Enigma lui Omega- Capitolul 37

Versiunea audio: accesați linkul

https://www.youtube.com/watch?v=CcYw8-clmQU

Își reveni în fire, scoase telefonul mobil din buzunarul hainei, îl deschise și, desigur, văzu un mesaj de la Liu Xi. Fusese ocupat toată după-amiaza și nu avusese timp să se uite la telefon.

Joia asta sosim.

…poimâine…

– Profesor Shen, ce e în neregulă cu tine?

Xiao Die văzuse cum chipul lui Shen Tai se albise.

– Nu e nimic.

Shen Tai îl întinse pe Qiu Qiu lui Xiao Die.

– Ai grijă de el, mă duc la baie.

Shen Tai se ascunse în baie și-l sună pe Liu Xi. Află de la el că grupul de proiectare acorda o mare importanță acestui proiect. Negocierile preliminare fuseseră în principiu finalizate. Vor semna contractul la fața locului și împreună cu impulsul media, vor injecta cu siguranță o doză de stimulent în întreaga industrie.

Maestrul și ucenicul nu se văzuseră de mult timp și propuse o întâlnire sâmbătă. Liu Xi chiar dorea să-l vadă pe Qiu Qiu și era plin de emoție.

………………………………………………………..

Vestea că echipa de inspecție compusă din Xingzhou Group și Longke Heavy Industry venise la Lancheng deveni o știre locală fierbinte. Această actualizare a liniei de producție va aduce cu siguranță mai multe venituri și locuri de muncă în zona locală, iar Yan Ming Xiu însuși era foarte încrezător.

Shen Tai nu voia să acorde atenție știrilor , dar în această eră informațională, o mulțime de conținut veni pe nepusă masă, așa că fu forțat să-l vadă pe Huo Moyu în fluxul media.

La o privire rapidă, Huo Moyu părea să fi slăbit mult. El și Yan Ming Xiu apărură în același cadru, de parcă asistau la ceremonia de deschidere a unui festival de film.

Shen Tai închise rapid pagina. Deși era foarte interesat de acest proiect, nu mai intenționa să citească nicio știre. Era mai bine să aștepte până când Bai Xiang Wan termina.

Se auzi o bătaie la ușă. Shen Tai sări de pe canapea și deschise ușa. În fața lui era profesorul Liu Xi, pe care nu-l mai văzuse de aproape doi ani. Un pic mai gras și avea mai mult păr cărunt. Avea încă un zâmbet fermecător, dar când se uită la Shen Tai, ochii i se transformară treptat de la bucurie la un pic de tristețe.

Shen Tai avea și el ochii roșii.

 – Maestre.

 Acest „maestre” conținea respect, dor și dependența unui copil care fusese împiedicat să își vadă părinții.

Liu Xi oftă, întinse brațele, iar maestrul și ucenicul se îmbrățișară puternic.

Pentru Shen Tai, aceasta era reîntâlnirea cu familia după un an de rătăcire. Tristețea din inima lui era dincolo de cuvinte și, în cele din urmă, nu putu decât să zâmbească cu reținere.

Shen Tai îl lăsă pe Liu Xi să intre în cameră, iar Liu Xi se uită în jur:

– Unde este micuțul?

– Doarme. Lasă-mă să te duc înăuntru și să arunci o privire.

Cei doi intrară în casă în vârful picioarelor. Qiu Qiu dormea ​​profund în pătuț, chiar și respirația lui devenise ușoară și superficială și întinse mâna atingând ușor chipul lui Qiu Qiu.

După ce ieși din cameră, Shen Tai închise ușa, iar Liu Xi îndrăzni să vorbească:

– Acest copil este atât de frumos, atât de bun, chiar mai frumos decât în ​​videoclip.

Shen Tai spuse zâmbind:

–      Nu era la termen. Era urât când s-a născut. Era negricios și mic. Acum a crescut puțin.

Liu Xi oftă:

– Ai suferit.

– Din fericire, acum sunt bine.

Shen Tai părea calm.

– Toată lumea vrea să aibă astfel de copii, așa că trebuie să fie puțin obositor.

Liu Xi se uită la Shen Tai tulburat:

–      Încă ești diferit de toți ceilalți.

Shen Tai tresări o clipă, apoi zâmbi.

– Nu a trecut mult de când ai născut. De ce nu arăți deloc gras? În schimb, parcă ești mai slab decât înainte.

– Haha, mă voi recupera repede.

Shen Tai depășise toate greutățile cu o singură propoziție.

–      Ești bine aici? Xiang Wan are grijă de tine, nu?

– Mulțumesc, Bai Dage a avut o grijă deosebită de mine. Această casă îi aparține și lui. Chiria este doar jumătate din prețul mediu local. Și-a trimis și elevii să mă ajute. De asemenea, vreau să îi mulțumesc profesorului pentru că a setat această linie pentru mine.

– M-am gândit și la viitorul tău în această perioadă, fie că este vorba de transfer sau demisie, cum ar fi să-ți transferi fișierele și securitatea socială. De data aceasta o voi face. Eu și cu  Xiao Huo Xiansheng am venit să investigăm și să căutăm oportunități. Vreau să aflu ce are de spus.

– …

Shen Tai spuse ezitant:

– Profesor, e mai bine să-mi dau demisia.

– Nu-ți face griji. Poate că nici măcar nu știe că ești aici. A trecut un an și nu știe că tu ai născut copilul.  Sunteți doar voi doi acum. Nu contează, dacă află și spune ceva  mă voi preface că nu știu nimic de voi. Îi voi spune că te-am transferat din capitală la Lancheng pentru a-l ajuta pe Xiang Wan să finalizeze acest proiect.

Shen Tai se gândi un timp, poate că profesorul avea dreptate.

 Se gândi , de asemenea, că pentru Huo Moyu, el fusese doar un coleg de pat în trecut. Fusese o problemă.

Shen Tai găti o masă cu mâncăruri speciale și vorbi cu Liu Xi în timp ce mâncau. El evită în mod deliberat să vorbească despre greutățile din acel an. Chiar dacă Liu Xi îi ceruse, era inutil să se plângă cuiva.

După cină, Shen Tai îl trezi pe Qiu Qiu, iar Liu Xi făcu un apel video lui Cheng Xi Mei. Cei trei, maestru și ucenici discutară îndelung.

După ce Liu Xi plecă, Shen Tai îl puse pe Qiu Qiu în pătuț să se culce , în timp ce el se duse să curețe vasele.

Imediat după ce termină, sună soneria de la ușă. Shen Tai  crezu că Liu Xi uitase ceva, așa că se șterse pe mâini și merse să deschidă ușa.

În momentul în care ușa se deschise, cel dinăuntru și cel din afara ușii înghețară.

Moștenitorul grupului Xingzhou, care fusese zărit pentru scurt timp în videoclipul de știri, apăru în fața lui în carne și oase. Slăbise foarte mult, era aproape scheletic, iar orbitele lui aveau un strop de cenușiu. Înaintea lui, ochii strălucitori și înstelați altădată erau posomorâți, dar el era încă atât de orbitor, atât de nobil și atât de maiestuos. Coridorul locuințelor comerciale nu putea fi un fundal care să-l integreze, așa că nu ar fi trebuit să apară aici.

Shen Tai se uită la acest bărbat cu care făcuse tot felul de lucruri intime înainte și se simți extrem de ciudat. Își imaginase că va trebui să-l revadă într-o zi pe Huo Moyu, dar nu-și dădea seama cum o să reacționeze, așa că cel mai bine era să nu-l vadă.

Huo Moyu se uita la Shen Tai. Părul acestuia era puțin mai lung și ciufulit. Pielea îi devenise mai palidă și ochii îi erau tulburi, ca și cum ar fi fost acoperiți cu un strat de ceață pe care nu o văzuse niciodată în trecut. Era foarte slab și palid, dar emana…

Altădată era zvelt, iar scheletul clar articulat al membrelor sale inferioare avea sentimentul de forță, ca un bambus verde în bătaia vântului. Dar acum fața lui Shen Tai era trasă și ochii lui arătau oboseală. Era atât de slab de parcă s-ar fi rupt în bucăți dacă l-ar fi atins ușor.

Inima lui Huo Moyu era atât de blocată…furia care nu se potolise niciodată în ultimul an urlă din nou iar și iar în corpul lui. Ar fi vrut să-l întrebe pe Shen Tai:

De ce trăiești așa, fără mine?

Dar el își păstră fața calmă și ochii reci.

 – Nu mă inviți înăuntru?

Shen Tai simți că tot pieptul îi tremură incontrolabil. Frica, rezistența, anxietatea, toate emoțiile negative pe care Huo Moyu i le dăduse, treziră în adâncul memoriei sale cea mai sumbră parte a vieții sale. Nu era încă pregătit.

Mâinile lui prinseră tocul ușii de parcă ar fi fost Marele zid chinezesc.

Pentru a-l vedea pe profesor, Xiao Die îi ceruse să se întoarcă la școală în seara asta. El și Qiu Qiu erau singuri acasă. Cum  putea să-l lase pe Huo Moyu să intre?

Văzând că expresia lui Shen Tai se schimbă din nou și din nou, Huo Moyu crezu că abia așteaptă invitația și că nu avea nevoie de ea, așa că intră brusc înăuntru.

Când Huo Moyu se apropie, cu corpul înalt și cu pasul puternic, apăsat, arătând ca un munte, Shen Tai făcu câțiva pași înapoi.

Huo Moyu se uită în jur.

– Aceasta este locuința socială a companiei. Profesorul Liu a aranjat ca tu să locuiești aici?

– Nu.

– Ai cui sunt pantofii și hainele? Îți aparțin?

 Huo Moyu aruncă o privire la necesitățile zilnice care erau în mod evident pentru femei. Judecând după mărimea pantofilor, nu părea că ar fi fost o femeie Alfa.

– Ale colocatarei, răspunse cu dezinvoltură, gândindu-se la  Qiu Qiu care era în dormitor.

Auzind asta, Huo Moyu se întorsese și-și mijise ușor ochii, cu furia dansând în ochi. Petrecuse un an groaznic ocupându-se de munca sa până la epuizare, în timp ce furia îi măcina creierul în fiecare secundă. Shen Tai îndrăznise să plece fără măcar un rămas bun!

În cele din urmă, se hotărâse să-l găsească. O armată de detectivi fusese angajată. Investigaseră zi și noapte răscolind în toate colțurile țării. Și iată…în cele din urmă cu o lună în urmă aflaseră unde se află Shen Tai. Huo Moyu deveni dintr-o dată extrem de calm, puse la punct afacerile companiei și se gândi clar și îndelung. Decizia fusese luată.  Lancheng…venise aici pentru un nou proiect și, în primul rând… pentru Shen Tai.

– Nu ai de gând să te întorci? Ai luat concediu medical și ai plecat așa? Ce e așa de bun la locul ăsta, de ce insiști să stai aici deși tratamentul la Beijing este atât de bun? Răspunde?!

Huo Moyu vorbea din ce în ce mai tare, lui Shen Tai îi era teamă să nu-l trezească pe Qiu Qiu.

Șopti:

– Atunci,  pot cere transferul?

— Nu poți!

– Eu……

Huo Moyu se apropie de Shen Tai în câțiva pași și îl lipi de perete. Se uită la Shen Tai cu condescendență și spuse cuvânt cu cuvânt:

– Întoarce-te… la… mine.

Shen Tai nu experimentase de multă vreme presiunea unui Alfa, în special a unui Alfa care folosise feromoni pentru a-l suprima. Frica îi era încă gravată în memorie. Spuse cu o voce joasă:

 – Dacă nu pot fi transferat, voi demisiona.

Huo Moyu sprijini peretele cu o mână, se aplecă ușor, învăluindu-l pe Shen Tai cu umbra sa și spuse cu o voce rece:

– Repetă.

Shen Tai chiar începu să tremure în timp ce respira.

Huo Moyu se simți tulburat când îl văzu pe Shen Tai speriat. Deși era încă furios, intenția lui nu fusese să-l sperie pe Shen Tai.

– Hai să vorbim, am spus că îți voi oferi o viață bună și încă e valabilă oferta.

Când Shen Tai se gândi la sinele său din trecut, își aduse aminte că se pierdea mereu în tandrețea ipocrită a lui Huo Moyu. Acum simțea frisoane în picioare. Abia mai putea respira, atât de tare îi bătea inima. Lucrul groaznic era că nu îndrăznea să-l înfurie pe Huo Moyu…și…deodată…un plâns de bebeluș  veni brusc din cameră.

Huo Moyu întoarse capul surprins, iar Shen Tai își ciupi puternic coapsa, forțându-se să se calmeze. Cel mai bun mod de a scăpa de frică era să o înfrunte.

Huo Moyu îi aruncă o privire lui Shen Tai, apoi se întoarse și se îndreptă spre dormitor. Împinse ușa întredeschisă și văzu un mic copilaș roz și jad așezat în pătuțul de lângă patul mare, uitându-se cu ochii mari, limpezi și negri la el, curios. În același timp simți un miros familiar de feromoni în dormitor. Pe lângă parfumul elegant de epiphyllum al lui Shen Tai, era și mirosul de Alfa.

Acesta era, evident, dormitorul lui Shen Tai. Exista însă și un  feromon Alfa. Chiar și copilul din pătuț era acoperit de acel miros. Huo Moyu simți brusc că inima și plămânii îi explodau. Se uită cu ardoare la Shen Tai, ochii lui injectați de sânge și expresia de lup făcură să tremure picioarele lui Shen Tai, de frică.

Gelozia crescândă copleși instantaneu creierul lui Huo Moyu. Emoțiile pe care le înăbușise în ultimul an explodară și-l împinse pe Shen Tai în ușa dulapului. Se auzi o bubuitură puternică și Qiu Qiu începu să plângă.

– Te-ai culcat cu altcineva atât de curând? Ai născut chiar și un copil?

Huo Moyu își dezveli colții, dorindu-și să-l muște de gât pe Shen Tai. Voia să lase această persoană care îndrăznise să-i provoace durere și umilință să guste prețul trădării.

Shen Tai fu copleșit de feromonii eliberați de Huo Moyu, dar teama lui pentru plânsul lui Qiu Qiu depăși teama pentru el însuși. El îmbrățișă brațele lui Huo Moyu care erau la fel de tari ca fierul și imploră tremurând:

– Nu face asta, copilul nu poate suporta.

Shen Tai nu-și putea imagina cât de multă presiune ar pune feromonii Alfa de top asupra unui copil.

Huo Moyu se făcu că nu aude, ținu gâtul lui Shen Tai și rupse plasturele subțire cu anti- feromoni. Nu simțise nici o marcă pe Shen Tai, dar voise să confirme. Glanda, care purta urmele dinților lui și ale inciziilor făcute la ștergerea mărcii, avea acum o cicatrice albă, urâtă.

Shen Tai simți ca și cum cineva ar fi deschis pe loc o rană adâncă, pecetluită. Durerea din carne și din piele dispăruse demult, dar tortura din sufletul lui nu se oprise niciodată.

– Dă-mi drumul!

Confruntat cu zbaterea lui Shen Tai, Huo Moyu îi prinse ca într-un sandviș picioarele cu cele două coapse puternice. Adulmecă glandele lui Shen Tai și, în cele din urmă, se asigură că Omega lui nu fusese marcat de alții. Simți o dorință fierbinte să-l muște cu putere.

Lucrurile lui fuseseră atinse de alții și voia să le ia înapoi!

După ce Shen Tai se luptă de mai multe ori, rămase nemișcat.  Întrebările lui Huo Moyu și strigătele ascuțite ale lui Qiu Qiu îi făcură creierul să zbârnâie. Îi lipsea un sentiment de siguranță și era ușor stresat. Plânse și imploră:

– Huo Xiansheng, te rog.

Huo Moyu aruncă o privire către Qiu Qiu care plângea, cu o față lividă. Îl târî pe Shen Tai afară din dormitor și trânti ușa.

Shen Tai își adună din nou forțele pentru a se elibera de controlul lui Huo Moyu. Voia să-l consoleze pe Qiu Qiu, dar Huo Moyu îl aruncă pe canapea cu o privire înfricoșătoare în ochi.

Shen Tai strânse din dinți și se uită la Huo Moyu, cu o ură de neascuns izbucnind din ochi.

Ochii aceia se înfipseră în inima lui Huo Moyu străpungând-o. Era uluit, de parcă nu ar fi putut crede că într-o zi Shen Tai îl va privi așa. Se strădui din răsputeri să-și stăpânească dispoziția iritabilă, se așeză lângă Shen Tai, lăsă capul în jos și medită o clipă, așteptând ca rațiunea să-i revină treptat și creierul să înceapă gândească.

În dormitor, Qiu Qiu încă plângea. Izolarea fonică dintre uși nu era prea bună, plânsetele cuprinseră inimile celor doi adulți.

Shen Tai voia să-și vadă copilul, dar nu îndrăzni să se miște.

După mult timp, Huo Moyu ridică încet capul, ochii îi erau injectați de sânge, iar venele de pe frunte i se bombau, de parcă ar fi atins limita toleranței.

 – Am mirosit acel feromon, e a lui Bai Xiang Wan, nu?

Shen Tai se uită la Huo Moyu defensiv.

– Copilul… este al lui…?

 Vocea lui Huo Moyu tremură puternic.

 – …sau e… al meu?

 Nu se aștepta că într-o zi va pune această întrebare cu o vagă așteptare. Nu-l voise deloc , compania era mult mai importantă în acel moment. După ce Shen Tai dispăruse, sperase și-și dorise din toată inima ca acel copil  să fie în viață. Vorbise cu mai mulți doctori, întrebase, cercetase, dar toți îi spuseseră același lucru: dacă marca fusese ștearsă, copilul nu supraviețuise. Dar el …noapte de noapte visa că ținea în brațe un copil și că era fericit…extrem de fericit… poate, poate…

— Nu este al tău, spuse Shen Tai fără ezitare și cu certitudine.

Qiu Qiu era doar copilul lui.

Pe Huo Moyu inima îl durea de parcă o bucată din ea ar fi fost smulsă pe viu cu o gheară ascuțită și tăioasă. Îl privi pe Shen Tai cu ochi înverșunați.

– Tu și Bai Xiang Wan sunteți amândoi studenții lui Liu Xi.

–  Ne cunoaștem de la facultate. Așa că am cerut să fiu transferat la Lancheng.

Shen Tai tăcu apoi reluă cu o voce profundă:

 –  Huo Xiansheng, am făcut tot ce mi-ai cerut. Ce altceva mai vrei?

Huo Moyu își strânse degetele și le pocni încet.

 El arătă un zâmbet crud:

– Ce vreau? Ce crezi? Crezi că mai vreau un Omega cu care s-au jucat alții?