clară și direcția corectă.

Însă chestiunea legată de sentimente era complet necunoscută pentru el. Era o zonă pe care nu o studiase niciodată înainte, dar în mod clar avea abilitatea de a învăța. Era în mod clar bun să-și folosească creierul, mai degrabă decât să fie timid și să se predea înainte de a lupta.

După cum spusese Cheng Xi Mei, dacă nu există un spirit întreprinzător, nu înseamnă că nu există speranță.

După ce coborî din mașină, Cheng Xi Mei  ținu un discurs de încheiere.

– Pe scurt, ar trebui să înveți despre situațiile emoționale când ai timp. Nu ai fost niciodată îndrăgostit, ceea ce înseamnă că nu înțelegi deloc specia Alfa.

– Hm.

– De ce ești brusc curios despre asta astăzi ? Vrei cu adevărat să-l urmărești pe Prinț?

Ochii lui Cheng Xi Mei dansară de bucurie.

– Nu, doar vorbeam.

– Nu-ți place deloc să discuți. Hehe, nu crezi că ești puțin prost așa cum am spus?

Shen Tai zâmbi.

 – Bunica a terminat operația. Sunt într-o dispoziție bună și pot vorbi despre orice.

– Dacă îți place cu adevărat, încearcă doar. Te voi ajuta, te voi sfătui. Nu e nicio rușine să-ți placă de cineva. Doar controlează-ți puterea și nu fi concediat cu adevărat ca ceilalți trei care s-au legat de Prinț.

Shen Tai zâmbi și nu spuse nimic, gândindu-se că făcuse ceva fără precedent. Fusese îngrijorat zi și noapte dar, în comparație cu ceilalți, avea mai multe avantaje și oportunități. Era mai degrabă vorba de o chestiune emoțională.

Când ajunse la spital, Cheng Xi Mei rămase puțin surprins Acesta era un spital privat?

 Holul spitalului era decorat ca un hotel de cinci stele și nu arăta ca un loc pentru tratament medical. Arăta clar ca un loc de vacanță.

Shen Tai se simțea neajutorat. El voia să aștepte până când bunica ieșea din spital înainte de a-l lăsa pe Cheng Xi Mei să vină în vizită. El insistase să vină să o vadă, așa că putuse să-i spună doar o scuză ce o inventase cu mult timp în urmă.

– Timpul are ceva de-a face cu acel „lucru bun” de care ai menționat, ei bine… tatăl meu biologic mi-a dat o sumă de bani.

Cheng Xi Mei  dădu din cap, fără a fi surprins.

– Am ghicit deja, cine ți-ar fi putut da bani în afară de el. De ce? Tatăl tău face din nou probleme? Nu e acolo, sper. Lucrurile bune devin realitate. Acum nu ai probleme financiare și te poți îndrăgosti.

– Este într-adevăr mult mai ușor acum.

 Shen Tai schimbă subiectul.

 – Hai, acesta este salonul medical.

Bunica era trează la acea oră și mânca. Shen Qin era cu ea. Această scenă arăta ca o mamă iubitoare și fiul ei grijuliu. Shen Tai oftă în inima lui.

– A-Tai… oh, Xi Mei este aici, bunica zâmbi  și întinse mâna. Nu te-am văzut de mult.

– Bunico, mi-era atât de dor de tine.

Cheng Xi Mei alergă fericit, ținând-o de mână pentru a o saluta.

Shen Tai lăsă lucrurile jos cu un zâmbet. Când se uită la Shen Qin, dădu ușor din cap.

Shen Qin spuse cu sârguință.

 – Bunica ta a mâncat mult astăzi și s-a plimbat o vreme după-amiaza. Doctorul a spus că este un lucru bun să te miști puțin. Se recuperează bine.

– Sunt bine, cred că pot fi externată mai devreme.

 Shen Tai scoase florile aduse de Cheng Xi Mei din ambalaj și vru să le pună într-o vază. Un difuzor de uleiuri esențiale era pe noptieră. Părea nou-nouț la prima vedere.

Shen Qin îi urmări privirea și îi explică.

 – Oh, bunica ta a spus că spitalul miroase urât. Această floare de portocal miroase puțin ca feromonii mei, este foarte parfumată.

Shen Tai se uită la florile la fel de parfumate din mâna lui și ochii i se întunecară.

 – Acest difuzor trebuie să fi fost foarte scump.

Tocmai îi transferase ieri lui Shen Qin trei mii de yeni pentru cheltuieli pentru că îi fusese teamă că mâncarea din cantina spitalului nu era bună.

 El îi ceruse lui Shen Qin să gătească ceva hrănitor pentru a reface sănătatea bunicii. Obiceiurile neplăcute ale lui Shen Qin, nu se schimbaseră. Chiar dacă nu avea bani să mănânce mâine, ar cheltui astăzi pe nimicuri. Își va aminti întotdeauna că, după ce Shen Qin primise un milion de la You Xinghai, în loc să cumpere ceva practic și care să-și păstrează valoarea, cum ar fi o casă, cumpărase o mașină sport și irosise restul într-o lună.

Crezuse că se va schimba după ce va trece prin greutățile vieții.

– Dar acest parfum este foarte bun.

Shen Qin continuă cu prudență:

– Vreau și ca bunica ta să se simtă confortabil.

Bunica oftă încet pe o parte.

Cheng Xi Mei dădu ochii peste cap în secret.

Shen Tai era supărat, dar nu voia să-și dezvăluie furia. El spuse cu o voce profundă:

– Nu mai cumpăra aceste lucruri scumpe și nepractice. Ți-am spus înainte că trebuie să ții cont pentru fiecare tranzacție. Se pare că trei mii ar putea fi prea mult.

Shen Qin spuse fără tragere de inimă:

– Bine, înțeleg.

În acel weekend, Shen Tai își petrecu jumătate din timp în spital pentru a-și însoți bunica, iar cealaltă jumătate pentru a decora noua casă, căci putea fi externată săptămâna viitoare. Dar el și bunica lui fuseseră de acord să-i spună lui Shen Qin că această casă nu fusese cumpărată, ci doar închiriată.

………………………………………………………………………………..

În acea noapte, când se întoarse la casa lui Huo, Shen Tai o căută pe Ayi Lan și îi spuse că vrea să gătească personal micul dejun pentru Huo Moyu mâine dimineață.

Ayi Lan avu o expresie pe față care spunea: „În sfârșit ți-ai dat seama.”

 Ea spuse fericită:

– Desigur, orice vreți să faceți, voi cere bucătarului să vă pregătească ingredientele.

– Nu, voi folosi ce voi găsi pe aici.

Shen Tai spuse puțin jenat:

– Ayi Lan, de fapt, vreau să aflu despre gustul lui Mo Yu de la tine, hm… nu doar despre mâncare, ci și despre felul de a trăi. Obiceiuri, hobby-uri, temperament, aș dori să știu tot.

 Ayi Lan, ai avut grijă de Huo Moyu încă de când era copil și cine îl cunoaște mai bine decât tine?

– Atunci am multe de spus.

Ayi Lan zâmbi:

– Azi e târziu, culcați-vă mai întâi și să stăm de vorbă când avem timp.

……………………………………………………………………..

Shen Tai nu mai gătise de mult timp. Când era copil, îi plăcea să gătească mâncăruri delicioase cu bunica lui. Se născuse într-o familie unde gătitul era o artă, dar acum nu mai avea timp liber după muncă. Stătea întins în pat și nu putea să doarmă. Răsfoi meniul și se gândi la reacția lui Huo Moyu, la micul dejun pe care îl va pregăti. Nu se putu abține să nu zâmbească chiar dacă era singur în pat.

A doua zi, se trezi cu o oră mai devreme, se spălă repede și se repezi la bucătărie. Huo Moyu prefera micul dejun chinezesc, dar micul dejun chinezesc era format din orez și tăiței. Discută cu Ayi Lan și bucătarul și făcu wonton de creveți, ouă prăjite și varză fiartă. Umplutura era una pe care el și bunica lui o preparau mereu împreună.

Huo Moyu era foarte organizat, iar eroarea de a se trezi devreme în fiecare zi nu depășea, practic, zece minute. Când coborî, Shen Tai era deja pregătit. Când îl văzu pe Shen Tai, fu puțin surprins.

 – Dacă nu pleci acum, nu ți-e frică să întârzii?

Shen Tai pleca de obicei cu jumătate de oră mai devreme decât Huo Moyu. Motivul lui era că timpul de navetă e lung. De fapt, mergea cu bicicleta și se ducea la metrou. Acesta nu era mai lent decât Huo Moyu, care era blocat dimineața pe autostradă la ora de vârf. Voia doar să evite să se certe cu Huo Moyu.

– Din fericire, nu.

 Shen Tai glumi.

 – Șeful nu îmi va deduce salariul.

Huo Moyu zâmbi.

 – Se pare că trebuie să schimb mai întâi regulile și regulamentele institutului.

 Aruncă o privire la micul dejun și își dădu seama imediat că nu fusese preparat de bucătarul lor, nici măcar decorul. Era presărat cu ceapă verde tocată.

– Eu l-am pregătit.

 Inima lui Shen Tai bătea puțin repede, dar se prefăcu că e calm.

 – M-am trezit devreme și nu am putut dormi, așa că am vrut doar să fac ceva de mâncare. Totul este mâncare gătită acasă. Nu știu dacă se potrivește gusturilor tale.

Wontonurile, ouăle prăjite și legumele verzi sunt într-adevăr cele mai obișnuite feluri de mâncare gătite în casă. În comparație cu delicatesele pe care bucătarul le aranja în mod elegant și calcula cu exactitate caloriile, mâncarea obișnuită care se afla în bolurile de porțelan cu tăiței și farfurii cu oase era mai presus de toate, gustul de acasă.

Inima lui Huo Moyu tremură ușor și simți un sentiment de nedescris.

 – Mâncarea aceea pe care ai făcut-o data trecută, ce naiba era? A fost destul de delicioasă.

– Tocană de creveți și tofu.

 Shen Tai răspunsese imediat și spuse încântat:

 – Dacă îți place, o voi face data viitoare.

Huo Moyu îi aruncă o privire lui Shen Tai cu un zâmbet slab.

– Bine.