Enigma lui Omega- Capitolul 65

Enigma lui Omega – Capitolul 65

Hou Moyu experimentase o fericire de nedescris.

Această scenă încântătoare făcu ca întreg salonul medical să fie liniștit. Nasul lui Shen Tai era ușor înroșit și avea sentimente amestecate în inimă.

După ce-l urmărise pe Huo Moyu, Shen Tai voise inițial să-l ia pe Qiu Qiu să-și viziteze bunica și apoi să meargă acasă, dar bunica lui nu se trezise de dimineață.

Doctorul îl invită pe Shen Tai în birou, iar acesta avu o presimțire proastă.

 – Shen Xiansheng, starea bunicii se înrăutățește din ce în ce mai mult. Ați contactat echipa medicală care folosește  medicația experimentală pe care Hou Xiansheng a găsit-o pentru dumneavoastră?

-Nu ne-am întâlnit încă, dar am văzut deja planul de tratament pe care îl oferă pe baza stării bunicii mele.

Shen Tai continuă cu voce profundă:

– Încă mai are nevoie de operație, nu?

Medicul dădu din cap:

 – Am ținut și o întâlnire online pentru a discuta. În primul rând, prin câteva date clinice, medicamentul este cu siguranță eficient, dar nu a fost testat pe un pacient atât de în vârstă. În al doilea rând, medicamentele singure nu pot opri leziunile. Numai cu expansiune și intervenție chirurgicală putem obține cele mai bune rezultate.

–Dar operația…

 Shen Tai trase adânc aer în piept.

– Mă tem că bunica nu va putea supraviețui și este prea dureros.

– Orice tratament vine cu riscuri și posibilitatea de eșec este mare, după cum știți.

Shen Tai se prăbuși pe spătarul scaunului, ochii lui erau cenușii și fără urmă de lumină.

-Am verificat ceva literatură medicală și am văzut multe cazuri. De fapt,  nu există nicio diferență dacă ia sau nu tratamentul, nu?

Doctorul își împinse ochelarii în sus.

 – Nu pot să spun asta. Fiecare membru al familiei are o înțelegere diferită a stării pacientului, iar așteptările lui pentru această afecțiune sunt, de asemenea…

– Domnule doctor… ,  îl întrerupse Shen Tai, își coborî ochii pe podea și spuse răgușit:

– Știu că sunt multe lucruri pe care nu le poți spune, dar știu foarte bine în inima mea că posibilitatea ca operația să eșueze este foarte mare.

Doctorul tăcu.

– M-am gândit la semnificația bolii și a morții încă de când eram foarte tânăr. Deși nu există un răspuns real acum, știu limitele medicinei moderne. Nu trebuie să fii politicos cu mine.

………………………………………………..

Se întorsese în salon, iar Huo Moyu se uită la el .

– Aceasta este ruda ta cea mai apropiată. Vreau doar să-ți mai ofer posibilitatea de a alege, astfel încât să ai cât mai puține regrete. Decizia finală este a ta.

Confruntat cu diferitele bune intenții ale lui Huo Moyu, Shen Tai nu putea să închidă ochii, dar nu se gândise cum să-l înfrunte corect pe acesta. În acest moment, părea că modul în care îl privea pe Huo Moyu era rezonabil și relația dintre ei putea găsi o logică auto-consecventă.

Își dădu seama că nu se pricepea să facă față emoțiilor. Chiar dacă ar înțelege emoțiile fără a avea un sentiment clar de iubire și de ură, emoțiile erau un lucru extrem de luxos și de prețios.

Încă nu era bine, era în haos. Putea lucra la un subiect zece ani, douăzeci de ani sau chiar toată viața, dar privind afecțiunea clară din ochii lui Huo Moyu, voia doar să fugă.

– Mă duc la biroul de securitate publică. Poliția vrea să cooperez cu investigația. Avocatul tău mă așteaptă.

Shen Tai își ridică privirea spre ceasul de pe perete.

– Îl voi lua pe Qiu Qiu înapoi în curând.

Shen Tai era pe cale să se ridice în timp ce vorbea, dar Huo Moyu îl ținu brusc de mână. Cu o secundă în urmă, zăcea slab, dar acum mișcările lui erau atât de agile încât nu arăta deloc ca un pacient și stătea ridicat în capul oaselor.

Shen Tai rămase o clipă uluit.

– Te poți ridica acum?

– Este în regulă. Sunt rănit la  gât, nu la coloana vertebrală.

 Huo Moyu apăsă mâna lui Shen Tai pe plapumă.

– Ce grabă e să mergi la secția de poliție? Acum este timpul familiei… pentru familia noastră de trei.

“…”

Huo Moyu își scutură picioarele, iar Qiu Qiu se legănă dintr-o parte în alta în „apă” de parcă ținea în mână o bucată de lemn ce plutea. Crezu că adulții se jucau cu el și continuă să râdă.

– Nu ai observat? Când suntem amândoi, Qiu Qiu se simte cel mai în siguranță și este cel mai fericit.

Shen Tai se uită la Qiu Qiu și zâmbetul de pe chipul lui alb și tandru înflori ca o floare, umerii i se lăsară încet și descoperi că nu suporta să-i priveze pe Qiu Qiu și Huo Moyu de fericirea lor împreună… din ce în ce mai mult.

…………………………………….

Huo Moyu îl trase pe Shen Tai înapoi la el și îi frecă ușor mâna cu degetul mare:

-Uite, sprâncenele lui Qiu Qiu par să fi prins puțină formă, la fel ca sprâncenele tale.

Când se născuse Qiu Qiu, sprâncenele lui erau foarte rare și ușoare, iar acum erau doi viermi blănoși.

– Da, cu cât mă uit mai mult la Qiu Qiu, cu atât cred că seamănă mai mult cu tine. Sprâncenele, ochii, gura și chiar și expresia lui sunt similare. Sper că personalitatea lui va fi ca a ta când va crește.

Shen Tai replică imediat:

-Nu cred că vrei să fie ca mine.

– De ce?

– Ești dornic să antrenezi Enigma pentru a deveni…

 Shen Tai se uită la Huo Moyu și spuse:

 – Ca tine.

– La fel ca mine…

 Huo Moyu îi făcu cu ochiul lui Shen Tai.

– Mama a spus adesea că regretă că nu m-a crescut bine și că nu m-a învățat cum să iubesc pe cineva, așa că vreau ca…el să fie crescut ca noi doi.

Shen Tai se uită la Hou Moyu confuz, fără să creadă ce a auzit o clipă:

-Tu… chiar crezi asta?

– Desigur, știu că nu ești de acord cu educația familiei noastre și nu vrei ca Qiu Qiu să crească ca mine.

Ochii lui Huo Moyu erau blânzi și hotărâți, evident, nu agresivi, dar totuși foarte puternici.

 – Să luăm decizia împreună, bine?

Shen Tai simți că îi cade o altă piatră din inima lui. El fusese profund îngrijorat de metoda de educație cu care Qiu Qiu s-ar confrunta în viitor. Dacă oamenii sunt antrenați ca niște mașinării care luptă pentru putere și profit, ar fi fost mai bine să fie o persoană obișnuită.

Cuvintele lui Huo Moyu sunară blând.

– Deci, putem fi părinți normali?

Shen Tai era încă cufundat în propriile gânduri. Când observă, Huo Moyu aproape că îi atingea fața, tresări, iar când întoarse capul, fu sărutat de Hou Moyu.

– Ei bine…

 Shen Tai ținu pieptul lui Huo Moyu cu o mână și făcu un pas înapoi, dar Huo Moyu îl ținu de vestă. Inima îi bătea sălbatic. Era evident că glandele lui Huo Moyu erau rănite și nu puteau elibera feromoni, dar simțea clar mirosul rece și apăsător de lemn de abanos negru. Momentul în care Huo Moyu coborâse din cer pentru a-l salva și îi dăduse un semn temporar, trupul și sufletul lui primiseră  marca de lemn de abanos. Fie că marca temporară dispăruse, fie că fusese ștearsă, nu uitase ​​niciodată feromonii lui Moyu. Ori de câte ori se declanșa memoria legată de această persoană, inima îi cânta.

Huo Moyu supse buzele lui Shen Tai și îi mușcă imediat buza inferioară, lipindu-se de ea și refuzând să-i dea drumul. Sărutul era fierbinte și plin de dor. Shen Tai știa că Huo Moyu nu-l va mușca cu adevărat, dar instinctul său de a prezice pericolul îl împiedica totuși să se miște, să pătrundă în gura aceea umedă.

Shen Tai simțea clar că feromonii lui Moyu erau oarecum dezordonați. Chiar dacă nu era sedus de feromonii lui, hormonii mobilizați de acest sărut încă îl înspăimântau. Sărutul acela îl amețea, simțea limba lui Moyu tatonând dinții pentru a intra în gura lui. Nu mai avea aer… îl bătu pe piept pe Huo Moyu, nici blând, nici tare, dar plin de avertisment.

Hou Moyu întrerupse sărutul fără să spună nimic, dar își puse totuși mâna mare pe spatele lui Shen Tai, murmurând cu voce joasă:

 – Când ne va da A-Tai mie și lui Qiu Qiu un cămin adevărat?

Acest mod de exprimare care folosea întotdeauna pe Qiu Qiu ca prefigurare, era pur și simplu viclean, dar Shen Tai nu se putu abține să se emoționeze, pentru că exista această legătură constantă între ei. Lăsă capul în jos și aruncă o privire lui Qiu Qiu în secret. Era ca un copil nefamiliarizat cu lumea. Nu știa că adulții au mii de contradicții în mintea lor de rude de sânge.

Trucul lui Huo Moyu reușise în sfârșit. După ce Qiu Qiu  acceptase pe deplin și se bazase pe tatăl său Enigma, acesta nu putuse ignora sentimentele lui Qiu Qiu când se confruntase cu încurcătura dintre ei doi.

Shen Tai era din ce în ce mai confuz cu privire la ce să facă cu Huo Moyu. Spuse încet:

 – Eu… chiar vreau să plec. Nu pot lăsa poliția să aștepte.

Hou Moyu spuse încet:

 – A-Tai, nu te voi forța, dar nici nu  vei scăpa de mine. Îmi poți răspunde astăzi la o întrebare simplă?

– … Ce întrebare?

— Mi-ai văzut inima?

Respirația lui Shen Tai deveni puțin rapidă.

– Dacă tot nu o vezi, mă voi strădui mai mult, până te voi face să o vezi.

– Nu este momentul să vorbim despre asta, șopti timid Shen Tai.

– Aceasta este o întrebare foarte simplă și nu trebuie să găsești un moment „potrivit” pentru a-mi răspunde.

 Huo Moyu era reticent, cu ochii lui strălucitori holbându-se mereu la Shen Tai.

– Vreau doar să știu…după ce am trecut prin astea…prin atât de multe lucruri…poți să crezi că te plac cu adevărat?

Poți să crezi că nu te folosesc pentru a trece ușor printr-o perioadă vulnerabilă, sau pentru a obține un moștenitor perfect, sau din alte motive?

 Am făcut toate acele lucruri doar pentru că te iubesc și vreau să-mi petrec restul vieții cu tine, așa că te întreb încă o dată.

– Mi-ai văzut inima?

Pupilele lui Shen Tai vibrau, iar el deschise gura. În câteva secunde, părea să fi trăit un secol de luptă. Se uită direct în ochii lui Huo Mo Yu și spuse:

 – Am văzut-o.

El văzuse luptele, schimbările, compromisurile și sacrificiile lui Huo Moyu. Acestea erau lucruri pe care nu le mai văzuse niciodată în acest Enigma. Inițial acest om absolut puternic se forțase să se supună bazându-se pe o disparitate uriașă de forță fără a fi nevoit să se coboare sau să facă sacrificii.

Așa că o văzuse.

Inima lui Huo Moyu palpită pentru o clipă, iar emoțiile multiple îl străfulgerară în acel moment. Simți bucuria și atingerea norilor și apoi văzu soarele.

 — Mulţumesc.

Ochii strălucitori ai lui Shen Tai se umplură de lacrimi, simțindu-se complet pierdut în inima lui.