Enigma lui Omega- Capitolul 26

Enigma lui Omega – Capitolul 26

Shen Qin verificase din nou mașina de afaceri cu care sosise Shen Tai. În acel moment, Shen Qin se întrebase de ce acesta era atât de entuziast. Acum înțelesese că era vorba de  Huo Moyu .

După examinarea medicală, Cheng Ruo Xe îi duse acasă pe bunica și pe Shen Qin.

După aceea, Cheng Ruo Xe zâmbi și îi spuse lui Shen Tai:

– De fapt, Huo Xiansheng mi-a încredințat și o altă slujbă astăzi.

– Ce slujbă?  întrebă Shen Tai curios.

Cheng Ruo Xe ridică mâna și arătă spre casa lui Shen Tai de la etajul al treilea.

 – Huo Xiansheng a plătit imediat împrumutul de la bancă pentru această casă pentru tine.

Shen Tai se uitat la Cheng Ruo Xe în gol.

– Bancă…

Shen Tai își veni în fire, dar nu știa cum să reacționeze.   Luă telefonul și vru să-l sune pe Huo Moyu imediat. Bunătatea lui Huo Moyu față de el urca din ce în ce mai sus. Din momentul în care îl salvase, în urmă cu patru ani, acest om fusese ca o lumină în viața lui, luminându-i constant calea de urmat. Era foarte emoționat, dar putea să accepte asta cu liniște sufletească. Îi datora deja lui Huo Moyu o favoare uriașă pentru tratamentul bunicii sale.

– Îmi voi lua meritul pentru asta. Huo Xiansheng nu știa că finanțezi această casă. Mi-ai spus în acea zi, așa că i-am spus dezinvolt, iar Huo Xiansheng mi-a cerut să o fac cât mai repede. Huo Xiansheng este atât de amabil cu tine.

Shen Tai spuse sincer:

– Asistent Cheng, mulțumesc, m-ai ajutat foarte mult, dar voi discuta mai întâi această problemă cu Huo Xiansheng.

– Ce să discuți?

Cheng Ruo Xe văzu îngrijorarea lui Shen Tai și îl asigură zâmbind.

 – Banii au fost plătiți și banca nu îi va rambursa. Shen Gong, indiferent de motiv, sunteți soț și soție acum, iar Huo Xiansheng te tratează bine. Este firesc, este datoria unui Alfa să aibă grijă de propria lui Omega, chiar nu trebuie să te gândești la asta.

Shen Tai simți un sentiment nespus de fericire în inima lui. Indiferent dacă îndrăznise să-l considere pe Huo Moyu ca fiind Enigma lui în acel moment, bunătatea lui Huo Moyu față de el era reală. Chiar se gândi cu îndrăzneală că poate…poate că și Huo Moyu îl plăcea. Fusese blând cu el, așa că avea nevoie de el, așa că îl lăsase să intre în dormitorul matrimonial, așa că îl ajutase cu tratamentul medical al bunicii și îi plătise ipoteca.

Dacă îți place de cineva, nu poți să nu fii drăguț cu el.

………………………………………………………………………………………….

După ce se duse la bancă, Shen Tai vru doar să-l vadă pe Huo Moyu imediat, acesta putea fi oriunde în acel moment, nu putuse pleca acasă atât de devreme.

Shen Tai luă telefonul și ezită o jumătate de minut, apoi  trimise un mesaj WeChat lui Huo Moyu:

 Ești ocupat? Am terminat.

După ce-l trimise, se simți puțin jenat și se îngrijoră că va perturba munca lui Huo Moyu.

Văzând că aproape ajunseseră acasă, Shen Tai întrebă:

– Asistent Cheng, știi unde este acum Huo Xiansheng? E la companie?

– Dă-mi voie să-i verific programul.

Cheng Ruo Xe  deschise agenda și se uită la ceas.

 – În acest moment, ar trebui să se întâlnească cu un client în clădirea Huize.

— Are o cină în seara asta?

– Nu, am încercat să evit să aranjez petreceri de cină recent. Alfa mănâncă mult înainte de perioada susceptibilă, așa că nu este convenabil să vorbești despre lucruri la masă.

– Bine, în acest fel, Huo Moyu ar trebui să vină acasă devreme, așa că doar îl aștept acasă.

Cheng Ruo Xe îl duse pe Shen Tai acasă la Huo, iar cei doi își luară rămas bun. Shen Tai coborî din mașină și se uită la mașina de serviciu care tocmai plecase și făcuse drum întors.

Shen Tai crezu că lăsase ceva acolo. Coborând geamul mașinii Cheng Ruo Xe zâmbi.

 – Tocmai am primit un telefon de la Huo  Xiansheng și mi-a cerut să te duc la el.

Ochii lui Shen Tai se luminară, dar își dădu imediat seama că expresia lui surprinsă s-ar putea să pară stupidă. Lăsă capul în jos rapid și urcă în mașină. După ce se așeză, își privi telefonul. Huo Moyu nu-l sunase, dar Shen Tai se bucură în secret că-și putea vedea iubitul cu câteva ore mai devreme.

Mașina îl conduse la clădirea Huize. Cei doi așteptară în mașină timp de o jumătate de oră, iar mai mulți subalterni ieșiră pe ușa rotativă. Huo Moyu apăru și el în cadrul ușii.

Shen Tai se uită la Ruo Xe zâmbind.

 – Au terminat.

De îndată ce Huo Moyu se așeză, își introduse degetele în nodul cravatei și slăbi produsul de mătase care îl reținuse pentru o zi.

 – Mergem undeva.

– Unde?

Huo Moyu zâmbi misterios:

– Deocamdată va fi ținut secret.

– Huo Xiansheng, noi vom pleca, spuse Cheng Ruo Xe cu respect.

— Duceți-vă, ați avut o zi grea astăzi.

— Nu a fost o muncă grea, ne vedem mâine, Huo Xiansheng.

— Hm.

Cheng Ruo Xe și șoferul coborâră din mașină în același timp, iar Shen Tai se uită la Huo Moyu confuz.

– Acum vom aștepta să vină Lao Wu.

Shen Tai îl luă de mână pe Huo Moyu, se uită în ochii lui și îi spuse încet:

 – Mulțumesc foarte mult pentru casă. Dar am ceva să-ți spun.

Huo Moyu se uită liniştit la el.

– De fapt, nu vreau un astfel de cadou. O să-mi pună o povară psihologică. Poate crezi că a fost prea pretențios pentru mine să mă căsătoresc cu tine pentru banii lui You Xinghai, dar am cântărit importanța. Bunica era mai importantă decât demnitatea mea și acum sunt capabil să plătesc ipoteca și să-mi întrețin familia în același timp. Ca ​​adult, este firesc să-mi întrețin bunica. Eu îți sunt foarte recunoscător pentru că m-ai tratat bine, dar mi-ai oferit suficient ajutor.

 Shen Tai ținu mâna lui Huo Moyu cu ambele mâini și o frecă cu grijă.

– Desigur că vreau acele beneficii în carieră pe care le-ai menționat mai înainte, dar la naiba le pot obține eu însumi. Acesta este viitorul pentru care trebuie să muncesc din greu, sper că într-o zi când mi le vei da, va fi pentru că am această capacitate.

Huo Moyu studie cu atenție persoana din fața lui cu ochii săi ageri. După mai multe reprize de contact vizual, văzu doar mărinimie și sinceritate în pupilele lui Shen Tai.

Existau două tipuri de Omega în jurul lui. Unul are un profil flagrant și încearcă să obțină cât mai multe beneficii posibile. Altul se înțelege bine cu el, dar încearcă întotdeauna să-l prindă în capcană.

Dar Shen Tai era o excepție în toate sensurile și din toate unghiurile prin caracterul și modul de a trata cu ceilalți.

Îl inspectase pe Shen Tai, iar acum simțea din ce în ce mai mult că această persoană era potrivită să stea cu el mult timp.

În schimb, îl ținu de mână pe Shen Tai, cu un zâmbet în ochi.

 – Înțeleg ce vrei să spui și cred în capacitatea ta. În același timp, poți accepta și bunătatea mea față de tine, dar îți voi cere părerea data viitoare.

Shen Tai răsuflă uşurat. În ultimele ore, el se gândise cum să rostească aceste cuvinte pentru a-şi exprima gândurile fără a strica interesul lui Huo Moyu. Știa că banii erau doar un cadou obișnuit pentru Huo Moyu, dar încercase din greu să-și echilibreze stima de sine în această relație. El iubea unilateral un Enigma blocat în mentalitățile societății Omegaverse. Pe drumul spre succes, mentalitatea determină victoria sau eșecul – fie că este vorba de carieră sau de relație.

Shen Tai se aplecă în față și îl sărută pe Huo Moyu, cu ochii umpluți de zâmbete, și de fiecare dată când valurile de emoții pâlpâiau, exista un sentiment profund pe care nu îndrăznea să-l exprime.

Huo Moyu îl sărută și el pe obraz, iar cei doi se uitară unul la altul și zâmbiră.

În acel moment, Lao Wu veni și Huo Moyu spuse:

 – Mergi la școală.

O jumătate de oră mai târziu, Lao Wu opri mașina la școala primară nr. 1.

Această școală era bine cunoscută în oraș și chiar în țară. Era una dintre primele școli primare care fusese înființată. În ciuda vechiului său campus, rata de admitere se situa printre primele trei din țară, iar cei care puteau intra în această școală trebuia fie să aibă minți de top, fie să fie bogați.

– Aici te duceai la școală? întrebă Shen Tai.

– Ei bine, da.

Huo Moyu deschise ușa mașinii și-i spuse lui Lao Wu:

– Nu poți parca aici, hai du-te.

Cei doi coborâră din mașină, iar Shen Tai întrebă curios:

– Mă duci să-ți vizitez școala?

 Trecuse mult timp de când se terminase școala și mai erau trei sau patru elevi pe drum , cu fețe copilărești apărând în fața lor.

– Nu, nu putem intra înăuntru.

Huo Moyu își ridică bărbia arătând spre cealaltă parte a străzii.

– Îmi doresc foarte mult să mănânc tăițeii cu carne de vită de la restaurantul acela.

Shen Tai îi urmări privirea și văzu un restaurant vechi cu vânzare de tăiței. Zona nu era mică, dar decorul era foarte simplu, deoarece era deschis vizavi de școală. Principalul grup de consumatori trebuia să fie studenții, așa că era o pancartă mare pe vitrină. Prețul era de 15 yuani pentru un castron de tăiței de vită.

Shen Tai rămase uluit pentru o clipă. Era obișnuit ca micul dejun al lui Huo Moyu să aibă trufe albe în valoare de două mii de yuani pe gram și să gătească pe o sobă de sute de mii de yuani.

Când traversă drumul, Huo Moyu prinse în mod natural mâna lui Shen Tai și se uită la el întorcând capul. Huo Moyu avea un zâmbet fericit pe față.

Cei doi intrară în restaurant . Huo Moyu  comandă cu pricepere un castron de tăiței cu carne de vită și adăugă o porție suplimentară de carne.

– Ce vrei?.

– La fel ca tine.

– Nu voi mânca doar un castron. Poți încerca și alte arome.

Shen Tai zâmbi și spuse:

 – Bine.

Cei doi găsiră un colț retras  și se așezară. Huo Moyu se uită în jur.

– Acest loc a fost renovat de mai multe ori și este mult mai curat decât înainte.

– Ai mâncat des aici când erai la școală?

– Ocazional, tatăl meu nu mă lăsa să mănânc în aer liber. Ochii lui Huo Moyu părură acoperiți cu un strat de ceață, în care amintirile se răspândeau.

 – Când eram adolescent, cu cât nu mă lăsa să mănânc cu atât îi doream. Cu cât voiam să mănânc mai mult, cu atât tăițeii sunt mai delicioși.

Cele două castroane cu tăiței sosiră repede, iar Shen Tai îi gustă repede.

 – Păi, chiar sunt delicioși, zeama e parfumată și puțin picantă, iar tăițeii sunt elastici și mestecați.

Huo Moyu luă și el o înghițitură, cu un zâmbet slab pe față.

– Gustul nu s-a schimbat deloc, dar când eram la școală, nu costa decât cinci yuani un castron.

– Mâncai cu colegii tăi de clasă?

 Shen Tai voia să afle mai multe despre Huo Moyu.

– Da.

 Huo Moyu făcu o pauză.

Shen Tai întrebă surprins:

– Doamnei îi place și ei să mănânce asta?

 De fapt, era mai surprins de faptul că mama și fiul, care erau acum ca niște străini, avuseseră cândva experiența de a mânca împreună tăiței într-un magazin stradal.

– Eram încă tânăr pe vremea aceea și mama mă ducea uneori la școală.

 Huo Moyu se uită la Shen Tai.

 – Crezi că relația dintre mine și ea nu este ca o mamă și un fiu obișnuit?

Shen Tai nu știa cum să răspundă.

– Nu mă place.

Expresia lui Huo Moyu când rosti aceste cuvinte fusese la fel de indiferentă ca și cum ar fi descris vremea.

 – Doar că era obligată să aibă grijă de mine când eram mic.

Shen Tai se uită lung la Huo Moyu în gol, înainte de a întreba:

 – De ce i-ar displace unei mame fiul Enigma?

– A fost însărcinată cu o fată Beta înaintea mea, iar tatăl meu a forțat-o să avorteze. În același moment, soția unchiului meu a născut o fiică Alfa de nivel A și tatăl meu nu a putut accepta acest lucru. Primul lor copil ar fi fost o versiune Beta inutilă.

Shen Tai tăcu. A înțeles brusc de unde veneau resentimentele doamnei Huo.

Huo Moyu reveni la expresia lui nonşalantă.

– Nu ştiu de ce vreau să mănânc acești tăiței astăzi. Apetitul meu înainte de perioada susceptibilă este foarte anormal. Este cu adevărat supărător.

Shen Tai strânse bețișoarele. Se întrebă dacă acel micuț Huo Moyu fusese fericit doar pentru că putea mânca un castron de tăiței obișnuiți cu carne de vită cu mama lui, înainte să se transforme într-un Enigma puternic și rece.

…………………………………………………………………………

Huo Moyu mâncase șase boluri de tăiței deodată, ceea ce îl speriase într-adevăr pe Shen Tai. Știa că Alfa vor avea un val de poftă în ajunul perioadei lor sensibile, dar nu fusese niciodată aproape de un Alfa.

După ce mâncară, cei doi se ținură de mână și trecură prin colțul de lângă școala primară nr. 1. Huo Moyu arăta către fiecare intersecție a străzii și îi spunea lui Shen Tai unde duceau drumurile. Se pare că îi explica lui Shen Tai, dar, de fapt, totul era o amintire.

Shen Tai îl asculta cu mare interes și îl întreba din când în când câteva lucruri despre copilăria lui.

Simțea că distanța dintre el și Huo Moyu, distanța dintre inimile lor, se apropiase mult.

Profitând de buna dispoziție a lui Huo Moyu, Shen Tai îl sfătui prompt să nu consume medicamente pentru a scurta perioada de susceptibilitate. După sute de nume de inhibitori, cu excepția versiunii puternice care necesită injectare, versiunea obișnuită avea efecte secundare foarte mici și relativ ușor de metabolizat. Întotdeauna fusese un medicament puternic și chiar nu voia ca Huo Moyu să-și facă rău corpului în schimbul a câtorva zile.

Huo Moyu spuse cu voce profundă:

 – Am o mulțime de întâlniri importante în perioada următoare, trebuie să merg în călătorii de afaceri și am câțiva oameni importanți de întâlnit. Sunt o mulțime de lucruri de făcut. Eu nu vreau să iau medicamente blocante.

– Poți prezice când va fi perioada susceptibilă? Planifică-ți călătoria.

– Eroarea este de aproximativ trei sau patru zile, adică săptămâna viitoare. Dacă nu știm ora exactă, nu putem programa.

Shen Tai se simțea foarte neajutorat. El strânse în secret mâna lui Huo Moyu. Acesta venise să mănânce acest bol cu ​​tăiței cu el când era atât de ocupat. Shen Tai voia să ajute persoana pe care o iubea așa cum Huo Moyu îl ajutase, dar nu putea decât să spună un neputincios „totul va fi rezolvat”.

– Ei bine, odată ce aceste lucruri erau rezolvate, vom lua o vacanță bună.

 Huo Moyu întrebă:

– Tot mai vrei să mergi în Africa de Sud?

– Nu voi merge deocamdată, profesorul se întoarce în China.

 Shen Tai zâmbi.

 – Nu mai poate sta și spune că mâncarea de acolo este dezgustătoare.

— Bine, când profesorul Liu se întoarce, îi voi face cinste cu o masă.

– Shen Tai nu-și putu ascunde bucuria.

E bine, profesorul fusese atât un profesor, cât și un tată pentru el în special un părinte. Cum să nu-i fie pe plac?

Huo Moyu se uită la ceas, apoi se uită la locul de joacă gol al școlii primare, prin gard. Se opri un moment și apoi spuse:

 -Să ne întoarcem. Am o conferință video în seara asta.

Shen Tai fusese întotdeauna puțin distrat la locul de muncă în aceste două zile, în principal pentru că era îngrijorat pentru Huo Moyu. Oamenii spun adesea „premoniție”. El era un ateu materialist, dar nu putea găsi un cuvânt mai bun de descris sentimentul din inima lui în acel moment.

După-amiază, Shen Tai primi brusc un telefon de la Shen Qin, spunând că bunica lui se simțea rău, avea amețeli și greață. Tonul lui era foarte neliniştit, și îi ceru să se întoarcă repede. El lăsă imediat ce făcea și luă un taxi.

Bunica fu foarte surprinsă să-l vadă.

– De ce te-ai întors? Nu trebuie să mergi la muncă azi?

– Nu te simți bine?

Shen Tai se apropie și îi atinse fruntea.

 – Ce se întâmplă? Ai răcit?

– Oh, nu e nimic grav. Am doar o mică durere de cap. Poate m-am uitat prea mult la televizor. De ce te-ai întors când erai la serviciu?

– Nu îți va fi dedus salariul?

Shen Tai răsuflă uşurat.

– Nu-i nimic, profesorul meu nu este aici, eu sunt responsabilul laboratorului, nimeni nu-mi va deduce salariul.

– Copilul meu este minunat, atât de remarcabil.

 Bunica îl ținu de mână pe Shen Tai.

– Deoarece te-ai întors, poți pleca după cină. În această perioadă, ești atât de ocupat încât rar vii acasă.

Shen Tai se simți puțin vinovat. Într-adevăr, așa cum spunea bunica lui, venea din ce în ce mai puțin acasă, în primul rând din cauza lui Huo Moyu și în al doilea rând din cauza lui Shen Qin. Nu mai petrecea noaptea acasă.

 – Am fost prea ocupat recent, așa că voi petrece mult timp cu tine astăzi.

Shen Qin ieși cu un rucsac în spate.

– Voi discutați în timp ce eu merg să cumpăr alimente.

Cei doi discutară și iar discutară ce să facă seara.

După un timp, Shen Tai vru să se uite pe telefon din obișnuință. Adesea, în grupul de lucru era conținut important, iar el se uita la el din când în când, dar nu-și găsi telefonul după ce a căută mult timp.

– Ce s-a întâmplat?

– Unde este telefonul meu? L-ai văzut?

Shen Tai se gândi o vreme.

– L-am pus pe dulapul de pantofi când am intrat sau pe măsuța de cafea.

– Tu nu știi niciodată unde îți pui lucrurile.

 Bunica spuse:

– Du-te în camera mea și ia telefonul meu mobil pentru a suna.

Shen Tai folosi telefonul mobil al bunicii sale pentru a-și forma propriul număr, apoi se plimbă cu telefonul pentru a căuta tonul de apel. Dar după ce căută prin casa mică, nu  putu să-l găsească. Îl pierduse când urcase în taxi? Dar își amintea clar că intrase cu el în casă.

Shen Tai continuă să sune, iar când sună pentru a treia oară, telefonul se conectă, iar el spuse grăbit:

 – Bună, salut, eu..

– A-Tai?

Vocea care venea din partea cealaltă era vocea lui Shen Qin.

Shen Tai răsuflă ușurat.

– Atâta timp cât nu este pierdut e bine. Cele două telefoane mobile sunt modele diferite de aceeași marcă, cu excepția camerelor.

– Făceam cumpărături și nu te-am auzit. Așteaptă doar o clipă. Mă întorc curând.

După ce Shen Qin se întoarse, Shen Tai recuperă telefonul mobil . Tot mai simțea că ceva nu era în regulă, de aceea îl deschise și se uită la el. Poate că era nervozitatea de a fi spionat. Dar lui Shen Qin îi era imposibil să-i deblocheze telefonul și, în plus, nu avea nici bani, nici secrete în telefon.