Enigma lui Omega – Capitolul 4

Enigma lui Omega – Capitolul 4

Ceea ce se întâmplă în continuare fu atât de eficient încât Shen Tai fu surprins de atâta nerăbdare.

Mai întâi, avocatul lui You Xinghai îl găsi, semnă niște contracte cu el și îl ajută să-și transfere înregistrarea de familie. Fu recunoscut legal de tată ca fiu adevărat.

Gândindu-se atunci, tatăl său Omega fusese abandonat de You Xinghai.  Nimeni nu s-ar fi așteptat ca într-o zi You Xinghai să aibă nevoie de el, să-și recunoască fiul și să-i ceară să se întoarcă în clanul său. Deși se simțea destul de dezgustat, trebuise să-și plece capul pentru bani.

După finalizarea formalităților, luă banii și se uită la seria lungă de zerouri de pe cec. Acest lucru fusese mult mai interesant decât să producă un set de date experimentale excelente.

Își făcu niște planuri și plăti mai întâi banii pe care îi datora. Rămăseseră mai mult de două milioane. Deși nu era suficient pentru a cumpăra o casă, bunica avea asigurare medicală și pensie, plus salariul lui. Tratamentul medical, plățile ipotecare  și cheltuielile zilnice nu mai erau o problemă. Fără acel munte de datorii care-i presa inima, se simți deodată ușor ca vântul  și calm ca norii. Drumul către viitor era deschis. Totuși, cum să-i explice bunicii că avea dintr-o dată o sumă atât de mare de bani? În ceea ce privește căsătoria, el decise să o ascundă cât de mult putea.

A doua zi, trebui să-și ia încă o jumătate de zi liberă și să meargă la biroul de înregistrare a căsătoriilor cu Huo Moyu. Trebuia să meargă dimineața devreme pentru a face fotografii, a se înregistra, a revizui și a semna. Putea simți clar că Huo Moyu era nemulțumit de acest proces. Nu voia ca mass-media să-i fotografieze împreună înainte de a merge oficial la muncă. Păcat că până și un bărbat bogat ca Huo Moyu trebuia să se căsătorească personal.

După ce  terminară, Huo Moyu  plecă în grabă.

Shen Tai se uită la carnetul roșu din mâna lui și la fotografia celor doi și rămase uimit o vreme. Nu-și imaginase niciodată cu ce fel de persoană se va căsători. În anii în care era îndatorat, știa că nu-i poate încurca pe ceilalți, așa că  renunțase la ideea de a începe orice relație cu Huo Moyu.

 O bucată de zahăr, o bomboană, o carte erotică cu gust de dulceață era suficient din când în când. Viața avea nevoie de puțin placebo.

În acel moment, se uită la cele două persoane din fotografie. Una era rezervată, iar cealaltă nu zâmbea. Cine ar fi crezut că aceasta era de fapt o fotografie de nuntă? Dar chipul lui Huo Moyu strălucea prin ochii lui. Ce bomboane, ce placebo?

Era mult mai mult decât atât. Acest om era o lumină pentru el. El îi permisese să vadă strălucire și căldură în abisul întunecat…de două ori. Prima dată, când îl înfășurase cu brațele și îl salvase când era în călduri. Toți Alfa din jurul lui fuseseră aproape scăpați de sub control. Dar Huo Moyu folosise puternicul control al feromonilor pentru a-l apăra. Evitase consecințe inimaginabile.

A doua oară era acum, îl scosese din groapa fără fund a crizei datoriilor.

Shen Tai era un lucrător științific, dar în acest moment nu putea să nu creadă în fatalism. Exista într-adevăr o soartă comună destinată pentru el și Huo Moyu?

Gândurile îi fură întrerupte de vocea avocatului Chen, iar în clipa următoare, certificatul de căsătorie îi fu luat din mână.

Avocatul Chen îl puse în servietă:

– Mă voi ocupa de aceste lucruri, ca să nu vă faceți griji pentru asta. Vă așteaptă o mașină afară pentru a vă duce la    reședința domnului Huo.

 Shen Tai se uită la ceas.

-Mi-am luat doar o jumătate de zi liberă.

Avocatul Chen  zâmbi.

– Acum sunteți soția domnului Huo. Nimeni nu va spune nimic dacă vă veți lua o jumătate de zi liberă în plus. Vă voi trimite acolo.

Shen Tai se simți  stânjenit în legătură cu acel titlu, căci sentimentul de irealitate de-a lungul întregului proces nu se risipise niciodată.

Se  urcă în mașină și fu condus până în sudul orașului.

Shen Tai privea în tăcere peisajul din afara ferestrei. Abia când mașina  intră într-o zonă de vile, deschise software-ul pentru hărți și verifică distanța de acolo până la companie. Se părea că nu era nici o stație de metrou în apropiere.

Avocatul Chen aruncă o privire spre ecranul telefonului.

– Nu vă faceți griji, această mașină vă va fi alocată de acum înainte. Șoferul va fi responsabil să vă ia și să vă ducă.

Shen Tai se uită surprins la avocatul Chen.

– Este nepotrivit. Acest tip luxos de mașină mă va duce la și  de la serviciu. Nu voi putea explica colegilor și nu este favorabilă confidențialității.

– Puteți să negociați un plan mai bun cu majordomul lui Huo Xiansheng.

– În regulă.

Mașina intră în subsol și un bărbat Beta cu păr argintiu aștepta deja la ușă.

-Bună ziua, Shen Xiansheng, eu sunt majordomul de aici. Puteți să-mi spuneți Heng Shu. Bine ați venit în această casă.

-Bună ziua.

Shen Tai se uită la bărbatul fără zâmbet din fața lui și  simți foarte clar că nu era un  „bine ați venit”.

După ce avocatul Chen plecă, Heng Shu îl duse pe Shen Tai la etaj și îi făcu o prezentare generală a diferitelor zone funcționale ale vilei. Simțise că i se prezenta în mod clar casa „Viața viitoare aici a fost aranjată”.

De exemplu: „Camera d-voastră este în partea sudică cea mai îndepărtată de la etajul doi” și  „Întregul etaj al treilea este zona de activitate privată a tânărului stăpân. Vă rog să nu urcați acolo fără permisiune”.

Mai fusese și: „Puteți alege să luați masa în cameră sau la restaurant. Vă propun să luați masa în cameră pentru că tânărul stăpân nu vrea să fie deranjat.”

 „Puteți folosi sala de sport și piscina de la subsol atâta timp cât tânărul stăpân nu le folosește”.

Când auzi asta, simți că mai degrabă vizita o  cameră de hotel. La urma urmei, nu și-ar fi permis o astfel de casă și stătea aici doar temporar.

În cele din urmă, Heng Shu îl duse pe Shen Tai în camera lui. Deși era doar o cameră de oaspeți, era mai mare decât multe apartamente mici. Era dotată cu o baie și un dressing, iar toate facilitățile și obiectele necesare erau disponibile.

Se putea muta doar cu bagajele. Să trăiască fără să o părăsească pe bunica era ceea ce își dorea Shen Tai.

Heng Shu îi prezentă camera.

 – Nu știu ce preferințe speciale aveți în viață. Am pregătit câteva lucruri din timp. Dacă simțiți că țesătura lenjeriei de pat nu este suficient de confortabilă, articolele de toaletă nu sunt marca preferată, gustul cafelei nu este suficient de bun și altele, îmi puteți spune.

– Mulțumesc, totul e bine.

-Tânărul stăpân a spus că o să mergeți la muncă în fiecare zi, deci ce părere aveți despre alocarea unei mașini…

– Oh, nu, nu este potrivit pentru mine să iau o mașină așa. Locuiesc în căminul companiei de cele mai multe ori, așa că de obicei iau doar un taxi.

Desigur, Shen Tai știa că această casă respingea intruziunea unui străin ca el și nu voia să cauzeze alte probleme.

Sprâncenele lui Heng Shu se mișcară, de parcă ar fi fost puțin surprins:

– Bine, mai aveți și alte cerințe, cum ar fi obiceiurile alimentare?

– Nu, mănânc orice.

Apoi Shen Tai spuse:

 – Dacă nu mai am nimic de văzut pe aici, acum mă voi întoarce la companie.

Heng Shu se uită neîncrezător la Shen Tai și întrebă din nou:

– Chiar nu aveți cerințe?

-Păi, nu încă. Dacă voi vrea ceva, îți voi spune.

– Bine, vă voi conduce.

Cei doi coborâră și îl văzură pe Huo Moyu intrând.

Când Huo Moyu îl văzu pe Shen Tai, rămase în mod evident uimit pentru o clipă, de parcă nu ar fi înțeles de ce această persoană era în casa lui, dar își aminti repede.

– De ce v-ați întors ?

– M-am trezit prea devreme dimineață. M-am întors să mă odihnesc.

Își scoase cravata și se uită la Shen cu o privire întrebătoare.

–  Huo Xiansheng.

Shen Tai dădu ușor din cap și apoi își coborî privirea.

Fiecare mișcare a lui Huo Moyu se imprima în inima lui.

– Poți să te adaptezi mediului înconjurător? întrebă Huo Moyu.

– Totul e în regulă.

–  Spune-i lui Heng Shu dacă ai nevoie de ceva.

– Bine, mulțumesc.

 Shen Tai spuse:

 – Mă întorc mai întâi la companie. De obicei stau în căminul companiei, deci nu te voi deranja.

Huo Moyu se întoarse să se uite la Shen Tai:

 – Vrei să locuiești în căminul companiei?

– Pentru mine……

– Suntem căsătoriți, trebuie să locuiești acasă.

Huo Moyu întinse cravata lui Heng  Shu și merse spre canapea.

 – Ceai?

Shen Tai ezită o clipă, apoi merse încet spre Huo Moyu și stătu deoparte ca un angajat care ascultă. De fapt, el era într-adevăr angajatul lui Huo Moyu.

Heng Shu puse ceaiul pe măsuța de cafea și se dădu deoparte.

Huo Moyu luă încet o înghițitură de ceai, apoi își relaxă partea superioară a corpului lipind-o de canapeaua din piele. Scoase telefonul mobil și se uită prin el, în timp ce spunea:

– Deși aceasta este o tranzacție, unele lucruri trebuie menținute și cred că nu ai înțeles pe deplin. Dar vei încerca să înțelegi, nu-i așa?

Shen Tai simți o presiune inexplicabilă. Deși Huo Moyu nici măcar nu se uitase la el, răspunse:

 – Da.

– Ești nemulțumit de locul în care locuiești? Sau ai bariere psihologice?

– Nu, e bine aici. Mi-e teamă doar să nu te deranjez.

– Casa este foarte mare. Cred că ești o persoană cu bun simț și nu mă vei deranja.

Huo Moyu se opri brusc din citit și ridică privirea către Shen Tai:

– Ți-e teamă că-ți voi cere să îndeplinești niște cerințe? Că vei avea obligații ca soție?

Shen Tai se îmbujoră. Se uită la Heng Shu în secret și descoperi că îl privea ca și cum i-ar fi citit inima cu ochii. Lăsă capul în jos, neștiind cum să răspundă.

– Nu-ți face griji, nu am nicio „nevoie” de tine. Poți locui aici cu liniște sufletească.

Cuvintele lui Huo Moyu nu erau nepoliticoase, dar fiecare cuvânt era ca o palmă ce plesnea fața lui Shen Tai. O palmă, o lovitură în inima lui și un avertisment…

Își aminti clauza din contract: nu avea voie să dea naștere urmașilor Huo fără autorizație. Pentru un Enigma ca Huo Moyu, care era atât de binecuvântat de natură, existau nenumărați oameni care încercau să-i facă pe plac. Huo Moyu fusese nevoit să angajeze trei oameni în primul an după ce a preluase compania. Aceștia știau să elimine orice influență sexuală nejustificată de la oricine din cadrul grupului. Uneori angajații glumeau, spunând, „oare ce i-ar face la pat cineva care ar pune mâna pe Huo Moyu”. Iar acum fusese scris alb pe negru și în contract.

Nu era prost, știa de la început că Huo Moyu nu îl va atinge, dar era extrem de stânjenit să audă aceste cuvinte blânde învelite în mantia unui limbaj  elevat ieșind din gura cuiva pe care îl admira…pe care îl iubea…

……………………………..

În urmă cu trei ani, el fusese drogat de un angajat care  concura cu el pentru un post în secția „Talente”. Astfel, el intrase în călduri eliberând feromoni sexuali. Devenise atât de excitat încât își dorise să prindă pe orice Alpha ca să-și ușureze impulsul primitiv. În mod normal un Omega intră în călduri de patru ori pe an, timp de șapte zile, dar el intrase doar de una sau de două și doar trei sau patru zile. De obicei, mirosul lui de feromoni era foarte delicat , concentrația de feromoni era doar de câteva ori mai mare decât cea a unui Omega obișnuit. Dar doza de inhibitori pe care o folosea atunci când era în călduri era mai mare decât cea a oamenilor obișnuiți. După ce fusese drogat, durerea era atât de intensă încât nu mai putea controla nimic.

Simțea că totul se terminase. El, un Omega, era în călduri într-un loc public, în laboratorul în care lucra. Corpul, viitorul, reputația, demnitatea și tot ce îi aparținea urmau să fie distruse. Feromonii glandei sale cu parfum de  epiphyllum [1] invadaseră  jumătate din institutul de cercetare, iar mai mulți Alfa își pierduseră controlul. Dacă nu ar fi fost opriți de mulți colegi Beta, s-ar fi repezit asupra lui imediat.

 În acel moment, Huo Moyu se întâmpla să inspecteze institutul de cercetare din cadrul grupului. Moștenitorul de 21 de ani tocmai se întorsese de la o universitate străină de top și intrase oficial în companie pentru a lucra din greu. El, ca Enigma, reușea să-și controleze riguros feromonii. El se antrenase  încă din copilărie. Doar un Enigma putea rezista tentației unui Omega în călduri.

Când Huo Moyu se apropiase de el, îi era și frică și dor. Tremura de frică, dar îmbrățișase strâns această persoană. Voia cu disperare să obțină ceva de la cealaltă persoană, dar aceasta fusese foarte reținută. Îi ținuse trupul şi-i

şoptise mângâietor la ureche. Fusese atât de confuz, încât nu putuse să înţeleagă nimic. Simţise doar că sunetul era ca gâlgâitul unui izvor limpede într-un pârâu de munte, ceea ce îi uşurase puţin anxietatea. Apoi simțise mirosul de feromoni de abanos[2], care erau puternici, calmi, toleranți și stabili. Îi spălase instantaneu creierul și îi curățase sufletul. Enigma eliberase feromonii pentru a-l conduce spre lumină. Simțise cum florile nocturne de epiphyllum  și copacii de abanos se împleteau și se lipeau în aer. Unul era moale și altul tare, unul scădea, iar celălalt se amplifica. În acel unic moment, în brațele acelui Enigma, părea că se  legăna în vânt și în ploaie, părea că tot universul se oprise. Ezitase și se clătinase pentru scurt timp, dar în cele din urmă se văzuse înotând într-o mare de lumină și de calm. Enigma îi calma încetul cu încetul feromonii. Apoi, simți o durere înțepătoare în ceafă. Huo Moyu îl marcase temporar pentru a-i calma confuzia. Apoi îl purtase în brațe până la departamentul de securitate specializat în gestionarea urgențelor și ceruse un  sedativ pentru el, nesemnificativul Omega.

Dacă nu ar fi experimentat o disperare atât de profundă, nu s-ar fi atașat atât de puternic față de persoana care îl salvase. Huo Moyu îl marcase temporar, dar acest marcaj fusese gravat pentru totdeauna în inima lui. Știa că ei doi nu se vor mai întâlni niciodată și deja depășise vârsta de a visa, așa că o privise doar ca pe o aventură. Mai târziu, privindu-l de la distanță, chiar dacă își îngropa bătăile inimii, simțea un sentiment de bucurie.

……………………………………………………………………………………..

Soarta îi adusese forțat împreună și le dăduse o relație ambiguă.  Dar nu putea să se simtă calm într-un loc în care erau atât de apropiați. Aproape că nu-și putea controla propria inimă.

Huo Moyu nu era conștient de frământările interioare ale soției sale legale care stătea deoparte. El spuse:

– Cineva te va duce diseară la un croitor pentru a-ți face niște haine formale. Va trebui să mergem banchetul de ziua tatălui meu. Mai sunt câteva zile, trebuie să-ți faci niște haine. Poți pleca.

Apoi urcă fără să se uite înapoi.

“…”

Shen Tai se întoarse la institutul de cercetare și  împachetă câteva haine și necesitățile zilnice din căminul său. Acest loc îl  făcea să se simtă în siguranță, iar locul acela, casa lui Huo Moyu, îl făcea să intre în panică.

După muncă, șoferul familiei Huo veni să-l ia și Heng Shu era și el în mașină. Îl însoți la o croitorie privată unde se făceau costume pe măsură.

În timp ce Heng Shu făcea schimb de planuri cu croitorul, Shen Tai alegea țesăturile  și culorile.  El era foarte subțire, iar materialul din lână îi putea oferi un sentiment de stabilitate.

Heng Shu îi aruncă o privire surprinsă. Crezuse că Shen Tai care purta haine casual simple pentru navetă, nu era cineva care știe să-și personalizeze costumele.

Shen Tai înțelesese acea privire, dar rămăsese foarte calm. Rareori avea schimbări de dispoziție din cauza oamenilor de care nu-i păsa. Putea însă înțelege surpriza lui  Heng Shu. Tatăl lui crescuse într-o atmosferă de familie bogată doar în artă și romantism. Deși nu aveau bani, mâncarea și îmbrăcămintea lui erau de foarte bună calitate. Mai mult, când crescuse, rezistase literaturii și rafinamentului din inimă și alesese fără ezitare ingineria la facultate. Dintr-un copil nevinovat, în ochii familiei  devenise un lup romantic, egoist și prost.

 Când era student, se îndrăgostise pasional de un tânăr bogat, dar aflase că era un ticălos. După ce fusese  abandonat, fusese forțat să-l nască pe el, Tai … Apoi găsi dragostea adevărată într-un mincinos, își trădă familia, îi fură toate bunurile și își abandonă copilul. În comparație cu You Xinghai, tatăl Alfa, pe care îl întâlnise doar de două ori în viață, își ura și disprețuia  tatăl Omega de o sută de ori mai mult.

Shen Tai se privi în oglindă, dar se încruntă pentru că văzuse unele asemănări cu aspectul tatălui său.

În următoarele câteva zile, Shen Tai luă taxiul și metroul pentru a face naveta.

Sâmbătă seara, își puse costumul care tocmai îi fusese livrat și se așeză în sufragerie, așteptând liniștit. Heng Shu îl conduse apoi la mașină.

Huo Moyu stătea în mașină și citea niște documente. Era îmbrăcat într-un costum de lux și pantofi de piele. Silueta lui înaltă și musculoasă era perfect accentuată de țesăturile de înaltă calitate. Pielea era netedă și strălucitoare, nasul drept, bărbia cu gropiță. Chiar și șuvițele de păr erau adunate în poziție potrivită. Hayonul[3] banchetei din spate era complet coborât, oferind un spațiu luxos, spațios și privat, care era folosit ca biroul său mobil.

Spațiul restrâns era umplut în mod natural cu mirosul feromonilor lui de abanos.

Shen Tai  spuse cu voce joasă:

 – Bună ziua, Huo Xiansheng.

Huo Moyu ridică imediat  capul și aruncă o privire către Shen Tai. Ochii lui zăboviră pentru o clipă asupra lui.

 – Hainele îți stau foarte bine.

– Mulțumesc.

Mașina porni și cea mai mare parte a călătoriei, Huo Moyu citi documente. Shen Tai se uita la peisaj – nu era politicos să te joci cu telefonul mobil în fața șefului.

Apoi, Huo Moyu strânse documentele și-și ajustă postura de șezut.

Shen Tai își dădu seama că Huo Moyu avea ceva de spus, așa că întoarse ușor corpul.

– Astăzi  te aduc acasă. Este prima întâlnire oficială cu familia mea. Nu trebuie să fii nervos. Răspunde doar la orice te întreabă bătrânii. Nu trebuie să vorbești prea mult. Nu lua inițiativa de a vorbi. Doar fii politicos și zâmbește.

– Am înțeles.

-Am un frate.

 Huo Moyu  făcu o pauză.

 – El o să-ți pună o mulțime de întrebări sau chiar o să-ți facă lucrurile dificile în mod deliberat. Încearcă să-l eviți. Pe scurt, nu putem dezvălui „relația noastră de cooperare”.

După ce Shen Tai auzi asta, înțelese că trebuia să tacă.

– Mai devreme sau mai târziu, vei afla, așa că mai bine îți spun eu.

 Huo Moyu văzu confuzia lui Shen Tai și spuse foarte calm:

– Cred că știi că într-o familie și chiar într-o generație, există doar un singur Enigma. Când se întâmplă asta, familia este extrem de norocoasă. Dar dacă se întâmplă ca în aceeași familie sau în aceeași generație să existe 2 Enigma, aceasta poate fi un dezastru. Fratele meu este al doilea Enigma din familia noastră și el e cel care a marcat-o pe fosta mea logodnică.

Shen Tai  înțelese totul imediat.

Relația dintre 2 Enigma e ca și inexistentă…nu există loc pentru doi tigri într-un singur munte.

Alfa în sine este cel mai agresiv și mai competitiv gen. Sunt în mod natural agresivi, dornici de cucerire și au o dorință nesfârșită de putere. Enigma sunt regi naturali care se află în vârful lanțului uman. Aproape toți au un aspect frumos, un corp puternic și o inteligență superbă.

Ei monopolizează majoritatea resurselor și a bogăției lumii. Cei care pot fi în frunte în diverse domenii sunt în mare parte Enigma. Sunt conducători și împărați neîncoronați într-o societate seculară. Au o poreclă – Apex.[4]

Astfel de gen regi sunt în mod natural foarte rari. Prezența a doi într-o familie în același timp înseamnă că vor trebui

să trăiască într-o competiție internă cruntă de-a lungul vieții până când se determină câștigătorul final…chiar cu riscul de a muri…

Shen Tai își simți brusc scalpul amorțit.