Enigma lui omega – Capitolul 5

Enigma lui omega – Capitolul 5

Casa familiei Huo era și ea foarte veche, dar în comparație cu cea a familiei You, care dădea oamenilor impresia unei familii în declin, acest conac era un obiect antic ce trebuia savurat cu grijă. Ea asistase la gloria a trei generații ale familiei.

După ce coborî din mașină, Huo Moyu se apropie de el și îi șopti:

– Nu fi emoționat.

Vocea lui avea încă transparența unui tânăr, dar avea și o stabilitate și o constrângere care îi depășeau cu mult vârsta. Când îi spusese „Nu fi emoționat”, tonul lui era clar, calm, dar suna mai mult ca un ordin decât ca o  reconfortare.

Nu, Shen Tai nu era emoționat, pentru că acesta nu era un loc în care trebuia să se arate ca o decorație. El putea face față oricărei situații. Huo Moyu era aici, așa că nu avea de ce să-și facă griji.

Dar în clipa următoare deveni foarte emoționat pentru că Huo Moyu îl prinse de mână.

Mâna lată, uscată și puternică o ținea pe a lui, iar parfumul ușor de lemn de abanos negru stăruia în jurul lui. Atingerea, temperatura, mirosul și toate simțurile îl făceau să se simtă învăluit de Huo Moyu.

Bum, bum, bum, acesta era zgomotul inimii lui care bătea sălbatic.

Huo Moyu îl conduse în casă. Oamenii se adunaseră în camera de zi, iar unii admirau picturile.

– Moyu s-a întors.

 Un bătrân zâmbi și dădu din cap spre el.

 Huo Moyu îi salută unul câte unul.

– Unde este tatăl meu?

– Vorbește la telefon, poate e în camera de studiu.

 Bătrânul se uită la Shen Tai.

 – Acesta este…

– Să vă fac prezentările. Acesta este soția mea, Shen Tai, care este și cercetător la Institutul de Cercetare a Pământurilor Rare.

Huo Moyu zâmbi și îl bătu pe Shen Tai pe spate.

– Bună, Shushu^[1].

 Shen Tai se înclină ușor.

– Ești bun la citit, asta e bine. Așa că ne vom mai întâlni la companie.

Câțiva oameni schimbară cuvinte politicoase, dar de fapt nu aveau niciun interes pentru el și în curând vorbiră doar în jurul lui Huo Moyu.

Membrii familiei Huo erau născuți cu har, văzuseră lumea și erau toți oameni excelenți. Din cauza faptului că Huo Moyu nu ținuse o nuntă și nu o făcuse publică, existau câteva zvonuri despre experiența de viață a lui Shen Tai. De aceea nimeni nu-l considera cu adevărat „soția lui Huo Moyu”.

Shen Tai știa acest lucru foarte bine, așa că stătea deoparte pentru a se relaxa și a acționa ca și cum ar fi fost calificat pe post de ornament.

Pentru un Alfa și în special pentru un Enigma, obținerea unui certificat de căsătorie nu însemna nimic. Deoarece un Alfa putea marca doar un Omega la un moment dat. Odată marcat, nimeni altcineva nu-i mai putea concepe urmașii decât dacă Omega murea sau spăla marca. Dar era ilegal să forțezi un Omega să spele marca. Instinctul unui Enigma era de a răspândi gene și de a selecta cei mai buni descendenți prin cantitate. Marca era loialitatea pe care o clasă Alfa o putea plăti lui Omega. Ea reprezintă monopolul resurselor de reproducere, legăturile emoționale puternice și susceptibilitatea anuală.

Marea majoritate a Alfa va acorda note partenerilor lor de-a lungul vieții pentru a le aduce beneficii extreme. Un partener cu mari beneficii era ca o monedă de schimb pentru înlocuirea resurselor.

Așadar, era evident că fratele menționat de Huo Moyu îl marcase pe You Bai Yue ca pe o încercare netă de a începe un război.

După un timp, un Alfa de vârstă mijlocie coborî pe scări. El era Huo Shen, președintele consiliului de administrație al Grupului Xingzhou și tatăl lui Huo Moyu. Putea fi văzut doar la întâlnirea anuală.

Tatăl lui Huo Moyu îl salută pe Shen Tai.

Huo Shen dădu din cap, ochii lui căzând pe Shen Tai.

Shen Tai se înclină și spuse:

– Bună ziua, Huo Xiansheng.

– Ei bine, numele tău este Shen Tai, nu? Am auzit că ești cercetător la Institutul de Cercetare a Pământurilor Rare și student al profesorului Liu.

– Da.

– Tehnologia de rafinare și separare pe care a studiat-o grupul vostru este foarte importantă pentru viitorul companiei. De asemenea, poate spori foarte mult competitivitatea internațională a țării noastre în industria pământurilor rare. Trebuie să muncim din greu.

– Da, profesorul și noi vom munci din greu pentru a ne ridica la înălțimea așteptărilor d-voastră.

– Hei, tu, vino aici, lasă-mă să-ți spun ceva, îi spuse Huo Shen bărbatului care arăta ca un majordom.

– Cina va fi servită la șapte și jumătate.

Huo Moyu îl urmă din nou pe Huo Shen sus, lăsându-l pe Shen Tai singur într-o cameră cu un grup de străini. Se retrase în tăcere într-un colț și admiră tabloul de pe perete. Cum se afla în casa lui Huo, trebuie să fi fost o lucrare autentică.

Bunicul său fusese un pictor chinez. Deși nu obținuse prea multă faimă, fusese foarte respectat în domeniul educației și cercetării artistice.

Dintr-o dată îi fu dor de bunicul și de bunica lui. Erau atât de mulți oameni în această cameră și toți aveau companie, dar el nu avea pe nimeni și nici bunica lui. Acum, când era singur în fața acestui tablou, o vedea pe bunica singură în fața unui ghiveci cu flori și a unei cărți, trăind într-o casă mică care nu era a ei.

Această tristețe bruscă îl făcu să aibă o strângere de inimă încât nici nu observă că ușa se deschisese din nou și cineva intrase.

Până când, auzi pași care se apropiau. El întoarse capul și văzu un tânăr înalt, în picioare, lângă el. Acest bărbat era ca aspect în proporție de 30% sau 40% asemănător cu Huo Moyu, dar în proporție de 60% sau 70% avea propriile diferențe. El era la fel de frumos și de strălucitor și, de asemenea, îi putea face pe oameni să simtă puternicul feromon Enigma. Shen Tai ghici imediat cine era vizitatorul.

– Bună, sunt Huo Cheng Chen.

 Huo Cheng Chen își băgă mâinile în buzunare și zâmbi, arătând ca un bărbat nobil, disprețuitor și dezinvolt.

– Ești proaspăta soție cu care s-a căsătorit Dage^[2]?

Shen Tai dădu din cap și spuse politicos:

– Bună ziua.

Huo Cheng Chen se uită la Shen Tai din cap până-n picioare.

 – Chiar nu arăți ca un Omega. Cum de unchiul You te-a adus dintr-o dată înapoi?

Shen Tai își spuse că acesta era fără rușine. Marcase logodnica altcuiva, crezând că ar putea ocupa primul loc. Iar acum, în mod neașteptat, îl ataca vorbind despre un truc ascuns din familia lui.

Chipul lui Shen Tai rămase calm și natural.

– Nici eu nu sunt sigur de asta.

Huo Cheng Chen ridică din sprâncene.

 – Ești cu adevărat fiul lui You Xinghai?

– Da.

– Ești cu adevărat un Omega?

– Da.

Huo Cheng Chen nu se aștepta că Shen Tai să fie capabil să răspundă la toate întrebările fără să spună prostii.

 – Dar, de ce nu-ți simt mirosul de feromoni?

Cercetă fața lui Shen Tai și în același timp, se aplecă și se apropie de ceafa lui Shen Tai.

Shen Tai vru instinctiv să se întoarcă și să-l evite. Glanda de pe ceafă era un loc fatal. Huo Cheng Chen era un străin și se apropiase brusc de glandă. Shen Tai voia să ia măsuri defensive bazate pe instinctele animalice.

Dar corpul lui deveni brusc incapabil să se miște. Era ca și cum ar fi fost prins într-un coșmar și-și pierduse controlul. Nu putu decât să lase fața lui Huo Cheng Chen să se apropie de ceafă și-și ținu respirația.

– Oh, ești într-adevăr un Omega, dar mirosul feromonilor este atât de slab.

În clipa următoare, trupul lui Shen Tai fu „deblocat”.

 Toată lumea se putea confrunta cu feromonii Alfa într-o măsură mai mare sau mai mică când creșteau. Unii pentru că erau tineri și nu știau să-i controleze, alții din cauza conflictelor și, mai grav, din cauza atacurilor rău intenționate. În comparație cu Alfa, Enigma sunt extrem de puternici. Diferitele niveluri de putere de atac ale acestora sunt în mod natural diverse. De cele mai multe ori, nu au nevoie să dea cu pumnii, își pot atinge obiectivele cu o simplă acțiune, cum ar fi eliberarea unei cantități mici de feromoni pentru a-i amenința pe alții. Atunci când decid să-și folosească efectiv pumnii, o fac de obicei doar pe arme de aceeași amploare. În box, este mai degrabă un competitor decât un persecutor unilateral.

Dar tocmai acum Huo Cheng Chen îl atacase cu feromoni pe Shen Tai, ceea ce era o ofensă teribilă. Deși nu fusese decât blocat temporar, se simțise destul de rău. Ceea ce îl speriase cel mai mult pe Shen Tai era că Huo Cheng Chen eliberase foarte puțini feromoni în această cameră. Nimeni nu observase, în afară de el și pentru o clipă, Huo Cheng Chen îl controlase la fel de ușor ca respirația.

Huo Cheng Chen clipi des.

– Te-am supărat. Îmi cer scuze. Cum miros feromonii tăi? De fapt, miros bine, dar sunt prea slabi. Glandele tale nu s-au dezvoltat bine? Îți va afecta asta fertilitatea?

– Îndepărtează-te imediat de soția mea.

Vocea joasă, dar amenințătoare a lui Huo Moyu se auzi din spate.

Shen Tai respiră ușurat și se întoarse să se uite la Huo Moyu. În pupilele lui strălucitoare se simțea un indiciu de panică, complet diferit de aspectul lui calm.

Huo Moyu îi aruncă lui Shen Tai o privire reconfortantă și–l privi rece pe Huo Cheng Chen:

 – Ce încerci să faci?

– Dage.

 Huo Cheng Chen spuse cu un zâmbet:

– Făceam cunoștință cu cumnata mea.

 – Îndrăznești să simţi mirosul glandei soţiei mele?

– Fără supărare, mirosul feromonilor lui este prea slab, am crezut că e un Beta.

– Cere-ți scuze.

– Mi-am cerut deja scuze.

– N-am auzit.

 Huo Moyu se uită la Huo Cheng Chen cu ochi sfredelitori. Fața lui devenise amenințătoare.

Zâmbetul de pe fața lui Huo Cheng Chen dispăru treptat.

Cei doi Enigma se priveau ca doi tigri într-o cușcă. Nici unul dintre cei din sufragerie nu îndrăzni să spună vreun cuvânt și chiar mai mult decât atât, oamenii intrară în panică.

În cele din urmă, Huo Cheng Chen ridică din umeri, zâmbi din nou și îi spuse lui Shen Tai:

– Scuză-mă.