Enigma lui Omega – Capitolul 34

Enigma lui Omega – Capitolul 34 

Huo Moyu se dusese printre oaspeți, ocupat cu îndeplinirea obligațiilor de ospitalitate ale gazdei. Ținea un pahar de vin în mâna dreaptă și logodnica lui la brațul stâng. Era prima dată când se întâlneau. Ar fi trebuit să fie blând și atent cu ea pentru a-i spori înțelegerea și a pune bazele unei vieți de căsătorie armonioase. Dar era distrat, ori de câte ori avea un moment liber, își verifica repede telefonul. Își aștepta oamenii să afle unde se aflau mama lui și Shen Tai.

Astăzi era ziua logodnei lui. De la negocierea căsătoriei până la eliberarea invitațiilor și pregătirea banchetului de logodnă, totul fusese finalizat într-o săptămână extrem de grăbită. Fusese atât de ocupat încât nu putuse scăpa ca să rezolve problema în acel moment. Nu putea să se ocupe de asta decât într-un mod discret mâine când va fi liber.

– Yu Ge, ai cu ce să te ocupi? Lasă-mă să te răpesc o vreme. 

Persoana de lângă el îi zâmbi decent.

Numele logodnicei era Zhou Xiao Chu, bunicul ei era bancher și familia ei, proeminentă. Era un Omega de top, cu o înfățișare extraordinară și un aer superior. Studiase arta într-o școală prestigioasă și avea o personalitate blândă și discretă. Avea o dublă afacere, era cultivată, avea gust, conversația ei  era impecabilă.

Aceasta era o viitoare soție care îl va satisface pe Huo Moyu. Știa de la o vârstă foarte fragedă cu ce fel de Omega se va căsători în viitor.   Era suficient. Nu avea nevoie să o placă.

Fața lui Shen Tai apăru din nou în fața lui, iar Huo Moyu nu se putea abține să nu se simtă anxios. De când știa că Shen Tai fusese luat de acasă, emoțiile îi fuseseră greu de calmat apoi îi  zâmbise politicos lui Zhou Xiao Chu:

– Este într-adevăr ceva important, te las un pic, voi da un telefon.

Huo Moyu merse pe terasă și îl sună pe Lao Wu.

Lao Wu deschise gura și oftă.

 – Îmi pare rău, nu i-am găsit încă. Doamna trebuie să se fi așteptat că vom trimite pe cineva s-o caute. A folosit mașina familiei și oamenii ei și ne-a împiedicat să te alertăm pe tine.

– Continuă să cauți. Nu este nevoie să-l anunț pe tatăl meu despre acest gen de lucruri.

– Da.

După ce închise telefonul, Huo Moyu fu atât de supărat încât lovi puternic un ghiveci de flori.

Tatăl lui îl avertizase să se ocupe de problema lui Shen Tai cât mai curând posibil. Nu avea nevoie să investigheze toată treaba, putea ghici că Ayi Lan fusese cea care o informase pe mama lui. Dădaca, femeia care îl crescuse și mama lui biologică se uniseră pentru a se ocupa de Shen Tai, care fusese neascultător în mod repetat.

De ce nu putea Shen Tai să fie ca ceilalți Omega? Nu-și  putea da seama dacă Shen Tai dorea prea puțin sau prea mult.

Huo Moyu își ajustă expresia și se întoarse din nou în sala de banchet orbitoare. Fu surprins să constate că mama lui sosise deja și stătea lângă tatăl său.

Huo Moyu se apropie cu pași mari, dar în fața lui Huo Shen, nu putu să întrebe direct.

Doamna Huo vorbi normal.

 – Unde este logodnica ta? Adu-o să o văd.

 Tocmai atunci Zhou Xiao Chu sosi și salută cu generozitate viitorii socri. Doamna Huo vorbi cu ea cu un zâmbet amabil, în timp ce Huo Shen îi șoptea fiului său despre probleme de afaceri.

Văzând că toți oaspeții sosiseră, o simplă ceremonie de logodnă fu organizată sub auspiciile familiilor Huo și Zhou. Cea mai mare semnificație a acestei seri o aveau comunicatele de presă copleșitoare de mâine și prețul acțiunilor care va crește cu siguranță. Era, evident, o afacere, iar cei doi logodnici erau doar valoare. Cuvintele tuturor fură îmbrăcate cu dragoste, urându-le că „îndrăgostiții se vor căsători în cele din urmă”.

Huo Moyu avea un zâmbet fals pe față. Sub acel corp perfect și strălucitor, își suprima și își ajusta în mod constant starea. Ce se întâmpla în seara asta? Era tulburat, iar chipul lui Shen Tai continua să îi apară în fața ochilor. Dintre furtunile pe care le văzuse, oricare era mai mică decât ceea ce provocase Shen Tai. Acest lucru nu avea sens.

Transpirația începu să-i apară pe față și nu mai putea să stea nemișcat. Huo Shen observă că ceva nu era în regulă cu el și îi șopti:

 – Bea mai puțin.

Însă el nu avea nici o problemă cu alcoolul. Nu știa ce se întâmplă cu corpul lui. Fluctuațiile feromonilor erau din ce în ce mai mari .Ei produceau o percepție foarte necunoscută, care era dificil de distins și de definit. Era anxios, înfricoșat și inconfortabil. Era sigur că această percepție era legată de Shen Tai.

Corpul i se legăna și, dacă nu s-ar fi apucat la timp de spatele scaunului, s-ar fi putut prăbuși pe loc.

– Ce e în neregulă cu Moyu?

– Ha-ha, ai băut prea mult? Ești atât de fericit?

– Fața ta a devenit palidă. Te rog să bei mai puțin. Nu te simți confortabil?

Huo Moyu puse jos paharul de vin și zâmbi sec.

– Îmi pare rău, trebuie să merg la baie.

Zhou Xiao Chu întrebă blând:

– Vrei să te însoțesc?

– Nu e nevoie.

 Huo Moyu merse la baie fără să se uite înapoi.

Când își văzu chipul palid în oglindă, rămase uluit mai bine de zece secunde. Forma fizică a unui Enigma este cu mult peste cea a oamenilor obișnuiți și rareori se îmbolnăvesc dacă nu se întâmplă nimic.

Corpul îi era inconfortabil, probabil că era legat de fluctuația feromonilor, iar aceștia nu vor fluctua atât de mult fără motiv. Această situație nu i se întâmplase niciodată înainte de a-l marca pe Shen Tai. Dar fusese frecvent afectat de Shen Tai de atunci, așa că ce era în neregulă cu el acum, sau mai degrabă, ce era în neregulă cu Shen Tai? !

Lui Shen Tai nu i se va întâmpla nimic… Nu, Shen Tai plecase cu mama lui. Cât de greu este să-ți faci griji pentru un adult care poate avea grijă de el însuși?

Dar de ce era atât de agitat? Un sentiment inexplicabil de frică îi pătrundea în minte și în judecată. În acel moment, cel mai puternic gând era să plece să-l vadă pe Shen Tai imediat și să confirme că Shen Tai era de fapt persoana potrivită pentru el…Și că era în siguranță.

Se uită la ceas și-și spuse că din cauza petrecerii de logodnă îi era imposibil să plece din motive de sănătate. Cu siguranță ar provoca nemulțumire tatălui său și familiei Zhou. Îl îngrijora cu adevărat faptul că avea de fapt o problemă. Îi veni ideea să părăsească petrecerea de logodnă mai devreme pentru a-l găsi pe Shen Tai. Fiind atât de impulsiv, atât de emoționat, atât de ignorant în ceea ce privește importanța lucrurilor, nu asta ar fi trebuit să creadă, cu atât mai puțin ce ar trebui să facă.

Am înnebunit?

După ce stătu zece minute întregi în baie și-și spălă fața cu apă rece de mai multe ori, Huo Moyu constată că încă nu putea scăpa de panică și-și apăsă mâna pe inimă încrețind costumul scump croit la comandă. Feromonii clocoteau în interiorul corpului. Acum, ar fi putut răni din neatenție pe cineva. Nu avea cum să se întoarcă în această stare. Își porni telefonul mobil și formă numărul mamei lui.

– Mamă, nu mă simt bine. Te rog vino la baie și fă-o singură.

Vocea joasă și răgușită a lui Huo Moyu nu părea să fie falsă, iar doamna Huo deveni îngrijorată. Se repezi repede la baie și încuie ușa.

Parfumul high-end din baie, amestecat cu mirosul de feromoni negri din lemnul de abanos, puteau forța orice Omega care ar fi intrat aici. Dar exista un tip de oameni în lume care aveau o rezistență extrem de mare la feromonii Enigma…mama.

Când doamna Huo văzu că fața lui Huo Moyu devenise palidă, fu atât de speriată încât alergă să-l ajute.

– Ce e cu tine? Ce e cu tine?

Huo Moyu prinse încheietura doamnei Huo, se uită în ochii ei și spuse cu o voce profundă:

– Unde este Shen Tai?

Doamna Huo se încruntă și nu răspunse.

– Mamă!

– Nu-ți face griji unde este. Nu contează. Azi este ziua logodnei tale. Ai grijă de viitoarea ta soție.

– Shen Tai este Omega al meu. De ce l-ai luat? Care este starea lui și unde stă? Cum ai putut să faci un lucru atât de irațional? Știi…

– Nu mai este Omega al  tău.

Doamna Huo se uită direct în ochii lui Huo Moyu și spuse calm.

– Nimic nu te mai leagă de el.

Huo Moyu fu surprins.

 -…Ce vrei…să spui?

– Te rog să-l lași în pace. M-am ocupat deja de tot.

Expresia doamnei Huo era încordată și nu i se vedeau emoțiile.

– El este supus unei operații în acest moment pentru a șterge marca și pentru a avorta .

Huo Moyu privi în gol la podeaua de marmură strălucitoare.

Problema era rezolvată. Shen Tai urmase ordinele, ștersese marca și avortase.

Nu era exact ceea ce își dorise? Dar de ce îl durea ventriculul de parcă ar fi fost pe cale să explodeze în scurt timp?

Era din cauza mărcii? Era pentru că feromonii care fuzionaseră inițial cu cei ai lui Shen Tai fuseseră tăiați?  

Corpul reacționa atât de rău, era imposibil de explicat de unde venea această panică întunecată.

Shen Tai nu mai era Omega lui și el… nu mai era Enigma lui Omega.

Chiar și mica viață pe care o făcuseră împreună dispăruse de parcă firul care-i lega pe cei doi oameni se rupsese într-o clipă.

………………………………………………………………………………………..

Huo Moyu respiră tremurând, își încetini palpitațiile inimii care erau mai puternice decât celelalte dăți și întrebă cu voce joasă:

– Care spital?

…

-Mamă, la ce spital este?

 Aceasta era prima dată în viața sa de adult când Huo Moyu  folosea un astfel de ton pentru a-și arăta blândețea înspre mama lui.

– De ce îți pasă de asta? Este o intervenție chirurgicală minoră. Va fi bine. Am aranjat și urmarea. Va fi compensat. Nu trebuie să-ți mai faci griji pentru asta.

Huo Moyu scrâșni din dinți și-și înăbuși furia.

– Chiar dacă nu mai există marca, el încă e Omega al meu. Aceasta este o chestiune între noi. Tu ești cea care nu ar trebui să-ți faci griji pentru asta.

– Am făcut-o pentru binele tău. Ești deja logodit cu Xiao Chu și nu te vei mai implica cu nimeni altcineva. Cum ai putea altfel explica asta familiei Zhou?

Doamna Huo spuse rece:

– În plus, crezi că el ar dori să te vadă acum?

– Eu…

– Pare atât de prostesc pentru tine să părăsești un banchet de logodnă atât de important. Această căsătorie cu familia Zhou este pentru a rezolva problemele financiare ale companiei. Ce este mai important și ce este mai puțin important? Mai ai nevoie de mine să te învăț?

 Doamna Huo îl privi rece.

– Doar n-ai de gând să te emoționezi, nu-i așa?

Huo Moyu rămase sufocat și fără cuvinte. Doamna Huo avea dreptate. Ar trebui să fie norocos că cineva i-a rezolvat problema cu Shen Tai când el nu putuse face nimic. Acum căsătoria aceasta va putea merge fără probleme, trebuia să facă tot posibilul ca să o mențină. Era mai bine să aibă o relație strânsă și de afaceri cu familia Zhou în loc să îl caute pe Shen Tai într-un mod fierbinte și nerezonabil. Nu trebuia să fie slab și nici nu trebuia să facă ceva stupid.

Se comporta așa prostește pentru că marca tocmai fusese ștearsă, iar corpul și mintea lui nu se adaptaseră încă pe deplin. Lui îi păsa de Shen Tai, dar știa „ce este mai important și ce este mai puțin important”.

Huo Moyu își coborî încet capul, iar colțurile buzelor îi zvâcneau, încercând să ascundă ceva.

– Ai aranjat ca cineva să aibă grijă de el?

– Cu siguranță.

– La ce spital este? Lasă-l în seama mea. O să…

– Nu va dori să te vadă. E timpul să-ți corectezi poziția. Tonul doamnei Huo deveni sever.

 – Nu erați din aceeași lume. Acum că nu mai aveți nimic de-a face unul cu celălalt  ce altceva vrei să faci cu el?

Joacă-ți bine rolul și pune în aplicare propriile tale alegeri, nu este aceasta filozofia familiei tale? Nu ești un Enigma?

Huo Moyu ridică vocea.

– Aceasta este între el și mine, poți te rog să mă lași în pace?

— Îndrăznești să anunți acest lucru tatălui tău?

Chipul lui Huo Moyu era mohorât.

Doamna Huo se întoarse cu fața la oglinda din baie, își netezi părul cu mâinile și îndreptă neprețuitul colier de jad și-i spuse lui Huo Moyu:

– Să ne întoarcem.Toată lumea te așteaptă.

………………………………………………………………….

Shen Tai stătea pe un scaun în sala de așteptare a spitalului. El aștepta mașina pe care i-o aranjase doamna Huo, care avea să parcurgă mai mult de o mie de kilometri și să-l ducă direct din capitală[1] la Lancheng.[2]

Inițial voise să plece singur, dar doamna Huo îi ceruse să nu ia transportul public pentru că Huo Moyu ar putea afla cu ușurință. De fapt, nu credea că Huo Moyu va veni la el. Dar după ce află că doamna Huo nu putea veni să-l vadă pentru că îi era teamă că Huo Moyu o va urmări, se gândi că pentru siguranța copilului, era mai bine să fie precaut.

El fusese în mijlocul iadului în aceste zile.

Cele trei zile de după operație fuseseră o experiență de coșmar. Stresul cauzat de durere, faptul că nu putea dormi normal, faptul că nu îndrăznea să-și miște corpul îl slăbiseră mult. Simțea amețeli și greață, vomita tot ce mânca și era mereu îngrijorat că va avorta. Medicul îl informase de acest risc înainte de operație. Dacă după ce suferise ca un martir copilul tot nu era salvat, ar fi murit și el. Din fericire, sub îngrijirea atentă a medicului, corpul său recupera.

Dar rana de pe suflet nu se va mai vindeca niciodată. După operație, nu mai simțise feromonii lemnului de abanos negru care fuseseră introduși de Moyu în corpul său și nu mai putu să-l simtă pe Huo Moyu. Era ca și cum vița de vie strâns împletită care se aproviziona din rădăcini ar fi fost secționată cu violență. Bucăți de carne și sânge…o bucată de ceva care fusese smulsă fără milă din viața lui…o gaură uriașă în credința lui, care era mult mai adâncă și mai dureroasă decât cicatricile de pe glanda de pe spatele gâtului.