După ce s-a întors acasă, multe dintre frustrările și stresul pe care Team le ținea în el de multă vreme păreau acum că au dispărut. Dormea mai bine și nu își mai făcea atâtea griji ca înainte. Chiar și înota mai bine, așa de bine încât și antrenorul a observat.
Acum viața și relația lui mergeau bine.
Dar când lucrurile merg PREA BINE, devine agitat. Totul a devenit mai real când a văzut documentele de plecare în străinătate în camera lui Hia.
„Hia, ai aplicat?”
Team era în anul doi acum și deja trecuse de examenele din semestrul unu. Se uită la teancul gros de hârtii, fără să vrea să se uite mai îndeaproape. Abia dacă zărea numele universității dar era de ajuns, dar pentru Hia Win care terminase cu note maxime, era sigur că va fi acceptat.
„Da, deja am trimis aplicații în câteva locuri.”
Win puse documentele într-un plic și-l strânse pe Team într-o îmbrâțișare.
„Unde vrei să mergem de Crăciun?”
În decembrie în Tailanda nu este frig, desigur, dar luminițele și atmosfera te fac să te simți de parcă este iarnă.
„Nu vreau să merg nicăieri anul ăsta.” Team își sprijini capul pe pieptul lui Win și-l lovi ușor cu piciorul.
„Când afli rezultatul?”
Win ridică din sprâncene. Inima-i tresălta de emoție.
„Hmm” se gândi el, „prin septembrie sau octombrie.”
Mai puțin de un an….
Team își mușcă buza, abținându-se să spună ce dorea să spună.
Nu pleca. Nu-ți poți lua diploma în Tailanda? Cât vei fi plecat? Vei veni să mă vezi în vacanțe?
Dar nu vrea să fie o povară pentru Hia și să-l țină în loc.
Se gândi la asta până simți că-l doare inima.
Hia oftă cu putere până când Team privi în sus uimit.
„Poate….eu nu vreau să plec.” Win își frecă bărbia de creștetul lui Team.
„Oh…de ce?”
„Îmi fac griji pentru tine.”
Ochii curioși ai lui Team deodată luară foc, umplându-se de lacrimi. Se forță să zâmbească și nu îndrăzni să se uite înapoi în ochii lui.
„Îngrijorat în legătură cu ce? Am crescut acum, ce motiv ai să te îngrijorezi?”
„Mi-e teamă că nu vei putea dormi…”
*(notă : pentru că nu poate dormi fără el ????)*
Îmbrățișă strâns trupul la pieptul său, mâinile sale mari trăgându-l pe Team în poala sa. Team se zbătu.
„Dacă ai un coșmar, cine te va trezi? Dacă te trezești și îți este foame în miezul nopții, cine îți va face tăiței? Dacă nu poți trece examenul la engleză, cine te va învăța? Când vei avea antrenament la înot, cine va avea grijă de tine?”
Team scutură din cap.
„Acum pot dormi. Doctorul a spus că sunt mai bine. Mă pot trezi noaptea să-mi fac tăiței singur. Manow mă poate ajuta să învăț, și ABC vor fi cu mine la înot. De ce, ți-e teamă de antrenor?”
„Să nu te mai duci să înoți singur vreodată”, spuse cel mai mare serios. Fusese foarte afectat când era să se înece, și vocea lui suna foarte stresată.
„Promit” , râse Team. „Hia îți faci prea multe griji”. Team se mută în poala lui, frecându-se de el ca să-l tachineze.
„te îngrijorezi acum, chiar dacă nu știi rezultatele încă. N-are rost să-ți faci griji dinainte, doar așteaptă.”
Win scoase un sunet de avertizare și-și ajustă mâinile ca să-i sprijine talia lui Team, simțindu-i șoldurile familiare.
„Mă îngrijorez în legătură cu notele tale.”
„Hia, m-ai învățat totul.”
Team se aplecă și mușcă ușor buza lui Win. Examenele de azi nu au fost rele. Nu era la fel de bun ca Hia, dar notele lui erau bune.
„Te pot medita online.” Win nu se putea abține să nu aibă grijă de el.
„Mama ta când va naște copilul?”
Ochii lui Team se făcură mari când Win o menționă pe mama lui. „Probabil în februarie.”
Acum era gravidă in 8 luni și se simțea bine iar bebelușul era și el sănătos. După examenul cu ultrasunete au aflat că este fetiță.
O vor boteza ‘Teereya’, care însemna inteligență. Numele îi era dat ca să rimeze cu al fratelui ei Tirayu. (*Team!*) Team spera că va fi mai inteligentă decât el, mai ales la engleză. Deja îl recrutase pe Pharm să fie meditatorul ei cu ani de zile înainte.
Mai important, această nong va fi numită „three” (trei). Va fi al treilea copil după Ton și Team.
Doar gândindu-se la ea îl făcea să se simtă fericit.
Win văzu fața fericită a lui Team și inima lui se topi.
„Deja ești atât de mândru de ea, încât vei uita de mine.”
„Hia, nu este același lucru.” Team îi mângâie repede umărul lui Win ca să-l aline.
„Nu va fi așa, Hia.” Se aplecă să sărute mâna bronzată a lui Win.
„Ești doar tu”, îl sărută ușor pe buze, „iubitul meu.”
Win nu putea să se rețină în fața acestui tip viclean. Îl sărută apăsat pe buze pe Team care doar îl tachinase înainte și-i cuprinse fața. Cele două trupuri se apropiară și sentimentul pe care îl trezise sărutul se intensifică.
Mai fierbinte. Intens.
Team începu să respire sacadat. Își mușcă buza din nou înainte de a se mișca. Își scoase cămașa și o aruncă pe jos. Win nu putea decât să zâmbească satisfăcut și-și scoase și el hainele repede.
Amândoi doreau să profite de timpul pe care-l aveau de petrecut împreună, înainte de a fi nevoiți să se despartă.
_________________________
Ziua în care s-a născut nong Tri (*adică trei cu accent tailandez, așa cum Parm/Pharm/Pam este aceeași persoană)* și a deschis ochii în lume a fost aceeași zi în care Win a primit scrisoarea de acceptare de la universitatea pe care și-o dorea el.
În tot acest răstimp mai primise multe alte scrisori de la universități dar nu-i spusese nimic lui Team pentru că el o așteptase pe aceasta.
Team zâmbea la noul născut cu pielea rozalie. Îl ținea cu grijă în brațe și-i săruta degețelele . (*????)* Micuța nong Tri se uita la fratele ei mai mare cu ochi uimiți.
„Ești așa de drăguță, încât mă doare inima.”
Team s-a așezat pe pat în camera lui. Nu mai fusese atât de entuziasmat de ceva vreme. Îi spusese fotografiei lui P’Ton totul despre cât de drăguță este nong Tri.
Până când a reușit să vină să le vadă pe mama sa și pe noua surioară trecuse deja o lună.
Cei doi au luat un avion spre nord într-un weekend. Team a stat lângă bebeluș tot timpul până când a venit vremea ca ea să meargă la culcare.
„I-a fost atât de dor de ele”, dădu din cap Win.
Toate cadourile pe care le aduseseră erau pentru bebeluș. Aveau atâtea haine încât chiar și după ce ar crește tot nu ar avea când să le poarte pe toate.
„Cănd se termină semestrul vin din nou să-i văd. Hia ar trebui și el să vină cu mine.”
Acum era martie. Anul doi se va termina în două luni și curând va începe anul trei. Timpul zbura atât de repede.
„S-ar putea să nu pot veni cu tine…”
Win atinse un semn palid de pe pielea lui Team.
„Oh, te duci cu familia?”
Team clipi, simțindu-se vinovat. Avea obiceiul de a-l lua pe Hia pretutindeni cu el fără să se găndească la faptul că și el avea treburile lui.
Văzând privirea lui Team, persoana cu inima bună întinse mâna să-l zburlească , apoi mâna se duse mai ajos și-i acoperi ochii lui Team.
„Trebuie să-mi pregătesc lucrurile pentru plecarea în străinătate.”
Team era atât de șocat încât rămase mut. Nimic nu poate descrie starea în care se afla. Înghețase complet.
Fusese atât de entuziasmat de sora lui încât nu se mai gândise la plecarea lui Win.
„Ai primit vești de la ei?” întrebă cu voce tremurândă.
„Da” , răspunse Win, simțind genele lui Team clipind sub mâna sa.
„Știi de ceva timp, nu-i așa?”
„Da.”
„Și…. este cea la care ai vrut să mergi, nu-i așa?”
” Da.”
Team zâmbi „… bine.”
„Am obținut chiar bursă.”
„La naiba….” se înecă Team
„Felicitări, Hia. Sunt foarte mândru de tine.”
Lacrimile de sub mâna lui Win nu l-au lăsat să și-o îndepărteze. Se aplecă să sărute dosul propriei palme aflată peste ochii lui Team, apoi pe buzele lui pe care în mod clar și le mușcase.
„Știi, Dean îți dă locul lui de președinte.”
„Ah, nu-mi spune asta acum. Nu sunt surprins” se hlizi Team.
„Și eu sunt mândru de tine…”
Team fusese o persoană care nu putea dormi, care aproape se înecase, care fusese nevoită să-i bată la ușă în miez de noapte ca să fie alinată, fusese cineva traumatizat de trecut.
Team trecuse prin atât de multe încât acum se îndrepta spre a-și atinge țelurile în viață.
„…”
„Mă voi întoarce curând.”
Persoana din spatele său încuviință din cap.
Win știa că nu vrea să-l vadă plângând …și nu voia nici ca Team să-i vadă fața acum. Era dureros să fii departe o perioadă de timp, oricât de mică ar fi aceea.
„Promiți?”
„Promit că mă întorc la tine.”
______________________________
Prima lună din vacanța semestrială, Team a zburat să-și vadă sora mai mică, acum dolofană.
Nong Tri era mult mai puternică și-și putea ține capul sus și încerca să se ridice ajutându-se de mâini , chiar dacă piciorușele încă nu erau pregătite pentru asta. Trebuiau să țină casa foarte curată ca să nu apuce lucruri să le bage în gură.
(*Tocmai mi-am dat seama ce protector se simțea după ce se întâmplase cu fratele său. ????)*
Hia Win zburase cu familia în Anglia o săptămână să aranjeze lucrurile acolo.
Hia vorbise pe FaceTimed și se plânse că mama sa a cumpărat un apartament acolo, spunând că este o risipă de bani pentru că el oricum era obișnuit să doarmă la cămin.
Mama se supărase până când Win i-a spus că el vrea să doarmă la căminul studențesc pentru că era aproape de universitate și-și poate face prieteni și poate exersa mai bine limba. Cearta s-a oprit acolo.
La un moment dat Team a fost nevoit să se mute din camera lui de cămin. Intenționase să se mute în camera lui Hia dar a fost dezamăgit când Win i-a dat camera lui juniorului său. (*Cred că este fratele său View) *
Team nu își reînnoise contractul pentru camera de la etajul 9, așa că acum nu avea unde să locuiască în anul trei.
Frustrat, Team a fost consolat de cheile unui apartament, aflat aprope de gară. Acum era de două ori mai ușor să ajungă la școală decât înainte. (*cheile de la Win.)*
„Apartamentul meu, te rog să ai grijă de el până mă întorc în Tailanda.”
Team momăi acceptând, luă cheile și la ținu strâns de parcă cineva i le-ar lua înapoi.
„De ce nu ți-ai luat un apartament lângă universitate de la început?” întrebă Team, nu înțelegea de ce Win locuia în camera mică de la cămin când avea un apartament.
„La început pur și simplu am vrut să stau la căminul studențesc pentru că era convenabil. Aveam prieteni acolo, ca Tul și puteam învăța împreună”, răspunse Win dar îl văzu pe Team încruntându-se ca și cum nu l-ar fi crezut așa că continuă.
„Am plănuit să termin facultatea aici și să cumpăr un apartament lângă hotelul familiei mele, dar când te-am întâlnit pe tine m-am răzgândit.”
„Oh..” degetele lui subțiri îl pocniră pe Win în frunte cu un sunet înfundat.
„Nu ai plănuit de la început să faci un master, nu-i așa? În plus, antrenorul mi-a spus că ai vorbit cu el să devii antrenor după ce termini facultatea. Aveai de gând să rămâi aici, nu-i așa? Ți-ai cumpărat locul ăsta pentru tine dar nu-l folosești, și acum ai să plătești pentru el multă vreme.”
Prostuțul de Team.
„Dacă nu-ți găsești un job după ce termini facultatea?” apartamentele nu erau ieftine, mai ales într-o locație bună ca aceasta. Un apartament cu două camere era foarte scump.
„Atunci o să-l vând și o să-mi iau altul.” Spuse Win ridicând din umeri.
„L-am luat la un preț bun. Nu-ți face griji pentru că ai mei se ocupă cu imobiliarele.”
Team tresări. Cum a putut să uite cât de bogat era tipul ăsta!
„Câți ani trebuie să-l plătești?” Team se întrebă dacă nu cumva trebuie să-și ia o slujbă cu jumătate de normă ca profesor de înot.
Win își ascunse un zâmbet. Team probabil că nici nu și-a dat seama că se considera deja co-proprietar care să-l ajute să-și plătească ratele. Inima lui Win se topi.
Îl iubește atât de mult pe tipul ăata enervant
.
________________________________
Septembrie se apropia cu repeziciune.
Team deveni senior în anul trei. Acum și el și Pharm erau președinții cluburilor lor, dar Manow respinsese oferta de președinte de club ca să obțină un rol principal și să petreacă cât mai mult timp cu Pruek. Ea lua de asemenea ore în plus de engleză, ca să devină stewardesă pe linii internaționale.
Clubul de gătit avea o mulțime de membrii noi anul ăsta, probabil datorită faptului că noul președinte mereu schimba meniurile și avea un zămbet strălucitor.
Canalul de YouTube al clubului de gătit devenise de asemenea popular. Adeseori aveau mii de urmăritori cănd transmiteau live, iar Parm dona câștigurile clubului.
Team ridică din umeri, Pharm devenise atât de popular încât erau mereu oameni care ajutau la gătit și uneori veneau să-i vadă și alții care nu făceau parte erau din club. Fața lui P’Dean era palidă de gelozie când vedea cât de popular devenise Pharm.
În clubul lui, P’Dean nu avea același efect. Doar postând o fotografie pe Facebook îl făcea să aibă o față morocănoasă, ce standard dublu.
Clubul de înot avea audiție pentru noi membri. Team era încântat de noii înotători talentați pe care îi văzuse. Ieri terminase de făcut programul de antrenament și planurile de competiții pentru antrenor.
ABC s-au plâns pentru că se dovedise a fi chiar mai brutal decât fuseseră Dean șid Win.
Recent familia lui Team venise în vizită la Bangkok. La început Win îi invitase să stea în apartament dar ei nu vrut să deranjeze așa că au decis să locuiască la niște rude care au vrut să o cunoască pe nong, acum în vârstă de 7 luni.
Mai important, familia lui Team a vrut și să îl conducă pe Hia Win la plecarea sa în Anglia.
Da…
Azi Win pleacă în Anglia.
Team știa că universitatea era în Londra. Îi era teamă că o să uite numele ei și a cumpărat fursecuri cu numele universității și le-a pus peste tot prin apartament. (*asta ca să-și amintească cuvintele în engleză)* până când bucătăria era plină de cutii cu fursecuri și Hia s-a plâns de el.
Team a sfârșit prin a le oferi prietenilor săi și juniorilor dar a păstrat una pentru el.
Treptat a mâncat toate fursecurile din cutie dar a păstrat cutia ca să depoziteze lucruri importante în ea.
Pașaportul, și economiile lui secrete ca să zboare în Anglia, le ascunsese în cutia roșie.
Era un mod de a-și aminti că trebuie să economisească banii în mod înțelept ca să-și poată vizita iubitul.
Team închise cutia și o ascunse în dulap. Se duse în camera cealaltă unde erau împachetate bagajele pentru ultima dată.
Chiar dacă se mutaseră împreună, căzuseră de acord să aibă fiecare camera lui. În zilele când voiau să se culce împreunâ, băteau la ușa celuilalt. Dacă cineva venea mai târziu, dormea în camera lui ca să nu-l deranjeze pe celălalt. Era mai comfortabil în felul acesta.
„Ai terminat de împachetat?” Erau două valize mari. Pe pat era un rucsac cu lucrurile esențiale și o haină de iarnă pentru vremea rece de acolo.
„Am terminat”, Win îi făcu semn lui Team să se așeze lângă el.
Team se așeză lângă el, sprijinindu-și capul de umărul lui Win.
„La ce oră trebuie să fii la aeroport?”
„Avionul pleacă la miezul nopții. Ne întâlnim cu familia la ora 9.”
„P’Dean, P’Pruek, și cei de la clubul de înot vor să vină și ei.” Pe LINE mesajele pe grup curgeau non stop pentru că toți vroiau să-și ia rămas bun de la fostul vice președinte.
Win scutură din cap și râse „Doar mă duc să studiez pentru o vreme, de ce se poartă toți așa?” Se simțea foarte iubit de prietenii săi.
„Cât durează zborul?”
„E un zbor direct de 13 ore.” Sărută tâmpla lui Team. „Te sun când ajung acolo.”
Team încuviință din cap.
Acum, pentru că sosise clipa, rămăsese fără cuvinte. Se gândea că, dacă spune ce gândește cu adevărat, nu s-ar mai putea controla.
Când s-a făcut ora 8:30, nu putea decât să se uite la Hia și să zâmbească ușor, incapabil să spună ceva. L-a ajutat să-și care bagajele la mașină, dar locul părea deja gol.
Îi țiuiau urechile.
Acum îl izbise gândul că se va întoarce să doarmă singur în seara asta.
Teamă.
Win a vrut să conducă la aeroport, ca de obicei. Team era tăcut și se uita pe geam. S-a uitat tot timpul la chipul șoferului care se reflecta în geam, de teamă că ar putea să dispară.
O mână mare îl mângâie pe creștet, fără ca vreunul dintre ei să spună ceva. Își luaseră rămas bun de destule ori. Plânseseră destul.
Își promiseseră să se despartă cu zâmbetul pe buze.
_______
Aeroportul era încă plin de oameni deși era noapte. Probabil că erau multe zboruri care plecau în noaptea asta.
La ghișeu au trimis două valize mari, și au plecat cu ambele familii care veniseră să se întâlnească acolo cu ei și să mănânce până la ora plecării când veni momentul să-și ia rămas bun.
„Să ai o călătorie plăcută, fiule” , spuse mama cu zâmbetul pe buze și-l îmbrățișă. Își trimisese și fiul mai mare la studii în străinătate în trecut, așa că nu era prea îngrijorată. Tatăl său îl îmbrățișă dar nu spuse prea multe.
Știau că Win putea să aibă grijă de el. View totuși începu să plângă și îl îmbrățișâ pe Win până când au fost nevoiți să-l desprindă de el.
„Vă muțumesc pentru că ati venit să mă conduceți. Păcat că este prea târziu și nong Tri nu a putut veni ca să-mi pot lua rămas bun de la cea mai preferată nong . Nu știu dacă m-ar recunoaște acum fără părul blond și fără codiță.”
Win o tăiase așa că avea acum părul în culoarea naturală și era tuns scurt.
„Grăbește-te să pleci și apoi să te întorci.” Spuse Dean lovindu-i umărul ușor. În secret știa că se va simți singur pentru că se știau din copilărie și nu mai fuseseră niciodată despărțiți, fuseseră și la școală împreună în tot acest răstimp.
„Ok.” Răspunse Win, lovindu-l și el ca răspuns. Se uită la Pharm care îl salută împreunându-și mîinile și Win îi șopti ceva la ureche. Dean îl țintui cu privirea. Parm aprobă din cap serios.
Win se întoarse spre Pruek și Manow care stăteau împreună cu membrii clubului de înot.
„Dacă nu te înființezi mai repede, ești un om mort” spuseră ABC pretinzând că-și dau ochii peste cap.
„De fapt noi vom muri.”
„De ce?”
„Team este atât de brutal! De parcă vrea să câștigăm aurul la fiecare eveniment” , spuse el repede „ouch!”
Actualul președinte îi trase o palmă peste cap.
„Și? Nu te mai plânge și treci la antrenament” , spuse Team acoperindu-i dinții.
Toți au râs și, când a venit momentul să-și ia rămas bun, nu știau ce să spună.
„Concentreză-te pe învățat Hia”, spuse Team, decis să nu fie trist.
„Și tu.”
„Grăbește-te și vino acasă.”
„Mă voi întoarce curând. Să ai grijă de casă.”
„…”
„…”
La naiba…în cele din urmă Win era cel afectat.
Își ridică mâinile să-l îmbrățișeze pe celălalt dar se opri pentru că erau și familiile lor de față. Plus el își dorea ca Team să rămână puternic și să-l conducă fericit.
(*Team încă nu le-a spus părinților săi despre relația lor*)
Este ok, mă voi întoarce și te voi îmbrățișa curând.
Se uită la ceas și spuse blând.
„E timpul să plec.”
„Hia,”
„Hm?”
Un sărut ușor îi atinse buzele urmat de brațe care se încolăciseră în jurul lui.
Deși rămase uimit, dădu drumul genții din mână pentru a-și îmbrățișa strâns iubitul.
Îi întoarse sărutul, până când buzele i se înroșiră, de parcă dorea să și-l întipărească în memorie, ca cealaltă persoană să nu uite.
„Așteaptă-mă”, spuse Win cu vocea tremurată.
„Mhm.”
În mijlocul acestei declarații șocante cu toți oamenii în jurul lor, lui Team nu i-a mai păsat cum îl vedeau ceilalți.
S-a gândit apoi la asta de multe ori dacă era pregătit să dezvăluie asta tuturor sau nu. În cele din urmă și-a depășit emoțiile. Era pregătit ca toți să știe că persoana din fața lui îi deținea toată inima.
„Haide Hia, o să-l pierzi.”
S-au îmbrățișat strâns încă o dată înainte de a se despărți. Ochii lui Win erau roșii. Nu a uitat să se întoarcă să-și împreuneze mâinile în semn de respect familiei lui Team care nu putea decât să zâmbească văzând că fiul lor este îndrăgostit.
„Ne vedem curând.”
„Pe curând.”
Silueta înaltă se aplecă să-și ia lucrurile și făcu semn de rămas bun tuturor apoi se îndreptă spre poarta de îmbarcare.
Team a rămas și l-a privit pe Win până când acesta i-a trimis în secret un zâmbet, acel zâmbet pe care îl vedea în fiecare zi.
„Este târziu. Hai să mergem acasă să dormim.”
Își puse brațele în jurul umerilor lui Manow și plecă împreună cu membrii clubului de înot care glumeau fără nici o urmă de jenă.
Părinții celor două familii schimbară în secret numere de telefon mergând în urma lor.
_________
După ce s-au întors, era trecut de ora 2am. Team ieși din baie și se schimbă în pijamale. Se îndreptă spre pat unde cineva îl aștepta.
În loc să se ducă la el acasă, venise să-și petreacă noaptea cu Pharm (*????*)
„Vino aici,” îl chemă Pharm să se întindă lângă el.
Teamse apropie și-și așeză capul pe pieptul prietenului său. Chiar dacă nu era mirosul cunoscut al persoanei cu care era obișnuit, întotdeauna se simțea confortabil cu Pharm.
Ochii i se încețoșară. Încă ținea ambele mîini pe telefon, îngrijorat că, dacă l-ar fi sunat, nu ar fi auzit.
Pharm se uită la prietenul său cel mai bun care acum stătea ghemuit ca un copil. Se întinse ca să stingă lumina și-l bătu pe spate ușor pe Team ca atunci când alini un copil.
„Vise plăcute.”
„Mm, vise plăcute.”
Parm continuă să-i mângăie spatele până când adormi, înainte de a lua telefonul și de a trimite un mesaj iubitului lui că totul era în regulă.
Înainte de a se duce la culcare se gândi la ce i-a spus P’Win și a zâmbit.
„Cât sunt plecat, te rog să ai grijă de inima mea.”
Da.
Mâine când se vor trezi, o să-l tachineze pe Team până o să moară.
