Enigma lui Omega- Capitolul 43

Enigma lui Omega – Capitolul 43

Hu Shen tăcu mult timp, apoi strânse din dinți și spuse:

 – Huo Moyu, ce faci?!

Huo Moyu rămase și el tăcut. Mintea lui era în derivă și nu putea rezolva problema. Singurul lucru de care era sigur era că nu voia să se căsătorească cu Zhou Xiao Chu. Va aștepta până când mintea îi va fi limpede, dar nu o putea face acum. Copilul lui era încă în secție în spatele lui.

– Este din cauza lui Shen Tai?

După ce-l văzuse pe Huo Moyu folosind hainele lui Shen Tai pentru a-și construi un cuib în timpul perioadei sale sensibile, Huo Shen avusese deja o presimțire proastă, dar tot credea că fiul său nu va fi emoționat și sensibil, ca un Omega de speță joasă.

Huo Moyu spuse cu o voce adâncă:

– Tată, am ceva de făcut, hai să vorbim despre asta mâine.

…………………………………………………….

După apusul soarelui, frigul de primăvară invadase pe ușile și ferestrele din secție care fură în mod evident închise, dar temperatura scăzuse deja  semnificativ.

Shen Tai purta doar un pulover subțire. De fapt, era mai frig decât era acum, atunci-  când ieșise înainte de zori, dar Qiu Qiu era atât de fierbinte încât ignorase complet căldura și răceala și abia acum simțea că-i este frig. Se uita la telefonul său. După un timp, asistenta veni și îi luă temperatura lui Qiu Qiu.

Dintr-o dată, o greutate îi căzu pe umeri. Fu înconjurat de parfumul lemnos rece și de temperatura corpului cald de feromoni din lemn de abanos. Deveni puțin agitat.

Huo Moyu se așeză lângă el și îl ținu de mână pe Shen Tai în timp ce acesta încerca să-și scoată haina.

– Poart-o, ești îmbrăcat subțire.

El ținu încheietura mâinii lui Shen Tai și se încruntă. Era îmbrăcat prea subțire și părea atât de fin .Era ca un porțelan prețios care putea să se spargă în orice secundă.

Shen Tai își retrase mâna și  privi în tăcere la Qiu Qiu adormit. Acesta părea mult mai bine și probabil că nu se mai simțea inconfortabil.

– Febra ar fi trebuit să dispară, dar pentru a fi în siguranță, ar trebui să stai aici în seara asta.

 Huo Moyu spuse:

– Cele mai multe lucruri sunt aici. Dacă mai ai nevoie de altceva, spune-i asistentei.

Shen Tai dădu din cap. Secția VIP în care locuia Qiu Qiu acum era mai luxoasă și mai confortabilă decât un hotel de cinci stele. Era într-adevăr mai sigur să-l observe pentru o noapte.

– Nu sta la hotel după ce ești externat. Mută-te în același apartament ca data trecută. Qiu Qiu ar trebui să trăiască într-un mediu mai bun.

Shen Tai își întoarse încet capul și se uită la Huo Moyu.

– Am încetat să mai stau în acel hotel cu mult timp în urmă. Acum stau la casa lui Cheng Xi Mei.

Huo Moyu tresări ușor.

– De asemenea, ai spus că, dacă nu ai putut să mă ai la telefon, te-ai dus la hotel să mă găsești.

Shen Tai părea foarte calm.

– Din moment ce ai început să mă monitorizezi, cred că știi totul despre demisia mea.

– Huo Xiansheng, lasă deoparte relația dintre noi. Nu-mi spune, te cobori atât de tare pentru a îngreuna lucrurile unui angajat care nu a făcut nimic rău ?

Atmosfera calmă dintre cei doi deveni în cele din urmă din nou tensionată, iar Huo Moyu se încruntă.

– Vreau doar să amân, astfel încât să ai mai mult timp să te gândești la asta, în loc să iei o decizie impulsivă,  ceva care să te afecteze pentru tot restul vieții.

– Decizia mea a fost luată acum un an.

– A-Tai, uită-te la Qiu Qiu. Este prima dată când este bolnav, dar nu va fi și ultima. Cine va avea grijă de el când ești la serviciu? Ce fel de mediu și de resurse educaționale va primi? Indiferent de școală sau de job, el nu se va putea bucura de o educație bună și nu va avea un spațiu mai bun de performanță.

Huo Moyu era într-adevăr un bun negociator – la masa de negocieri, el era conștient de nevoile celeilalte părți, își cântărea propriile jetoane și căuta să maximizeze beneficiile. Păcat că Shen Tai nu este partenerul sau competitorul lui.

Shen Tai spuse încet:

 – Mediul spitalelor publice este puțin rău, dar cei mai mulți oameni au fost vindecați acolo. Unii copii au șoferi care să-i ducă la școală, dar copiii care iau autobuze și taxiuri electrice nu se vor îmbolnăvi doar pentru că i-a prins un pic ploaia. Doar pentru că această carieră a mea a fost întârziată de un an nu înseamnă că nu mă pot întoarce pe drumul cel bun. Am încredere în mine și îi pot oferi lui Qiu Qiu o viață bună.

Se uită liniştit la Huo Moyu.

– Avem diferite definiții ale binelui. Familia ta are bogății nesfârșite, nu te-au neglijat părinții tăi? Tatăl tău este hotărât să te facă un moștenitor perfect, iar mama ta nu poate face față situației pentru că a pierdut un copil. Crezi că este bine pentru tine să ai bani și putere, să urmărești în mod constant victoria? Eu nu cred, și nu îmi voi educa copilul așa.

Fața lui Huo Moyu se întunecă treptat.

– Crezi că, dacă îmi dai bani și o viață materială bună, ar trebui să accept să fiu amanta ta și să las ca eu și fiul meu să avem acest statut inferior?

 Shen Tai zâmbi batjocoritor:

– Ar fi ca și cum nu mai știu ce este binele și răul.

– Eu…

–Hu  Xiansheng!

Shen Tai nu-i dădu șansa să vorbească.

 – Te-ai gândit la mine în perioada susceptibilă și ai simțit că mă „placi”. Sunt doar consecințele mărcii. Când te vei căsători cu soția potrivită, nu vei mai avea nevoie de mine.

Huo Moyu se uită la ochii limpezi și reci ai lui Shen Tai, simțindu-și inima grea. Cu cât nu putea uita mai mult privirea admirativă pe care Shen Tai i-o arunca în trecut, cu atât mai mult nu putea suporta rezistența și înstrăinarea față de această persoană.

Așa crezuse și el, dorința lui pentru Shen Tai era doar o sechelă a mărcii. Dar în anul dinaintea perioadei susceptibile, nu existase nici o zi în care Shen Tai să fie cu adevărat uitat. El nu se putea baza decât pe cunoaștere și pe bunul simț pentru a găsi o emoție similară în lumea seculară.Dar nu o găsise, nu înțelegea ce i se întâmplă. Anul acela…devenise insomniac…noaptea plângea…nu putea dormi fără Shen Tai, aerul fără el i se părea irespirabil, nu putea mânca, nu putea gândi…nu putea …

…TRĂI…

El nu credea că ar trebui să respingă apariția emoțiilor, era și el o ființă umană, dar trebuia să controleze impactul emoțiilor asupra luării deciziilor. Nu îi putea permite lui Shen Tai, o persoană care îl putea influența, să fie departe de el, pentru a nu fi controlat de el. El gândise, se frământase, întorsese situația pe toate părțile și ajunsese la o decizie…Orice acesta îi cerea , el putea și  trebuia să-l obțină…avea …nevoie… de Shen Tai.

Dar iată că Shen Tai îl respinsese în mod repetat. Indiferent cât de ușor sau de greu a încercat, indiferent cât de rezonabil ar fi fost, indiferent de promisiunile sale generoase, era evident doar un Omega care nu avea rezistență, așa că de ce era atât de încăpățânat și de dur, făcându-l neliniștit și confuz? Toată fața lui era pierdută!

Influența lui Shen Tai asupra lui devenise atât de mare încât îl speria. Cum putea continua să trăiască dacă îl lăsa pe Shen Tai să plece?

În acel moment, asistenta bătu la uşă şi intră.

Shen Tai se întoarse și se ridică în același timp.

Asistenta luă temperatura lui Qiu Qiu și spuse zâmbind:

-Desigur, febra a dispărut. A băut lapte tocmai acum?

– A băut.

– Ar trebui să fie bine în curând. După ce va mai mânca câteva mese, se va simți mai bine și se va recupera. Așa sunt copiii.

Shen Tai răsuflă uşurat.

 – Mulţumesc.

Asistenta dădu niște instrucțiuni și părăsi secția.

Shen Tai  scoase haina lui Huo Moyu și i-o dădu.

– Hu Xiansheng, tu întoarce-te primul. Voi sta aici cu Qiu Qiu toată noaptea.

Huo Moyu se uită la Shen Tai, cu pupilele lui întunecate și grele.

– Și eu vreau să stau cu el. Feromonii mei îl pot mângâia pe Qiu Qiu. El m-a acceptat.

– Acum este bolnav. Nu te voi mai deranja când se va face bine.

 Shen Tai continuă să-i împingă haina în mâini cu o expresie plictisită.

– Huo Xiansheng, îți mulțumesc pentru tot. Te rog să pleci.

O lumină aprigă străluci în ochii lui Huo Moyu, în timp ce apucă haina, apoi într-o mișcare rapidă, ca a unei feline, el își folosi puterea pentru a-l strânge în brațe pe Shen Tai. Parfumul slab de epiphyllum îi umplu inima și plămânii și nu mai voia să-i dea drumul.

Shen Tai tresări, dar își aminti imediat că Qiu Qiu încă dormea ​​lângă el, să strige și să reziste, nu putea fi benefic.

Vocea lui Huo Moyu fu atât de răgușită și transmise un fel de durere care nu putea fi îndepărtată.

 – Nu mai fi atât de încăpățânat, bine? Să fim ca înainte, te voi face fericit și împlinit. Îți voi oferi tot ce dorești. Voi face din tine cel mai puternic și mai bogat Omega.

Nu spusese asta nimănui în viața lui…nu gândise asta niciodată în viața lui…pentru el, aceasta era deja ca o cerere în căsătorie. Era Omega lui, parte integrantă din corpul și ființa lui. Nu știa de ce el, Alfa tuturor Alfa, era atât de slab în fața unui simplu Omega.

-Nu vreau să fim ca înainte. „Înainte”…te bucurai de toate beneficiile și eu suportam toată durerea.

Ochii lui Huo Moyu se umplură de lacrimi de durere întortocheată, de neputință și de o senzație de înfrigurare. Membrele i se înțepeniră și treptat îi dădu drumul lui Shen Tai. În cele din urmă, aruncă o privire adâncă la Omega lui și la fiul său, își apucă haina și plecă fără să se uite înapoi.

Shen Tai dormi intermitent câteva ore în spital. Se trezea ori de câte ori Qiu Qiu făcea vreo mișcare, dar cel puțin se odihnea.

După ce temperatura fu luată a doua zi de dimineața, Shen Tai fu externat și plecă cu Qiu Qiu.

Când se întoarse la casa lui Cheng Xi Mei, acesta se dusese deja la muncă. Îl puse pe Qiu Qiu deoparte și începu să răspundă la mesajele lui Bai Xiang Wan și Xiao Die. Deși fuseseră la spital, el nu voia să le spună, așa că făcu o fotografie cu Qiu Qiu dormind ca de obicei pentru a raporta că este în siguranță.

După un timp, Bai Xiang Wan sună.

Shen Tai știa că Bai Xiang Wan va întreba despre demisia sa. După ce se gândi la asta, putu spune doar adevărul. Dacă cariera sa era pătată de concediere, căutarea unui loc de muncă va fi cu siguranță frustrantă.

Dar Bai Xiang Wan fu foarte supărat după ce auzi asta.

– Ce fel de logică nenorocită este aceasta? Hu Moyu nu a aprobat el însuși concediul medical lung? De ce te face deliberat de rușine așa?

– Sunt niște lucruri neplăcute între noi.

Shen Tai nu voia deloc să continue acest subiect și se prefăcu că zâmbește ușor.

– Oricum, în sfârșit, voi demisiona. Mai am niște chestiuni banale. După ce le voi rezolva, mă voi întoarce la Lancheng în două zile.

 Voia să vadă starea lui Qiu Qiu complet recuperată înainte de a îndrăzni să zboare din nou.

– Bine, dacă ai dificultăți, spune-mi direct. Poziția de aici ți-a fost rezervată.

– Mulțumesc, Bai Dage.

– Nu fi politicos cu mine. Ești bine cu Qiu Qiu? Mi-e puțin dor de el.

 Bai Xiang Wan zâmbi.

 – Mă simt activ când sunt cu el și nu m-am obișnuit, acum că pot să ” nu-l aud plângând.”

– Este foarte drăguț și este foarte apropiat de bunica mea când o vede.

 Shen Tai zâmbi.

 – De asemenea, cred că îi este dor de tine și de Xiao Die.

Bai Xiang Wan făcu o pauză și spuse cu o voce blândă:

 – A-Tai, vino acasă mai repede.

Shen Tai simți o căldură în inimă.

– Bine.

După ce închise telefonul, Shen Tai începu să-și planifice următoarea acțiune.

Plecă în grabă și nu luă multe lucruri cu el. De vreme ce de data asta chiar pleca, unele lucruri mai trebuiau să fie rezolvate. Trebuia să comunice cu bunica lui în avans și să aleagă un moment în care Shen Qin nu era acasă pentru a se întoarce și a-și împacheta lucrurile. Angajase două femei să aibă grijă de bunica lui, deoarece ea nu voia să meargă cu el la Lancheng.

Plecarea de acasă va provoca durere, dar locul în care trăise până acum el și Qiu Qiu era casa lui.

…………………………………………..

Se întâmplase că Shen Qin plecase pentru două zile, iar Shen Tai îl aduse acasă pe Qiu Qiu. Bunica avea grijă de Qiu Qiu, iar Shen Tai petrecu o zi întreagă împachetând șapte cutii mari, dintre care majoritatea erau cărți, materiale, agende, și multe picturi și obiecte de artizanat pe care el și bunicul său le făcuseră împreună.

Aceste lucruri vechi purtau multe amintiri, de fapt, el nu voia să le ia cu el, dar casa este prea mică, pentru a le depozita aici. Shen Qin adunase multe lucruri care erau foarte importante pentru el. Uneori îi invidia pe oameni ca Shen Qin. A fi egoist părea a fi o cerință obligatorie pentru a trăi o viață fericită.

Se întunecase când termină de împachetat, iar Shen Tai chemă o companie de logistică pentru a ridica bagajele dis de dimineață. Bunica o rugă pe îngrijitoare să cumpere mâncarea preferată a lui Shen Tai și ea însăși găti o masă cu bunătăți. Trecuse mult timp de când nu gustase din bucătăria bunicii și nu știa de câte ori va mai avea ocazia să mănânce. Gândindu-se la viitor, era atât de trist încât voia să plângă.

Noaptea, el și Qiu Qiu dormiră acolo. Camera lui fusese deja ocupată de Shen Qin și era plină de parfumul florilor de portocal. Pe măsură ce un Omega îmbătrânește, mirosul feromonilor va deveni din ce în ce mai slab și vor alege să se decoreze pe ei înșiși și spațiile lor de locuit cu mirosuri similare. Aceasta nu este doar o măsură de salvare atunci când oamenii se confruntau cu îmbătrânirea, ci și o modalitate bună de a-și regla sănătatea.

Dar nu-i plăcuse niciodată această aromă. Desigur, era profund dependent de feromonii din flori de portocal, la fel cum Qiu Qiu se baza pe feromonii săi, dar după ce devenise puțin mai înțelept și după nenumărate încercări de a se apropia de tatăl său, după ce înțelesese că tatăl său nu-l place, treptat     îi displăcuse floarea de portocal. Acum, din cauza antipatiei lui pentru Shen Qin, se simțea chiar dezgustat.

De parcă ar fi avut o înțelegere tacită, nici lui Qiu Qiu nu îi plăcu și refuză să doarmă. Shen Tai îl duse în camera de zi ventilată și îl convinse să doarmă o oră.  După o zi plină, Shen Tai era atât de obosit încât cu greu se mai putea ține pe picioare și adormi.

A doua zi dimineață, Shen Tai se trezi devreme și făcu mici wonton pentru bunica lui.

După micul dejun, primi un apel ciudat. Shen Tai crezu că este logistica, dar când răspunse la telefon, auzi o voce care părea asemănătoare cu „deja vu”.[1]

– Bună ziua, Gong Shen, vă amintiți de mine? Sunt avocatul Chen Wei.

Inima lui Shen Tai sări o bătaie .

– Ce vrea să facă Hu Moyu?

 Shen Tai strânse din dinți.

– Unde ești acum? Putem vorbi?

Înfruntând furia lui Shen Tai, avocatul Chen rămase foarte calm.

 – Te rog, crede-mă, această întrevedere este foarte importantă pentru tine și  pentru copilul tău. Dacă insiști să nu vii, în cele din urmă vei dori să-l vezi  tu însuți pe Huo Xiansheng. Deci cred că ar fi mai bine să comunicăm mai întâi.

Shen Tai simți doar zgomotul bătăilor inimii în piept și nu se putea calma.

O jumătate de oră mai târziu, Shen Tai îl întâlni pe avocatul Chen la o mică cafenea din apropierea casei .

Judecând după creșterea în greutate a avocatului Chen, trebuie să fi avut un an plin de împliniri. Să se ocupe de afacerile juridice ale companiei și  a fi capabil să se ocupe de treburile personale ale șefului însemna probabil că devenise numărul unu legal al avocaților grupului.

Avocatul Chen avea un zâmbet decent și se uită deliberat în spatele lui Shen Tai, ceea ce probabil însemna :

 Unde este copilul?

Shen Tai nu avea nicio intenție să-i explice. După ce se așeză, spuse fără expresie:

– Avocat Chen, vă rog…vorbiți.

Avocatul Chen își ținu servieta și încet scoase un teanc de hârtii de îndată ce fu invitat. În schimb, dădu din cap cu blândețe și chiar cu un anume respect către Shen Tai.

– Gong Shen, deși sunt un străin, am fost martorul relației dintre tine și Huo Xiansheng pe tot parcursul drumului, sosirea acestui copil…

– Avocat Chen…

 Shen Tai refuza să accepte acest truc și îl întrerupse:

 – Vorbește direct dacă ai ceva de spus.

Avocatul Chen nu se simți jenat și începu să efectueze operațiunea de bază : scoaterea documentelor. Apoi puse mâinile pe masă și arătă un zâmbet sincer care putea fi numit măgulitor.

– Gong Shen, Huo Xiansheng a făcut un test de paternitate lui Shen Yue, dovedind că acesta este fiul său biologic.